314 matches
-
săptămîni i se ruga fierbinte lui Dumnezeu, și cu sinceritate, să-i dăruiască o singură zi sau un singur ceas cu necunoscutul călugăr de la strană. Mi-am simțit obrazul mîngîiat de o mînă tremurîndă și am fugit pe strada goală, năucit, spre poarta mînăstirii. De atunci nu am mai văzut-o. Din această întîmplare adevărată avea să crească, mult mai tîrziu, Iovanca din piesa Meșterul Manole." Remarcăm, încă de acum, că existența lui Valeriu Anania pare croită după modele literare și
„Ce straniu poate fi destinul unui om!“ by Ștefan Cazimir () [Corola-journal/Journalistic/7617_a_8942]
-
celălalt, la ceilalți. Un exercițiu, într-o zi, ne-a convins că au înțeles ce vroia regizorul. I-a rugat, pe cei o sută de tineri, să-l privească cu ură timp de cinci minute. La sfîrșit, ne-am prăvălit năuciți, istoviți, anihilați de forța energiei lor. Ura, ca și iubirea, are neînchipuit de multe fețe. Asta vroia Purcărete să se vadă într-o mare de chipuri. Ochii urii fiecăruia dintre ei. Uniformizîndu-i, punîndu-i să poarte aceleași costume multiplicate parcă la
La început a fost cuvântul by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/7252_a_8577]
-
de puncte. Cum e posibil așa ceva? În fond, Grecia e o țară de vreo zece milioane de locuitori, cu un turism înfloritor, cu o climă fără ierni lungi. Cum de însuși leagănul civilizației europene și occidentale se năruie sub privirile năucite ale lumii întregi ce nu-și amintește că tinerii care spărgeau geamurile instituțiilor publice o făceau exact în locul în care cel mai ilustru dintre greci, Socrate, înghițea acum două milenii și jumătate cucută? E posibil, pentru că economia planetară e un
E noapte și e frig, finanțiști! by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/6321_a_7646]
-
Dacă unii dintre andaluzi și-ar putea da seama ce pierd, ar opri ruina, ar apăra cu corpurile lor casele împotriva barosului ucigaș. Acum cîteva zile, am văzut într-o fotografie un colț din Vejer de la Frontera și am rămas năucit. Și fericit că încă mai există așa ceva și că mă pot duce într-o zi să-l văd. Am trăit mereu îndrăgostit și, de la un anumit moment încolo, am început să și doresc, dar dorința și amorul mergeau pe drumuri
Gonzalo Torrente Ballester by Luminița Marcu () [Corola-journal/Journalistic/4975_a_6300]
-
mai neplăcut decît un asemenea timbru pe care să ți-l maimuțărească toți în fel și chip, ori de cîte ori deschizi gura, urmînd să iei întreg coșmarul de la cap, odată cu primul întîlnit. Nu-nțeleg nimic, îmi spune ofițerul ușor năucit în urma detalierilor mele, deci ai fost sau n-ai fost strangulat acum, asta am vrut să știu, nu, n-am fost, îi răspund, știi situația în care ne aflăm, zice el, voi sau eu, îngaim intrigat, noi, spune el, aș
Răpitor și ostatic by Dora Pavel () [Corola-journal/Journalistic/3578_a_4903]
-
nu alta - este imaginea ei adevărată... La ce bun mai există scrisorile? Ce-ar mai putea corecta ele? Dimpotrivă, odată revelate, ar avea aerul incongruu al unor mesaje de dincolo de mormînt..." (Am aruncat, tentativ, o privire doamnei S.: părea total năucită! Ce putea să scornească Varnali cu atîta ușurință?!... Dar scrisorile!?...) " Ah, scrisorile, reîncepu el; scrisorile au fost punctul de pornire al neînțelegerii dumneaei" - făcu un gest înspre doamna S. " Aveam nevoie de un pretext pentru a evoca imaginea mătușii mele
Ospățul Sfinxului by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Imaginative/15224_a_16549]
-
