107 matches
-
în gând un vis. Eu din casă nu mai ies, Deși dorul cere des. Dar îți spun ca un precept: Bunul-simț rămas-a drept. De când sunt sub aparat, Optimism am căpătat. Bine-i și așa să fie Decât pus pe năsălie! Fost-am pesimist o viață, Acum vreau clipa măreață; Fost-am ieri întunecat, Acum sorb ca fermecat Și esența din nimic Chiar de-i orizontul mic. Dacă știi gând înțelept, Fă și tu, c-așa e drept! - Fii ferice! eu
Reflecții minore pe teme majore by Ioan Saizu-Nora () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91695_a_92329]
-
raită și pe la biserică, unde dădură peste pălimar și, după ce-l unseră cu toate alifiile, altfel spus, Îl Îmbătară pulbere, luară cu ei cădelnița, odăjdiile, prapurile, icoana cu Înălțarea lui Iisus, potirul de Împărtășanie, ceaslovul, liturghierul și Sfânta Evanghelie, precum și năsăliile și chiar cristelnița (pe care, ce-i drept, o cam cărară În zadar). Ajunși În țintirim, cei șase petrecăreți scoaseră din ladă toate hainele bătrânei și le Înșirară pe crucile din apropiere, făcându-le să semene cu niște sperietori, iar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2067_a_3392]
-
Între doi salcâmi ce creșteau În fața sa, pe alee. Rochia ei de nuntă aninată de-o prăjină se ondula deasupra cimitirului, mișcate de-un vânticel cald ce bătea din miazăzi, fluturând din mâneci și făcând plecăciuni În stânga și În dreapta În fața năsăliilor, ca un om credincios ce și-ar fi luat rămas-bun de la un prieten ce pleca pe drumul celor drepți... Vântul aducea cu el miros de baltă, de pământ reavăn, de bălegar răspândit pe câmp. Văzând-o că se trezește, petrecăreții
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2067_a_3392]
-
picioroange, Înarmată În mâna dreaptă cu o goarnă și În stânga cu Sfânta Evanghelie, arunca bulgări de pământ pe pieptul ei. „Pesemne am murit“, șopti bătrâna și, făcându-și cu evlavie semnul crucii, căzu fără simțiri, iar cei șase pierde-vară luară năsălia și o duseră pe adormita din „violoncel“ Înapoi la locul ei... Deși farsa nu le ieșise decât pe jumătate, cei doi nepoți Îndepărtați și restul trupei se arătară destul de mulțumiți. În fond, reușiră s-o sperie de moarte pe babulea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2067_a_3392]
-
Întors și timpul. Cum Tatiana fusese botezată ceva mai târziu, nemernicii avură În gând s-o scufunde și În cristelniță, botezând-o a doua oră; văzând Însă că bătrâna a leșinat de spaimă, se lăsară păgubași. Astfel că, ridicând unii năsălia pe umeri, alții luând celelalte lucruri cu ei, o duseră pe babulea acasă, abandonând violoncelul și lada de zestre pe cerdac. Nu uitară apoi să treacă și pe la biserică, unde, punându-se În genunchi În fața iconostasului, se rugară pentru ispășirea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2067_a_3392]
-
violoncelul și lada de zestre pe cerdac. Nu uitară apoi să treacă și pe la biserică, unde, punându-se În genunchi În fața iconostasului, se rugară pentru ispășirea păcatelor mai vechi și mai noi, după care, punând icoanele, Sfânta Evanghelie, odăjdiile, cădelnița, năsăliile, cristelnița și crucea și toate celelalte la locul lor, În drum spre casă, poposiră și pe la cârciuma lui Ițco, pentru a-și mai dreage un pic gâtlejul la lumina zilei, obosiți de atâtea râsete și zbenguieli. Babulea dormi dusă până la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2067_a_3392]
-
