1,457 matches
-
prinți, se înfățișează ca înfrățiți cu păsările, codrii și dumbrăvile, cu lacurile și luna, cu soarele și râurile. Sunt și anumite excepții de la regulă. De exemplu, Dragoș-Vodă este înfățișat „în toată slava”, în cetatea Sucevei, înconjurată cu ”zid de piatră nalt și gros,/ Că pe el merg cinci pe jos/ Și au loc cu de prisos,/ Că merg trei călări alături/ Și mai au loc pe de lături/ Caii mândri să și-i joace/ Când încolo, când încoace”; tronul domnului se-
Poezia lui Eminescu și Evul Mediu românesc [Corola-blog/BlogPost/92524_a_93816]
-
să mă salveze în zori privighetori! Deschid fereastra minții în largul dimineții Să o inunde pacea, din raiul cel promis Această frumusețe o cânta-n vers poeții, Iar pictorii o țes pe pânză unui vis... Prin triluri de viori mă-naltă bucuria, Iar lumea se trezește la viață uneori... Cu toată frumusețea mi-am decorat și ia, Privirile-și întorc adesea trecători. Hai prinde-mă cu sfori de zmeul cel semeț, Ca visul meu să fie înalt și îndrăzneț Să treacă
CERUL DIN PRIVIRI de CAMELIA CRISTEA în ediţia nr. 1720 din 16 septembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/381750_a_383079]
-
obicei Și-ndata îi simți adânc văpaia Lăuntric mistuind fără temei. -Aș mai citi în nopți cu filomele La umbră lunii stihuri mlădiate Aș mai visa sub bolta grea de stele Și în mirosul pur de roze coapte... Aș mai- nalta privirea odihnita Spre soarele strălucitor de ros Dar mă așteaptă clipă rostuita Ca să însemne trâmbiți de cocos Dar mă așteaptă dimineață treaza Când să mă frec la ochi va trebui M-așteaptă rațiunea ce veghează Ca zborul meu să-nceapa
POVESTEA UNUI METEOR de GIGI STANCIU în ediţia nr. 1386 din 17 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/383755_a_385084]
-
Cerul, interpretase și popularizase spectacolul măreț al Universului. Drept e că, revenit acasă, purta aproape convins ceva din măreția ocupației, fiind arogant cu ai săi, mai ales cu Lixandra, pe care o nesocotea, chiar dacă era profesoară de educație fizică și-naltă cât el - bătea fiecare cam la 1,75. Dinspre nevastă-sa nu primise replică, mereu încredințată că tăcerea e ca mierea. Între școală și clubul sportiv unde activa, făcea menajul și creștea odraslele-cumințele, mintoase până-și luaseră zborul în viață
SENECA PREGĂTEŞTE CEVA de ANGELA DINA în ediţia nr. 2025 din 17 iulie 2016 [Corola-blog/BlogPost/380149_a_381478]
-
Ediția nr. 2066 din 27 august 2016. Labirintul norilor Cristina Pârvu Du-mă, iubire, pește gleznele norilor, Sărută-mi buzele, lângă soarele palid. Șoptește-mi "te iubesc" în lumina zorilor, Cerul rămâne-va fără raze, fălit. Sub norul cel mai 'nalt ne vom ascunde, Departe de ochii ființei și-ai zeilor. În labirintul cerului vom pătrunde, Pe veci pecetluita fi-va taină ieșirilor. Citește mai mult Labirintul norilorCristina PârvuDu-mă, iubire, pește gleznele norilor,Sărută-mi buzele, lângă soarele palid.Șoptește
MARIA CRISTINA PÂRVU [Corola-blog/BlogPost/378015_a_379344]
-
