334 matches
-
verzui pe margini. Observă că din tulpina-i firavă se prelingea, picătură cu picătură, un lichid aproape vâscos și ușor lipicios. „Hm! Asta-i planta din care nu gusta Bătrâna niciodată... O evita sistematic. Parcă tușea în apropierea ei. Fornăia...”. Năucit parcă de acest gând, porni pe aleea principală care-i purtă pașii spre grădină. Deschise poarta și merse la nucul cel bătrân pe care-l știa de când era mic. Coroana bogată acoperea o mare parte a cerului și răcoarea plăcută
BĂTRÂNA (1) de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 478 din 22 aprilie 2012 by http://confluente.ro/Batrana_marian_malciu_1335104901.html [Corola-blog/BlogPost/357163_a_358492]
-
-i răni picioarele goale și pătrunse în lizieră. Degeaba. Nici urmă de animal încotro privea el neputincios. - Intră în pădurice fără teamă! auzi Tudorel o voce necunoscută. După zece pași dai de o potecă. De acolo ai să mă vezi. Năucit și tare înfricoșat, băiatul începu să plângă și se întoarse cu gândul de a fugi cât mai departe de acel loc. - Unde vrei să pleci? Pe mine mă lași aici? întrebă aceeași voce exact când copilul își aplecase trupul pentru
BĂTRÂNA (1) de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 478 din 22 aprilie 2012 by http://confluente.ro/Batrana_marian_malciu_1335104901.html [Corola-blog/BlogPost/357163_a_358492]
-
de unde vine, simțea adierea unui vânt care se întețea și care făcea frunzele să se miște forțat, haotic, în foșnet înfricoșător. A încercat să fugă, dar picioarele-i erau grele și se forța să facă fiecare pas. S-a oprit năucit. Nu putea să mai plângă și nu înțelegea ce se întâmplă. A deschis gura să țipe, dar în acel moment a văzut mai bine poteca pe care făcuse doar câțiva pași. Privind în lungul ei să înțeleagă încotro să se
BĂTRÂNA (1) de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 478 din 22 aprilie 2012 by http://confluente.ro/Batrana_marian_malciu_1335104901.html [Corola-blog/BlogPost/357163_a_358492]
-
mereu bătaia inimii nici luna, nici răsăritul nu vor risipi pulberea clipei dilatată într-o lagună ascunsă de vederea unui mâine flămând gata să ne mestece gustul rătăcirii. CĂDERE Mi-ai speriat zborul cu bruma picurată pe aripi am retezat năucită aerul înghețat până în marginea cuibarului unde zămislisem de atâtea ori raze de lumină. Dimineața, pleoapele au desenat clipe în care n-am mai încăput amândoi. Orbi, am căzut din visare Fiecare în colivia lui. ÎNDRĂZNEALĂ Îți voi colora zborul din ce in ce mai
AROME DE IARNĂ (POEME) de ŞTEFANIA OPROESCU în ediţia nr. 1545 din 25 martie 2015 by http://confluente.ro/stefania_oproescu_1427286129.html [Corola-blog/BlogPost/341005_a_342334]
-
conducătorul nostru, el trebuie să ne călăuzească spre lumină, civilizație, prosperitate și libertate. Inchipuieste-ti chiar și pe mine m-a înșelat atunci am crezut în acel început al României însă când mi-am dat seama și m-am trezit că năucit și am înțeles cărei jocul că de fapt este vorba de manipulare și spălare la creier atunci am plecat scârbit din România. Nu înțeleg nici acum cum e posibil ca atunci când vorbesc cu unii români despre această personalitate politică a
VASEA de EUGEN ONISCU în ediţia nr. 1405 din 05 noiembrie 2014 by http://confluente.ro/eugen_oniscu_1415200517.html [Corola-blog/BlogPost/384088_a_385417]
-
speranțe deșarte de evoluție.” Dramă și iubire se citesc în versuri ca: „Adâncă prăpastie a timpului ai pus între noi “ („N-am știut că ești femeie”); „Pomul speranței, ce-n inimă mi l-ai sădit,/ Ramul îl întinde spre lumină - năucit -/ Să-i crească corola iubirii la soare,/ Să-i mângâi petala ieșită din floare.” ( „Pomul speranței”) . Gingășia, umorul sunt caracteristice întoarcerii în timpul inocenței, copilăriei, nu neapărat liniștită, dar trăită efervecent, în aduceri aminte emoționante, topite în pagini de un fel