și la figurat, într-o altă vârstă a vieții sale mature, o etapă complet diferită de cele anterioare și care amână să își precizeze profilul, să se contureze mai exact, să se lase deslușită. Avem în fața ochilor un personaj complet năucit: nu altul decât autorul cărții, care încearcă din răsputeri să se adapteze la noua lume, păstrându-și totodată reflexele și motivațiile de scriitor. La un prim nivel de lectură și înțelegere, story-ul se reduce la tribulațiile protagonistului în căutarea unui
La anul la Ierusalim by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/10844_a_12169]
-
nu am cui să ofer flori. Sare că arsă. „Cum, conașule, să n-ai cui?... Da mâna la babă să-ți ghicească! Trebuie să ai pe cineva...” Devenise agasanta, am repezi-t-o să plece. Probabil aveam o privire foarte năucita pentru că florăreasa renunța și se depărta. După numai câțiva pași se opri parcă amintindu-și ceva. Îmi strigă, pierzându-se în întuneric: „Ai s-o găsești curând și ea te caută! și dacă nu pe ea pe alta!” Dar de ce
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/86_a_359]
-
mă prinde de mână și-mi cere să fugim, altfel totul va deveni îngrozitor. Fugim coborând scările în trombă. Jos mă îmbrățișează, o sărut că un apucat; dispare în imobil nu înainte de a-mi lega la gât o eșarfă. Rămân năucit. Îmi trebuie timp ca să-mi revin. Orice insistența nu mai avea rost. Memorez poziția imobilului și plec direct spre casă. Acasă adorm că doborât de fulger. Mă trezesc razele soarelui mângâindu-mă prin geam. Pentru o clipă am convingerea că
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/86_a_359]
-
belșug. Singur n-am cum să mă simt, de vreme ce-mi place singurătatea. Nefericit nu mai sunt, dar am fost. De ce n-a ieșit mare lucru din nefericirea asta? Probabil că de vină e singurătatea. Absența ei. În loc să zăcem, năuciți, fiecare singur în frigul nefericirii lui, ne-am adunat în turme, încălzindu-ne reciproc.
Însemnari by Livius Ciocarlie () [Corola-journal/Journalistic/4056_a_5381]
-
încă și astăzi. GABRIEL Ce ne facem, dragă Horia? HORIA Nu știu, dragă Gabriel, soluția nu m-a vizitat încă, oricât de mult i-aș fi tatonat vecinătatea. GABRIEL Sunt devastat, dragă Horia. Sunt pârjolit de neputință, sunt perplexat, stupefiat, năucit, uluit. HORIA Și eu, dragă Gabriel, și eu. Dar... stai... stai o secundă. Întrevăd că mi-ar putea compărea o rezolvare. GABRIEL O rezolvare? De-abia aștept! HORIA Ce-ai zice, dragul meu, dacă... GABRIEL Dacă...? HORIA Dacă nu ne-
Carnea roz a sufletului lui Gabriel şi zgâlţâirile fiinţei lui Horia by Simona Tache () [Corola-blog/Other/19420_a_20745]
-
oraș, mai crâncenă; nu cumva voi înnebuni?" (p. 176). Individul își pierde contururile clare, identitatea este pulverizată. Starea de dezagregare interioară se rezolvă în bacovianism sau în bufonerie (p. 171-172). Discontinuitățile interioare vorbesc despre "un suflet mort" (p. 186), "deprimat, năucit" (p. 179) sau, ca o ultimă degradare: "o, sunt așa caraghios; mi-e sufletul spart; curg toate stelele" (p. 188-189). Deprimarea are simultan o dimensiune poetică și una metafizică. Personajul dezmembrat și descompus interior are conștiința propriei bizarerii și a
Psihologismul halucinatoriu by Ion Simuț () [Corola-journal/Memoirs/10494_a_11819]
-
Auzisem că, de ai de gând să fii activ, trebuie să anticipezi odihna prin somn cu îngurgitarea lichidului mirific. Și mă conformai. M-așezai într-un fotoliu din camera mamei și adormii îndată. Nu știu cât să fi dormit, că mă trezii năucită de vorbele și râsetele quintei. Veniseră de pe unde fuseseră și se veseleau nevoie mare în jurul mesei rotunde de sub părul dinaintea casei. Nucleul atomului era o minionă ochioasă, extrem de volubilă. Probabil, Cantemirista Lili,conform descrierii făcute de Agripina. Ițită în ușă