veci pecetluita fi-va taină ieșirilor. Citește mai mult Labirintul norilorCristina PârvuDu-mă, iubire, pește gleznele norilor,Sărută-mi buzele, lângă soarele palid.Șoptește-mi "te iubesc" în lumina zorilor,Cerul rămâne-va fără raze, falit.Sub norul cel mai 'nalt ne vom ascunde,Departe de ochii ființei și-ai zeilor. În labirintul cerului vom pătrunde,Pe veci pecetluita fi-va taină ieșirilor.... XIII. CÂNTECUL APEI, de Maria Cristina Pârvu, publicat în Ediția nr. 2058 din 19 august 2016. Câtă muzicalitate
MARIA CRISTINA PÂRVU [Corola-blog/BlogPost/378015_a_379344]
-
aștrii se cobor. poate-ați uitat de mine ! adaugă și luna ce se-oglindește-n lacuri și întețește gluma. cum cutezați lumina s-o târâiți prin colbi când știți dintotdeauna că vine dinspre sori ? și-n toată bătălia purtată`n jos și`nalt ridică glas subțire un ciob de diamant: eu sunt atot-puterea între lumini și umbre dacă gândiți altminteri, vă faceți gânduri sumbre ! uimită de ieșire, dă glas chiar aurora: eu modelez lumina când se preschimbă ora ! și apele din mine stârnesc
GÂLCEAVĂ-NTRE IZVOARE DE LUMINI de OVIDIU OANA PÂRÂU în ediţia nr. 1716 din 12 septembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/378230_a_379559]
-
haos cad îndată. Dar dragostea din beznă o să iasă, În inimi să ajungă, vrea să zboare, S-aducă fericirea iar acasă, Să nu mai fie pete nici în soare, Regina să se facă mai frumoasă, În turnul ei cel negru, nalt și mare. REGINA ALBĂ În mantii lucitoare de hermine, Frumoasă cum nicicând nu s-a văzut, Chiar regele, vrăjit, rămâne mut În fața ei, regină-ntre regine. Puterea ei e mare, cum a vrut, Regatu-i alb, lumini diamantine, Iubirea multă zi
JOCUL DE ŞAH de LEONTE PETRE în ediţia nr. 1730 din 26 septembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/378218_a_379547]
-
vântul ne-o-nvârti sub tăvălug cu verdele iubirii peste inimi să-ncingem în nisip un ultim rug. Și-mpreunați ca într-un mistic dans pe care-l știu doar flacăra și fumul, ca două limbi de foc privind spre-‛nalt să fim din nou, precum am fost, doar unul. Referință Bibliografică: Un ultim rug / Elena Glodean : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1694, Anul V, 21 august 2015. Drepturi de Autor: Copyright © 2015 Elena Glodean : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală
UN ULTIM RUG de ELENA GLODEAN în ediţia nr. 1694 din 21 august 2015 [Corola-blog/BlogPost/378264_a_379593]
-
pleacă în poeni Dar în sălbăticia asta De sentimente oarbe Nu doar culoarea Ne dă puteri sporite Ci însăși alergarea Sălbatică din vânturi Ne face mișcătoare Ne umple în crânguri vara Pădurile cu muguri Poienile romantic Cu flori și ierburi nalte Sălbatice mirosuri Și gusturi parfumate Din care se adapă zâmbind Un trecător ....................................................... Vezi June blând Sălbatic ni-îi mirosul Creștem doar pe răzoare Și avem gust de ierburi Cu visele în floare Nu avem mari pretenții Și nici simțiri depline
FLOARE SĂLBATICĂ de ANGHEL ZAMFIR DAN în ediţia nr. 1614 din 02 iunie 2015 [Corola-blog/BlogPost/377195_a_378524]
-
