541 matches
-
a vin negru de coacăză. Ești frumoasă! Ești și mai frumoasă! constată el, fericit. Dacă m-am gândit tot timpul și mi-am dorit ceva, a fost să te găsesc neschimbată! Când colo, tu ești și mai frumoasă! M-ai năucit. Sunt ca beată. Nici nu te văd bine. Pe mine n-ai de ce să mă vezi. Vino aproape, să mă simți. Cerboaica se rezemă cu toată greutatea trupului de el aruncându-și brațele pe umerii lui puternici, și-abia atunci
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1475_a_2773]
-
Oricum la ora asta nu-i nimic deschis. — Tu ce zici? Să iau totuși niște magneziu? se descum păni el pierzând șirul conversației. — Păi nu asta ți-a zis doctorul? — Ba da, dar mi-a zis în vis... — M-ai năucit complet! Ba n-ai magneziu, ba ai, ba tu știi ce vrei, că eu nu mai înțeleg nimic. Ai îmbătrânit și te-ai prostit de tot. — N-am îmbătrânit deloc! La douăzeci și șase de ani tu mă consideri bătrân
Amintiri din casa scării by Laura Aprodu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1354_a_2721]
-
disconfort, care ducea din motive de nepriceput, dar de neevitat, la scandal cu nevastă-sa seara, la bătutul apei în piuă și a mezinului preșcolar, Vasile, și revenise în forță cu un exemplu de nume, care pe locatari îi cam năucise, dar, până la urmă, le alinase nițel suferința. Aleea Revoluției, desigur, ar fi fost o bună denumire, poate chiar mai bună decât orice își putuseră imagina locuitorii de pe aleea Muze lor. Doar că, așa minunat cum se dovedise,rămânea un vis
Amintiri din casa scării by Laura Aprodu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1354_a_2721]
-
lui Vasile o ușă pe care putea păși În gol fără să cadă, și astfel un curaj cu totul nou i se Înfierbânta În făptură, necu nos cut lui până atunci - dar și partidul tot de cuvinte se folosea ca să năucească un popor de mocofani, care, În mintea lui, Își băteau joc de cuvinte, de asta nu erau În stare să se răzvrătească. Sigur, nici el nu era În stare să se ridice Împotriva aberației comuniste, viitorul Îi apărea mult prea
Tratament împotriva revoltei by Claudiu Soare () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1326_a_2709]
-
face parte din stirpea actorilor magicieni, a celor rari. Locul lui e undeva între Toma Caragiu și George Constantin. Paradoxal și enigmatic, primul a fascinat printr-un joc duplicitar, cu multiple straturi de măști, prin voluptatea cu care vrăjea spectatorul, năucindu-l cu o cascadă de farmec, fără să-i acorde răgaz să iasă dintre mrejele în care îl prindea ca în niște vâltori. Cel de al doilea era un vulcan la limita erupției. Un munte de nativitate. Personajele interpretate de
Lordul by Ion Cocora () [Corola-journal/Journalistic/8822_a_10147]
-
mai jos, un accident de automobil, cu două mașini care se loviseră în bot. În jurul lor se învîrteau mai mulți polițiști. Se oprise acolo, ca să se afle în treabă, și un Logan al poliției comunitare. La intersecție, fetița se învîrtea năucită printre mașinile care așteptau la stop. Pe trotuar stătea cu ochii pe ea un dîrlău bine înfofolit. Înțeleg că poliștii comunitari mai închid ochii la cerșetori, dar să te duci să caști ochii la un accident, în loc să iei un copil
Zăpezile de altădată by Cristian Teodorescu () [Corola-journal/Journalistic/8923_a_10248]
-
preoții. - Ce s-a întâmplat, părinte? - Începeți slujba, părinților, începeți slujba, vă rog începeți slujba! Să-i facă stâlpii. - Părinților, un pic mai repede, dacă se poate, un pic mai repede, că trebuie! Și ei se grăbeau și erau și năuci, nu știau ce e și despre ce e vorba. Nu le dădea prin gând că el a primit vestea. Și la un moment dat a zis: - Uite, părinților, mai repede și dați-mi împărtășania, trebuie să iau împărtășania înainte să
Zoe Dumitrescu-Bușulenga:"Aveam o grădină splendidă în spatele casei. Acolo am trăit până la 29 de ani." by Teodora Stanciu () [Corola-journal/Journalistic/9313_a_10638]
-
îmblânzitori de elefanți/ sau pitici sacerdoți ori ochioși hierofanți/ dar mai bine să ne întoarcem măcar o clipă la suprafața mării/ și să o zgândărim puțin cât să nu uităm/ că suntem vii și morți la un loc/ că suntem năuciți de tăișul lumii/cu caschetă și ochelari de aviator." 5 Procedeele le cam știm de la Dimov, iar inventivi-ta-tea săltăreață de la avangardiști, vor spune scepticii plimbați prin istoria literaturii. Îi contrazic, dar nu cu vorbele mele: "we all live in a
Decret de grațiere by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/9538_a_10863]
-
