1,005 matches
-
să demoralizeze inițiativele rațiunii. Faptul că fenomenul literar este poate ireductibil în ultima lui adîncime, nu trebuie să ne împiedice a-l reduce atîta cît putem." O astfel de reducere pe potriva putinței omenești seamănă mai curînd cu o reducție asimptotică, năzuind către o țintă pe care care nu o vom atinge niciodată. De aici paradoxul pe care Petru Vaida îl surprinde în estetica lui Vianu: esteticianul român, susținînd mereu natura rațională a artei, a fost silit să conceadă că nu totulp
Aporiile rațiunii by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/10104_a_11429]
-
în satul Surducul Mic, aparținând comunei Bujor (1872), localitate care poartă astăzi numele ilustrului savant Traian Vuia. A urmat școala primară la Bujor și apoi la Făget, iar cursurile liceale, în orașul de pe Timiș, la Lugoj. Pasionat de tehnică și năzuind să ajungă aviator, după absolvirea liceului, Traian Vuia s-a înscris la Școala Politehică din Budapesta, pe care o abandonează în favoarea Facultății de Drept, unde frecvența nefiind obligatorie, putea să se întrețină lucrând în cancelariile unor avocați. Astfel, în 1901
Agenda2003-48-03-c () [Corola-journal/Journalistic/281760_a_283089]
-
în satul Surducul Mic, aparținând comunei Bujor (1872), localitate care poartă astăzi numele ilustrului savant Traian Vuia. A urmat școala primară la Bujor și apoi la Făget, iar cursurile liceale, în orașul de pe Timiș, la Lugoj. Pasionat de tehnică și năzuind să ajungă aviator, după absolvirea liceului, Traian Vuia s-a înscris la Școala Politehică din Budapesta, pe care o abandonează în favoarea Facultății de Drept, unde frecvența nefiind obligatorie, putea să se întrețină lucrând în cancelariile unor avocați. Astfel, în 1901
Agenda2003-49-03-c () [Corola-journal/Journalistic/281788_a_283117]
-
în satul Surducul Mic, aparținând comunei Bujor (1872), localitate care poartă astăzi numele ilustrului savant Traian Vuia. A urmat școala primară la Bujor și apoi la Făget, iar cursurile liceale, în orașul de pe Timiș, la Lugoj. Pasionat de tehnică și năzuind să ajungă aviator, după absolvirea liceului, Traian Vuia s-a înscris la Școala Politehică din Budapesta, pe care o abandonează în favoarea Facultății de Drept, unde frecvența nefiind obligatorie, putea să se întrețină lucrând în cancelariile unor avocați. Astfel, în 1901
Agenda2003-49-03-c () [Corola-journal/Journalistic/281788_a_283117]
-
ieșit din uz, cine îl folosește riscînd să treacă drept un iremediabil caraghios ori un senil patetic. ȘI TOTUȘI, și totuși, oricum am numi-o: fără să ia vreodată o formă explicit politică, solidaritatea că ferment al unei diferențieri măcar năzuite față de ordinea terna, suficientă și uniformizatoare a sistemului comunist și-a găsit în cultura terenul cel mai favorabil de manifestare. Cultură nu a fost atît (sau nu a fost doar) un himeric refugiu, o simplă posibilitate de evaziune cînd alte
Solidaritatea intelectualilor cu ei însisi by Mircea Iorgulescu () [Corola-journal/Journalistic/17673_a_18998]
-
cu adevarat rezistente estetic. Și asta, cu excepțiile știute, și în teatru sau în artele plastice. Interesantă e și analiza Ketmanului etic, în care apare aberația forjarii omului nou, preocupare comună și a totalitarismului de dreapta (la noi legionarismul a năzuit, și el, să creeze un om nou). Impresionante, chiar tulburătoare, sînt în carte portretele exemplificatoare ale cîtorva scriitori (numiți criptic Alfa, Beta, Gama, Delta) în care polonezii (printre care cartea lui Czeslaw Milosz a circulat, în samizdat, încă din anii
TULBURăTORUL TABLOU AL UNEI EPOCI by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/17696_a_19021]
-
