76 matches
-
vârful ascuțit al cizmelor flamenco. Văzu un compartiment de metal etanș și spațios, un seif portabil pe care nici un agent deghizat din lume, oricât de puternic, nu s-ar gândi să-l deschidă; un seif purtat de cel mai mare nătăfleț din câți există: compartimentul pentru chifle din căruciorul trăsnitului ăluia de vânzător ambulant. Unsprezece — Ia privește, spuse Santa, ținând ziarul aproape de ochi. E un film drăguț aici, aproape, cu mica Debbie Reynolds. — I-așa de drăgălașă, spuse doamna Reilly. Îți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
-
să nu pronunțe cuvântul „cal“, ca să nu pufnească în râs. Există chiar așa o mare deosebire între gusturile bărbaților și ale femeilor în ce-i privește pe bărbați? Oricât se uita la el, Gaston nu era pentru ea decât un nătăfleț, mai exact, un prost. — Scuză-mă că am întârziat, Tomoe, spuse Ōkuma cu vocea lui pițigăiată. Era îmbrăcat elegant, cu o jachetă neagră peste care scosese gulerul cămășii, de un alb imaculat. Cravata era de bun-gust, cu nod Windsor. Era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2300_a_3625]
-
părăsit seara târziu. Pe drum, cu câinele în urma lui, se mai întorcea din când în când ca să le facă cu mâna. Nici acum nu înțelegea Takamori prea bine motivul pentru care a plecat de la ei, dar pe chipul lui de nătăfleț se citise atunci limpede hotărârea. Clipind din ochi, Gaston i-a privit trist și a încercat să le explice, în japoneza lui bâlbâită, că pleacă. În clipa în care a rostit cuvântul „plec“, chipul lui a căpătat o expresie atât
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2300_a_3625]
-
copii. Te-am întrebat dacă nu ți-e teamă. — Teamă? spuse Gaston. Ba da, mi-e teamă. — Dacă ți-e teamă, de ce te duci, Gaston? Apoi, fără să vrea, Tomoe s-a trezit spunându-i în față: — Zău că ești nătăfleț. Nătăfleț! De când îl zărise pentru prima dată în cala vaporului Vietnam avusese multe ocazii să se întrebe dacă nu e prost cu-adevărat, ba chiar idiot. Fața, mișcările stângace, îmbrăcămintea, toate, toate îi inspirau numai milă și dispreț lui Tomoe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2300_a_3625]
-
Te-am întrebat dacă nu ți-e teamă. — Teamă? spuse Gaston. Ba da, mi-e teamă. — Dacă ți-e teamă, de ce te duci, Gaston? Apoi, fără să vrea, Tomoe s-a trezit spunându-i în față: — Zău că ești nătăfleț. Nătăfleț! De când îl zărise pentru prima dată în cala vaporului Vietnam avusese multe ocazii să se întrebe dacă nu e prost cu-adevărat, ba chiar idiot. Fața, mișcările stângace, îmbrăcămintea, toate, toate îi inspirau numai milă și dispreț lui Tomoe. Recunoștea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2300_a_3625]
-
zilele noastre. E ca un sfânt. Dar să fii ca un sfânt în zilele noastre sau să-ți permiți să fii prea bun la suflet în lumea asta pragmatică, în care fiecare își pândește semenul, nu înseamnă oare că ești nătăfleț? Ba prost, de-a dreptul! Cel puțin pentru o tânără ca Tomoe, Gaston nu prezenta nici un interes. Era ca un copac uriaș, inert, inutil. Da, pur și simplu un copac inutil. Copacul stătea în fața ei acum, privind fix la copiii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2300_a_3625]
-
și-a dat seama că existau pe lume tot felul de idioți. „Cel ce-și iubește sincer semenii, care are încredere în alții, indiferent cine sunt acei alții, chiar dacă este decepționat sau înșelat -, un astfel de om e cotat ca nătăfleț în zilele noastre, ba chiar idiot. Și așa și este. Dar Gaston nu-i un idiot oarecare. E un idiot minunat, care nu va lăsa niciodată să se stingă lumina ce iradiază în jurul lui.“ Era prima oară când gândea astfel
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2300_a_3625]
-
Gaston urcând agale muntele, acolo... sub cel mai înalt pisc. Îi făcea semn cu pălăria și zâmbetul i se așternuse din nou pe fața lui de cal - zâmbetul cu care se obișnuiseră ei atât de mult, un zâmbet șovăitor, de nătăfleț. — Takamori-san, plec. — Unde pleci, Gas? — Undeva, departe... oriunde sunt oameni. Imaginea i-a fost spulberată de vocea lui Tomoe. Stătea cu obrajii-n palmă și privea și ea spre munte, dar imaginația ei luase o întorsătură mult mai practică. — Takamori
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2300_a_3625]
-
