128 matches
-
avea dreptate Adam Smith când observa, încă din zorii modernității, că societatea este forma de organizare în care tot omul are tendința să devină negustor?”[4] Tindem să credem, până la un punct, că da. Sclav al propriilor nevoi, Ființa aceasta născocită și propusă nouă de Baudrillard ca reprezentare fidelă a lumii postmoderne în care trăim sau, mai bine zis, ca etichetă a sa, ne apare ca un prototip uman lipsit complet de libertatea de a fi, dar dominat total de dorința
INTERSECTĂRI CULTURALE de MAGDALENA ALBU în ediţia nr. 507 din 21 mai 2012 [Corola-blog/BlogPost/346958_a_348287]
-
credinței. Mai mult, chipul în care au trăit oamenii în rai este o imagine a postului, nu numai pentru că, ducând o viață îngerească, ajunseseră prin cumpătare la asemănarea cu îngerii, ci și pentru că nu erau cunoscute locuitorilor paradisului toate cele născocite mai târziu de om”[28]. Concluzie După ce toate acestea sunt spuse, trebuie totuși să amintim că oricât de limitată ar fi postirea noastră, dacă este o postire adevărată, va conduce către ispită, slăbiciune, îndoială și tulburare. Altfel spus, va fi
INVATATURA BISERICII DESPRE POSTUL ORTODOX... de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 220 din 08 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/372738_a_374067]
-
clujeni (pag. 28) este, prin această raportare, un tonifiant “haz de necaz”. Arhetipală este și “situația-limită” a autorului-protagonist, erou, martor și narator al propriului “jurnal”, silit dureros să-și cumpănească șansele, să-și încarce bateriile energetice de la surse neașteptate, deseori născocite, un fel de robinsonadă, o pendulare dramatică între deznădejdea temeinică și optimismul cu minime șanse (pag. 55). Obsedantele repetiții ale unor fapte și întâmplări sunt niște expectorații ale amărăciunii și obidei unei generații, niște rejecții, motivate de resentimentele unor vinovați
JURNALUL „DEVENIRII PRIN SUFERINŢĂ” (GRIG GOCIU – “CĂMINUL RACOVIŢĂ”. CARTEA A III-A) de GABRIELA MIMI BOROIANU în ediţia nr. 2091 din 21 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/379579_a_380908]
-
să-l asculte pe el la ”Iertăciunea miresei”. Ce muzică frumoasă cânta orchestra, câtă dragoste și câte sințăminte de durere lină ieșeau din trubele muzicanților lui Moș Fedot! Nu am mai auzit această muzică nicăieri, fiindcă, sunt sigur, a fost ”născocită” de acest talentat lăutar. Tare mult vroiam și eu în taină să ”născocesc” ceva pentru această orchestra, ca să mi-o cânte Moș Fedot, iar lumea să admire muzica aceasta și să mă laude: ” uite ce mic e, dar ce muzică
ŞI MAREA ONOARE AVUTĂ PENTRU INTERVIU ! de VALERIAN MIHOC în ediţia nr. 1336 din 28 august 2014 [Corola-blog/BlogPost/371563_a_372892]
-
a indiciilor colorate și combinate din viața personalităților nu-l au în vedere pe muzicianul George Natsis, întâi pentru că e un artist de valoare care nu s-a expus cu extravaganță în public, apoi pentru că orice descriere privitoare la artist, născocită sau nu, peste sau sub muzică ar deplasa cunoașterea unui artist excepțional pentru istoria muzicii, în curiozitate cotidiană și comună. O singură referire înscrisă mai mult sau mai puțin în categoria specificării de mai sus: a fost coleg la Școala
GEORGE NATSIS. O MUZICĂ A TOT...! de AUREL V. ZGHERAN în ediţia nr. 1474 din 13 ianuarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/374293_a_375622]
-
era modelul pentru tot ce era bun și merita a fi apărat în societate. În secolul al XIX-lea vedem contractul pălind în fața simbolismului redescoperit al comunității. În multe sfere de gândire, legăturile specifice comunității reale sau imaginate, tradiționale sau născocite vin să formeze imaginea bunei societăți. Comunitatea devine mijlocul pentru de a denota legitimitatea în asociații diverse precum statul, Biserica, sindicatele, mișcările revoluționare sau grupările profesionale. În tradiția sociologică, de la Auguste Comte la Max Weber, contrastul conceptual format de structurile