Dumitriu? Faptele sînt cunoscute. Nicolae Breban vine la capătul acestui șir de "aliați" simandicoși, mutual avantajoși. Neacceptat, la treaptă dorită, nici de cei mai iluștri fruntași ai diasporei, nici de cîteva centre ale vietii literare din țară, catre care a năzuit, autorul Franciscăi a recurs la această (mez)alianță, care-i suprima alura de autonomie și, indiscutabil, prestanta ce decurge din orice autonomie. Drept care paginile publicației pe care o conduce s-au văzut colonizate de ciraci ai "apoliticului" number one, dintre
Despărtirea de Breban by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/17779_a_19104]
-
descinde cu maximă naturalețe de la condiția de poet cult la cea de poet oral, așa cum o persoană aflată în transă, s-ar transpune în îndepărtata-i copilărie. Aspirația spre primordii e o aspirație spre totalitate. Încercînd o reconstituire, autorul Rodului năzuiește la o sinteză, la un amestec al temelor lăuntrice și a procedeelor personalizate, cu altele, de ordin obștesc, care să sugereze un tablou al lumii, în amețitoarea-i textură de contradicții, în dialectica sa bolborositoare cum gura unui vulcan gata
Poezia lui Cezar Ivănescu by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/17243_a_18568]
-
de ieri). Chiar simțămîntul limpede montat al "înstrăinării" de lume e încă o dovadă a prezenței lumii în conștiință, e drept că pe muchia pătrunderii în universul subiectiv, în "peștera" intimității depline. "Înstrăinarea" e încă o formă a obiectivității ce năzuiește a se preface în subiectivitate autarhică: "stelele-n larg cu numele lumină/ nu mai au har și muzica nu are/ nici luna destrămîndu-se pe mare/ străine-mi sînt și eu le sînt străină// valuri de nori nici zbor și nici
Poezia Constanței Buzea by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/17316_a_18641]
-
o sumbră energie, rutinată și spontană în accentele durității asumate. Sclipirile de fier, precum un joc de spade, și insinuările frigului ce naște cristale, albul ca simbol al imaculării inițiale ori redobîndite prin sacrificiu, aproximează atmosfera ei ce nu o dată năzuiește a se rosti pe un ambițios ton oracular: "mă nasc în fierul/ ce-mi prinde mîinile în lemn/ și din răni cresc frunze/ de ce, Doamne?// mă nasc în inima iernii/ fereastră spălată cu dimineți/ prin care alb priviți/ ce mai
Înfășurat în "mantia damnării" by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/17350_a_18675]
-
străinătate. Au urmat conciliabule, fiecare a redactat un segment al memoriului. Dar pînă a fi încheiat și tradus aflaseră despre acesta și alții. Cu memoriul isprăvit, au fost sfătuiți să nu-l expedieze pentru că ar dăuna strădaniilor episcopilor greco-catolici care năzuiau să obțină, din partea autorităților, anumite drepturi pentru biserică lor. În consecință, au distrus memoriul. Prea tîrziu. Securitatea aflase de el, arestîndu-i pe cei trei redactori.Gestul poate părea de o sublima zădărnicie. Nu era. Pentru că exprimă irepresibila nevoie de a
Un jurnal tulburător by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/17934_a_19259]
-
fragmentar, spontan, al paginilor scrise asupra anumitor părți din necunoscută Indie - evitînd pe cît am putut elementul personal. Aventură a fost sistematic evitată în această carte. Am înlocuit aventură cu reportajul și reportajul cu amintirea." Să adaug că oricît a năzuit să evite aventurosul, înlocuindu-l cu reportajul și amintirea, acesta potopește totuși paginile cărții. E reportajul și amintirea unei aventuri fascinante, transmisă cititorului sobru și fără căutare. Și, e necesar să se precizeze, această stare de spirit (de fapte?) se
India lui Eliade by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/18085_a_19410]
-
un tot în fața vieții pentru a o interpreta că un tot." Schopenhauer a fost, crede Nietzsche, vânat de trei primejdii: cea a însingurării, cea a pierderii încrederii în adevăr și a treia, cea a resemnării: un adevărat om trebuie să năzuiască spre sfințenie sau genialitate, a rămâne doar la situația de "talentat" e o rușine. "Cele trei primejdii care îl amenințau pe Schopenhauer ne amenință pe toți. fiecare poartă în sine o unicitate productivă, ca sâmbure al ființei sale; și dacă