de cele ce țin de tipic: colacii, coliva, prosoapele, plata țârcovnicului. Cei mai mici erau uimiți că Bunicul nu scotea aburi pe nări - așa cum scoteau ei, din cauza frigului - și nu părea să-i fie deloc rece, așa cum stătea întins pe năsălie, relaxat și nepăsător față de locul în care se găsea. Tăcea chitic și părea că ține ochii închiși ca să le joace o farsă prichindeilor din jur. Chipul îi era îndreptat spre altar; aveai impresia că, dacă cineva ar plasa un televizor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
de Iulică la priveghi și dându-i-o mai departe, lui Dănuț. M-am prins fulgerător, în closet, în clipa în care am observat data gravurii...! În penumbra noptatică întârziată, din capela cimitirului, la mijloc, pe un mic piedestal de năsălie, pavoazat ad-hoc cu pânză neagră, între două postamente-sfeșnice, cu lumânări aprinse, trona sicriul deschis, drapat cu horbotă, al lui Lucică Puță Mică, având steagul de doliu la căpătâi. Defunctul, îmbrăcat și el la repezeală și după posibilități (cu o bluză
Apocalipsa după Sile by Dinu D. Nica [Corola-publishinghouse/Imaginative/889_a_2397]
-
ieșit în calea glonțului, așa cum am făcut-o eu... Unii nici n-au ieșit măcar din casă. Au stat la căldurică. Au stat ei nopți și zile întregi în omăt până la brâu sau ger de crăpau pietrele? N-au stat. Năsălia mamei lor de nenorociți! Doamne, câtă dreptate avea Trestie! Cine-i Trestie aista? Apoi un om ca aista nu găsești de ai umbla cu opinci de fier. Strașnic om! Mi-a fost și mi-a rămas un frate adevărat! Ce
Cercetaşul Toaibă by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/502_a_1063]
-
fericit. Din această fericire m-a smuls mama; m-a târât cu ea să-l văd pe bunicul mort, părăsind lumina care-mi dogorise sufletul. Dar a fost de ajuns să arunc o privire asupra trupului întins printre flori, pe năsălie, că am luat-o la fugă și nu m-am oprit până dincolo de grădină unde m-am ascuns într-o căpiță de fân. Cuibărit în ea, m-am liniștit și chiar am început să mă simt bine. Fânul mirosea puternic
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]
-
fericit. Din această fericire m-a smuls mama; m-a târât cu ea să-l văd pe bunicul mort, părăsind lumina care-mi dogorise sufletul. Dar a fost de ajuns să arunc o privire asupra trupului întins printre flori, pe năsălie, că am luat-o la fugă și nu m-am oprit până dincolo de grădină unde m-am ascuns într-o căpiță de fân. Cuibărit în ea, m-am liniștit și chiar am început să mă simt bine. Fânul mirosea puternic
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
oamenii a[u] întins-o pe-o masă - și a venit satul întreg... unii din ei plângeau; eu priveam la ei, dar nu știam ce să cuget. Mai văzusem adeseori oameni țepeni întinși pe câte - un pat ce-i ziceau năsălie, purtați pe sus între cântece și plâns, și băgasem [de samă] că, de câte ori trecea o nuntă așa de tristă pe lângă casa noastră, mamei îi curgeau din ochi lacrimi mari, dar nu știam de ce... Veni noaptea... Oamenii ce stau în casă
Opere 07 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295585_a_296914]
-
comparații flatante!), dă graiului dulceață și „farmecă cu libov”. A fermeca cu libov: iată o formulă memorabilă! Nu este unica la Conachi. Cine nu recunoaște În „dulcea Închipuire” (Amoriul din prieteșug) un sunet eminescian?! Sau În superbul vers din Pe năsălie, 831, octm. 15 o altă celebră sintagmă eminesciană?: „Ah, te-ai dus, dulce minune, din zarea ochilor mei.” Poetul care descoperă, cu 40 de ani Înaintea lui Eminescu, aceste formule lirice este preocupat de definiția feminității, socotind că forma ei
Dimineața poeților. Eseu despre începuturile poeziei române by Eugen Simion () [Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