de avocați, de ingineri, de marii fanfaroni din Washington, de diverși oameni de știință. Chiar și secretarele acestora, care‑și extrag concepția de viață de la televizor, râd pe Înfundate și schimbă semne Între ele când mă văd că apar - un nătăfleț care se lasă greu Înțeles. Așa Încât Îi Îngăduiam Velei să‑mi fie cât de superioară poftea, deși Ravelstein Îmi spunea că ar trebui să am mai mult amor propriu și că era suspect din partea mea să mă arăt atât de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2144_a_3469]
-
stareță. Își avea chiar propriul acolit. Un puștiulică, care se maimuțărea pentru a-și ascunde vârsta, afișând un aer solemn, exagerat chiar și în cazul în care idolul său ar fi fost o maică stareță. Avea chiar și un clipboard, nătăflețul. Melanie Marsh îl trata cu un imens respect, lucru foarte frumos din partea ei. Ceilalți îl luau fără milă peste picior din cauza seriozității sale, dar, în afară de faptul că roșea, din când în când în când, lui nu-i păsa de ei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2065_a_3390]
-
Gândiți-vă bine ! Nu vreau să vă descurajez, vreau doar să știți În ce sunteți gata să vă aruncați. După ce și-a umflat suficient mușchii În fața noastră, poves- tindu-ne anecdote din expedițiile anterioare și hlizindu-se pe seama stângăciilor comise de nătĂfleții anteriori - ca să nu cumva să facem și noi la fel ! - a trecut la lucruri serioase. Ne-a Împărțit niște hârtii cu instrucțiuni despre „Cum să supraviețuiești frigului arctic“. Eram sfătuiți să nu mâncăm zăpadă sau gheață, ci să o topim
Şaman by Adina Dabija () [Corola-publishinghouse/Imaginative/858_a_1756]
-
Gândiți-vă bine ! Nu vreau să vă descurajez, vreau doar să știți în ce sunteți gata să vă aruncați. După ce și-a umflat suficient mușchii în fața noastră, povestindu-ne anecdote din expedițiile anterioare și hlizindu-se pe seama stângăciilor comise de nătăfleții anteriori - ca să nu cumva să facem și noi la fel ! - a trecut la lucruri serioase. Ne-a împărțit niște hârtii cu instrucțiuni despre „Cum să supraviețuiești frigului arctic“. Eram sfătuiți să nu mâncăm zăpadă sau gheață, ci să o topim
Şaman by Adina Dabija () [Corola-publishinghouse/Imaginative/858_a_1757]
-
străbătînd călare străzile orașului... E un simțămînt miraculos să vezi un astfel de individ care, concentrat într-un punct, călare pe un cal, se extinde asupra lumii și o domină". Ilustrul filosof simte și el ce vor fi simțit toți nătăfleții care și-au sacrificat viața pentru acest suflet al lumii. El însă nici măcar nu i-a zărit, nici pe ei și nici nesfîrșitul șir de morți de pe cîmpurile de luptă; numai că fără ei, acest suflet n-ar fi avut
Epoca maselor: tratat istoric asupra psihologiei maselor by Serge Moscovici () [Corola-publishinghouse/Science/1426_a_2668]
-
Ted ar fi fost vinovat că i se rupsese căptușeala și șuieră: — Nu-i transmite nimic. N-am ce să-i spun. Nici n-am venit la ea. Am venit să vorbesc cu tine, Teddy, dar tu ești un mare nătăfleț. Ted Tobias nu se supără, mai mult ca sigur nu Înțelesese ultimul cuvânt. Răspunse grijuliu, În engleză: N-ar fi mai bine să-ți comand un taxi? Fima fu cuprins imediat de o adâncă părere de rău și de rușine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1984_a_3309]
-
Baruch. Se răcește. Bâtrânul răspunse: —Ți-am cerut eu ceai, Efraim? Ți-am cerut să vorbești. Te-am rugat să-mi povestești despre copilul ăla nenorocit, despre care vă Încăpățânați să susțineți de față cu toată lumea că ar fi fiul nătăflețului ăluia de american. Și te-am rugat să-ți faci puțină ordine În viață. Să devii În sfârșit om. Să te Îngrijești puțin de viitorul tău, În loc să-ți faci griji zi și noapte În privința iubiților tăi arabi. Nu duc grija
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1984_a_3309]
-
Încă de la bun Început. Mai Întâi a venit un bobleg și mi-a băsmit că i se șutiseră niscaiva scrisori. Nu l-am luat În seamă, căci nimeni, când pierde ceva, nu-i cere unui pușcăriaș să i le caute. Nătăflețul zicea că scrisorile compromiteau o damă; că el n-avea nici În clin, nici În mânecă cu ea, dar ei corespondau en amateurs. Asta a zis-o ca să cred eu că dama era iubita lui. O săptămână după, a venit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1894_a_3219]
-
cred, repetă prințul ferm, după câteva clipe de chibzuință și tulburare. Dacă ar fi adevărat, aș fi aflat. — Doar nu te așteptai să vină la tine, să se-arunce la pieptul tău și să-ți destăinuiască totul printre lacrimi! Eh, nătăflețule, nătăflețule! Toți te înșală, ca pe... ca pe... Și nu ți-e rușine să ai încredere în el? Chiar nu vezi că te-a tras mereu pe sfoară? Știu prea bine că uneori mă înșală, rosti prințul fără chef, cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
