581 matches
-
nervozitatea mobilelor superficii, ci natura perenă a spiritului, aptă a ispiti adîncimile: "Inspirația pare a se clădi și pe anumite date organice, pe anumite acumulări misterioase. Te pomenești cu un vers care te obsedează sau cu o umbră care-ți năzare aidoma unei identități diafane". E la mijloc un proces eliberator, un soi de centrifugare a anxietăților care asigură pacificarea centrului productiv: "Azi, mi-am cîștigat un fel de pace; și e interesant că, pe măsură ce poeziile mele devin tot mai neliniștite
Clasicul romantic by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/8141_a_9466]
-
și-au exprimat în scris sprijinul pentru proiectul politic al lui Blaga se numără 32 de lideri de filiale, scrie pesurse.ro. Printre susținătorii lui Vasile Blaga se numără: Cezar Preda, Gheorghe Flutur, Sulfina Barbu, Raluca Țurcan, Anca Boagiu, Alexandru Năzare, Cristian Rădulescu, Mircea Andrei, Viorel Badea, si Marian Jean Marinescu. Elenă Udrea, în schimb, are sprijinul a 17 filiale. Fostul ministru al Dezvoltării și-a anunțat deja lansarea moțiunii sale. Documentul Elenei Udrea a fost semnat de Florin Popescu, presedintele
Moțiunile din PDL. Blaga vrea România Dreaptă. Udrea- Noul PDL by Covrig Roxana () [Corola-journal/Journalistic/39098_a_40423]
-
jignire la adresa celor care și-au făcut cum trebuie carieră profesională," a spus Mihai Răzvan Ungureanu. Acesta a adăugat că există și persoane cărora nu are nimic a le reproșa, oferind ca exemple două nume care "îmi sunt apropiate," Alexandru Năzare și Lucian Bode.
MRU vrea ca Forța Civică să fie şi a celor 7,4 milioane care au votat DA by Iordachescu Ionut () [Corola-journal/Journalistic/42451_a_43776]
-
care-și găsise acolo un adevărat pol magnetic, ne rostuia în adînc exigențe sufletești deloc întîmplătoare. Îmi amintesc o expediție de el gîndită, urcînd pînă la Tarcău, schitul care te arunca oarecum în coasta Ceahlăului, și unde vederii i se năzăreau bătrîni sihaștri, zidiți în muțenie; iar drumul, biciuiți de o strașnică furtună, ne purta prin asprimi de piatră, unde mașina sărea ca o iadă speriată, pe lunecoase lespezi cenușii. Lui Horia, în această dezlănțuire, îi fulgerau analogii cu sălbatice priveliști
Locuri care ne iubesc by Dan Hăulică () [Corola-journal/Journalistic/4451_a_5776]
-
S-au reîntâlnit, da, nu la apus, ci într-o dimineață, în grădina de portocali sub care putrezea trupul lui Theodomer și nu, nu au plâns, ci s au iubit în bătaia soarelui, fără să știe ce li s-a năzărit și cum și de ce, s-au iubit de parcă nu s-ar fi putut altfel, de parcă așa ar fi fost să fie, de parcă împlineau, în sfârșit, o soartă pe care o știuseră dintotdeauna a lor, s au iubit, după care au
Dincolo de portocali by Ioana Bâldea Constantinescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1347_a_2732]
-
să se confrunte) la o pereche de pantofi din piele albă, prea puțin uzați, ce zăcea chiar în fața porții încuiate care-mi refuza, până la urmă, intra rea în raiul cotidian. Și-apoi, chiar așa, cum să-ți explici de unde se năzăriseră dintr-odată pantofii aceia cu toc cui, înăltuț, în stil clasic, lipsiți de identitate, identitate pe care ai fi putut eventual să o bănuiești grație gurilor lor ușor căscate și lăbăr țate care mai păstrau încă urme languroase din căldura
Amintiri din casa scării by Laura Aprodu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1354_a_2721]
-
