2,749 matches
-
un fapt care nu poate cădea, nici pe departe, în sarcina exclusivă a lui Titulescu, cât a întregii lumi interbelice. Interesantă este și caracterizarea pe care Alexandru Danielopol o face mentorului său, din care exclude determinanta politică - adăugând în schimb naivitatea visătorului. Spre deosebire de Liviu Vălenaș, nu-i va contesta însă și spiritul vizionar. Căci dacă tratatele nu au, în pofida intențiilor, un caracter definitiv, nu se poate nega totuși utilitatea lor practică și valoarea ca argument istoric. Tema centrală a cărții o
Conjuncția salvatoare by Dorin-Liviu Bîtfoi () [Corola-journal/Journalistic/13505_a_14830]
-
de Medicină din București între 1953 și 1956 când amândoi am fost arestați: el condamnat, eu numai exmatriculat mai puțin de 2 ani după aceea. I-am tocmit un avocat și ca martor al apărării la proces am încercat - sfântă naivitate - să-l scot nebun, evocând episodul cu Contele Tisza. Era briliant, de-o inteligență ieșită din comun, într-o perpetuă agitație, cu o mare mobilitate în idei. În fața unei explicații obscure sau neclare îți construia imediat una, două, teorii pe
SCRISORI CATRE EDITORIALIST () [Corola-journal/Journalistic/13561_a_14886]
-
lui S. Damian este acela intitulat Spărgătorul și complicele sau, mai exact, despre colaborarea, putem spune epocală, dintre Soljenițîn și Tvardovski. Marele prozator a cărui operă a fost capabilă să schimbe structural opinii politice și mentalități demult înrădăcinate, pe fondul naivității și al lipsei de suficientă informație, fusese ofițer pe front în al doilea război mondial, arestat pentru că cineva l-a denunțat că ironiza cultul personalității lui Stalin. Este internat în lagăr cinci ani, se îmbolnăvește de cancer, dar supraviețuiește, i
Un analist și un evocator: S. Damian by Al. Săndulescu () [Corola-journal/Journalistic/13595_a_14920]
-
de declin e alături de Brâncuși când acesta zicea când nu mai ești copil, nu mai ești nici artist. După descrierea etapelor devenirii, Brook își permite să revină la copilărie, la simplitatea la care nu se ajunge așa ușor. Pentru el, naivitatea este o recucerire. Și doar clipă asigura trăirea deplină. Să uiți de timp e regasirea ei, aici și acum. Brook sacrifică gloria și succesul de dragul formării și al evoluției. Își aduce aminte de răscrucile trăite și le rememorează constantele. Dar
Georges Banu - Itinerar formativ by Magdalena Boiangiu () [Corola-journal/Journalistic/13749_a_15074]
-
optimism sceptico-critic cu care să ne facem suportabila tranziția. Nu mă gîndesc, să fie limpede, la clonarea lui Cosasu care scrie, ci la multiplicarea unui fel de a fi și de a citi lumea, în cheia unui optimism vaccinat de naivități. Intorcin-du-ne însă la numărul 535 al Dilemei, nu putem decît să regretam absența unor experți ai boemei autohtone: Grisa Gherghei, Gheorghe Iova, pentru cea literară, Gheorghe Dinică și eventual Ștefan Iordache pentru boema actoriceasca, Johny Răducanu ar fi putut avea
REVISTA REVISTELOR by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/13759_a_15084]
-
respectă orarul. Cine cumpără o carte în prima zi de război? Mă decid să cumpăr eu. N-am noroc. Toate sînt în sîrbă. Iau totuși o hartă. Întreb dacă a mai intrat cineva în librărie. Nimeni." ( p. 88) Este o naivitate să ne imaginăm că în reportajele lui Radu Ciobotea se află Adevărul despre războiul din fosta Iugoslavia. În cel mai bun caz, se poate vorbi despre adevărul său, o mărturie între altele o piesă dintr-un puzzle uriaș a cărui
Un artist pe frontul iugoslav by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/13789_a_15114]
-
pe care o vrea concisă, de tip haiku în care 10-15 cuvinte apar cu predilecție în mai toate combinațiile: timp, întuneric, oglindă, infinit, umbră, singurătate, ploaie ș.a. Se vede că autorul mizează pe încărcătura semantică a cuvintelor și crede cu naivitate că asta e de-ajuns. Nu orice alăturare face din cuvintele generoase la capitolul semnificație ( dar și, nota bene, tocite prin supralicitare) un vers reușit. Acesta este și primul semn al veleitarismului. Autorul jonglează cu ceea ce știe ( puține) și impostura
La o primă și ultimă lectură by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/13764_a_15089]
-
un bărbat ciudat (același străin nimerit de neunde într-o comunitate care funcționează după regula slaviciană a gurii satului), care înnebunește și se spînzură (și-a ucis sau nu Veronica primul soț dîndu-i să mănînce ciuperci otrăvitoare?). Nuvela are unele naivități, dar și pagini puternice. În 1941, cînd apare, Jandarmul nu mai poate modifica impresia generală asupra unei opere care pare să țină definitiv de începutul secolului.
