1,226 matches
-
cu ape stătute. Istoria penală a României defilează la televizoarele-acvarii. Pești mari și mici: Vântu, Tender, Dan Ioan Popescu, Patriciu se zbat pe la ușile tribunalelor. Vă considerați vinovat? Vântu râde cinic. Până azi, niciunul n-a fost prins definitiv în năvodul justiției. Au alunecat mereu și s-au întors în mările negre ale României. Desenul-cheie al filmului îl execută cu măiestrie Dinu Patriciu pe o coală albă de hârtie. Din câteva mișcări precise, arhitectul desenează în trei imagini evoluția originalului capitalism
BULVERSAREA VALORILOR by Dan Tãpãlagã () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1337_a_2737]
-
nu-i placă. Să mai adaogi domnia ta patruzeci de cocoși și tot atâția curcani pântecoși, din care ne-om da silință să pregătim borșul și răciturile de trebuință. Din iazuri să ni se tragă negreșit, în fiecare dimineață, câte un năvod din cele mari cu pește burdușit. Zece burdufuri de bivol îndesate cu brânză de oi, din care nu se poate găsi decât pe la noi. Din fruntea făinei de grâu poftesc paisprezece saci, pentru placinte rumene și pentru falnici cozonaci, zahăr
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1483_a_2781]
-
unde echipa sa nu ajunsese încă. Se simțea mulțumit, încântat de decizia sa. Cu obrazul lipit de geamul hubloului de la clasa economy, zâmbi la gândul că va putea duce o viață obscură, că va pescui guvizi și creveți cu propriul năvod, că va fi liber să colinde străzile și tavernele la întâmplare și că zilele lui vor curge pur și simplu la voia întâmplării. Odată ce se hotărâse, nimic nu mai părea greu; un zbor cu avionul spre nicăieri, un prim autobuz
Soarele răsare din televizor by Carmen Dominte () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1323_a_2718]
-
cu poftă din iarba jilavă, lucioasă și crudă; brutarul frămîntă din nou aluatul, la geam o copilă privește În zare, un bărbat taie lemne, mai Încolo, un altul meșterește ceva la un plug, să-l repare; pe mare, pescarul aruncă năvodul la pește, pe străzi prăfuite gonesc camioane; un soare enorm se ridică și crește În miros de grele miasme umane; acolo jos e-un tumult confuz și bizar, vorbesc mult și fac gesturi degeaba, aleargă-n zadar - spre ce, nu
Christina Domestica şi vînătorii de suflete by Petre Cimpoieşu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1372_a_2701]
-
între două furnale dezafectate, prins parcă în pioneze chinezești, pe hârtie albastră, de întins în debara. Două firme luminoase și restaurantul acela, la parterul unui bloc, c-un fel de barcă grosolană din lemn, suspendată pe niște false odgoane. Un năvod coboară peste ușă, cu scoici mari de plastic și melci din staniol prinși între ochiuri. Ce să caute „Portul Vechi” lângă Bahlui? - Prinde-te de bară, să nu-i dai drumul, dacă pui și picioarele pe bordură, nu-ți ajunge
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1987_a_3312]
-
aici era buba, știau să le pună în practică. Nu vorbești, nu te joci cu teama. Iar dacă au de gînd să-i dea drumul în lume, Vladia va fi cea dintîi lovită, cea dintîi care va fi cuprinsă de năvodul vîscos al fricii. Ceea ce simțeau negustorii cînd îl salutau cu respect, mințind și crezînd în minciuna lor, era o copilărie față de ceea ce aveau de gînd să reverse peste lume domnii Stoicescu și Stavri. Deocamdată negustorilor le era frică de adjutantul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
infiltra în corpul sănătos al acestora. Progresul, domnule Popianu, progresul a fost folosit de grupurile oculte pentru a crea dependență față de cei care dețin monopolul invențiunilor nenecesare. Cu o mișcare surpriză, bruscă, hotărîtă vom rupe aceste pînze de păianjen, aceste năvoade, frînghii, legături care oferă plăcerea opiului pentru a te face dependent de cel care deține otrava! Iar Vladia, Vladia este o așezare în care legăturile cu restul lumii sînt minime, doar dacă vrei le ai, nimeni nu dă buzna peste
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
pe Infinitul Ocean. Se lasă seară. O briză ușoară agită apele transparente ale imensei lagune, bătând dinspre Raiatea, a cărei silueta se profila la douăzeci și ceva de mile distanță 1. După ce urmări câteva clipe un pescar care-și aruncă năvoadele de pe o stâncă a insulei Piti-UnTai, se ridică încet și porni din nou, pe plajă largă de nisip alb, strălucitor. În curând ajunse la Punta Matira, al cărei contur se înfigea că o sulița în apa mării, mărginind extremitatea sudică
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1880_a_3205]
-