NOTE DE LECTURĂ: „FĂRĂ VOIA MEA…” DE MIRCEA GORDAN de LUCIA ELENA LOCUSTEANU în ediţia nr. 1826 din 31 decembrie 2015 by http://confluente.ro/lucia_elena_locusteanu_1451545363.html [Corola-blog/BlogPost/365871_a_367200]
-
a pus stăpânire pe țară. Oamenii nu au cum să mai lupte împotriva lor, căci hoții aceștia îmbrăcați în straie politice și-au făcut legi ca să fure avutul țării în mod legal și și-au subordonat justiția. Populația pare epuizată, năucită, fără repere, deposedată de speranțe, pare încremenită în inerții. Se uită nepuntincioasă cum jecmănesc, cum fac să nu mai existe demnitate națională de parcă nici n-a fost în dicționar, cum fac să dispară criteriile valorice lăsând în urmă o derută
ROMANIA ANULUI 2010 de ELENA BUICĂ în ediţia nr. 316 din 12 noiembrie 2011 by http://confluente.ro/Romania_anului_2010.html [Corola-blog/BlogPost/357042_a_358371]
-
Și visul acela de mine nu se mai desparte! Sunt viu, dar a murit în mine cel dintre lei Care a cules din viață bune, rele, tot ce vrei Flori multicolore, aromate, mătrăgună, Amestecate, pe furtună, pe vreme bună. Azi năucit fac un fel de arhaic inventar Privesc uimit date selecte din calendar Și constat că au trecut patru ani de zile Adică peste o mie... Sunt multe? Puține? Sunt ani de când a murit în mine acel Ceva Despre care nimeni
CEL CU INIMA ARSĂ de ELENA ARMENESCU în ediţia nr. 2088 din 18 septembrie 2016 by http://confluente.ro/elena_armenescu_1474182239.html [Corola-blog/BlogPost/373925_a_375254]
-
Auzisem că, de ai de gând să fii activ, trebuie să anticipezi odihna prin somn cu îngurgitarea lichidului mirific. Și mă conformai. M-așezai într-un fotoliu din camera mamei și adormii îndată. Nu știu cât să fi dormit, că mă trezii năucită de vorbele și râsetele quintei. Veniseră de pe unde fuseseră și se veseleau nevoie mare în jurul mesei rotunde de sub părul dinaintea casei. Nucleul atomului era o minionă ochioasă, extrem de volubilă. Probabil, Cantemirista Lili,conform descrierii făcute de Agripina. Ițită în ușă
CAP COMPAS RÂVNITA... de ANGELA DINA în ediţia nr. 2032 din 24 iulie 2016 by http://confluente.ro/angela_dina_1469337107.html [Corola-blog/BlogPost/385188_a_386517]
-
mai transmiți nimic. Mă descurc singur, a răspuns Fănel cu voce ștearsă venită dintr-un trup din care viața părea ca s-a scurs în câteva secunde ori chiar clipe. Aproape că a scăpat telefonul din mână și a ieșit năucit, înjurându-l în gând pe omul ce-l chemase pe Vlădescu. S-a urcat în mașină lipsit de vlagă. A rămas nemișcat, cu o mână pe volan, preț de peste cinci minute, încercând să-și limpezească gândurile. A căutat o țigară
ISPITA (18) de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 273 din 30 septembrie 2011 by http://confluente.ro/Ispita_18_.html [Corola-blog/BlogPost/346487_a_347816]
-
va petrece în zori, Oprindu-se mereu, pe lângă garduri; Am s-adun din lizieră, iarăși viorele, Așa cum am făcut-o de-atâtea rânduri. Eu trebuie să merg din nou sub zare, Unde ciocârliile mor, duios cântând; Cu fața arsă și năucit ușor de soare Și cu toate zările pe umeri, fluierând. Referință Bibliografică: A sosit primăvara / George Pena : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 441, Anul II, 16 martie 2012. Drepturi de Autor: Copyright © 2012 George Pena : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea
A SOSIT PRIMĂVARA de GEORGE PENA în ediţia nr. 441 din 16 martie 2012 by http://confluente.ro/A_sosit_primavara_george_pena_1331931772.html [Corola-blog/BlogPost/354605_a_355934]
-
s-au strâns încrezători și au depășit vremurile de răstriște, menținâdu-și identitatea de neam. Ne întrebăm, cum v-a lăsat sufletul de creștin să le îngăduiți acelor indivizi să-și etaleze nemernicia într-un sfânt lăcaș creștin, atătând unei lumi năucite puterea lor de a-i depune pe primii voievozi români în lada de zestre a unui neam migrator care a stăpânit vremelnic o parte din teritoriul vechii Dacii? Apelăm la Înaltul cler al Bisericii Ortodoxe Române, pentru a lua o
