137 matches
-
unde se ascund. A fost un adevărat iad să trăiesc în fiecare zi fără să pot avea încredere în nimeni. L-am întrebat dacă părintele Diego, confratele meu, mai trăia. Nu uitasem chipul cu ochi mereu roșii și lăcrimoși al nătângului Diego care era, cu toate acestea, întruchiparea bunătății. — Părintele Diego a murit bolnav, mi-a spus Luis Sasada. S-a petrecut pe când ne adunaseră pe toți la Fukuda, în apropiere de Nagasaki, ca să ne alunge din țară. N-are mormânt
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
cu solul și m-am trezit pe jumătate culcată. Când am încercat să mă ridic într-o poziție mai puțin ridicolă, mâinile mele au apucat o șosetă de copil care fusese prinsă într-o margine a pernei fotoliului. — Doamne, ce nătângi suntem, a zis Sheba, lovindu-se cu mâna de tâmplă. Doar se prefăcea rușinată, însă. Când i-am dat șoseta, a aruncat-o într-un bol de lemn care era pe măsuța de cafea. — Stai o secundă, a zis ea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2321_a_3646]
-
pe băiat. Era prima oară În cincisprezece ani cînd dădea peste cineva căruia nu Îi era frică de el, care Îndrăznea să-l sfideze și chiar să-l ia peste picior. A recunoscut În el tăria, ambiția tăcută pe care nătîngii nu o văd, dar care te mistuie pe dinăuntru. Dumnezeu Îi Înapoiase tinerețea. Sophie, abia o umbră a femeii pe care și-o amintea, n-avea putere să se interpună Între ei. Pălărierul nu era decît un bufon, un mîrlan
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2276_a_3601]
-
iubiții săi părinți: „Se trăgea cu mitraliera în obrazul lui Hristos! Puteam noi să stăm nepăsători? Nu-i o mare binefacere pentru viața viitoare să fi căzut în apărarea lui Hristos?” Orice faptă, orice jertfă zguduitoare înspăimântă și neliniștește pe nătâng până la legionarofobie. Dacă cei ce ne lovesc nu se pot înălța cu fapte, atunci să-i coborâm noi pe ei, legionarii, la micimea noastră, revărsând valuri de otravă. Să nu ne autodemobilizăm de la lupta noastră, de la crezul nostru. „Dușmanul, las
Vesnic osânditi by Petru C. Baciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/816_a_1587]
-
și vei fi stăpânul unui mare număr de provincii! — Cum?! Dar nu de asta e vorba, îl împinse Mitsuharu înapoi, smulgându-i mâna de pe guler. Îmi vine să plâng... stăpâne, te rog, dă-mi voie să plâng. Ce te întristează, nătângule? — Nătâng ești tu! — Idiotule! Și continuară să-și arunce unul altuia injurii, până când se îmbrățișară, cu lacrimile rostogolindu-li-se pe obraji. Mirosea a vară; prima zi din Luna a Șasea fu mai fierbinte decât fusese de mulți ani. După-amiaza
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
au făcut pace fără să vă consulte, stăpâne. Tadatsugu văzu emoția stăpânită de pe chipul lui Ieyasu și, pe neașteptate, buzele începură să-i tremure. Abia își mai putea stăpâni sentimentele. Îi venea să strige că Nobuo era cel mai mare nătâng. Poate că asta îl și reținea pe Ieyasu. Să se înfurie? Să râdă? Fără îndoială, își stăpânea toate aceste porniri lăuntrice simultane, aproape ca și cum n-ar fi putut accepta violentele emoții ce-l pustiiau pe dinăuntru. Ieyasu părea amețit. Era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
rever, unde se afla nici mai mult, nici mai puțin decât batista albă, apretată a lui Bombonel, doctorul nebunilor. Leit doctorul! Marele Bazil era leit doctorul cel mic și grăsuț și delicat. Și zâmbea, scaraoțchi! Unde mai pui că zâmbea nătângul, să-ți înghețe sângele. Zâmbea cu toți dinții aceia perfecți, mari și galbeni. Domnul Bazil părăsea, demn și zâmbitor, ca un mare mahăr, holul! Tolea își acoperise privirea cu mâinile și coborâse, epuizat, capul în piept. ...Pe străzi, pustiu. Dura
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
englezesc, al filozofului. Fular de mătase albastră la gât. Mănuși lungi lungi păroase. Raglanul acela păros, cu buzunarul la piept în stânga, sub rever, pentru batistă. Într-adevăr, avea în buzunarul de la piept scrisoarea apretată, cum se cuvenea. Mai și zâmbea, nătângul Tolea, cu toți dinții aceia perfecți, mari și albi. ...Pe străzi, pustiu. La podețul de lemn din marginea satului, acolo s-a oprit, de necrezut. Să-și îndrepte pălăria. Luna era aurie și netedă, domnul Dominic alb, ascuțit, misiunea prea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
