97 matches
-
volum ce a apărut la Editura Grinta în 2015. Citești și nu poți trece mai departe pe vers fără să te oprești, că cauți și să înțelegi fie și măcar un strop din filosofia care a stat la baza gândului născător al unui astfel de poem. Silvia Bitere scrie apăsat, sigură pe ce spune, o face ca și cum un om responsabil și-ar pune semnătura pe un act de prezență în lumea asta mare și ( aproape) experimentală. Nu este o distracție să
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/374948_a_376277]
-
produs atâția eroi, atâția oameni vrednici, a ajuns prin demagogie la așa hal; dar, astfel stând împrejurările, "Romînul" ne va da voie să facem și să mănținem deosebirea între țara lui Ștefan și a lui Mircea, din a cărei sâmbure născător a răsărit un codru de lauri, și între țara ofiliților și parfumaților caraghioși cari se felicită prin Paris cu comunarzii și-și petrec zilele dormind și nopțile prin Bal-Mabille. Nu e deosebire de țară și țară, ci de generație și
Opere 11 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295589_a_296918]
-
iscodesc și le cercetează, ca să ne despartă pe noi de Dumnezeu. Sfântul Maxim Mărturisitorul ne învață că, chipul ispitelor e îndoit: unul e prin plăcere, altul prin durere. Primul e ales de bunăvoie, al doilea fără voie. Cel dintâi e născătorul păcatului și trebuie să ne ferim de el, cum ne învață și Mântuitorul când zice: „și nu ne duce pe noi în ispită”. Aceasta mai are înțelesul acesta: și fă ca să nu fim ispitiți peste puterile noastre. Iar celălalt e
Ispitele şi păcatele în învăţătura Părinţilor filocalici by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/148_a_262]
-
iscodesc și le cercetează, ca să ne despartă pe noi de Dumnezeu. Sfântul Maxim Mărturisitorul ne învață că, chipul ispitelor e îndoit: unul e prin plăcere, altul prin durere. Primul e ales de bunăvoie, al doilea fără voie. Cel dintâi e născătorul păcatului și trebuie să ne ferim de el, cum ne învață și Mântuitorul când zice: „și nu ne duce pe noi în ispită”. Aceasta mai are înțelesul acesta: și fă ca să nu fim ispitiți peste puterile noastre. Iar celălalt e
Ispitele şi păcatele în învăţătura Părinţilor filocalici by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/148_a_260]
-
iscodesc și le cercetează, ca să ne despartă pe noi de Dumnezeu. Sfântul Maxim Mărturisitorul ne învață că, chipul ispitelor e îndoit: unul e prin plăcere, altul prin durere. Primul e ales de bunăvoie, al doilea fără voie. Cel dintâi e născătorul păcatului și trebuie să ne ferim de el, cum ne învață și Mântuitorul când zice: „și nu ne duce pe noi în ispită”. Aceasta mai are înțelesul acesta: și fă ca să nu fim ispitiți peste puterile noastre. Iar celălalt e
Ispitele şi păcatele în învăţătura Părinţilor filocalici by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/148_a_263]
-
din Schiller, Lenau ș.a., tipărind în volum (1934) numai tălmăcirea poemului dramatic Tragedia omului de Madách Imre. Patriotismul este în inimile sincere, în afară de orice tendință politică, un simțământ adevărat și adânc, și întrucât este astfel, poate fi, în certe împrejurări, născător de poezie. Și în asemenea împrejurări excepționale ne pare a se afla autorul nostru, când într-o parte a poeziilor sale reprezintă și rezumă iubirea și ura, durerile și speranțele unui neam amenințat în existența sa. TITU MAIORESCU Țara pe
GOGA-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287305_a_288634]
-
grupate câte trei în același an. Mai mult sau mai puțin la unison, critica a vorbit, cu încercarea de a defini ceea ce scrie P., atât despre „o poezie de notație” (Constantin Cubleșan), amintind „aerul profund, sempitern, al Ardealului cel mereu născător de poeți caracteristici” (Gheorghe Grigurcu), cât și despre „suprarealismul de fond al autoarei”, stând sub semnul lui Gellu Naum (Adrian Popescu), ori despre legături cu „lumea necuvintelor” lui Nichita Stănescu, câtă vreme, în volumul Străpuns de negăsire (2000), unele afinități