și se apropia cât mai mult de mal, până când clipocitul valurilor acoperea și cele mai slabe acorduri care Însoțeau eroinele muribunde ale lui Karl. Câteva bărci pluteau pe marea albastră cu pânzele tremurând molatic În suflul brizei, În vreme ce pescarii aruncau năvoadele, apoi le trăgeau cu prada lor sărăcăcioasă, ceva scrumbii, bonite ori hamsii. El rămânea să-i privească până ce i se limpezea capul și i se potolea furia. — Ce-i cu tine? De ce ești așa de furios? a strigat Karl după
Map of the Invisible World by Tash AW () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1382_a_2891]
-
plictisit, fără prea multă tragere de inimă. — Bill crede că pe Karl Îl repatriază. Se pare că a fost ridicat În cursul unui raid militar Împotriva comuniștilor. Nu se așteptau să dea peste un olandez, dar l-au prins În năvod, știi, ca pe un pește preistoric socotit de toată lumea dispărut, care iese la lumina zilei odată cu o mare captură de sardele. Au dat peste el pur și simplu din Întâmplare, era atât de departe de orice radar, că ar fi
Map of the Invisible World by Tash AW () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1382_a_2891]
-
tije de metal. Mai era acolo o sticlă de bere Bintang goală, cu eticheta parțial jupuită, o păpușă cu Înfățișare europeană și alte câteva obiecte a căror utilitate Îi era străină lui Adam. S-ar fi zis că era un năvod aruncat la Întâmplare peste resturile unui naufragiu. Din a scotocit printre lucrurile din cufăr și a scos de acolo o geantă de pânză, pe care și-a pus-o de Îndată În bandulieră. A aran jat-o cu grijă, de parcă se
Map of the Invisible World by Tash AW () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1382_a_2891]
-
Cei care veneau de la țară credeau orbește În șefi. Îi și numeau domni. Toți se pricepeau la femei, la politică și la fotbal. Unii dintre ei aveau puști de vânătoare și câini de rasă. Alții aveau undițe cu mulinete și năvoade pentru cazurile rare când foloseau dinamita. În cantități mici Însă, așa că unii pești scăpau cu viață. Mari băutori de vin, bere și țuică de 60°, terminau libațiile cu formulă consacrată: să-mi bag p... Urmau Într-o ordine schimbătoare: statul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
Cu furca, altfel spus. După ce că era șleampătă, părea și drogată. Cei care se pricep ziceau că chiar era. Oricum, toți au rămas cu ochii agățați de ea, bărbați și femei deopotrivă. Iar ea se Îndepărta de sicriu, ușoară totuși, În năvodul cleios al privirii lor, ștergându-și mereu ochii cu o batistă-năfrămuță albă-albuță, faină-făinuță, pe care o tot scotea din mâneca stângă a cojocului ei trois quarts, cu guler rusesc, ușor evazat și secuiesc de fel, culoarea ciocolății negre. 3. Și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
cățărat cu pieptul pe ea și m-am ținut bine cât timp au căzut din cer și ultimele rămășițe. Marea se liniști într-un târziu într-o legănare chinuită, dar ceața rămase deasupra ei, un întreg al doilea ocean de năvoade și pânze de păianjen, stăruitor și unduitor și tăcut. Mi-am lipit fruntea de scânduri, tremurând înfrigurat, înăbușindu-mi suspinele. M-am împins ușor în mâini și-am încercat să mă uit în jur, căutându-l pe Ian și bărcuța
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
-
de schimb. Mama a uitat să-mi facă și piese de schimb. Dar de mine n-o să scapi. O să te caut cu auzul, dacă n-o să mai pot cu vederea. Hai înapoi. E ca și cum m-ar prinde din nou în năvodul liniei cu mărturisirea că, da, orbește. Intrăm în curte. Greier? O spunem într-un glas, ca persoanele care au trăit mult împreună și-și urmăresc involuntar gîndurile. Într-un fel oarecare am și trăit mult împreună. Ne-am jucat, verile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
-
era, politică nu făcea, iar spiritual nu se făcea de rîs. Am uitat să spun că nevastă avea, copii avea și măncărime avea cît încape. Ca omul ajuns, umbla pe ici pe colo și întotdeauna mai cădea cîte ceva la năvod. Eu nu mă încurc, spunea cu convingere Ionel. Așa, de-o aventură, treacă-meargă, dar familia este sfîntă. Spunea aceste lucruri convins pînă în măduva oaselor și nu admitea altă ipoteză decît aceea că aventura trebuie să fie scurtă și casa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1511_a_2809]
-
vă las în apropierea mea ca să nu... Deci, pot spera? N-aveți decît. Și uite așa, Ionel spera, Nora mai ceda cîte puțin și încet, încet treaba era ca și făcută. Nu după mult timp, Ionel s-a trezit în năvod. De mult îmi doream un copil. Nu se poate, țipă Ionel ca fript. De ce? Păi, n-are tată. Chiar? Dar n-am cum... Nu-mi pasă, treaba ta. Începînd din acest moment, Ionel a luat-o razna cu frămîntările sale
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1511_a_2809]
