97 matches
-
iscodesc și le cercetează, ca să ne despartă pe noi de Dumnezeu. Sfântul Maxim Mărturisitorul ne învață că, chipul ispitelor e îndoit: unul e prin plăcere, altul prin durere. Primul e ales de bunăvoie, al doilea fără voie. Cel dintâi e născătorul păcatului și trebuie să ne ferim de el, cum ne învață și Mântuitorul când zice: „și nu ne duce pe noi în ispită”. Aceasta mai are înțelesul acesta: și fă ca să nu fim ispitiți peste puterile noastre. Iar celălalt e
Ispitele şi păcatele în învăţătura Părinţilor filocalici by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/148_a_262]
-
adică, e vin tare, bun de exportat chiar la Roma. În același scop, dar Într’o antiteză neecologică, ieșită din comunul locului, romanii concentrau mustul prin fierbere În cazanul epocii, din bronz spoit cu plumb. Rezultatul? Un vin tare, dar născător de saturnism. Și un factor limitativ: de ce erai mai bogat, senator, Împărat, de aceea căpătai mai repede saturnismul, moartea prin plumb adică, față de bietul sclav ori sărac care n’avea acces decât la vinul ieftin și slab, sau la acela
Gânduri în undă by Cristinel Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1186_a_2365]
-
paradoxal) doctori, pe când tu, veșnic atacat, cantonat În veșnice ipoteze și ipoteze la ipoteze pe care conservatorii nu le acceptă, n’ai cum să fii. Și asta face parte din meserie. Și mai e și implicarea socială, cu „frigul“ inerent, născător de neplăceri, În antiteză cu călduța postură a primei alternative, În care ești doar un ilustru consumator... Altceva ce face parte din meserie, dacă accepți că cercetarea adevărată - pe care infatuat pretind c’o fac - e o meserie. „Radiosfera“, 29
Gânduri în undă by Cristinel Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1186_a_2365]
-
căci nu erau atunci nici ruși, nici turci, nici „Europa“. Nu erau interese Nord-Sud: Rusia-restul lumii, nici Est-Vest: Asia-Europa... Dar, acei greci au implantat acest avanpost, protejat la rândul lui de altul, Kersonesul, În strâmtoarea spre Azov, În fața necunoscutului nordic, născător de invazii. Rușii au știut să mascheze tendința lor „firească“ spre cuceriri; au renunțat pentru asta chiar la esență, la spiritualitate, adică la religie. L’au abandonat pe Perun În favoarea Hristosului bizantin și a unei mirese imperiale ce aducea În
Gânduri în undă by Cristinel Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1186_a_2365]
-
iscodesc și le cercetează, ca să ne despartă pe noi de Dumnezeu. Sfântul Maxim Mărturisitorul ne învață că, chipul ispitelor e îndoit: unul e prin plăcere, altul prin durere. Primul e ales de bunăvoie, al doilea fără voie. Cel dintâi e născătorul păcatului și trebuie să ne ferim de el, cum ne învață și Mântuitorul când zice: „și nu ne duce pe noi în ispită”. Aceasta mai are înțelesul acesta: și fă ca să nu fim ispitiți peste puterile noastre. Iar celălalt e
Ispitele şi păcatele în învăţătura Părinţilor filocalici by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/148_a_260]
-
adevărul, care este Fiul, Cel ce zice: «Eu sunt adevărul»” (Ioan 14,6). Și dacă ființa există, atunci trebuie cu necesitate să existe imediatfața și chipul ei. Căci nu din afară este numit chipul lui Dumnezeu,ci Dumnezeu însuși este născător al acestui chip, în care se priveșteEl însuși pe Sine și de care El însuși Se bucură, cum spune Fiul în-suși: «Eu eram acela de care se bucura El»” (Proverbe 8, 30). Cânddeci nu s-a văzut Tatăl pe Sine
CREDINŢA ŞI MĂRTURISIREA EI by Petre SEMEN ,Liviu PETCU () [Corola-publishinghouse/Science/128_a_428]
-