în clipele de jar Și-mi dăruiești delicii feminine Stârnești în mine fluturi de cristal Și retrezești adolescentu’-n mine. Trăiesc la sânul tău momente dulci Și te iubesc mereu, interminabil; În viața mea pustie tu aduci Trăiri adânci, de-nalt, de inefabil. Mi-e teamă și mi-e rece uneori- Când mă ucide gândul că te-aș pierde... De mi te-ar lua vreo zână printre flori, Eu te-aș reinventa din iarbă verde. Tu mă-ndulcești cu rouă și
CAPITULARE de NICOLAIE DINCĂ în ediţia nr. 2000 din 22 iunie 2016 [Corola-blog/BlogPost/382135_a_383464]
-
Octombrie-a lăsat pe dealuri Sinoade de corbi... Plouă, plouă, plouă, Vreme de beție! Plouă ca-n Parisul lui Verlaine Floarea-soarelui, bătrână,- De ce nu vrei tu să cred Că toamna a și venit? Ploaia tristă și banală Încoronează codrii cu-naltă agonie. Se plimbă Toamna prin grădini Cu-nflăcărata mea aripă, Cu faldurii hlamidei plini de crizanteme. Lângă noi se sting și mor, Dragii noști, dragi părinți. Mă cuprinde o tristețe iremediabilă. Opriți Istoria - cobor la prima, Opriți la stația Doamne-ferește
PARTEA A III-A de FLORIN T. ROMAN în ediţia nr. 1983 din 05 iunie 2016 [Corola-blog/BlogPost/382140_a_383469]
-
-i rece,te-nfioară În suflet pace-adâncă se scoboară Când cu Lumina Smeritul Stareț trece O bucurie mare se revarsă Cântă și piatră dintre brazi și ulmi Totul se umple de-ndumnezeire Iar ,,taina-nsuflețită de simțire’’ Se urcă până sus pe-nalte culmi Vino, aici creștine fără teama Sfanțul Irodion te cheamă Să-ți dea lumină,pace și putere Vino, la Mănăstirea Lainici de-Înviere ! Referință Bibliografica: DE-INVIERE / Mihaela Mircea : Confluente Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1947, Anul VI, 30 aprilie
DE-INVIERE de MIHAELA MIRCEA în ediţia nr. 1947 din 30 aprilie 2016 [Corola-blog/BlogPost/382202_a_383531]
-
începuturilor, venind parcă din taina adâncului, încă din acel secol al 17-lea răzbat până la noi cuvintele cărturarului-mitropolit al Moldovei, Dosoftei, cel care a promovat introducerea limbii române în Biserică, creator al poeziei culte românești: „Limbile să salte/ Cu cântece nalte,/ Să strige-n tărie/ Glas de bucurie,/ Lăudând pre Domnul,/ Să cânte tot omul...”. Rouă în potirul Domnului, revărsare din gât de vioară, coborând pe pământul nostru-i scris acel Testament al lui Ienăchiță Văcărescu: „Urmașilor mei Văcărești,/ Las vouă
„VĂD POEŢI CE-AU SCRIS O LIMBĂ CA UN FAGURE DE MIERE” [Corola-blog/BlogPost/93263_a_94555]
-
-mprejur/ Făptura zvelt țâșnită să-mi răstoarne./ Mă adâncesc în trudnicul murmur.// Mâinile-acestea moi de-adolescent,/ Fermecător de lungi și de stângace,/ Ca pe un fruct de rouă vor desface/ Sinceritatea!// Încrezător, cu sufletul inform,/ M-arunc din turnul unui ‘nalt poem,/ Fără să știu, fără să vreau să-mi chem/ Imaginile care-n mine dorm,/ De care uneori mă tem.". În Puck, găsim nota argheziană din Cărticică de seară: "Dă-mi mâna, Puck. Pădurile-s a' noastre/ Pline cu zâne
Dimineața unui faun by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/8234_a_9559]
-
volum reiau în mod lamentabil melopeea realist-socialistă, cu titluri semnificative: "Minerii", "Casa nouăť, "Zidarul din adânc", "Patria". Nu rezist dezolării de a cita ultimul distih din carte, unde proclamam că patria este, printre altele: "în partidul fixând timona / și prora naltă spre Comunism"...