valabilitatea faimoasei rațiuni a sentimentului. Aceasta din urmă Îl Îndreptățește să dispere la infinit și, se va vedea de Îndată, să petreacă În disperarea lui, să scoată din durere un ce de mulțumire... CÎnd Zulnia dispare, indubitabil și ireversibil (Pe năsălie, 831, Octm. 15), Conachi nu schimbă prea mult această retorică a disperării. Vorbește, evident, lot despre sine și aproape În aceiași termeni. Mai laudă o dată frumusețea, nurul și hazul Zmărăgdiței (numele adevărat al „legiuitei iubiri”) și scrie acel extraordinar vers
Dimineața poeților. Eseu despre începuturile poeziei române by Eugen Simion () [Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
din zarea ochilor mei, Unde-i viața, unde-i mila ce izvora dintr-a tăi! Toate s-au sfîrșit, dar moartea măcar cu cruzimea sa Legăturile iubirii n-au putut deființa...” 11. PÎnă a vedea continuarea acestui jurămînt tristanian la năsălia Isoldci (Zulniei), să ne Întoarcem la semiologia erosului și să vedem armele lui de represiune. Am citat deja cuțîtul care pare a fi, dintre instrumentele sîngeroase, acela pentru care Conachi are predilecție. Amorul umblă, așadar, cu un cuțît În mină
Dimineața poeților. Eseu despre începuturile poeziei române by Eugen Simion () [Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
de acea ieșire furibundă de acum câteva clipe. De ce venise Baronul de-atât de departe să-i aducă omagiul său lui Telsio? Oare din ce motive o făcuse? Sicriul din lemn prețios și lucrat de meșterii din Bisignano trona pe năsălie, având la cele patru colțuri lumânări enorme aprinse în candelabre masive de bronz sculptat. La sfârșitul liturghiei, tăcerea păru a deveni și mai solemnă: lumea începu să se apropie, reverențioasă, îngenunchind în fața coșciugului; unii se închinau șoptind rugăciuni, unii se
by Dante Maffìa [Corola-publishinghouse/Science/1046_a_2554]
-
El, cu siguranță, îmbrăcat în paltonul cu guler de blană și căciulă făcută din același fel de animal, nu-și scoate căciula, mergând în cortegiu, ca să nu strice potriveala cu gulerul. Numai că nimeni nu privește pe nimeni, fiecare, în spatele năsăliei închipuite, merge, parcă, pe propriile urme. De parcă lumea o ia înainte, fiecare rămânând cel dintâi martor al propriei morți. Mă neliniștește băiatul ăsta, spune maică-sa, arătând într-o parte, ca și când Petrache i-ar fi fost alături. Poate că și
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
sfeșnicul pe care se afla „toiagul” purtat de un copil. Sfeșnicul avea atașate o batistă cu bănuț legat în colț și un șirag de 9 colăcei. Urma crucea, pe care erau inscripționate datele decedatului, apoi „prapurii” sau steagurile, urmate de năsălia cu colaci și colivă. Cele 7 împletituri din pâine, numite „capete”, aveau următoarele forme: „I” - Iisus, „X” - Hristos, „S” - soarele, câte două bucăți din fiecare și colacul mare rotund. Elena Huștiu era una dintre femeile care făcea capete pentru înmormântări
Monografia Comunei Oncești Bacău by Octavian I. Iftimie () [Corola-publishinghouse/Science/1775_a_92288]
-
jegul, cu care a acoperit mioriticul popor românesc, popor care i-a primit în mijlocul lui, spre necaz și pierzanie. Poporul român, după părerea mea, nu va putea răsufla ușurat, decât atunci când ultimul țigan va părăsi România. în mașină sau pe năsălie, nu contează. Să dea Dumnezeu! Semne, semne Rândunelele zboară jos, semn de ploaie, umblă porcul cu paiu-n gură, semn că va ninge, vecinul se clatină la sosirea acasă, semn că iar o va lua pe cocoașă de la nevastă-sa, se