Sociologia comunității by Tudor Pitulac [Corola-publishinghouse/Science/1067_a_2575]
-
voastră de a-i învinui pe alții că n-o iubesc, de aceea nu voi spune că mințiți. Dar dacă iubiți Atena, o iubiți urât. O iubiți târând această dragoste în noroi, amestecând-o cu ură, cu denunțuri și învinuiri născocite. Eu aș putea dovedi oricând sentimentele mele față de Atena, dar mi se pare că a mă lăuda cu ceea ce iubesc e nedemn. Prefer să tac, și rog zeii să mă ajute să înfrunt mila ce mi-o inspirați, așteptând otrava
Datoria împlinită by Mihai Pricop [Corola-publishinghouse/Science/1391_a_2633]
-
ascunse - apropiind încă o dată cele două domenii aparent incompatibile 5. Marxismul nu inventează mare lucru, mitul fiind o relatare oricum diferită de fabulă sau legendă, mai ales din cauza caracterului său veridic și nu fictiv 6. Nu e vorba de ceva născocit, născut din imaginația povestitorului, ci de relatarea unor fapte concrete, petrecute efectiv, într-un timp greu accesibil memoriei noastre. Îndeplinește o funcție etiologică și relatează cum a apărut ceva, cum a devenit lumea ceea ce este7. Adună fapte, le aranjează, dezvăluie
[Corola-publishinghouse/Science/1525_a_2823]
-
bine surprinde reacția aceasta caraghioasă a locuitorilor din Carpați izbiți de progresul apusean, G. Călinescu, în Istoria literaturii române, cu geniul său impunător care, din perioadă în perioadă, se amplifică, în ciuda contestărilor celor mărunți la talent și grozavi în virtuți născocite. Dacă vrem a intra în Evropa, e bine să ne amintim și să ne cunoaștem... În Istoria sa, la pagina 85, - de exemplu - ilustrul nostru bărbat de cultură scrie despre marele boier călător: "... Cînd din 1824, începe să treacă granița
Băgarea de seamă a Golescului by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/17184_a_18509]
-
cuprinde întreaga natură a numerelor, ei afirmă că și corpurile ce se mișcă prin ceruri sunt zece, dar fiind numai nouă vizibile, din acest motiv ei născocesc al zecelea corp numit Antichton (Anti-Pământ)”. 46. Instrument muzical cu o singură coardă născocit de Pitagora. 47. Un comentariu remarcabil în legătură cu acest subiect găsim la Matila Ghyka, în capodopera Le nombre d’or (Gallimard, Paris, 1931). Îl rezumăm aici. Proprietățile numerelor și ale scării armonice sunt numite de pitagoreici „cele imanente armoniilor” și considerate
Teoria generală a curriculumului educațional by Ion Negreț-Dobridor () [Corola-publishinghouse/Science/2254_a_3579]
-
asigura „trăirea”. Răspunsurile neurobiologilor sau ale teoreticienilor constructivismului la întrebarea retorică „Cum știm ceea ce credem că aflăm?” ating domenii atât de profunde ale subiectivității, încât s-a aterizat socratic în „certitudinea absolută a incertitudinii” sau chiar în aceea a „realității născocite”. Se pare că noi nu putem percepe realitatea din care facem parte „în sine” ca pe un obiect desprins de noi și de subiectivitatea particulară a structurilor neuronale, dezvoltate în cadrul unui feedback permanent cu mediul sau cu ceea ce credem noi
Viața cotidiană în comunism by Adrian Neculau () [Corola-publishinghouse/Science/2369_a_3694]
-
aceste teorii oferă demonstrații justificative ce exclud întâmplarea, variantele probabile și relativitatea. Eu nu vreau să reamintesc rezultatele experimentelor sociologice din anii ’70, când se prezentau spre apreciere două relatări, reușind să se demonstreze tendințe majoritare de a identifica povestea născocită ca fiind adevărată și pe cea reală ca fiind falsă. Comuniștii au priceput repede această „tendință” de a se aprecia coerența unei relatări ca fiind mai adevărată decât realitatea și ne-au bombardat permanent cu „scenarii” aranjate plauzibil. Am văzut