sufletul la gură. Coborârea lui Sal în beciul blocului în care locuiește Harry sugerează intrarea într-o lume paralelă: "S-a rostogolit deodată, fără să simtă durere, pe scări în jos. Orizontul se întindea și-n față și-n spate, năucindu-l. A aterizat pe ciment, la capătul scărilor. Și-a scuturat praful de pe haine și s-a pipăit. Nu-l durea absolut nimic. Nu mai simțea nici greața care-l strânsese de gât sus, nici amețeală. Putea respira în voie
Alte legături bolnăvicioase by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/7734_a_9059]
-
dădu citire programului pe ziua respectivă și comandă plecarea spre sala de mese, urma micul dejun. Xenia se apropie de directorul taberii, Îl strânse În brațe pisicos, el o sărută pe obraz apoi Xenia se Îndreptă către Va, rămas complet năucit de faptul că „fata lui” pe care o ținuse În brațe este șefa taberii iar tatăl ei este directorul În persoană! Fata i-a strâns mâna, el a sărutat-o din ochi și au plecat la masă. Rică Olaru fu
Învierea pământeană by Val Andreescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1269_a_1901]
-
Își aminti adevărul din vorbele Lizei și se sculă brusc În picioare, privi năuc raiul din care se rupea și se felicita de puterea sa, timp În care fata foarte Înfierbântată Îl trăgea către ea șuierând a chemare și dorință, năucită de perspectiva pierderii unui moment pregătit minuțios. Era sigură că băiatul va reveni imediat și se iluziona cu o simplă toană de băiat rău a celui care se Îmbrăca foarte supărat și cu capul străpuns de mii de săgeți colorate
Învierea pământeană by Val Andreescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1269_a_1901]
-
meu? Ai să mori ca un dobitoc și ai să-ți nenorocești Întreaga familie și pe noi cei corecți de la Moldosin! Spune unde sunt conturile? Îl mai Întrebă directorul Mirel Stânescu și-i aplică un dos de palmă care Îl năuci pe Ștefan, ieșind Înainte ca acesta să reacționeze În vreun fel. Ștefan Girovescu fierbea de mânie și de rușine că nu reacționase la palma primită. Realiză că lucrurile sunt extrem de serioase și luaseră o turnură complet defavorabilă pentru el. Se
Învierea pământeană by Val Andreescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1269_a_1901]
-
Și-a sprijinit amândouă mâinile pe poartă, iar fruntea i-a căzut pe scândura ciuruită... Ce faci acolo, omule? s-a auzit un glas. Costăchel și-a ridicat cu greu capul, a deschis ochii și, prin ceața lacrimilor, a privit năucit spre locul de unde venise întrebarea. În fața lui sforăia din când în când un cal vlăguit, înhămat la o căruță încărcată cu fân, în vârful căreia tronau un bărbat și o femeie. „De unde au răsărit aiștia? Nu i-am văzut și
Întorşi din infern vol. II by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1238_a_1876]
-
să alungi acest gând cât mai departe posibil. Eu nu mă vând și nici copilul meu, al nostru de fapt, nu e de vânzare. Ceea ce trebuie să înțelegi, este faptul că tu ne trebuiești, mai ales lui... Răducu se uita năucit la mama lui neștiind cum să reacționeze. Simona încercă să continue convorbirea: am să ți-l dau și pe băiatul tău la telefon, poate ești curios măcar vocea să i-o auzi... În clipa aceea doctorul Teodoru puse receptorul în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1550_a_2848]
-
nu poartă vreo vină, draga mea, dar acești copii trebuie să afle, e datoria noastră sfântă; și repetă: -trebuie să afle care le este mama lor adevăratăși izbucni în lacrimi. Rafira cu sufletul înghețat la spusele repetate ale Inei privea năucită în toate părțile, negăsind cuvintele potrivite. Devenise o stană de piatră. Câteva momente în biroul comandantului nu se auziră decât respirațiile celor prezenți. Fiecare din ei percepea în felul său cauza în dezbatere, dar se putea desluși că nimănui nu
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3123]
-
maniera-i binecunoscută. Fata asta, cu adevărat frumoasă, Îmi răvășea totul pe dinăuntru. Am devenit moale ca o meduză turmentată când i-am auzit vocea dulce, râsul limpede și amețitor ca o cascadă cu cădere Încetinită. Dar ce m-a năucit peste măsură, lipsindu-mă de orice consistență, a fost atunci când am trecut pe lângă umărul ei și am simțit adierea stârnită de genele-i enorme, care clipeau cu foșnet nefiresc, umbrindu-i obrajii Îmbujorați, cu pomeții ușor ridicați. În scurtă vreme
Întâlniri cu Lola Jo - povestiri by Marius Domițian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1610_a_2999]
-
să l deschizi? Ba da. Deschide-l. A rămas uluită. Pe o sută cincizeci de pagini, era grafiat cuvântul DISCREȚIA. De la cap la coadă. Tot. Numai DISCREȚIA! O, iubitule, genialul meu DISCRET, vino repede să te pup, de să te năucesc.Unde ai găsit titlul acesta genial? El duse un deget de la mâna dreaptă la tâmplă și apăsă de câteva ori într-un anume punct, rostind: aici.Aici l-am căutat și tot aici l-am găsit. O, discretul meu drag