COMUNICAT DE PRESĂ: APEL CĂTRE PATRIARHIA ROMÂNĂ de GEO STROE în ediţia nr. 553 din 06 iulie 2012 by http://confluente.ro/Fundatia_academica_dacoromana_comu_geo_stroe_1341569102.html [Corola-blog/BlogPost/354648_a_355977]
-
cum, dar doresc să primesc două lucruri: nu mă cunoști, nu te cunosc și bani! — Câți? — Bani pentru un apartament! Nici cu un sadic profesionist nu s-ar fi putut discuta atât de tranșant! Doctorul Moga se ridică de la masă năucit! Nu-i venea să creadă că a fost în stare să pună la cale, cu atât sânge rece, dispariția fostei nevestei. Ce o avea de gând nebuna asta? Parcă îmi pare rău pentru discuția avută! Dacă îi face ceva rău
SĂ NU UIȚI TRANDAFIRII CONTINUARE de VIORICA GUSBETH în ediţia nr. 2098 din 28 septembrie 2016 by http://confluente.ro/viorica_gusbeth_1475080802.html [Corola-blog/BlogPost/384233_a_385562]
-
speranțe deșarte de evoluție.” Dramă și iubire se citesc în versuri ca: ,,Adâncă prăpastie a timpului ai pus între noi “ (,, N-am știut că ești femeie “) ; Pomul speranței, ce-n inimă mi l-ai sădit, / Ramul îl întinde spre lumină - năucit - / Să-i crească corola iubirii la soare, / Să-i mângâi petala ieșită din floare.” ( ,,Pomul speranței”). Gingășia, umorul sunt caracteristice întoarcerii în timpul inocenței, copilăriei, nu neapărat liniștită, dar trăită efervecent, în aduceri aminte emoționante, topite în pagini de un fel
MIRCEA GORDAN de MIRCEA GORDAN în ediţia nr. 1814 din 19 decembrie 2015 by http://confluente.ro/Mircea_Gordan.html [Corola-blog/BlogPost/346096_a_347425]
-
încă și astăzi. GABRIEL Ce ne facem, dragă Horia? HORIA Nu știu, dragă Gabriel, soluția nu m-a vizitat încă, oricât de mult i-aș fi tatonat vecinătatea. GABRIEL Sunt devastat, dragă Horia. Sunt pârjolit de neputință, sunt perplexat, stupefiat, năucit, uluit. HORIA Și eu, dragă Gabriel, și eu. Dar... stai... stai o secundă. Întrevăd că mi-ar putea compărea o rezolvare. GABRIEL O rezolvare? De-abia aștept! HORIA Ce-ai zice, dragul meu, dacă... GABRIEL Dacă...? HORIA Dacă nu ne-
Carnea roz a sufletului lui Gabriel şi zgâlţâirile fiinţei lui Horia by Simona Tache () [Corola-blog/Other/19420_a_20745]
-
în inimile noastre. Sună sentimentaloid dar vă spun sincer că de 7 ani tot caut un Om cu inima bună, că ea, si nu găsesc. Șunt că Diogene cu felinarul. hmmm...citînd randurile astea minunate după o dimineață cu mintea năucita de calcule este ca și cum aș visa și nu știu de ce gandul mă duce la frumusețea focului dat de două lemne care ard. „iubirea se cere păzita cu zel, cu săbii de oțel și de ea și de el...“. Îmi place
Irina despre iubire by Dragoș Bucurenci () [Corola-blog/Other/82772_a_84097]
-
fugi însă, nu există scăpare - rând pe rând, ușa și oglindă de la baie, taxiul cu care ea voia să plece, autobuzul, un manechin de plastic, si, în cele din urmă, propriul ei sacou se transformă în fâșii, sub ochii ei năuciți și sub privirile calme ale lui Molko, Hewitt și Olsdal, care par a fi omniprezenți. În cele din urmă, tânăra pare a găsi soluția potrivită - o ia la goana și nu se oprește decât în liftul care o conduce spre
Slave to the Wage () [Corola-website/Science/312976_a_314305]
-
actul. De azi înainte, totul aparține regilor îndepărtați: marea cu coralii ei, nisipurile, stâncile înverzite de mușchi, pădurile papagalii și oamenii aceștia cu pielea de culoarea laurilor, care încă nu cunosc hainele, nici vina, nici banii, și care urmăresc scena năuciți. Luis de Torres traduce în ebraică întrebările lui Cristofor Columb: - Știți unde se află regatul Marelui Han? De unde e aurul pe care îl purtați atârnat de gât și de urechi? Oamenii cei goi se uită la el cu gura căscată
Vechea lume nouă (Memoria focului de Eduardo Galeano, fragmente). () [Corola-website/Science/295696_a_297025]
-