Viața cotidiană în comunism by Adrian Neculau () [Corola-publishinghouse/Science/2369_a_3694]
-
în câmpul cercetării literare. A plastografiat abundent, a inventat documente, a pus în circulație texte apocrife, a lansat scrisori și manuscrise contrafăcute. Obiectul predilect este viața și opera lui Mihai Eminescu, pe seama căruia tipărește câteva cărticele conținând elemente senzaționale, cele mai multe născocite, de genul Cum a iubit Eminescu. Pagini intime (1911), precum și un roman despre Eminescu și Veronica Micle - Simfonia venețiană. Romanul unei mari iubiri (1936), biografie romanțată, în fapt un monument de prost gust, scris pe bază de așa-zise „documente
MINAR. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288151_a_289480]
-
să ne răstoarne. Ă Jos coada, mă, ăla! urla un alt matelot către o altă balenă, care părea să-și facă vînt, liniștită, cu evantaiul cozii sale, chiar lîngă copastia ambarcațiunii noastre. Toate ambarcațiunile sînt înzestrate cu un aparat bizar, născocit cîndva de indienii din Nantucket, botezat „drug“. Două scînduri pătrate și groase, de mărime egală, sînt prinse una de alta, așa fel încît fibrele lor să se îmbine perfect, într-un unghi drept; la mijlocul acestui bulumac e legat capătul unei
[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
-
inițiatică în misteriosul Castel al Romanului, o fortăreață ce păzește cu strictețe o altă realitate, închisă, severă, aristocratică. Drumul este anevoios, inițierea e plină de primejdii și obstacole, dar, acestea odată depășite, se poate atinge acea nouă realitate, care, deși născocită, poate fi mai reală decât prima. Din această perspectivă, lectura devine o adevărată expediție, un proces de inițiere, în care probele de foc sunt chiar romanele, cu tâlcul lor ascuns. Tipul de scriitură practicat aici se aseamănă și uneori chiar
BREZIANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285883_a_287212]
-
ar fi mai incitant. Dacă aș descrie suferințele, aș putea transmite mai exact care este însemnătatea suferinței. Însă nu pot. Trebuie să respecăm confidențialitatea pacientului. Mai întâi cer aprobarea pacientului pentru a scrie. Dar mai șlefuiesc eu narațiunea. Parcă poveștile născocite nu au aceeași forță de atracție. E un lucru ciudat. Toți sunt de părere că o narațiune fictivă poate fi mai interesantă și că poveștile noastre nu au succes. Bineînțeles că și modul de a crea este diferit. Totul vine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2279_a_3604]
-
fi? Dov'è sia, după cum se cântă Întrebarea la operă? Asta depinde. Depinde În parte de voința celui ce Întreabă de a vedea meritul. Depinde de talentul său și de cât e de dezinteresat. E bine să ne displacă individualitatea născocită, pastișa proastă, banalitatea și restul. Este respingătoare. Dar individualismul nu prezintă nici un fel de interes dacă nu extinde adevărul. Ca distincție personală, mărire, glorie, este pentru mine lipsit de interes. Îmi pasă de el doar ca instrument de obținere a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2119_a_3444]
-
darul ce-l avea al confabulării, atât încât să-mi anime uimirea, îmi deveniseră vizibile mult mai mult ca înainte plăsmuirile (cuvânt reconstituit de editor) levantine, deschidere spre împărățiile vorbei, spre zecile de povestiri ale zecilor de întâmplări trăite, auzite, născocite, căci totuna erau. Povestind, vocea ei întinerea și ochii săi sclipeau cum probabil îi străluciseră în tinerețe, dar ca să dea crezare spuselor ei, când păream prea uimit, invoca drept martor autoritatea domnului Pavel, care fusese - afirma - de față la multe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1887_a_3212]
-