PAL. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288624_a_289953]
-
7, Mă simțeam mai bine înainte! Nu trebuia să fac nimic. Eram un gentleman! <biography> lumina lunii nu vreau să fii frumoasă, doar să-mi placi. când te-nfășor pe-un voal de in subțire, ne ține-n cer prea născător de maci sărutul meu ce nu-și mai vine-n fire. nu vreau să fii frumoasă, vreau să-mi ierți iubirea care-nvinge, cu-ndrăzneală, metempsihoze grele sub coperți nerepetând destine de cerneală. nu vreau să fugi, ba dimpotrivă, vreau
Confluenţe poetice. Antologie de poezie by Relu Coţofană () [Corola-publishinghouse/Imaginative/271_a_1216]
-
morților ...” ...................................................................................................... 110 „... și viața veacului ce va să fie ...” ............................................................................................... 115 „... Amin”. ....................................................................................................................................... 119 Bibliografie ...................................................................................................................................... 119 4 Păstrează deplină rânduiala Simbolului (de credință sau al Crezului - n.n.), păstrează adevărul desăvârșit al credinței. Crede în Dumnezeu Tatăl, crede în Dumnezeu Fiul, în Unul Născător și Unul Născut Domnul tuturor Iisus Hristos, Cel de o ființă cu Tatăl, născut în Dumnezeire, născut în trup, de o îndoită naștere, dar de o singură slavă, Cel Care, creator al tuturor făpturilor, Același a fost născut din Tatăl
O exegeză a Crezului ortodox by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/158_a_127]
-
acum de ceea ce ai avut atunci, pentru ca să te renască acum prin pocăință cele ce te-au născut înainte prin izvorul lor. Păstrează deplină rânduiala simbolului, păstrează adevărul desăvârșit al credinței. Crede în Dumnezeu Tatăl, crede în Dumnezeu Fiul, în Unul Născător și Unul Născut Domnul tuturor Iisus Hristos, Cel de o ființă cu Tatăl, născut în Dumnezeire, născut în trup, de o îndoită naștere, dar de o singură slavă, Cel Care, creator al tuturor făpturilor, Același a fost născut din Tatăl
O exegeză a Crezului ortodox by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/158_a_127]
-
cu Tatăl, existând totodată în Tatăl, dar neconfundat cu El. (n. s. 18, p. 21) 36 „...Și obârșia Lui este dintru început, din zilele veacului (Mih. 5, 1). Prin obârșie indică aici ieșirea la existență (ipostatică) proprie Unuia-Născutului din ființa Născătorului ca o strălucire din lumină, înainte de tot veacul și ziua și clipa”. (Sf. Chiril al Alexandriei, Comentariu la Evanghelia Sfântului Ioan, Cartea a V-a, Introducere, în PSB, vol. 41, p. 506) „Fiul e născut din Tatăl, Dumnezeu din Dumnezeu
O exegeză a Crezului ortodox by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/158_a_127]
-
Tatăl, adică sfetnic - fiindcă sfetnicul nu este rob. Și când auzi zicându-se sfetnic, iarăși să nu-ți închipui că Tatăl este lipsit de ceva, ci să te gândești numai la omotimia, adică la egalitatea în vrednicie a Fiului către Născătorul său”. (Sf. Ioan Gură de Aur, Comentariile sau Tâlcuirea Epistolei întâi către Corinteni, omilia XXVI, p. 269) ,,Slujba ta, zice, fă-o deplin (2 Tim. 4, 5) și slujba mea o slăvesc (Rom. 11, 13). Și lui Timotei scriindu-i
O exegeză a Crezului ortodox by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/158_a_127]
-