Dureri înăbușite by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/13809_a_15134]
-
n-am putut înțelege în ruptul capului cum o șleahtă de slugoi se mândreau cu titulatura de activiști ai partidului, că „propagă" învățăturile lui Stalin și Pingelică, până n-am aflat că sunt foarte bine plătiți pentru aceste ticăloșii. În naivitatea mea, îmi imaginam că ne otrăvesc mințile benevol, după orele de serviciu în fabrică sau la birou. Nu făceam, pur și simplu, legătura între politic și social. Într-un mod curios, istoria chiar mi-a dat dreptate: ocupația bizară a
Copiii zeilor de carton by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/13860_a_15185]
-
în purtare. Dacă postmodernii erau tobă de carte și ajungeau la rafinamente culturale ce frizau manierismul, și care puteau fi interpretate ca semne de decadență, ca lipsă de idei și de originalitate, noul spirit al timpului "descoperă America" cu o naivitate și o încredere în sine aproape suprarealiste, însă uneori cu un instinct artistic infailibil! De aici provine forța lui: din imposibilitatea de a face față bombardamentului informațional, din uitare, din neglijență și, în cele din urmă, din lene. Este un
Amatorismul experimentalist sau Ceaikovski plus Nokia by Dan Dediu () [Corola-journal/Journalistic/13880_a_15205]
-
chiar din faptul că buna «mamă de familie» are mai mulți copii decât cocota, iar târfa care face trotuarul este în majoritatea cazurilor sterilă" (p.360; argumentul citează dintr-o lucrare a lui Lombroso și Ferrero) decât ca pe o naivitate cel mult asumată? Naivitate care pare de la un punct să se transforme în teribilism (deși cu siguranță nu aceasta este intenția autorului): "Nu ne rămâne, prin urmare, decât să acceptăm aceste două predispoziții înnăscute și opuse, care se distribuie la
Capodoperă sau expresia unor frustrări? by Dorin-Liviu Bîtfoi () [Corola-journal/Journalistic/13882_a_15207]
-
buna «mamă de familie» are mai mulți copii decât cocota, iar târfa care face trotuarul este în majoritatea cazurilor sterilă" (p.360; argumentul citează dintr-o lucrare a lui Lombroso și Ferrero) decât ca pe o naivitate cel mult asumată? Naivitate care pare de la un punct să se transforme în teribilism (deși cu siguranță nu aceasta este intenția autorului): "Nu ne rămâne, prin urmare, decât să acceptăm aceste două predispoziții înnăscute și opuse, care se distribuie la diferitele femei în diferite
Capodoperă sau expresia unor frustrări? by Dorin-Liviu Bîtfoi () [Corola-journal/Journalistic/13882_a_15207]
-
Rodica Zafiu Vodevilurile lui Alecsandri au fost uneori judecate cu asprime, pentru naivitatea procedeelor dramatice și mai ales pentru păcatul lipsei lor de originalitate: ca adaptări, prelucrări, cu sursele nu întotdeauna indicate explicit. Nu aceasta este totuși opinia dominantă în istoria literară românească mai nouă. Un foarte complex și convingător studiu al profesorului
"Spală-varză" by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/13931_a_15256]
-
să dea piept cu un dușman înarmat până-n dinți, cu trei-patru aruncătoare de mine la brâu, cu o sacoșă de grenade și pregătit să se fanatizeze aruncând în aer o treime din aeroport pe bază de kamikaze. Doar eu, cu naivitate de Telefil, o vedeam pe marea vedetă coborând majestuos din avion, iar în urma sa câțiva inși târând geamantane grele cu depunerile la FNI. Din păcate a lipsit Domnul Băsescu pentru a spune ca-n vremurile sale de glorie rutieră: "Aici