oraș, mai crâncenă; nu cumva voi înnebuni?" (p. 176). Individul își pierde contururile clare, identitatea este pulverizată. Starea de dezagregare interioară se rezolvă în bacovianism sau în bufonerie (p. 171-172). Discontinuitățile interioare vorbesc despre "un suflet mort" (p. 186), "deprimat, năucit" (p. 179) sau, ca o ultimă degradare: "o, sunt așa caraghios; mi-e sufletul spart; curg toate stelele" (p. 188-189). Deprimarea are simultan o dimensiune poetică și una metafizică. Personajul dezmembrat și descompus interior are conștiința propriei bizarerii și a
Psihologismul halucinatoriu by Ion Simuț () [Corola-journal/Memoirs/10494_a_11819]
-
surpandu-i. Pârâituri surde răbufneau în văzduhul încins. Acoperișul se aplecă mai întâi, după care se prăbuși de-a binelea. Câțiva țigani ce aveau, căruțele pregătite, se repeziră asupra lemnului, Hamilcar ridicând bucățile zdrobite din molozul ogrăzii. Câinele îi privea năucit. Niciodată n-ar fi crezut că ar fi putut vedea așa ceva, fără sași poată apară curtea și casa. Ar fi vrut să se repeadă, dar când vedea fălcile metalice zdruncinând casă din temelii, spaimă îl reținea. Țiganii se înmulțeau văzând
Editura Destine Literare by Gheorghe Neagu () [Corola-journal/Journalistic/75_a_299]
-
după aprobare. Ele scutură din cap și se ridică să o ajute. O țin de mâini și o încurajază tacit, prin gesturi, o susțin puternic până ce reușește și ea să articuleze, scremut: „Thank you!”. În tot acest timp, discursul gol, năucit și repetitiv se desfășoară pe ecranul din spate. Cum arată o divă a zilelor noastre, o persoană publică propusă ca etalon într-un anumit domeniu, premiată și implicit promovată că model demn de urmat? Formă fără conținut. Mai mult, se
Cum să fii femeie - text despre spectacolul ”DIVAS” () [Corola-website/Science/295657_a_296986]
-
și acești oameni. Katsuie, ai terminat? — Le-am legat, doamne. — Mulțumesc. Nobunaga se îndepărtă de cei trei, încă prosternați, merse pe drum ocolit din coridorul central până la intrare și plecă. Katsuie, Sado și Mimasaka se uitară unii la alții, palizi, năuciți. Dar, când își reveniră, o luară la fugă ca nebunii după Nobunaga și încă odată se aruncară la pământ, lângă ieșire. Însă Nobunaga nu se mai vedea. Se auzea doar ropotul copitelor pe panta care cobora spre poarta principală. Slujitorii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2249_a_3574]
-
se citea nici cea mai mică eoție. Apoi, cam de la vreo douăzeci de pași mai în spate, se apropie Shibata Katsuie, cu o mână albă ținându-se de umărul armurii lui. Mâna îi aparținea lui Oichi, care era pe jumătate năucită. — Doamnă Oichi, spuse Katsuie, fratele dumneavoastră e aici. Și o conduse grăbit spre Nobunaga. Când Oichi își reveni complet în fire, nu mai putu decât să plângă. O clipă, suspinele femeii acoperiră toate celelalte sunete din tabără. Sfâșieau până și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2249_a_3574]
-
Hideyoshi în hăurile disperării. La urma urmei, era pe un câmp de luptă, unde în fiecare zi cădeau oameni ca frunzele de pe ramuri. Dar întinderea suferinței lui era atât de mare, încât până și cei ce jeleau alături de el rămaseră năuciți și, când în sfârșit își reveni - ca un copil după o criză de isterie - ridică ușurel trupul rece al lui Hanbei și, fără ajutor, îl depuse pe așternutul alb, șoptindu-i ca și cum încă ar mai fi fost în viață: — Chiar dacă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2249_a_3574]
-
crescut ca samurai; am moștenit sângele mai multor generații de războinici. Crezi c-am de gând să-mi sfârșesc zilele făcând sluj la ordinele lui? Nu poți vedea în inima neagră a lui Nobunaga, Mitsuharu? Mitsuharu stătu o vreme tăcut, năucit, apoi întrebă: — Cui i-ai dezvăluit intențiile tale? Pe lângă tine, unei duzini dintre vasalii mei cei mai demni de încredere. Trăgând adânc aer în piept, Mitsuhide înșiră numele oamenilor. Mitsuharu ridică privirea spre tavan și lăsă să-i scape un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2249_a_3574]