unele pagini, scrise pesemne la contactul cu aspecte deloc entuziasmante ale lumii noastre. Autorul nu disperă însă, găsind mereu o cale de transgresiune a impasului. Lumini și umbre se îngemănează peste tot, dar sfârșesc prin a nutri un discurs pozitiv, născător de speranță. O meditație preambulară despre lipsa de răsplată a muncii educatorului, înscrisă ca moto la unul din texte, îi va fi adus aminte autorului de poezia lui Vlahuță din marele hol al Școlii Normale din Șendriceni: „Sfânta muncă e
Lumina Educaţiei by Vasile Fetescu () [Corola-publishinghouse/Science/1635_a_3037]
-
mai e nevoie și de o schimbare de mentalitate. Pentru aceasta criza poate servi o lecție din care cine vrea să învețe poate învăța, ea poate produce necesara schimbare de mentalitate. Hiperlăcomia baronilor escroci ai piețelor financiare trebuie curmată. Banul născător de bani este un pericol, el trebuie considerat doar ca un mijloc, și nu ca un scop. Iar oamenii trebuie să-și amintească prin-cipalele valori pentru care viața le-a fost dată și faptul că este scris: "în sudoarea feței
[Corola-publishinghouse/Science/1490_a_2788]
-
cuv. II, în PSB, vol. 40, p. 54) „Nu pot să nu mă uimesc mult de lipsa de evlavie a ereticilor. Căci folosesc cele ce li se par că micșorează demnitatea Unuia Născutului și Îl înfățișează ca mai prejos de Născător, potrivit scopului lor, cu multă sârguință și le umflă cu otrăvurile aiurelii lor, culese de pretutindeni, iar pe cele ce sunt spuse în chip sănătos și drept, văzând în Fiul slava Tatălui, le scufundă în adâncurile tăcerii, având un singur
Despre credinţa ortodoxă şi despre erezii by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/129_a_440]
-
adevărul, care este Fiul, Cel ce zice: «Eu sunt adevărul»” (Ioan 14,6). Și dacă ființa există, atunci trebuie cu necesitate să existe imediatfața și chipul ei. Căci nu din afară este numit chipul lui Dumnezeu,ci Dumnezeu însuși este născător al acestui chip, în care se priveșteEl însuși pe Sine și de care El însuși Se bucură, cum spune Fiul în-suși: «Eu eram acela de care se bucura El»” (Proverbe 8, 30). Cânddeci nu s-a văzut Tatăl pe Sine
CREDINŢA ŞI MĂRTURISIREA EI by Petre SEMEN ,Liviu PETCU () [Corola-publishinghouse/Science/128_a_428]
-
XXVI, col. 324 BC. footnote>. 9. Îndeosebi nașterea arată că Fiul are aceeași ființă cu Tatăl,astfel că ceea ce se spune despre Tatăl se spune și despre Fiul, afarăde aceea că Acesta este Fiu, nu Tată. „Născutul nu este neasemănător născătorului; ba el este chiar chipul său, și tot ce are Tatăl areși Fiul. De aceea nici nu este Fiul un alt Dumnezeu, căci chiar dacăFiul ca născut este altul, totuși El este același ca Dumnezeu. Iar El șiTatăl una sunt
CREDINŢA ŞI MĂRTURISIREA EI by Petre SEMEN ,Liviu PETCU () [Corola-publishinghouse/Science/128_a_428]
-
nu poate avea decât un singur Fiu propriu<footnote Ibidem, III, 6 PG, col. 332 C; I, 16, col. 45 C; II, 24, col. 197 B. footnote>.Fiul are tot ce are Tatăl, numai că unul este născut, iar altul, născător.De aceea Fiul este în chip necesar oJmoouvsio" cu Tatăl, nu simplu oșmoio" (asemănător).Termenul oșmoio", specific pentru semiarieni, este în genere respinsde Sfântul Atanasie, fiindcă el se pretează la confuzii, nu înlătură înmod expres subordinațianismul, nu afirmă suficient unitatea
CREDINŢA ŞI MĂRTURISIREA EI by Petre SEMEN ,Liviu PETCU () [Corola-publishinghouse/Science/128_a_428]
-
Senatul sunt compuse în mare parte de funcționari retribuiți de stat sau de instituțiuni cari atârnă de stat. Astfel aceste Adunări născute din corupție, trăind prin corupție, nu pot pieri decât prin însuși excesul corupției lor. Momentul în care chiar născătorul lor, d. Brătianu, caută să zică: Destul! pare că a sosit daca d-sale [î ]i mai rămâne o schinteie de patriotism și de probitate, daca și aceasta nu este una din acele înscenări cu cari ne-a deprins. Singurul