CAP COMPAS RÂVNITA... de ANGELA DINA în ediţia nr. 2032 din 24 iulie 2016 [Corola-blog/BlogPost/385188_a_386517]
-
turbați de cap? În loc să mă întrebați dacă mi-e foame, dacă am mâncat ceva pe ziua de azi, voi mă tocați cu prostii. Cearta a continuat până seara târziu. Dora nu a mai vrut să doarmă cu el în pat. Năucit, și-a luat o pătură și s-a dus în depozitul de plante. Zdrobit de atâta ceartă și oboseală a adormit buștean. -va urma- Referință Bibliografică: SRL AMARU-13 / Năstase Marin : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1648, Anul V, 06
SRL AMARU-13 de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1648 din 06 iulie 2015 [Corola-blog/BlogPost/384459_a_385788]
-
are rost să te mai zbați, Învață și Negrul să-l accepți! -Ciudat ,își spuse el mândru Albul meu să-l împart cu Negru? Voi face totuși compromisu-acesta, E singura mea șansă-n astă viață! Eliberat de-a minții strânsoare Năucit încă,ezită către soare, Prin el își văzu noua culoare De Negru, îngemănat cu a Albului candoare! Gândea-n sine :este același oare,sau acum-i altul ? De-atunci lui nu-i mai este teamă, C-a înțeles că toate
SUFLET DE FLUTURE ALB de GABRIELA DOCUȚĂ în ediţia nr. 1874 din 17 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/384021_a_385350]
-
conducătorul nostru, el trebuie să ne călăuzească spre lumină, civilizație, prosperitate și libertate. Inchipuieste-ti chiar și pe mine m-a înșelat atunci am crezut în acel început al României însă când mi-am dat seama și m-am trezit că năucit și am înțeles cărei jocul că de fapt este vorba de manipulare și spălare la creier atunci am plecat scârbit din România. Nu înțeleg nici acum cum e posibil ca atunci când vorbesc cu unii români despre această personalitate politică a
VASEA de EUGEN ONISCU în ediţia nr. 1405 din 05 noiembrie 2014 () [Corola-blog/BlogPost/384088_a_385417]
-
un bărbat și pe deasupra beat criță. Insul nesigur pe picioare se împedică și căzu peste ea, care încerca febrilă și înspăimântată să se elibereze din sacul de dormit, fapt ce a făcut-o să urle cât o ținea gura. Intrusul năucit boscorodea cuvinte neinteligibile și în acel moment pânza cortulul fu dată în lături și lumina unei lanterne în mâinile unei siluiete masive ce acoperea intrarea cortului o orbi și în acelaș timp o paraliză amplificându-i spaima. Insul beat fu
ÎN CARUSELUL DESTINULUI (1) de MARIA GIURGIU în ediţia nr. 1971 din 24 mai 2016 [Corola-blog/BlogPost/383572_a_384901]
-
ce lume ești? - Sc...scuzzămă Vvvictor! Ăsta e ccortul meu și nnu știu ccine doarme accolo! Ccred că e o fată! - Cretinule! Ăsta nu e cortul tău! În acel moment Miranda care reușise să se îmbrace, ieși afară și privea năucită cum acel om voinic îl zgâlțâia de zor pe intrus, încercând să-l facă să stea în picioare, fapt greu de realizat căci se părea că picioarele cretinului nu-l ascultau deloc după cum se bălăngănea asemenea unei păpuși dezarticulate. Cel
ÎN CARUSELUL DESTINULUI (1) de MARIA GIURGIU în ediţia nr. 1971 din 24 mai 2016 [Corola-blog/BlogPost/383572_a_384901]
-
sforăitorilor. Disperat, începu să-l zgâlțâie pe Mototolea: --Domnu’ Trache, domnu’ Trache, scoală dom’le! Trache...buștean. Atunci, Buhăianu îl săltă de umeri și-l lovi cu capul de masă, fapt ce-l făcu pe bietul om să se smiorcăie năucit: --Nu da, mamy, nu da, că am să fac revizia! --Hai, domnu’ Trache, ai s-o faci, dar, trezește-te! --Ce-i, ce s-a întâmplat? --Domnu’ Trache, cât ai cheltuit în noaptea asta? --Cinci milioane juma, fără doi covrigi. Începu