Întoarcerea fiicei risipitoare by Telefil () [Corola-journal/Journalistic/14024_a_15349]
-
pixulețe la ei, stau elevii gata să li se livreze "marfa". Nu inventez, pur și simplu relatez ceea ce am aflat de la câțiva foști studenți, astăzi profesori, uluiți de perfecțiunea și eficiența sistemului în care au nimerit. Nimic din ceea ce, în naivitatea mea și a colegilor mei de catedră, le-am comunicat pe când erau studenți nu are legătură cu înspăimântătoarea realitate a învățământului secundar românesc. "Dom' profesor", mi-a spus chiar zilele trecute unul din străluciții absolvenți ai facultății la care lucrez
Bacalaureatul se joacă în vestiare by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/10424_a_11749]
-
revelau din plin o aceeași natură totalitară între cele două sisteme), conchide Pierre Rigoulot, „a avut nevoie de 50 de ani pentru a se impune și, încă, nu în chip unanim.” (Rigoulot 2008: 581). 3. Contextul ideatic În acest context, „naivitatea” intelectualilor noștri care tocmai reușiseră să evadeze din raiul fericirii comuniste era de-a dreptul frapantă: Europa nu-și dă seama că i s-a amputat o parte din propriul trup? - se întreba stupefiat exilatul Mircea Eliade în 1952. (Judt
Uniunea Ziariştilor Profesionişti [Corola-blog/BlogPost/94317_a_95609]
-
precis, de un rinocer.“ Ipoteza lui Botard (Constantin Cicort, cu aceeași prospețime, dezinvoltura și naturalețe că în debutul sau de acum 24 de ani din Cui i-e frică de Virginia Woolf?) e de-a dreptul demențial de dulce în naivitatea replicii sale: ,, Poate c-a fost vorba de-un purice strivit de un șoricel. Și din chestia asta se face un capăt de lume!“ Totul, repetăm, în atmosferă de cabaret - saxofon, jazz, dixilen..., supapa la prohibiția din acei ani și
Primul spectacol Robert Wilson în România: RINOCERII, după Eugen Ionescu [Corola-blog/BlogPost/94243_a_95535]
-
vorbit și care a murit ieri ce naiba o mai fi și cu garofițele astea sălbatice le-am cultivat 70 de ani și tocmai acum le-a apucat anorexia 28 ianuarie Câteodată mi-au plăcut amneziile seara erau acolo dulci ascunzișuri naivități veninuri pe care nu le știa nimeni doar eu și mierla de tufiș în umbra verde a copilăriei. 1 februarie În poezie ești întotdeauna singur îmi spunea betiana astăzi la ora șapte de fapt niște cuvinte visate spre dimineață și
JURNALUL UNUI AMNEZIC by Ștefan Ioanid () [Corola-journal/Imaginative/7080_a_8405]
-
ce fel de instinct sinucigaș o îndreptase spre tipul ăla, descoperi că avea aceeași uitătură pervers-lenevoasă marcată de cearcănele premature ale tuturor viciilor și același aer dezabuzat ca Remus. La început nu-i trecuse prin cap asemănarea, bucurîndu-se poate, în naivitatea imbecilă care-i luase mințile, că făcuse o afacere bună: pe lîngă pat se alesese și cu protecția pe care i-ar fi oferit-o kosovarii acolo-n mijlocul lor. Aveau și patru neveste cu ei - oameni serioși, de nădejde
Prăpădul Lui de pe urmă by Radu Aldulescu () [Corola-journal/Imaginative/6740_a_8065]
-
obișnui cu gândul că într-o zi n-am să mai fiu. Nu sunt pregătit să mor, n-am niciun pic de talent pentru asta. Inima mea este o cămilă care ține în spate cu încântare, cu ușurință și cu naivitate lumea. Mă simt cauza acestui univers iluminat, mă simt pământul din care totul mistic rodește... După ce am notat aceste propoziții le-am recitit zi de zi, câteva săptămâni la rând, fără să le pot continua. Mai mult: m-am uitat