XXVI, col. 324 BC. footnote>. 9. Îndeosebi nașterea arată că Fiul are aceeași ființă cu Tatăl,astfel că ceea ce se spune despre Tatăl se spune și despre Fiul, afarăde aceea că Acesta este Fiu, nu Tată. „Născutul nu este neasemănător născătorului; ba el este chiar chipul său, și tot ce are Tatăl areși Fiul. De aceea nici nu este Fiul un alt Dumnezeu, căci chiar dacăFiul ca născut este altul, totuși El este același ca Dumnezeu. Iar El șiTatăl una sunt
CREDINŢA ŞI MĂRTURISIREA EI by Petre SEMEN ,Liviu PETCU () [Corola-publishinghouse/Science/128_a_428]
-
nu poate avea decât un singur Fiu propriu<footnote Ibidem, III, 6 PG, col. 332 C; I, 16, col. 45 C; II, 24, col. 197 B. footnote>.Fiul are tot ce are Tatăl, numai că unul este născut, iar altul, născător.De aceea Fiul este în chip necesar oJmoouvsio" cu Tatăl, nu simplu oșmoio" (asemănător).Termenul oșmoio", specific pentru semiarieni, este în genere respinsde Sfântul Atanasie, fiindcă el se pretează la confuzii, nu înlătură înmod expres subordinațianismul, nu afirmă suficient unitatea
CREDINŢA ŞI MĂRTURISIREA EI by Petre SEMEN ,Liviu PETCU () [Corola-publishinghouse/Science/128_a_428]
-
cerul sfânt.// Sub pajiștile de senin/ Stau lumile zămislitoare/ Din întunericul deplin./ Și-n seva sacră ne unim/ Cu veșnicia subterană/ Din fundul căreia suim"24. Sub fiecare manifestare vizibilă a frumosului în lume stă, invizibilă, figura inaparentă a frumosului născător de frumusețe. Frumusețea iese la vedere în cele sensibile pe care le transfigurează, ea însăși ființând în corelație intimă cu ceea ce, opunându-i-se, apare într-o nouă lumină ("Te înalț din carne, frumusețe pură/ (...)/ Mângâi lung tiparul formelor eterne
[Corola-publishinghouse/Science/84974_a_85759]
-
cu cât se manifestă oarecum subminat de singurătate și de reculegerea pe care o impune sfârșitul. O imagine discretă, abia conturată, afirmată din negativul unor contra-imagini dominante: "o, sub hoarda de aur a anotimpurilor/ prietenii visează pământ/ și sub înghețul născătoarelor stele/ totul e un exil al oglinzilor/ totul e-o liniște care întârzie încă/ așa cum întârzie morții sub crâng". Totul pare subîntins de retragerea oricărei puteri de a crea imagine, aspirat de imposibilitatea de a arăta și de a reflecta
[Corola-publishinghouse/Science/84974_a_85759]
-
morții sub crâng". Totul pare subîntins de retragerea oricărei puteri de a crea imagine, aspirat de imposibilitatea de a arăta și de a reflecta ceva în lumina unei apariții. Sub imaginile profilate la suprafață (hoarda de aur a anotimpurilor, înghețul născătoarelor stele, crângul) vibrează haosul unui adânc opac, unde nimic nu face imagine întrucât nu numai că lumină nu e, dar nici lucruri ce ar putea fi reflectate. Nimic al invizibilului care nu e inaparentul în sine, ci neființa fără chip
[Corola-publishinghouse/Science/84974_a_85759]
-
la parti-pris-urile europo- și etnocentriste care au dominat multă vreme lumea, e drept nu fără un anumit spor ideatic, chiar dacă tendențios distorsionat, uneori. Numai că Europa și îndeosebi Grecia nu a fost expulzată din această matcă a arhaicului, a celui născător de universal. Dimpotrivă, ea și-a găsit mai exact spus: și-a reamintit (ca într-un autentic episod de anamneză) locul ei într-o semnificativă experiență simbolică, una în care alianțele vechi le confirmă pe cele noi, căci altfel relațiile
Cel de-al treilea sens by Ion Dur [Corola-publishinghouse/Science/911_a_2419]
-
stării materiale, și de calamitățile naturale, și de marile probleme legate de vârstă etc. Perioada de tranziție din România, prin trecerea de la modul de viață comunist la modul de viață capitalist, se prelungește, iar acest răstimp este pe mai departe născător de probleme sociale multiple, de instabilitate, chiar de anomie (dezorganizare socială) în care și asistența socială se practică din ce în ce mai puțin din chiar lipsa tot mai accentuată a resurselor. Evoluția societății românești, în ultimii 20 de ani, a fost marcată de