Hachiţe : schiţe şi povestiri ocrotite de promoroaca dragostei pentru viaţă by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1196_a_1932]
-
ei să procedeze asemeni lor, dar, lasă, cu prilejul următor, grupul curajoșilor va fi cu mult mai mare, prin alăturarea și a lor, pumnului de nebuni. Paralel cu repetițiile, și-au dezvoltat și o publicitate pe măsură. Aproape că au năucit lumea, cu trâmbițarea apropriatei dezlănțuiri de forțe și viteză. Va fi, se făleau, mai cu seamă inițiatorii, ceva ce n-a mai fost, pe nicăieri. și, cu adevărat,așa minune, nu se știe să mai fi fost, vreodată, pe undeva
Hachiţe : schiţe şi povestiri ocrotite de promoroaca dragostei pentru viaţă by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1196_a_1932]
-
lângă cucoana lungită sub prostire? Și era cam frig în dormitor, că era toamna târziu. Până să-mi vin eu în fire, am auzit din nou glasul cucoanei: <Vasilică, fii bun și adu-mi oghealul. Uitel pe fotelul de colo>. Năucit de-a binelea, iau oghealul în brațe și îl aduc spre patul cucoanei, dar mă opresc la oarece depărtare. <Așează-l pe mine, că m-o cam apucat frigul... > Vai de mine, cum să pun oghealul peste cucoana întânsă în
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1620_a_2945]
-
înainte de a trece dincolo de deal și eu mai aveam încă destulă cale de mers. „Dacă se întunecă mă pot conduce după luminile din sat...Dar dacă din cauza viscolului nu le pot vedea?” Frica se prefăcea în groază cu fiecare pas...Năucit de atâtea gânduri, m-am oprit în loc, să mă dumiresc unde mă aflu... Din câte mi-am putut da seama, călcam voinicește taman pe creasta dealului de deasupra iazului de la Găinării...În clipa aceea am prins a mă ruga pentru
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1620_a_2945]
-
a fugit. Pe ăla, de exemplu, mi-a răspuns ea, arătându-mi sfidător, cu bărbia, un polițist gras, care alerga Înspre noi, fluierând și gesticulând caraghios. În sfârșit, capota a cedat. Am deschis-o larg. Înăuntru nu era nimeni. Eram năucit. În sinea mea, deși știam că nu era așa, sperasem că acolo se afla portbagajul și că vreun bricoleur țăcănit montase blocul motor În spate. Să fi fost căldura de vină? Gioconda a Început să râdă. — Trebuie să recunosc, te
Câteva sfârşituri de lume by Georgescu Adrian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1315_a_2385]
-
dar n-a avut Încotro. S-a lăsat o liniște mormântală, și bruta s-a scurs pur și simplu de pe trupul lui Antoniu, cum se scurge o materie moale, gelatinoasă de pe o suprafață denivelată. S-a ridicat cu greu și, năucit de loviturile primite, a mai avut puterea să găsească cartea cu Psalmi și caietele În care Își scria istoriile. Le -a pus Într-o sacoșă de plastic, În care a Îndesat două cămăși, un sacou și un prosop. Si-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
-
Palmer și sora sa în anii copilăriei. Mă gândeam, deși fără un scop anume, la mama nebună. Înțelesurile teribile pe care le deslușeam astfel nu-mi serveau decât pentru a mi-o înfățișa pe Honor, cu o claritate care mă năucea, ca pe o făptură îndepărtată, înspăimântătoare, acră și, într-un fel pe care acum îl înțelegeam mai bine, inaccesibilă mie. Încă ploua. Ploua de câteva zile. Am ajuns în Hereford Square, mi-am scuturat apa de pe haină și am agățat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1892_a_3217]
-
Recunoștinței alături de Dovlecel și de părinții ei. Până în septembrie nu ajunsesem niciodată mai la vest de Lacul Hopatcong din New Jersey - iar acum, iată-mă în drum spre Iowa! Și, pe deasupra, împreună cu o blondină! De religie creștină! Cine e mai năucit de această dezertare, familia mea sau eu? Câtă cutezanță! Sau nu eram, de fapt, mai cutezător decât un somnambul? Printre emoțiile pe care mi le-a stârnit, casa din scânduri albe în care crescuse Dovlecel era în ochii mei mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1907_a_3232]
-
câinii? Că recunoști un ulm de cum îl vezi? Că taică-tău are un stadion-wagon cu carcasă de lemn? Ce mare brânză ai realizat la viața ta, păpușă, cu râtul ăla al tău de Doris Day? Din fericire, indignarea m-a năucit atât de tare, încât mi-a pierit graiul. Cum era să mă simt rănit într-un punct unde nici măcar nu eram vulnerabil? Ce ne păsa, mie și lui Kay, de, unu, bani și, doi, religie? Filosoful nostru preferat era Bertrand
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1907_a_3232]