Fragmente din năstrușnica istorie a lumii de către gabriel chifu trăită și tot de el povestită () [Corola-journal/Imaginative/7502_a_8827]
-
mai găsea locul și odihnă? Că cincizeci de ani de tăcere și ascultare se răzbunau acum printr-o zurba fără sfârșit? Că prigoniții din închisorile comuniste - pufini dintre ei, care mai scăpaseră cu viața - aveau ceva de plătit și, în naivitatea lor, crezuseră că vremea revanșei sosise? Că milioanele de membri de partid - peste patru la număr -tremurau acum de teama pentru pielea lor, cu toate că, în primă fază, se bucuraseră de răsturnarea tiranului și chiar luptaseră pentru asta? Că serviciile străine
Porumbelul vestitor sau de ce iubim America by Ștefan Dimitriu () [Corola-journal/Imaginative/7600_a_8925]
-
Atunci cînd scrie Angela Marinescu nu face artă ci își trăiește, cu disperare și revoltă, viața. Singura ei viață adevărată, în care toate convertirile devin posibile. Scrisul permite trecerea de la viață la moarte, de la lipsa de iubire la iubire de la naivitate și inocență la sadism. El oferă șansa plătirii unor polițe pentru nedreptăți suferite în viața reală, este replica autoarei la întîmplările plăcute sau mai puțin plăcute ale existenței. O spune singură, ca un răspuns dat celor care-i reproșează lipsa
Confesiuni nefardate by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/13132_a_14457]
-
rezistând spre mirarea tuturor, grație acelor încheieturi fragile, deosebit de mobile, numite amănunte. Pânze de păianjen, picioare fragile, asta era lumea.” (p. 53) Ochiul de sociolog nu dă greș și savoarea acestei literaturi vine exact din amestecul inefabil de umor, ironie, naivitate, candoare, cruzime, cinism, banal și miraculos al amănuntelor vieții de zi cu zi. Mediile surprinse de Dan Lungu sunt cele marginale, oamenii sunt simpli muncitori sau pensionari, scenele de viață cotidiană banale, iar semnificațiile multiple și deloc futile. Timpul de
Viața cu amănuntul by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/13183_a_14508]
-
explică această capitulare de la normele estetice de către niște oameni care numai proști nu erau? Eugen Negrici enunță mai multe posibile cauze: teama de posibile incriminări în procese politice (dar nimeni nu îi putea obliga să scrie ceva), banii și privilegiile, naivitatea și buna credința, vanitatea, invidia scriitorilor tineri și a celor ignorați față de cei ce ocupaseră deja locurile de onoare ale ierarhiei literare (vezi pp. 19-20). Cu siguranță, explicații se găsesc, de la caz la caz, dar mirarea nu poate fi ștearsă
Psalmii carnetului roșu by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/13208_a_14533]
-
închis. Ascult cu capul în jos, ce pare o extravaganță. Și nu-i, nu e deloc. De pildă, având o cultură tânără de tot, în ciuda civilizației ei nemaipomenite, America de Nord te face să te simți mai liber în ea. Și chiar naivitatea ei, specifică, de care se face atât caz, ironizată fiind, este garanția unei libertăți ce poate fi superioară oricărei alte țări înaintate, Franței bunăoară. Cu cât ești mai înapoiat, deci, - exagerez dinadins - cu atât ești mai liber, ar reieși. Nici
Filosoful cu blana portocalie by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/13240_a_14565]