161 matches
-
inima de iasomie tocmai când septembrie lumina inimile oamenilor cu ziua Sfântei Maici a Domnului și a Maicii Sale între două zile am strigat lumii că vin m-am zbătut între acele ziduri blânde pentru a cunoaște alte ziduri alte năruiri de visuri vroiam și nu vroiam să le părăsesc sau poate curiozitatea ridica în mine iluzia noii vechi lumi nu știu. am poposit în pragul iubirii celor care m-au dorit să le fiu fiică după o răsturnare densă de
MIR DENS de ANNE MARIE BEJLIU în ediţia nr. 1586 din 05 mai 2015 [Corola-blog/BlogPost/379727_a_381056]
-
eul nostru transcendental, cu puritate morală neprihănită și un eu empiric, o puternică cetățuie egoistă a sufletului nostru preocupată numai de fericirea individuală"65. Dar, date fiind acestea, cum comunică cele două instanțe ale unității umane de existență? În ipoteza năruirii acestei unități datorită plasării celor două "părți" sub legislații mundane diferite, însuși proiectul antropologic kantian și-ar pierde îndreptățirea; în plus, s-ar nărui și orice putință de legitimare a filosofiei kantiene ca o încercare filosofică de proiectare a metafizicii-știință
Filosofia umanului: personalism energetic şi antropologie kantiană by Viorel Cernica () [Corola-publishinghouse/Science/1444_a_2686]
-
determinări: ființă spirituală, valorizatoare, liberă în angajarea sa în sensul trăirii valorilor și transcenderii unei stări proprii date. Persoana este, în esența sa, înfruntare: a naturii din care vine, pentru depășirea ei, a societății existente la un moment dat, pentru năruirea structurilor ei anchilozate. Activismul persoanei în varianta mounieristă se apropie de cel al "persoanei energetice". De altminteri, există chiar mai multe asemănări între aceste două variante. În ambele filosofii, natura este depășită, dar nu prin abandon, ci prin reordonare și
Filosofia umanului: personalism energetic şi antropologie kantiană by Viorel Cernica () [Corola-publishinghouse/Science/1444_a_2686]
-
plecare fiicei sale Regan trebuie să fi lăsat urmele lor în sufletul moșneagului. Trebuie ca Lear să ni [se] prezinte ca o natură înfrîntă. Ruina uriașă mai c-a pierdut puntul său de razim și c-o grozavă siguritate prevede năruirea ei totală. Actorul trebuie să mijlocească astfel aparința lui încît puternica răsturnare pe care-a esperiat-o sufletul lui s-o vedem în fața lui posomorâtă, pe care lucrul sufletului a tras deja brazdele sale, s-o vedem manifestîndu-se în[tr-un] ton
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
arca (cu polisimbolismul ei: casă, cetate, templu, „pod peste ape”); - diavolul; - dezmembrarea arcei; - gestul magic al baterii toacei. Dacă ipoteza mea este corectă, putem redeschide dosarul problemei celei mai vechi atestări documentare a unei legende, având ca motiv epic central năruirea construcției. Luând ca punct de pornire celebra baladă Negru Vodă și Manoli sau Monastirea Argeșului, publicată în 1853 de Vasile Alecsandri, să încercăm o retrospecție, o trecere în revistă a atestărilor anterioare. Cu câțiva ani mai înainte (1847), Cezar Bolliac
Ordine şi Haos. Mit şi magie în cultura tradiţională românească by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/848_a_1763]
-
Din trupul diavolului curse pe pământ sânge, din care răsări tutunul („iarba Dracului”) (101). Principalele motive comune care apar în cele două legende ar fi următoarele : a) Risipirea în timpul nopții a lemnelor adunate în timpul zilei. Este o ipostază epică a năruirii periodice a construcției. Aceeași imagine apare în unele variante românești ale legendei potopului : „Dracului atât i-a trebuit ; iute s-a dus în pădure și cum a dat cu ochii la grămada de lemne, le-a răspândit Nichipercea, de nu
Ordine şi Haos. Mit şi magie în cultura tradiţională românească by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/848_a_1763]
-