TRANDAFIRUL SIRENEI-12 de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1792 din 27 noiembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/383110_a_384439]
-
bântuiți de nesățioasa noastră poftă și lăcomie. Pană la urmă, pișicherul de Necurat l-a adus pe domnul Arsu în curtea școlii. Probabil că-i șoptise: - Hai să-ți vezi odraslele educației dumitale! Domnul Arsu s-a oprit pe alee năucit de ce vedea. Până l-a observat un coleg care a strigat: - Șase! A venit domnul Arsu. N-am apucat să aruncăm caisele crude din buzunare și sâni, pentru că am alergat în clasă ca smintiții, fără să mai gândim ce facem
DOMNUL ARSU (DIN VOL. DOMNIȘOARA IULIA) de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1903 din 17 martie 2016 [Corola-blog/BlogPost/383080_a_384409]
-
Și trebuie să fie cu putință, pentru tine, dacă vrei să rămâi sănătos, șuieră el, lipindu-i un șut În timp ce omul se rotea pentru a scăpa de mânia lui. Străjerul se grăbi să facă semn din cap că da, Încă năucit. — Firește... firește... la porunca dumitale. — Cheamă doi polițai ca să mă Însoțească de Îndată la Santa Croce. Bărbatul Încuviință din nou din cap, În timp ce Își freca obrazul. Poetul Îl văzu alergând spre camerele de gardă. Dar mai Înainte Îi simți privirea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
ce-mi mai rămâne-n loc?”. Nu asta dragă! - făcu supărat sultanul. Strofa cu moartea! Pe aia n-o știu - mărturisi viziriul. — Ei, nu-i nimic - spuse sultanul. Hai noroc și să ne vedem sănătoși. Episodul 40 DESPRE GÂNDIRE Speriați, năuciți, moldovenii ieșiră de la sultan. Singurul dintre ei care, conform unui străvechi obicei dunărean, își transforma spaima în meditație, părea a fi spătarul Vulture. — Luminăția-ta - grăi el către viziriu - un cap am și eu. Și p-ăsta să mi-l
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
Recunoscându-l, sluga îi deschise și sărdariul sui în goană scările, năvălind în odăile din spate ale gazdei. — Scoală, vel-comise - strigă sărdariul de cum dădu cu ochii de Agache - c-a venit și vremea noastră! A fugit Sima-Vodă! — Ce vorbești?! - făcu năucit vel-comisul. Unde-a fugit? Nu știu - răspunse sărdariul - că-n Ieși nu mai e! — Da’ tu de unde știi? - întrebă prudent Agache. — Ei, de unde? Urlă târgu’, dom’le! — Stai încet - făcu vel-comisul. S-ar putea să se fi dus la turci
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
râde la urmă râde mai bine! Zicând asta, se îndreptă spre nord-est, și în câteva minute aparatul nu mai era decât un punct în zare. Abia atunci familia Sayah se apropie de sac, Aisha îl deschise și rămase câteva clipe năucită, cu gura căscată și cu ochii cât cepele. — Este posibil să existe atâția bani? exclamă în cele din urmă. Există sau nu, n-o să-i păstrăm - îi spuse fratele său. Nu sunt ai noștri. Și ce ai de gând să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2101_a_3426]
-
scot din calcul. Văd că ești măritată. Dar sunt o mulțime de alte motive împotrivă. îmi calculasem riscul, vorbind așa cu ea, însă voiam să o prind cu garda jos. Și a mers. Pentru prima oară părea de-a dreptul năucită. Am citit-o bine. Avea obrazul prea gros ca să o deranjeze remarcile la adresa ei. în schimb, am intrigat-o. —Ei bine, ia să auzim, a spus. S-a aplecat înspre mine, cu ochii strălucind, ca și cum i-aș fi spus un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1980_a_3305]