Opere 12 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295590_a_296919]
-
și de Sfântul Maxim Mărtu‑ risitorul, care, pornind de la predania dumnezeieștii Scripturi, Învață despre Îndoitul chip al ispitelor : unul prin plăcere, iar altul prin durere. Cel dintâi e ales de cineva de bunăvoie, iar celălalt fără de voie. Cel dintâi e născătorul păcatului și de el ni s‑a poruncit să ne ferim după Învățătura Domnului, care zice : „Și nu ne duce pe noi În ispită” sau : „Privegheați și vă rugați ca să nu intrați În ispită” (Matei 26, 41). Iar celălalt este
SUFERINŢA ŞI CREŞTEREA SPIRITUALĂ, Ediţia a II‑a, revăzută by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/168_a_136]
-
sine ca parte neprivilegiată a naturii, căutând umăr la umăr cu porcul-spinos rădăcini comestibile. A venit însă ziua când un hominid sau mai mulți au ales ceva din universul înconjurător, simțind nevoia să- i atribuie o condiție supranaturală, de principiu născător, ordonator și diriguitor al întregii lumi. Putea fi soarele, putea fi pământul, strămoșul, vântul, ursul, un copac enorm, un lac de munte, o pasăre sau, mai rafinat, un idol cioplit. Universul a încetat să mai fie omogen, s-a debalansat
Filmul surd în România mută: politică și propagandă în filmul românesc de ficţiune (1912-1989) by Cristian Tudor Popescu () [Corola-publishinghouse/Science/599_a_1324]
-
a făcut-o Ion Caraion, autorul incitantului eseu Bacovia sfârșitul continuu, și de a ajunge cu interpretarea "până la principiul genetic abisal al lumii bacoviene". Vrea astfel spune și acum să se apropie de "rădăcinile ontologice ale creației", să desprindă "punctul născător de noi universuri, în speță artistice, din perspectiva unei poetici a oglinzii". Calea pe care a ales-o nu-i nici ușor de urmat, nici de urmărit. Ea cere multă putere speculativă și o deosebită insistență în exploatarea exemplelor alese
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
Foucault, Baudrillard, Nancy, în Franța, Gianni Vattimo, în Italia, Jürgen Habermas, în Germania, Richard Rorty, în America ș.a." (op. cit., p. 74). Deși mediatizat puternic prin scandal și diversiune, focul postmodernist euro-atlantic s-a stins foarte repede, fapt confirmat și de născătorul fenomenului, în 1986 și 1988, prin două cărți în care preciza că "el nu este groparul modernității". Cu toate astea, mai ales în România, și, după 1989, nu numai în România, "postmodernismul și-a continuat cariera și după moartea autorului
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
face pe toate suspecte. Vaca înnebunește, găinile fac gripă, iar porcii se îmbolnăvesc de „pestă porcină“. Poate că cel mai bine e să renunți la carne. Deși regimul vegetarian a fost dovedit ca incomplet din punct de vedere nutritiv și născător de pernicioase „compensări“ onirice (vise abundente cu fleici, cârnăciori și cotleteă). Ce ne mai rămâne? Băutura! Dar și aici lucrurile se complică. Eu, vechi diabetic, grăsun și cardiac, am voie bere? În nici un caz! - strigă într-un glas medicii. Dar
Despre frumuseţea uitată a vieţii by Andrei Pleşu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/578_a_1239]
-
lua din timpul pentru citit!“ - îmi spunea, cândva, un important istoric de artă. Un altul se justifica printr-o aiuritoare prudență: „Dacă scriu și public, mi se fură ideile.“ O cauză semnificativă a neputinței de a scrie e, alteori, orgoliul născător de hiper-exigență. Perfec ționismul insomniac, spiritul autocritic dus până la demolarea de sine sfârșesc prin a paraliza respira ția liberă a verbului. Foaia albă devine, astfel, un memento al riscului de a nu fi la înălțime, o amenințare cu efect castrator
Despre frumuseţea uitată a vieţii by Andrei Pleşu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/578_a_1239]