Biserica şi asistenţa socială din România by Ion Petrică [Corola-publishinghouse/Science/899_a_2407]
-
face pe toate suspecte. Vaca înnebunește, găinile fac gripă, iar porcii se îmbolnăvesc de „pestă porcină“. Poate că cel mai bine e să renunți la carne. Deși regimul vegetarian a fost dovedit ca incomplet din punct de vedere nutritiv și născător de pernicioase „compensări“ onirice (vise abundente cu fleici, cârnăciori și cotleteă). Ce ne mai rămâne? Băutura! Dar și aici lucrurile se complică. Eu, vechi diabetic, grăsun și cardiac, am voie bere? În nici un caz! - strigă într-un glas medicii. Dar
Despre frumuseţea uitată a vieţii by Andrei Pleşu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/578_a_1239]
-
lua din timpul pentru citit!“ - îmi spunea, cândva, un important istoric de artă. Un altul se justifica printr-o aiuritoare prudență: „Dacă scriu și public, mi se fură ideile.“ O cauză semnificativă a neputinței de a scrie e, alteori, orgoliul născător de hiper-exigență. Perfec ționismul insomniac, spiritul autocritic dus până la demolarea de sine sfârșesc prin a paraliza respira ția liberă a verbului. Foaia albă devine, astfel, un memento al riscului de a nu fi la înălțime, o amenințare cu efect castrator
Despre frumuseţea uitată a vieţii by Andrei Pleşu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/578_a_1239]
-
din Schiller, Lenau ș.a., tipărind în volum (1934) numai tălmăcirea poemului dramatic Tragedia omului de Madách Imre. Patriotismul este în inimile sincere, în afară de orice tendință politică, un simțământ adevărat și adânc, și întrucât este astfel, poate fi, în certe împrejurări, născător de poezie. Și în asemenea împrejurări excepționale ne pare a se afla autorul nostru, când într-o parte a poeziilor sale reprezintă și rezumă iubirea și ura, durerile și speranțele unui neam amenințat în existența sa. TITU MAIORESCU Țara pe
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287305_a_288634]
-
mai e nevoie și de o schimbare de mentalitate. Pentru aceasta criza poate servi o lecție din care cine vrea să învețe poate învăța, ea poate produce necesara schimbare de mentalitate. Hiperlăcomia baronilor escroci ai piețelor financiare trebuie curmată. Banul născător de bani este un pericol, el trebuie considerat doar ca un mijloc, și nu ca un scop. Iar oamenii trebuie să-și amintească prin-cipalele valori pentru care viața le-a fost dată și faptul că este scris: "în sudoarea feței
[Corola-publishinghouse/Science/1490_a_2788]
-
vină: A Lui sînt, din tulpina Lui vlăstar; Ca Egiptencii, ierte-mi pentru vină, Ori că lui Teofil, iertatul - doar Prin ruga Ta - de veșnicul calvar, Deșí i-a dat Satanei ascultare. Ferește-mă de-asemeni lepădare, Fecioara, nestricat trup născător Al tainei ce ne e cuminecare: În legea asta viețui și-am să mor. Bătrînă sînt, săracă și puțină: Puține știu; nici slovele măcar. Aci-n schit, unde vin să iau lumină, Răi văd, pictat cu țíteri la altar, Apoi
Ediția Villon a lui Romulus Vulpescu by Marina Vazaca () [Corola-journal/Journalistic/2641_a_3966]
-
multe voci în spectacol, este o polifonie a discursurilor: un text-pamflet al lui Tudor Arghezi din 1956, textul dur și cinic al lui Patapievici, amîndouă rostite impresionant de Marcel Iureș și textul-conferință al unui arhitect important, Octavian Neculai, el însuși născător a două lăcașuri de cultură: Teatrul Act și noua sală Izvor a Teatrului Bulandra. Deși pentru București s-au plănuit mereu lucruri majore, proiecte arhitecturale și de urbanism care să-i modifice alcătuirea și înfățișarea, prea puțin din toate astea
Orașul de nicăieri by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/15075_a_16400]