VINUL DE POST by Ioan MITITELU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91683_a_92810]
-
nu mai spera să-l capete la Ipotești. De aceea, în cele patruzeci de variante, din acea vreme, scrise la Mai am un singur dor, el spunea că, după ce va muri, nu-i mai rămîne decît să fie pus pe năsălie de ramuri și dus tocmai la marginea mării, dar mormîntul să-i fie înconjurat cu toate elementele reprezentative din peisajul ipoteștean, în care el a copilărit și s-a născut ca poet: Să-i fie codrul aproape, ca să audă cum
[Corola-publishinghouse/Science/1521_a_2819]
-
Anului Nou, hramurile bisericii când "se ținea praznicul câte o săptămână încheiată", ospățul căpătând dimensiuni uriașe. Aspectul etnografic nu lipsește nici din povești. Bunăoară, dupa ce și au bătut de moarte soacra cele trei nurori începură a vorbi "despre toiag, năsălie, poduri, paraua din mâna mortului", adică despre ritualul țărănesc al înmormântării, poveștile nefiind niște basme ăîn sensul curent), ci "bucăți rupte din viața poporului moldovenesc ăIbrăileanu). În evocarea realistă se mai înscrie și caracterizarea precisă a unor personaje, fapt care
Lumea lt;poveştilorgt; lui Creangă by Brînduşa-Georgiana Popa () [Corola-publishinghouse/Science/1634_a_2971]
-
cel mai adesea, obsesia absenței și a sterilității. Reverberațiile suferinței întunecă iremediabil atmosfera oricum asfixiată, marcată de simboluri ale neființei ("casa cu panglici și rame mucezite", policandre grele-n cristal, "raclele, sticlele,/ toată mecanica în mâini decrepite", "paingii" care "trec năsălie în fiece colț de la casă"). Utilizarea frecventă a procedeului antropomorfizării (peretele "a-nceput să prindă sudoare (...)/ transpirație de-astmatic murind", "fum veninos" ș.a.) amplifică, în loc să anuleze, apăsătoarea certitudine a morții inerente a eroinei. Referințe critice (selectiv): Nicolae Turtureanu, în "Cronica
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
rostim a doua oară și stârvuri vii fugim spre înainte ca timpul orb în zbatul de la moară. este Iisusul martor la născare. El știe multe despre ce nu știe nici chiar tâmplarul care, în tăcere măsură ne-a luat de năsălie. morbid îmi e creionu-n clipa asta, dar mâna dreaptă vrea să se răzbune și tot ciolpește la poemul care pe-un colț de amintire va rămâne. iar ca decorul totate să le-ncapă, în horă intră și-un murit erou
George Filip. In: ANUL 6 • NR. 8-9 (16-17) • IANUARIE-FEBRUARIE • 2011 by Poezii () [Corola-journal/Imaginative/87_a_63]
-
o să spună fiecare în divan. Șerban, marele Șerban, zăcea mai părăsit ca oricine. Toți își vedeau de grijile lor, așa că mitropolitul i-a spus ieromonahului Ștefan să citească ectenia de ieșire a răposatului. L-au pus pe un fel de năsălie și la rugăciunile ieromonahului, spuse românește, răspundeau monahii greci, grecește. Boierii se închinau, doar jupâneasa Stanca bocea încetișor. Doamna nu era de văzut. Unii spuneau că în spătăria mică sfătuia cu cuscrii ei din neamul Bălenilor cum să-l aducă
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
așa cum zice cronica, „zăcea ca un om din cei proști” în odaia rece și fără candelă aprinsă la cap, astăzi ei, cinul preoțesc și călugăresc, veneau să-i aducă cinstire. L-au scos din Curtea domnească opt frați monahi, ducând năsălia pe umeri. În pridvorul bisericii l au așezat în coșciug și așa l-au dus înăuntru. Când a prins a se lumina, au început utrenia, apoi sfânta liturghie. La strană cântau cei mai mari maeștri ai psaltichiei, cu o intonație
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]