aflat însă că devenisem suspect din cauza plecării precipitate la Arad și că, în consecință, fusese înștiințat serviciul de Securitate de acolo din oraș, care la rândul lui trimisese un angajat la gară. Totul trebuia să pară întâmplător. Angajatul fusese acel nătâng care mă plictisise cu întrebările lui și singurul amănunt întâmplător din întreaga poveste era faptul că urmaserăm cursurile școlii militare în același timp, ba chiar ne împrietenisem într-o oarecare măsură, ceea ce însă nu l-a împiedicat pe acest Iuda
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2370_a_3695]
-
strîn-gînd grijuliu fularul în jurul gâtului și îndesîndu-și căciula pe capul pleșuv. Această prelegere m-a potopit de remușcări. Îmi părea rău că mai bine de două luni de zile neglijasem îndatoririle mele de student, ca să-mi pierd vremea ca un nătâng ticluind scrisori de dragoste fără nici o noimă. Câteva săptămâni am frecventat cu regularitate cursurile de la doctorat și în acest timp n-am mai așternut un rând vecinei mele... De altfel, nici n-am mai zărit-o, afară de o singură dată
Invitație la vals by Mihail Drumeș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295579_a_296908]
-
mare bine. Robotește înainte, dragul meu!" Și bunul Gleber parcă pricepea îndemnul nevăzut. Mihaela începu să se împace cu situația. În ce mă privește, după primele clipe de buimăceală, îmi redobândii stăpânirea. În definitiv, de ce să plec așa, ca un nătîng? Numai pentru că îmi poruncește ea? Dar ce, era să-mi spună chiar din capul locului: "Poftim, stimate iubit, rămîneți! Dacă doriți vă ofer chiar un scaun și vă fac o cafea..." Haida-de! Nu era o neghiobie să scap această ocazie
Invitație la vals by Mihail Drumeș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295579_a_296908]
-
ocult plină-i de haite pădurea. Se-nvârt în răspântie corbii, și oamenii, prinși sub poveri merg în dodii ca orbii pe cărări ce duc nicăieri. Pășim în neștire cu stângul, atâtea rele ne mpart și despart, în centrul grădinii, nătângul are în cap ceasornicul spart. Timpul de ieri...Timpul de-acum mărșăluind prin același coșmar, fără busolă, oxigen, calendar suntem prea departe de drum. Credință puțină, speranțe deșarte, iubirea sub tălpile urii; s-aud furtuni bătând de departe, prin brazii
Cerul iubirii e deschis by CONSTANTIN N. STRĂCHINARU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/556_a_1346]
-
un tip: Îl consideră singurul căruia ar putea să i se confeseze simțindu-l "în stare de o mare prietenie..." Răspunde mașinațiunilor lui Nae Gheorghidiu și Tănase Vasilescu Lumânăraru cu demnitate și nu acceptă compromisurile. Pentru Emilia el este un nătâng, un "haloimăs", "cu figuri", care îi stârnește mila: "Săracul, era mereu necăjit...". În compania lui se plictisește căci: Nu era om de înțeles, cum era să mi-l iau de pe cap? Penciulescu, disprețuitor și arogant, îl consideră „dobitoc", "imbecil", poet
CAMIL PETRESCU STRUCTURI ALE ROMANULUI by NICOLETA-GEORGETA SOLOMON () [Corola-publishinghouse/Imaginative/516_a_1169]
-
îmi șușotește Cantemir-vodă: "Orânduiaște", zice beiul de Moldova, "casa ta că vei să mori, și nu vii fi viu". "Asta cam așa-i", zic, și dau nătâng din cap cum că sunt încredințat de adevărul acela, și pe când dau eu nătâng din cap cu gândul la certitudinea principelui moldav, în chiar acel moment trece pe lângă mine, prin mijlocul străzii, un Opel Frontera cu geamurile fumurii pe jumătate deschise. O clipă ulița se umple de cântarea fetelor de la A.S.I.A.; în
Comisia de împăciuire: marafeturi epice, tăieturi din ziare by Daniel Vighi [Corola-publishinghouse/Imaginative/917_a_2425]
-
pentru 25 de lei, grefierul ți-a arătat dosarul. Domnul Ionescu fusese judecat în contumacie pentru chestiunile pe care le știi. Acolo ai aflat toate amănuntele escrocheriei lui. Cât despre domnul Dascălu, situația lui seamănă grozav cu a inginerului. Bietul nătâng nici măcar nu te-a întrebat de unde-i cunoști. Perspectiva voiajului pur și simplu l-a a-me-țit. Nu trebuie însă să fii nedreaptă cu el! E un băiețaș foarte talentat chiar dacă nu-i inteligent. Poți să ai toată încrederea în posibilitățile
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
ne trebuie totuși personificări feminine. Nu crede că politicienilor le place să fie văzuți cu ele. Presupun că e ceva care creează resentimente printre alegătorii rurali. Și acum dă-mi voie s-o iau din loc ca să-l găsesc pe nătângul de Timmy. Am să-l sperii de moarte! — Păzește-te de polițistul acela machiavelic. Dacă ajunge ceva la urechile lui suntem pierduți. Dacă n-aș fi atât de mulțumit să-l văd din nou bătând vechea stradă, aș telefona poliției
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
-