Slavici si arta autodistrugerii la români by Cornel Ungureanu () [Corola-journal/Journalistic/18026_a_19351]
-
Marină Constantinescu Orice iubitor de teatru năzuiește la cîteva întîlniri fundamentale pentru receptarea fenomenului, pentru menținerea sau abandonarea unor mituri. O seară cu Royal Theatre din Londra, cu Piccolo Teatro din Milano, cu trupa Comediei Franceze se înscrie în spațiul nobilelor vise. Oricît ai fi de informat
Comedia franceză, la Bucuresti by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/18088_a_19413]
-
timp un efort complicat și maximal de adaptare, pe fundalul impresiei de stabilitate a regimului, până în ultimul său moment. Tineri sau bătrâni, supraviețuitorii - fiindcă inadaptabilii și indezirabilii fuseseră suprimați - deveniseră "oameni noi", abili a se conforma unui regim dictatorial care năzuia și acționa în vederea cunoașterii și înregistrării celor mai ascunse gânduri ale insului, spre a i le controla, modifica, pune stăpânire pe ele. Un sistem încrucișat de interdicții intrase pe deplin în conștientul fiecărui român și făcea parte din ansamblul său
Scurtă privire peste umăr by Barbu Cioculescu () [Corola-journal/Journalistic/18113_a_19438]
-
alert, direct - deci, am spune, supunerea la gen? - fără să uităm ansa, am aminti noi, ca, prin ănsăsi vocea conului Rache, românele polițiste sunt luate an derâdere, pentru strictul lor determinism - vezi vorbele legate de sâmburele de cireașă! Desigur, Mateiu năzuia la mai mult. Trama polițista al interesa doar și numai că deschidere către adâncirea tainei. Modul grosolan an care, la cele mai multe române polițiste este dezlegat an final misterul nu putea să nu-i repugne. Prin ce mecanisme ale schimbării gustului
Sub pecetea tainei by Barbu Cioculescu () [Corola-journal/Journalistic/17468_a_18793]
-
e sublimație, o înnobilare a instinctului pînă la rangul vocației culturale. Al treilea vorbitor, Lavinello, face sinteza predecesorilor și urcă iubirea la treapta dragostei de Dumnezeu. Iubirea nu e nici fornicație și nici sublimație, ci aspirație către numenul divin. Cine năzuiește la iubirea frumuseții eterne se va mîntui, căci adevărata iubire e iubirea de Dumnezeu. Dacă primele două poziții au bunul-simț al concepțiilor normale, cea de-a treia aduce o nuanță de stupefiere transcendentă, cu îndrăzneala postulării unui univers ulterior, de
Perorație calofilă by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/2522_a_3847]
-
conformiști pentru avantaje minore, când își puseseră, mai înainte, cariera - dacă nu chiar viața - în joc, refuzând să cedeze complet. Deriziunea mi se pare a acoperi totul; e în mine atâta fiere năclăită, încât tot ce-am putut face sau năzui se despoaie de orice valoare”. Privirea ei rămâne una „clinică”, ca la Glucksmann, încurajânduse că, scriind în agende, trăiește „aparența de normalitate. Singura de care mă simt în stare”. Toate astea răzbat la suprafață cu asupra de măsură. Există, însă
O casă curată by Marius Miheț () [Corola-journal/Journalistic/2453_a_3778]
-
și simplu pentru că publicistul Eminescu se depărtase pînă la negațiune hotărîtă de politica junimistă privind aderarea României la Tripla Alianță (preconizată de junimiști în colaborare perfectă cu liberalii și cu suveranul) care, împotrivindu-se, se înscrisese în Societatea "Carpații" ce năzuia eliberarea Transilvaniei de sub habsburgi, inclusiv prin forța armelor. Să admit, pentru o clipă, că așa ar fi stat lucrurile. Întrebarea e de ce n-ar fi fost poetul pur și simplu concediat de la Timpul (ca înainte cînd a fost desărcinat din