difuză a amurgului? Ori poate coroana mătuită de atâta târât prin tranșee... — E oștirea pregătită? reluă împăratul cu ușoare infle xiuni de ciocârlie în glas, inflexiuni, în fond, atât de bine camuflate, că nici nu știu de unde mi s-a năzărit așa o comparație. — Pregătită, Luminăția Voastră, cum nu! — Ei, atunci să aștepte... Mda, hhhmmm. Eu însumi voi da atacul! Observați aici, preacinstiții mei cititori, folosirea neaș teptat de corectă a pronumelui de întărire, ceea ce, trebuie să o recunoaștem cinstit și
Amintiri din casa scării by Laura Aprodu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1354_a_2721]
-
ca și cum ar fi fost în conflict permanent cu proprii plămâni. M-am întrebat atunci, privindu-l pe furiș, de ce nu-i facea moartea un bine, poate că săpa cancerul în el cum săpa și Durerea în mine, atunci când i se năzărea, și era păcat să se chinuie. Aș fi putut să-l scutesc de chinurile alea, numai că Durerea n-a fost așa de puternică, am fixat mâinile în tejghea și am rezistat. Tâmpitul îmi prezenta un cuțit de vânătoare, cu
Frig by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1176_a_1898]
-
smulge inima un câine, Cum ar biciui-o un oricine. Dar se duce... Singură... Căzând... Unde-mi sunt azi soațele cu care Am trăit doi ani de iad tocmit? Unde zac? Prin ce Siberii oare? Discul lunii cum li se năzare? Lor acest adio îl trimit... Martie, 1940 INTRODUCERE Când a fost? Când zâmbea numai iadul Spre-ale morții cumplite splendori, Cînd netrebnic zăcea Leningradul Lângă multele lui închisori, Și-osândiții umpluseră firea De nagaică mânați și ocări Și cântau ne-ntrerupt despărțirea
Anna Ahmatova: RECVIEM 1935-1940 by Aureliu Busuioc () [Corola-journal/Journalistic/7188_a_8513]
-
erau cele previzibile. Am fost acuzat, împreună cu ceilalți, ba de frustrări, ba de complexe, ba de resentimente, de parcă asta ar spune ceva. Dacă constați asemenea manifestări drept legitime, ar trebui să și explici ce anume le cauzează. Sau ele se năzăresc așa, din senin?". Dinu Flămînd propune o "aducere la zi" a terminologiei critice, așa cum în anii '30 proceda Vladimir Streinu, constatînd că aceleași fenomene capătă în timp alte denominații decurgînd din modernizarea conceptelor. Angoasa pe care insistă Heidegger ne-ar
Seductia dialogulu by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/8887_a_10212]
-
unul pur și melodios: Pe vîrf de munte/ Cad fulgii tîrzii/ Peste omătul anului; Secundele curg calm,/ îmi aud inima cîntînd" (Paralelă). O tihnă vegetală îl împrejmuie pe fiul devotat al locului, cuprins de o "tandrețe discretă", cînd i se năzare că mireasma gutuilor luminează iar manuscrisul i se limpezește precum vinul cramelor. Privirea i se îndreaptă către întrupările modeste ale vieții, purtătoare de har naturist, către vipera care "prînzește miresme", către "măiastra" care glăsuiește dintre crengi înfrunzite, bandajînd "tîmpla iubirii
Candoare și caligrafie by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/9272_a_10597]
-
irepresibile și greu de indurat, liane constrângătoare sunt pe trunchiul altei voințe de a viețui? poate era nevoie de altcineva, nu de mine, pentru a umple locul acesta. poate de femeia fără chip din vis, a cărei voce mi se năzare strigându-mă în amiaza mare și, cînd mă intorc, am clara senzație că se ascunde de mine cineva. rămân cu uimirea că numele meu îmi sună străin și propria existență nu depinde de mine. aparțin lumii acesteia, mă asigură umbra