-
Alexandru Dragomir avea agilitatea imprevizibilă a tăunului socratic; hărțuitor, stringent, penetrant, o combinație tonică de duh volatil și dinamică angulară”, Țuțea e „un țăran imperial, fără frică și fără finețuri psihanalitice”, discursul lui Andrei Scrima „e imens răsplătitor, dar, simultan, născător de frustrare”, Ion Frunzetti „era prodigios prezent, torențial prezent, mereu angajat într-o virilă ofensivă intelectuală”, B. Geremek - „imperturbabil fără placiditate, tonifiant fără exaltare, echilibrat fără paloarea echidistanței”, iar Gabriel Liiceanu „e un vital cu aspirații geomerice. Un halterofil cu
Portretul din portrete by Marius Miheț () [Corola-journal/Journalistic/4337_a_5662]
-
pîntecul ce poartă cifra de neștiut, la nașterea căreia numerele se vor da la o parte, ca Marea Roșie și se va vedea astfel, printre scîrțîituri și gemete, că ele nu conțin absolut nimic, doar un plîns uscat va auzi nimicitorul născător, plînsul Contabilului de Nenumărat *** Nimicitorul are rădăcini în viețile ce nu se mai întorc, acum dintr-o dată mă cuprinde entuziasmul, atroce plimbări pe sub uriașe oftaturi, tu ai gura închisă, e asfințitul dragostei în viețile ce fabrică oxizi
Fragmente cu nimicitorul by Aurel Pantea () [Corola-journal/Imaginative/5753_a_7078]
-
și de azi. Exemplele s-ar putea înmulți cu ușurință. Ne mărginim doar la încă unul, din Politicianismul - o cangrenă intratabilă: Fetișizarea politicii ca fac totum a cimentat fortăreața Puterii. Politica este spiritul Puterii, creația și apoi emanația ei. Cuvântul născător de mister, de admirație și de frică este Politica. Unul singur blesteamă acest cuvânt, ca pe cea mai cumplită creație a lumii moderne: Eminescu! Dar lumea lui Caragiale nu are urechi pentru mesajul Geniului. Această lume se împarte în două
Harta ținutului Caragiale by Stefan Cazimir () [Corola-journal/Imaginative/13510_a_14835]
-
verva și fantezie, prin spirit ludic și tăietura precisă a replicii, printr-o abilitate neconvenționala a condeiului și a proprietății cuvîntului. Spectacolul stă în partea predominantă a piesei: la nivelul său fabulatoriu, în-tr-un discurs manevrat cu știința în planul dialogului, născător de imagini suprarealiste, onirice, absurde. Noe care ne străbate memoria e o femeie este un text parabolă: grijă față de trecutul care nici nu moare, nici nu te lasă să trăiești. Recunosc că mi-e greu să povestesc pur și simplu
Noe nu mai are Arcă by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/17952_a_19277]
-
filosoful german nu-i numește pe precursorii săi reprezintă, după cum susține suficient de convingător Borges, în Istoria eternității, un soi de cochetărie a profetului ce s-a voit acesta, căruia-i stătea bine să se rostească exclusiv cu alura unui născător de adevăruri proprii. Să adăugăm constatarea, din păcate... prozaică, a matematicii, conform căreia reconstituirea realului revolut, fie și în infinitul spațio-temporal, nu e decît o iluzie (v. teoria mulțimilor a lui Georg Cantor).
Profil Nietzsche by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/9542_a_10867]
-
de bar, este imaginată ca o copertă pentru orice concert public. Un astfel de concert poate fi alcătuit în felul următor: Coperta I, alcătuită din piesa Alfa de Octavian Nemescu, o evocare a Timpului primordial, reprezintă începutul, Big Bangul, Timpul născător, arhetipul nașterii, care, spune autorul, „aflându-se într-o stare de condens, declanșează explozia spațiului acustic, urmată de reverberația unui clopot și, mai apoi, de ecoul cântărilor de insecte.” A doua piesă din program poate fi, spre exemplu, un concert
Noi partituri din crea?ia rom?neasc? by Lavinia COMAN () [Corola-journal/Journalistic/84304_a_85629]