repetă prințul ferm, după câteva clipe de chibzuință și tulburare. Dacă ar fi adevărat, aș fi aflat. — Doar nu te așteptai să vină la tine, să se-arunce la pieptul tău și să-ți destăinuiască totul printre lacrimi! Eh, nătăflețule, nătăflețule! Toți te înșală, ca pe... ca pe... Și nu ți-e rușine să ai încredere în el? Chiar nu vezi că te-a tras mereu pe sfoară? Știu prea bine că uneori mă înșală, rosti prințul fără chef, cu jumătate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
repezi deodată la prinț, îl înșfăcă de mâini și îl trase după ea. — Chiar acum! Hai! Hai într-adins acum, în clipa asta! strigă ea, cuprinsă de o criză de tulburare neobișnuită și nerăbdare. Dar mă expuneți la... — La ce? Nătăfleț nevinovat ce ești! Parcă nici n-ai fi bărbat! Ei, acum o să văd totul, cu ochii mei... — Măcar lăsați-mă să-mi iau pălăria... — Uite-aici pălăria ta mizerabilă, hai! N-ai putut să-ți alegi măcar un model mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
Haida-de! À d’autres!... Evident, aici lucrați amândoi mână’n mână, tu și ortacul, complicele tău, la fel de dubios, dacă-mi permiți, l-am numit deja, acel Eros care se plimbă degajat pe toate culoarele istoriei, aplaudat de tot felul de nătăfleți!... Și el, În acest caz, nu-i așa, Îți dă, serviabil - cu tine, cu noi! -, o mână de ajutor și coboară asupra „celor doi” nimbul dragostei, al amorului, un alt nume al Său. Și-atunci, nu-i așa, „Întâmplarea” - Întâmplarea
(Memorii III). In: Sensul vieții by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2232_a_3557]
-
cu cearcănul ironic al caragialescului: „A se slă bi!“ Să nu ne luăm prea în serios! Ne mișcăm într-o zonă în care lucrurile nu se pot cântări farmaceutic. Uneori, „Fair is Foul and Foul is Fair“. Nu o dată, cutare nătăfleț cumsecade capătă reflexe de fiară și cutare declasat scoate la iveală inefabile delicateți. Vorba lui Petru Creția: „Nefericiți cei drepți, căci vor tăia prunci în două!“ Sau a lui Mircea Ivă nescu, în recent apărutul său dialog cu Gabriel Liiceanu
Despre frumuseţea uitată a vieţii by Andrei Pleşu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/578_a_1239]
-
nelăsându-i timp să se dezmeticească... să o conducem noi cum dorim spre deznodământul pe care vărul meu nu-l vedea decât fiind unul: posedarea profei... Mie însă îmi convenea un plan mai viclean, mai parșiv: să o facem pe nătăfleții și să o obligăm pe dânsa, exasperată de stângăcia noastră, să atace, să ne seducă! Îți dai seama, îl întrebam pe vărul meu, că va fi nevoită să se dezbrace prima? De capoțel, adăuga visător vărul mai mare... VERBA WOLANd
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2208_a_3533]
-
pe fostul lui confident Sorescu C. Bieții! Acum se egalizează! Îi găsesc totalmente insuportabili! Cum să fii amic cu asemenea ianuși de două parale?! Radu G. Țeposu excelent în cele două intervenții loiale (în FLACĂRA și TRIBUNA) contra celor doi nătăfleți! I-am scris, salutînd vorbele sale! Și cînd am stat o noapte cu el, în casa lui provizorie, împreună și cu Mazilescu (Virgil n. red.) și Augustin Frățilă, îmi făcuse o impresie bună! Nu-s abonat la VATRA și ar
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1459_a_2757]
-
acel „sentiment” care ne-a unit În vremurile cele mai drastice, „mândria de a fi Român!”. Știu, un „sentiment” grav banalizat de școală și de oportuniștii dintre cele două războaie, de poeții de mâna a doua și de impostorii „naivi”, nătăfleții oricărei națiuni care profesează credințe și idei de Împrumut. Dar disprețul, aproape afișat azi de cei „puternici” - inși din mass-media sau din politică! -, față de cultura română, o, nu față de clasici, ci față de cei vii, creatorii vii din arte și literatură
(Memorii IV). In: Sensul vietii. by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]
-
acei turci cumpliți ce vin să ne prade, pe noi și cele Trei Scaune secuiești..." "Cu mult dor și dragoste, apără-ne!" se burzuluiește Mihail, gelos. Toți trag de Măria sa! Ce, ei n-au "Măria lor"?! Să-i apere! Ești nătăfleț?! îi ciocănește Duma fruntea. Nu pricepi că Vodă Ștefan e "Apărătorul, Atletul a toată Creștinătatea" de la Soare-Apune, la Soare-Răsare?! Nu vă prostiți, mârâie Ștefan. Cetește! "... Te așteptăm și suspinăm foarte, căci avem nădejdea în Măria ta, Domn și prea îndurător
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]