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1549_a_2847]
-
ai ochi pentru singurătatea apăsătoare. Totuși marea se liniștise puțin. Abia o atingeam. Nu era o mare de băi văratice. Ne așezaserăm pe prima treaptă a prispei. Era o ușă voluntară. Veșnic leneșă, se închidea și deschidea după cum i se năzărea, străină de trecerea noastră prin ea. Ușa nu avea cheie și oricine putea veni aici, să intre în casa noastră, întrerupându-ne timpul de iubire și solitară înțelegere. Dar n-am văzut nicicând pe cineva trecând prin fața casei. La răstimpuri
Nuria Amat - Regina Americii by Luminița Voina-Răuț () [Corola-journal/Journalistic/9481_a_10806]
-
lumina felinarului mai mare. S-aprind și luminițele din cotlonul acela întunecos!...Doamne! Erau ca doi bunghi aprinși, care te spărgeau cu lumina lor și se mișcau mereu! Uite-așa! Uite-așa! M-am frecat la ochi. „Poate mi se năzare. Cine știe?” Da’ de unde...Când i-am deschis, luminițele erau tot acolo și tot așa se legănau... „Măi, să știi că acela îi dracul! Numai dracu’ are ochii de foc.” La un asemenea gând, am uitat de ciubote cu totul
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1619_a_3008]
-
mele ce am văzut în pod și ce mă gândeam să fac... „Măi omule! Da’ tu nu ai minte? Cum să tragi cu pușca în podul casei? Cine știe ce îi acolo și tu îi dai cu dracul...Poate ți s-o năzărit. Lasă pe mâine ziua, să vezi despre ce îi vorba...” „Cum, măi fimeie? Dracu’ îi în pod și eu să dorm liniștit? Tu nu l-ai văzut, de aceea o faci pe viteaza. Să-l fi avut în fața ochilor, ca
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1619_a_3008]
-
liniștită și prietenoasă. Doar o limbă de nour se așezase ca o geană purpurie. Măi Dumitre, ce mai spune cocoșul acela al tău? a întrebat Pâcu, privind spre asfințit. Uite că nu l-am întrebat, Pâcule. Dar ce ți se năzare? Apoi nădejdea în cocoșul tău îi ca într-un cui de tei. Ascultă, Pâcule! Să nu-mi vorbești cocșul de rău, că cu mine ți-ai pus în cârd. Si mai ia seama că vorbești și în contra babei mele și
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1619_a_3008]
-
ia foc lumea, că aiștia nu se potolesc cu una cu două. Da’ știi ceva, jupâne? Până ce eu am să cumpăr din târg una-alta, dumneata caută niște gazete, să mă dumiresc ca lumea, că cine știe ce ți s-o fi năzărit și dumitale cu războiul ista. Să știi că jurnalele nu se dau pe gratis. Așa că... Cum adică? Un hangiu așa de mare nu are câțiva crăițari acolo pentru o gazetă-două!? Da’ ce vorbesc eu. Ori grăiesc la un perete, ori
Întorşi din infern vol. II by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1238_a_1876]
-
mers de animal - cal sau vită? a întrebat în șoaptă Costăchel. Care-i nebunul care să umble la ceasul ista pe așa o ploaie? Măi Petrache! Ceva nu-i în regulă... Am auzit mers de animal... Ți s-o fi năzărit și ție. Poate. Dar nu cred. Ia spune-mi, ce urmează după livada asta? Stogurile de fân și ograda lui Grigorosu. Ai dreptate. Hai să grăbim pasul, că ploaia asta mi-a intrat și în suflet nu numai în haine
Întorşi din infern vol. II by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1238_a_1876]
-
ce se întâmplă și ce ne așteaptă în viitor. Mai citim în gazete, mai întrebăm pe cei mai deștepți ca noi și nu ne-a lua apa înainte pe nepregătite - a răspuns Petrache. Am o presimțire... Ce ți se mai năzare, omule? Presimt că, dacă o ținem așa cu politica, aici, în piață, ajungem acasă cam pe la miezul nopții. Și asta dacă - pe întuneric - nu ajungem într-un șanț... Bună ziua, domnule inginer! Bună ziua - a răspuns agronomul, vădit surprins. „Cine o fi