-
mă pricep să mă ridic mai sus de fereastră. Doamne, întregește-mă țol de cordele în acest fir de urzeală roșie! Decupează, Doamne, din mine atât cât să-ți ajungă pentru un preș la intrare! Împletește, Doamne, din acest fir năvodul pescarului! Îmi este foame de furtună, de mare adâncă, de catarg rupt, de pânze sfâșiate, de stâncă înfiptă în pântecele corăbiei. Suferința este incomoditatea sufletului de a se disipa în stările altora, durerea este disponibilitatea; trupul primește cât poate duce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
de lozinci în inima înstrăinatului și nici o Golgotă în sânge. Petru trăia și murea în viață deopotrivă, promisiunea lozului în plic întuneca oglinda, roua dimineții de mai pe limbile ceasului. Într-o fotografie alb-negru, se făcea zi, se făcea noapte: năvodul cu stele stinse fericea cimitirul, Petru cel mai neîndemânatic pescar. Petru număra iluziile, cântărea nimicul, aproxima absența și o lua de la capăt. Promisiune, amăgire, deznădejde și lepădare deopotrivă, înainte de cântatul cocoșului. "Saule, tu ești cel dintâi chemat, de azi înainte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
îngeri de strajă. La 7 începea Liturghia. Norii erau precum o cortină trasă, încă se mai dormea în grădina lui Dumnezeu. Soarele somnoros își clătea ochii în gârla Năsăudului, apoi, printre vârfuri de brad, prin sticla mată a ferestrelor, prin năvodul păianjenilor, cobora peste Sfintele Daruri. Dumnezeu, auster, se picura dintr-o rază. Părintele vorbea din cărți despre cărțile după care s-a făcut lumea. Dumnezeu, arhitectul, avea o bibliotecă plină de schițe. Sfântul Petru era cadastrul cerului, uneori își dădea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
precum apa curgătoare pietrele. Apa muntelui, cea mai torturată materie: smulsă din izvoare, lovită de stânci, prăvălită-n cascade, cursă în mare ca o avalanșă a durerii. Apa muntelui umple pântecele mărilor cu tristețe. Sărată-i marea în golful pescarilor, năvodul plin cu lacrimi se rupe, năvodul ca o cataractă a cerului pătează valul și malul cu înstrăinare. În mănăstire, Petru își căuta piatra, inima ca o compensație a numelui îngrămădea nisipul. Prin vene, un fluid tulbure aluneca a secetă. Maică
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
cea mai torturată materie: smulsă din izvoare, lovită de stânci, prăvălită-n cascade, cursă în mare ca o avalanșă a durerii. Apa muntelui umple pântecele mărilor cu tristețe. Sărată-i marea în golful pescarilor, năvodul plin cu lacrimi se rupe, năvodul ca o cataractă a cerului pătează valul și malul cu înstrăinare. În mănăstire, Petru își căuta piatra, inima ca o compensație a numelui îngrămădea nisipul. Prin vene, un fluid tulbure aluneca a secetă. Maică-sa l-a născut sub o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
baterii în lanternă. 77. Lumina dimineții ronțăia întunericul dosit printre ruine. Umbrele, precum niște cămăși de noapte îndoliate; umbrele, ambalaje de unică folosință (își ascundea luna nudul după nori, îngerii fetiși împărțeau fâșii de lenjerie intimă); umbrele, tot mai diluate. Năvodul păianjenilor (ca o stare de prizonierat) se împletea sub grinzile bisericii; soarele, o insectă cu piciorușele încleiate pe cer. O dimineață, o înserare, apoi altă dimineață, apoi altă înserare, apoi... pe valea Bârgăului, timpul, hipnotizat, privea cerul în ochi. Petru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
dacă se avansasem cu vreo sută de metri, iar apoi au venit ploile și au fost zile când nu se putea lucra. În afară de muncă, cules plante, pus capcane pentru păsările de apă și încercarea de a prinde vreun peștișor în "năvodul" meșterit dintr-o basma, nimic nu ne-a tulburat viața până spre toamnă. Aproape doream să vină cineva, să se întâmple ceva ca să ieșim din gândurile de care toate eram torturate. Doar copiii erau fericiți. Fie binecuvântate acele zile însorite
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1476_a_2774]
-
am desăvârșit cunoștințele în domeniu în Alasca unde am prospectat câteva zăcăminte auro-argintifere din apropierea orașului Setca, cu populație majoritar rusească, cea care, de fapt, a întemeiat așezarea și a numit-o cu denumirea principalelor unelte indispensabile profesiei lor pescărești, adică năvod sau plasă, după cum vă este, desigur, cunoscut. Eu am stabilit relații de prietenie cu acești oameni minunați care continuă să pescuiască prin mările nordului american și sovietic, dar se consideră acasă numai în Alasca deoarece sunt conștienți că acest spațiu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1503_a_2801]