ea un „lemn sfânt”, „un lemn ce era însămnat”, un lemn care „foarte făcea ciudesă [= minuni] mari și slăvite” (mss. BAR nr. 469, jumătatea secolului al XVII-lea ; cf. 49). În fond, acest ultim motiv este analog cu cel al năruirii periodice a edificiului. În ambele cazuri, creația nu poate fi săvârșită fără efectuarea unor rituri magice de construcție (118). c) Legende sumero-akkadiene. Pentru a demonstra arhaicitatea motivelor în discuție, voi face apel la unul dintre cele mai vechi texte cunoscute
Ordine şi Haos. Mit şi magie în cultura tradiţională românească by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/848_a_1763]
-
cărții este neliniștea în fața timpului, care nu e durată calculabilă, ci se contopește cu eternitatea: „Este târziu, bătrâne Tom, târziu / cum n-a mai fost în nici o poezie. / Clepsidrele s-au veștejit și plâng / într-una veșnicie, veșnicie...” (Clepsidrele în năruire), iar în sfera semantică predomină cuvintele cu conotații temporale (veșnicie, trecut, reamintire, memorie). Lacrima Laurei (1973) conține versuri de invocare a ființei iubite (așa cum o arată și titlul cu rezonanțe petrarchiene), cu care eul poetic se identifică în încercarea de
ROTARU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289388_a_290717]
-
se numără și Premiul de Stat pentru cartea Pentru tine bat... (1987). Nuvelistica de început a lui S., cuprinsă în volumul Era târziu, e influențată de formulele narative camusiene și kafkiene și prezintă o atmosferă dezolantă, pesimistă, în contrast cu optimismul oficial. Năruirea morală a individului și încercările de recuperare sub presiunea unui timp tensionat istoric și psihologic condiționează întoarcerile retrospective și radiografierea comportamentistă a reacțiilor și trăirilor. „Târziul” se instaurează în realitate și în suflete, producând fisuri și mutații, personajele se înscriu
SAKA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289438_a_290767]
-
oameni de cultură dacă vor să proiecteze destine. Oricine își asumă aceste roluri în mod formal, fără conștiința responsabilității pe care rolul îl incumbă, se va dovedi, în mod fatal, un iresponsabil periculos ale cărui decizii pot nărui destine. Aceste năruiri de destine nu sunt însă simple „erori științifice”, ci crime pedagogice intolerabile; este probabil ca evoluția acestei „profesii divine” în secolul XXI să instituie un tribunal specific, apt să pedepsească exemplar deciziile curriculare iresponsabile. Deocamdată acest tribunal nu există, deși
Teoria generală a curriculumului educațional by Ion Negreț-Dobridor () [Corola-publishinghouse/Science/2254_a_3579]
-
de știința însăși. Istoria științei este marcată de acestea și savanții secolului XX ar fi trebuit să nu le uite. Sunt eșecuri și prăbușiri spectaculoase care au succedat mereu unor mari descoperiri și biruințe epistemice. Iată doar două exemple de năruiri care au avut loc în fizică, „regina științelor”. Tocmai când fizica newtoniană părea să-și fi epuizat domeniul formulând elegantele legi universale care elucidau toate tainele spațiului și timpului, a apărut teoria relativității a lui Einstein; splendidul edificiu newtonian s-
Teoria generală a curriculumului educațional by Ion Negreț-Dobridor () [Corola-publishinghouse/Science/2254_a_3579]
-
drum/ În lumea unde negurile iernii/ Clădesc albastre mănăstiri de scrum/ În care toacă luna de vecernii...”. Alteori adâncimile subconștientului sunt sondate în căutarea unei identități autentice. Sub suprafețe calme, eul profund apare, nu o dată, devastat: „Mi-e sufletul o năruire de statui,/ Le-aud cum cad, fărâmă cu fărâmă,/ Vecii de vis în mine se dărâmă,/ Făclii aprinse-n templul nimănui.” Dorința, tragică, de extincție a romanticului sau chemarea, mai relaxată, de dispariție care îl „soarbe” pe simbolist fac loc
PHILIPPIDE. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288805_a_290134]
-