râs cu atâta poftă, că s-a întors și chelnerița spre ea, uimită. Până și Ōkuma a izbucnit în râs, fără să vrea. Bineînțeles că nu avea cum să te prindă în mreje, Tomoe-san. Cum să te îndrăgostești de un nătâng de străin care arată de parcă tocmai ar fi venit direct de pe câmp! Mă miram eu! O fi chiar francez? Nici inteligent, nici educat. O fi vreun exemplar de cea mai joasă speță. Ce haine și ce față are! Se distingea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2300_a_3625]
-
declarase Hook. Cartea lui Ravelstein nu era deloc aiurită. Dacă el ar fi fost doar un palavragiu gălăgios, ar fi fost ușor de dezumflat. Dar, dimpotrivă, era rațional și bine informat, iar argumentele sale erau pe deplin documentate. Și toți nătângii se coalizaseră Împotriva lui (așa cum se exprimase cu multă vreme În urmă Swift sau poate Pope). Dacă ar fi avut puteri de FBI, profesorii ar fi pus mutra lui Ravelstein pe afișe - „Căutat urgent de poliție”, de felul celor din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2144_a_3469]
-
Viscardi. Vedea acum, de asemenea, că amenințarea lui Viscardi nu avusese nici o legătură cu investigația pe care Brunetti o făcea asupra spargerii de la palazzo. Investigarea uciderii celor doi americani fusese cea la care se referise Viscardi, crime cu care sărmanul, nătângul de Ruffolo nu avusese nimic de-a face, crime care el știa acum că urmau să rămână pentru totdeauna nepedepsite. Gândurile i se Întoarseră de la cei doi americani morți la Ruffolo, care nimerise În sfârșit ceea ce el credea că e
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2078_a_3403]
-
tobă de-o bătea ca perceptorii, de s-au speriat oamenii. A ieșit frizerul, a ieșit afară cârciumarul, Goșnete cizmarul, mahalaua - ciucure. Lunganul a băut mai întîi o cinzeacă, băgîndu-l pe cârciumar înăuntru, a dat din cinstea lui și unui nătâng care păzea două căruțe: una cu pietre, și alta cu nisip, și, când i-a fost lui bine, s-a uitat la lumea strânsă afară, care se întreba ce-o să se întîmple. In mulțime, muieri, copii, o liotă de puturoși
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
la mine." Și fără să mai vorbească cu nimeni, a ieșit într-o noapte și și-a umplut un lighean cu nisip jilav, atunci umezit de rouă. Azi un lighean, mâine altul, poimîne altul, a strâns cât i-a trebuit. Nătângul de păzea avutul primăriei n-a băgat de seamă. Încă un zugrav își pavase bucata lui de curte cu bolovani și nu 1-a spus nimeni. Au venit și alegerile, a ieșit și domnul primar Rigo, mahalagiilor ce să le
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
Așteptau să sosească lucrătorii să le paveze străzile, după făgăduială. A trecut și vara, sosea toamna, urâta, cu mâzgăleala cerului și ploi. Zidarii înjurau în gura mare: - Să te mai iei după gura mincinoșilor! Într-o dimineață -lau văzut pe nătâng cu doi căruțași strângând ce mai rămăsese: câțiva bolovani și cam un sfert de.căruță de nisip. - Unde-l duce? a întrebat unul cu limba mai lungă. 350 - Ce, nisipul? -Da. - La domn' primar acasă, că mai are un fund
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
limba mai lungă. 350 - Ce, nisipul? -Da. - La domn' primar acasă, că mai are un fund de curte nepavat. - La domn' primar? - Chiar la el. - Ei, atunci să-i spui și din partea mea ceva... Și s-a aplecat la urechea nătângului, ca s-audă numai el înjurătura cumplită pe care-o trimitea primarului. Cât despre coana Marghioala a lui Mială, să nu le mai vadă pe celelalte babe, liniștită acum că nu pățise nimic. Și-a cumpărat morcovi, scutise doi poli
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
ascunzătoarea luminii puternice o voce care pur și simplu îi îmbrâncea, următorul ! Privi în jur, dincolo de scaun nu mai era nimeni și nici în urma ei, așteptându-și rândul. Și totuși, căzuse, poate din cauza luminii care o orbea, poate din cauza repezelii nătângi cu care se supunea, ca o somnambulă, vocii aceleia. Bocancul care o lovise în burtă n-ar fi putut vorbi. Dar acolo era posibil orice, zidurile te puteau lovi, cuvintele te puteau lovi, chiar și sângele te putea lovi pe
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
ei scrieri însemnate prin știință sau prin frumusețe, atunci străinul ce va avea [2de]2 nevoie de dânsa va învăța-o nepoftit de nimene. A crede însă că un popor de peste zece milioane de suflete au fost compus numai din nătângi și că n-au avut nici destul auz, nici destulă minte pentru a-și plăsmui o limbă cumsecade, a primi apoi ciudatul axiom că numai d-nii filologi sânt oameni cuminți, carii ne pot pune la cale după teorii pe care
Opere 09 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295587_a_296916]