Întorşi din infern vol. II by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1238_a_1876]
-
-i cu tunetul ista așa din senin, Costăchele? a întrebat Petrache. Costăchel, care se oprise în loc ciulind urechea ca un ogar, a răspuns cât se poate de calm: Măi Petrache, se vede că ai cam îmbătrânit. Ce tunet ți se năzare? Ia fii atent cum sună... Buuum! Vuuu!... Buuum! Vuuu!... Aista-i tunet? Aista-i tun greu, Petrache! Artilerie grea, băiete! Ce mă fac eu cu tine? Caprari ai fost? Bun în grad rămâi, flăcăule. N am ce-ți face - a
Întorşi din infern vol. II by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1238_a_1876]
-
lasă prostiile, și du-te la treabă. Că, auzi, cum mai muge, vaca, după tain și apă. S-a dus. A pus punct, discuției, pentru acea zi. Astfel de discuții aveau loc, însă, între ei, tot mai adesea. I se năzărea, lui, când începeau a-l bântui năzăririle bolii ascunse de care suferea. și totul se termina, până la urmă, cu bine. În ziua aceasta a fost altfel. S-a trezit, de dimineață, agitat. Iar ai fost ori a venit! Unde să
Hachiţe : schiţe şi povestiri ocrotite de promoroaca dragostei pentru viaţă by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1196_a_1932]
-
străină, pentru că îndată am auzit glasul cucoanei: <Catrino! Vino încoace! Ce învârți acolo?> Catrina n-o mai așteptat o clipă. O luat-o la fugă, fiindcă cucoana era aprigă. Eu am rămas în așteptare, să aflu ce i se mai năzare și ce mai dorește cucoana. Întrevederea între Catrina și cucoană n-o durat prea multă vreme. Parcă o văd pe Catrina... O pus un bot cât turla bisericii de peste drum. Aista era semn că-i supărată foc. <Cei, Catrină? Ce-
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1620_a_2945]
-
răspuns Măriuța, râzând așa cum n-a mai făcut-o de ceva vreme... Hliboceanu a întors capul spre ea, dar cu fereală parcă. De când Pâcu i-a spus să se liniștească, pentru că nu face bine ceea ce face, lui Hliboceanu i se năzărea că toți ochii sunt îndreptați spre el. Cât despre Costache, i se părea că acesta îl urmărește pas cu pas și că îi gata să-l ia la întrebări pentru cea mai nevinovată privire... Eu aș zice să ne aducă
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1620_a_2945]
-
Merg îndârjit, cu ochii țintă la luminița de acasă, dar... „Ce-i asta??? Doamne ferește!!! Pe albul omătului mi se pare sau chiar văd o mogâldeață care se zbate să înainteze prin nămeți! Mă frec la ochi. Poate mi s-o năzărit. Nuuu! Nu mi s-o părut deloc, ci este adevărul-adevărat!!! Se apropie văzând cu ochii!!! „Ce mă fac? Dacă îi un lup? Aici îmi rămân oasele! N-am nici o scăpare! Să strig?... Cine mă aude? Să mă ascund într-un
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1620_a_2945]
-
apărea Hliboceanu de undeva. Cine știe? Țipenie însă. Doar urletul vântului stăpânea totul. Descumpănit, a pornit în directia țăndării de lumină... Pășea cu îndârjire. Luminița din depărtare părea însă că nu mai este atât de aproape cum i s-a năzărit la început... Mergea gâfâind, luptându-se cu vântul și cu nămeții pentru fiecare pas... Ion Cotman, aflat în fruntea convoiului, se încorda din răsputeri să învingă urgia. Ceilalți îl urmau în tăcere. Alecu Slobodă, cu un țol pus peste suman
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1620_a_2945]