alta. Cosmosul nu mai este, ca la Mihai Eminescu, spațiu al formelor pure și eterne, fântână din care izvorăște absolutul și care absoarbe elanul titanic de idealitate. Poetul percepe universul în forme degradate, cu elemente atinse iremediabil de îmbolnăvire, pustiire, năruire; cerul e obosit, valurile oceanului sunt moarte, copacii epuizați, cosmosul întreg pare bolnav. Sufletul însuși este atins de o maladie necunoscută și macerantă și se cere extirpat. Gestul ia forme paradoxal expresioniste: „Mi-e bolnav cugetul și aș vrea să
PHILIPPIDE. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288805_a_290134]
-
Curtea de Argeș, Craiova, Câmpeni, Dicio-Sânmărtin, Dumbrăveni, Gherla, Giurgiu, Galați, Focșani, Huedin, Huși, Ismail, Letea Nouă, Odorhei, Oradea, Roșiori de Vede, Roman, Sulina, Slatina, Târgul Ocna, Tighina, Tecuci, Turda, Turnu Severin, Târgoviște, Vaslui, Găujani, Năsăud au marele merit în aceste vremuri de năruire financiară și de haos a se menține, fiind un reazem în fiece județ pentru toți cei în dureri și necazuri. În special, salut pe colaboratoarele mele de la înființarea Societății. Doamnele: Maria G-ral Gherescu, Zoe Daia, Ana Urlici, Maria Bărbulescu, Maria
Din istoria feminismului românesc. Studiu și antologie de texte (1929-1948) by Ștefania Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Science/1936_a_3261]
-
vot de protest. Ele nu au fost rezultatul unui vot al Încrederii, ci al unuia al neîncrederii În cei aflați la putere. Nici nu mai putem spune cine a pierdut alegerile În 2000, probabil că Vadim Tudor. Fragmentarea, divizarea, pulverizarea, năruirea fostei Convenții Democratice era atât de clară, Încât ei pierduseră dinainte alegerile. Ceea ce nu Înseamnă că PDSR, actualul PSD, le-a câștigat de o manieră copleșitoare, prezentând o ofertă politică, economică, socială care să reprezinte o alternativă reală la ceea ce
Schelete în dulap by Vladimir Tismăneanu, Mircea Mihăieș () [Corola-publishinghouse/Science/2223_a_3548]
-
de sub garnitură, acei nouă soldați și-ar fi petrecut restul vieții ucigându-i. IV Pavel crezu că minutele acelea aveau să-i întrerupă brutal somnul vreme de nopți întregi de atunci încolo: zornăitul șenilelor la câțiva centimetri de capul lui, năruirea tranșeei în care căzuse fugind de tancuri. Dacă nu s-ar fi împiedicat, și-ar fi continuat alergarea în mijlocul tropăitului gâfâit și al panicii altor soldați. Alunecase însă pe un bulgăre de lut, se prăvălise într-o tranșee neterminată și
Recviem pentru Est by Andreï Makine () [Corola-publishinghouse/Science/2348_a_3673]
-
voinței și determinării. Invers, în visul unei femei, castrarea corespunde «uciderii» masculului și deci unei mișcări de emancipare, dorinței de a se elibera de autoritatea tatălui, a soțului ori a patronului. Catastrofă naturală Cataclismele dezvăluie temerile și angoasele legate de năruire, de prăbușire și de distrugere totală. Ele țin de o viziune apocaliptică (vezi cuvântul respectiv) a viitorului și intervin, în general, în visele unor persoane supuse la presiuni extreme sau la teribile amenințări ce le pot distruge viața (boală, șomaj
[Corola-publishinghouse/Science/2328_a_3653]
-
a pierderii de repere, a exploziei sau a divizării sinelui. Este sinonimă cu confuzia, la extremă cu nebunia. Este, prin urmare, ceea ce amenință individul care se rătăcește pe drumuri greșite. Vezi Prăpastie. Distrugere, a distruge Simbolistica distrugerii (a surpărilor sau năruirilor), oricât de evidentă ar fi, depinde de cine este actor și cine este victima actului distructiv: - a suporta distrugerea înseamnă a trăi cu frica că se năruie tot ce ai realizat, a trăi cu teama de eșec; - a fi agentul
[Corola-publishinghouse/Science/2328_a_3653]
-