pentru că atmosfera era acut mângâietor-delicată. Coordonatoarea se pricepea atât de bine la yoga încât își putea pune piciorul după ceafă. Se numea Quand-adora. Ceea ce înseamnă „Torcătoare de Lumină“, a zis. Dar nu și în ce limbă. În propria ei limbă născocită, a zis Jacqui mai târziu. Torcătoare de Vrăjeli, mai degrabă. Torcătoarea de Lumină ne-a invitat să ne așezăm turcește în cerc, să bem ceai de ghimbir și să ne prezentăm. —Eu sunt Dolores, partenera Celiei în timpul nașterii. Sunt totodată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1946_a_3271]
-
se petrec în jurul ei. De fiecare dată când intră sau iese, Bobby îi simte privirea în ceafă. Aceeași întrebare nerostită: nu ni te alături? Bobby observă că tinerilor naționaliști le displace costumul lui bine croit și accentul său mai mult născocit care contrastează atât de mult cu costumul lor indian, cu șapca de la Congres, kurta albă și ackhan-ul cu guler înalt. Într-o seară, când abia plecase (să piardă vremea pe la Byculla, ca s-o mai vadă pe fata de la hotel
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
ochii populației discreditarea monarhului Înlăturat. Țarul nu-și potolea mânia. Pentru el, era de-acum limpede că ambițiile sale din Persia nu puteau fi satisfăcute atâta vreme cât Shuster se afla acolo. Era obligatoriu ca acesta să fie făcut să plece! Trebuia născocit un incident, un incident major. Cu această misiune a fost Însărcinat un om: Pokitanoff, fostul consul de la Tabriz, devenit consul general la Teheran. Cuvântul „misiune” e un eufemism, căci ar trebui să se vorbească, de fapt, În această Împrejurare, de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]
-
astfel că prezența lui mi-a devenit foarte curând supărătoare. Dacă la început mă gândisem să-i dezvălui secretul și poate să-i cer un sfat, în cele din urmă m-am hotărât să mă debarasez de el cu răspunsuri născocite și să-mi iau repede rămas-bun. Asta am și făcut. Te rog să mă crezi, când am văzut trenul intrând în gară, m-am simțit ca în cea dintâi zi de școală și inima mi se zbătea de emoție. Mi-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2370_a_3695]
-
Întâmplat sau ceea ce aș vrea eu să se fi Întâmplat, dar cu siguranță aceea a fost seara În care Planul a căpătat formă În mintea noastră, ca voință de a da un contur oarecare acelei experiențe informe, transformând În realitate născocită acea fantezie pe care cineva o voise reală. „Traseul este ritual”, ne spunea Agliè În timp ce urcam. „Acestea sunt grădini suspendate, aceleași - sau aproape - cu cele pe care Salomon de Caus le proiectase pentru Heidelberg, vreau să spun, pentru electorul palatin
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437]
-
vacarmul unui secol ca al nostru prețuiești liniștea acolo unde ai norocul s-o întîlnești. Dumneavoastră, domnilor, zâmbiți când ajungeți în Istoria naturală la pasajul unde Pliniu cel Bătrân susține că zvonurile despre sirene (citez din memorie) "nu sunt povești născocite, ci adevărul curat". Ilustrul predecesor al enciclopediștilor pretinde că vocile tânguitoare, vrăjite, ale sirenelor, "pot fi auzite și azi" în preajma țărmurilor și că o sirenă a fost găsită moartă pe malul mării. Cum să-l luați în serios? Dumneavoastră puteți
Aventuri solitare by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295602_a_296931]
-
e perfect acceptabil. Totul e bine, oricine ar vrea ea să fie. Toată lumea e bine, fiecare ceea ce e. Tu știi asta. Am dreptate? Spune-mi, am dreptate? — Cu siguranță ai dreptate, spuse Weber. Probabil o formă de Korsakoff. Confabulație - povești născocite ca să peticească părțile lipsă. Malnutriție din cauza abuzului îndelungat de alcool; stofa realității rețesută de o carență de vitamina B. Weber își umplu cele două ore ale drumului de întoarcere spre Stony Brook mâzgălind notițe despre faptul că oamenii erau probabil
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]