O contrafacere grobiană by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/16735_a_18060]
-
1990-93 pe care am amintit-o, n.L.M.) se pot regăsi și în cartea de față, dar numai subordonate dorinței ca ea să reprezinte în primul rînd un gest dirijat către planul la care, tot încarcerați de istorie, nu putem decît năzui, pregătindu-ne însă după puteri întîlnirea cu el." Această dirijare se face aproape imperceptibil, urme de biografism se împletesc cu eliotiene trimiteri livrești: "în/ dimineața de 25 mai 1999 vedem cum o vulpe traversează/ pajiștea/ din fața casei și dispare calmă
Poemele cărturarului by Luminița Marcu () [Corola-journal/Journalistic/16821_a_18146]
-
Dar, fără îndoială, a viciat sensul Școlii de sociologie monografică. Dl Rostás are dreptate, relațiile dintre Gusti și rege erau unele de vasalitate dintre un monarh luminat și un mandarin luminat. Tot timpul, ce-i drept, de la începuturi, Gusti a năzuit spre sponsorizări oficiale, statale, ale școlii sale sociologice. Acum, își găsise sponsorul. Numai că acesta urmărea interesele sale. Să fim drepți, fondurile au creat posibilitatea reluării unor cercetări monografice mai vechi (Nerej, Drăguș), au fost antamate noi monografieri (Șanț, Clopotiva
Școala sociologică de la București by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/15800_a_17125]
-
ajutor, Principatelor, 10.000 de puști cu capsule, muniția aferentă și ofițeri francezi instructori pentru armata română, promițîndu-i și două baterii de artilerie. Se arătă și dispus a facilita contractarea unui important împrumut financiar către Principate. Era mai mult decît năzuise să obțină poetul diplomat. Se grăbi să-l înștiințeze, de îndată, de rezultatele dobîndite, pe principele Domnitor, care se bucură foarte de totul, inclusiv de ajutorul militar și promisiunile pentru facilitarea împrumutului financiar. Greul misiunii sale devenea, atunci, tratativele cu
Alecsandri, diplomat by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/15843_a_17168]
-
pe care îi vedeam mereu în vis"). Ar fi voit mereu să se reîntoarcă în sat, apăsat de dezrădăcinare, știind bine că "astă lume de aici nu e de seama noastră". Dar orașul, cu tentaculele sale, l-a ținut ferecat, năzuind mereu să se reîntoarcă acasă. Undele înstrăinării și-au prelungit linia, trecînd în propria-i casă. A crezut că va putea constitui în familie o oază purificată în pustiul urban. Dar și-a dat fata în școli înalte "și te-
Integrala Slavici (II) by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/15857_a_17182]
-
de mistificare e mai mult decît străvezie. Dacă noua spiritualitate este, cum zice dînsul, ceva pe înțelesul exclusiv al celor tineri, unde e generația de azi care s-ar recunoaște în românismul acesta oferit de dl Motru? Etnocrația, către care năzuiește România de azi, este implicit xenofobă și antisemită întrucît dominația ei în cultură, în viața de stat și în viața societății postulează reducerea influenței străinilor în cel mai modest caz, după criteriul proporției etnice... Dacă românismul e spiritualitatea care urmărește
Despre liberalism si românism by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/15903_a_17228]
-
și o fac să se revizuiască". Iar E. Lovinescu, mai înainte, observase, constatînd prezența masivă a evreilor în avangarda românească, că, în general, spiritul semit are vădită aplecare către negația vehementă iar consecința acesteia este revoluționarismul estetic ca și politic. Năzuiau frenetic acești tineri scriitori evrei de după primul război mondial și ceva mai înainte, considera Lovinescu, să creeze "o artă internațională peste hotare". Și au izbutit magistral. Tristan Tzara (pseudonimul acestuia vine, cred, din ebraicul tzara - în idiș țură (durere), pe
O postumă a lui Crohmălniceanu by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/15951_a_17276]