de întinderea „nețărmurită” a pustiei și de reverberațiile magice ale luminii, C. cutreieră un Orient în care istoria se sublimează în metafizic (Pătrar de veghe, 1938). Moartea, atotstăpânitoare în deșertul hipnotic (tulburător prin „dumnezeiasca lui singurătate”), și viața, supusă eternelor năruiri (care încă mărturisesc despre civilizațiile de odinioară), formează supratema rafinat-penetrantelor însemnări, a căror exaltare nu face decât să confere un plus de intensitate reflexiei și un spor de vrajă imaginarului oniric. Lumini și umbre, culori mirobolante, sonuri misterioase compun ambianța
CANTACUZINO-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286067_a_287396]
-
poate că se plîngea că o dor picioarele. Despre ce vorbeau acele cupluri, printre care se numărau și soții Maigret? O omorîse pe Hélène Lange... Era căutat de poliție. Un cuvînt, un gest, o imprudență, și ar fi fost arestat. Năruirea unei vieți. Numele pe prima pagină a ziarelor. Prietenii stupefiați, situația lui și a familiei amenințată. O celulă În schimbul unui apartament confortabil. Schimbarea se putea produce În cîteva minute, În cîteva secunde. Un necunoscut ar fi putut să-l bată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2055_a_3380]
-
ceva seniorului Hasekura și lui Nishi. Nu vă lăsați păcăliți de înverșunarea lui Velasco! De veți cădea în plasa acestui om viclean, chiar și doar de dragul însărcinării ce v-a fost dată, s-ar putea ca acest lucru să însemne năruirea voastră o dată întorși acasă. Dacă până la întoarcerea noastră seniorul Shiraishi o să-și piardă puterea în Sfatul Bătrânilor și dacă seniorul Ayugai și ai lui or să ajungă să țină frâiele în locul său, n-or să se mai poarte la fel
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
cenușă, un untdelemn de bucurie în locul plînsului, o haină de laudă în locul unui duh mîhnit, ca să fie numiți terebinți ai neprihănirii, un sad al Domnului, ca să slujească spre slava Lui." 4. "Ei vor zidi iarăși vechile dărîmături, vor ridica iarăși năruirile din vechime, vor înoi cetăți pustiite, rămase pustii din neam în neam. 5. Străinii vor sta și vă vor paște turmele, și fiii străinului vor fi plugarii și vierii voștri. 6. Dar voi vă veți numi preoți ai Domnului, și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85106_a_85893]
-
observasem că bețele de chibrit au capetele diferite. Simțindu-mă respins de fereastra lămîiatică, m-am urcat În mașină și am deschis aeroterma. Nu mai Îmi era frig, În schimb parcă mi se instalase amorțeala În toate măruntaiele. Senzația de năruire a tuturor speranțelor se transformă Într-un tremur neîncetat pe care nu-l mai puteam controla și presimțeam că nu sînt În stare să mai conduc. Răbdarea mi-a fost pusă la grea Încercare din cauza traficului intens, așa că m-am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2320_a_3645]
-
o călcăm, Ce-a supt atâta sânge din acte de jertfire, Noi, încercăm adesea ca să îmbălsămăm Clipita care moare, spre-o altă împlinire... Din miile de praguri ai anilor trecuți, Lumina ce se-aprinde, inundă ca o apă, Prin care năruirea stejarilor căzuți În albia de vremuri, nepieritoare, sapă... Cad măștile uimirii carnavalești, pe rând, Istoria se-ncheagă din jertfe anonime Rămase în tăcere, ascunse, până când, Se dezvelesc strămoșii de straie-n întregime... Apoi, ca niște umbre, la un ospăț spontan
COVOARE DE STELE by Ioan Știfii () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83766_a_85091]
-
și prin pornirea unei așa-zise cruciade musulmane. Numai că nu era vorba de o luptă pentru Coran, ci de o invazie a Europei menită să reducă Întreaga civilizație la praful de dinainte de Gingis han. Era, În aceeași măsură, o năruire a civilizației islamice. Moscheile și palatele construite de tine și de strămoșii tăi aveau să fie demolate În cursul primăverii. Turcii trebuiau să redevină ceea ce fuseseră cu secole În urmă, anume un popor nomad. Cuceritorii nu au fost decât o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]