Anevoioasa desprindere de țărm by Ilie Constantin () [Corola-journal/Journalistic/8291_a_9616]
-
acum în apă, întoarse apoi cu susul în jos și aruncate iar în aer, după cum se schimbă vîntul și după cum se mută ochiul. Din cînd în cînd vîntoasele se dau vîrtej, adună paie și frunze și praf, le ridică volbură naltă în aer. Apoi o nevăstuică își iese din gaura pusă-n margine de drum, se pune-n două labe, se uită ca o păpușă isteață împregiur și iar - vîșc! intră la adăpost. în vîrful cumpenei de la puț șade o cioară
Prozatorul Biedermayer: Slavici by Mihai Zamfir () [Corola-journal/Journalistic/7065_a_8390]
-
mai vedea, pământul se închisese deasupra drumului lui de căutare". Salcâmul În Cântece de câmpie salcâmul este, mai întâi, un simbol al morții, al singurătății și al părăsirii, căci printre ramurile lui își găsește sfârșitul, spânzurându-se, Costea Nebunul: ,, Salcâm nalt, salcâm subțire,/ Umbra ta, câteva fire,/ Stă pe lung, nu stă pe latul/ Atârnă ca spânzuratul ș...ț/ Umbră, să mă sui la tine,/ că tu nu cobori la mine./ Nu mă sui, a mai fost unul/ Pe nume Costea
Scrierile lui Ștefan Bănulescu, în câteva eșantioane by Ioana Revnic () [Corola-journal/Journalistic/6953_a_8278]
-
încă, foarte ușor de recunoscut. Același București ducîndu-și zilele agale, fremătînd de neorînduială și privind modernizarea ca pe-un vis din altă lume, în Tramvaiul: "Pe claia cît o casă în căruță/ Purta-un vlăjgan căciula pe urechi;/ Din dealu'nalt, Mitropolia blîndă/ Își sună clopotele ei străvechi,// Iar pe trotuar în cațaveici roșcate/ Femei de cimbru și de mușățel/ Fac cruci, mătănii, strigă cît li-e gura:/ Iaurt, iaurt și lapte căimăcel.// Pe clae sus, pe maldărul de-otavă/ Scoțîndu-și
Rîsul pămîntului by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/6960_a_8285]
-
timpuri, Și chedrilor din Livanul, Ce-i răsădești pre tot anul. Acolo vrăbii ș-or face Cuiburi, di-or ședea cu pace, Că le este rodionul Povață, pus de la Domnul. Cerbilor le-ai dat să salte Pre munți cu dealuri nalte, Și iepurilor scăpare Le-ai dat s-aibă supt stînci tare. Luna ai făcut cu rază, Să crească-n vremi și să scază, Și soarele ș-nemerește Apusul ce odihnește” (Ps. 103). Cele două teritorii poetice originale, autobiografia și concretizarea
Apariția poeziei românești culte: Dosoftei (1623-1692) by Mihai Zamfir () [Corola-journal/Journalistic/4307_a_5632]
-
în poezia franceză a secolului al XV-lea și apoi, neașteptat, la poetul moldovean. „Și cînd îm vei lua viața, Mă rog, Doamne, să-Ț văz fața. Și Tu, Doamne, cu cuvîntul Dintâi ai urzit pămîntul, Și ceriurile ce-s nalte Sînt de mîna Ta lucrate. Acelea toate s-or trece, Iară Tu tot vei petrece” (Ps.101). Că este vorba de un metru-cult, nu încape îndoială: ritmul, ceva mai bine marcat în acest Psalm 101, nu este trohaic, nu evocă
Apariția poeziei românești culte: Dosoftei (1623-1692) by Mihai Zamfir () [Corola-journal/Journalistic/4307_a_5632]
-
Altminteri, intimi ai acestuia, ca Alecsandri sau Negri, sunt pomeniți cu mândrie. Cel mai probabil, e vorba de patriotism local. Fiu de unioniști pasionali, Rosetti nu-și poate reprima totuși, la un moment dat, câteva ironii adresate sudicilor. „Cei mai mulți erau nalți, oacheși, cu pielea smolită, purtau lungi favoriți și erau deosebit de buni de gură. Ceea ce a făcut ca mulți ani să-mi închipui că toți muntenii trebuie să fie la fel. Mă scandaliza mult graiul lor atât de asemănător acelui al
O generație pierdută by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/4333_a_5658]
-
luminate, Stele de-aur ard În facle, pomi În floare se În?ir". (,Memento mori") Prin „por?i albastre", „sc?ri de valuri", „albastre hale" str?juite de „bol?i antice", descindem Într-un paradis fascinant, În care domnesc „portale nalte", „cu lungi coloane de z? pad?", „cu-arcuri de nea alb? că argint din Ophir", „cu bol?i mai Înalte decât Însu?i Cerul": „Acolo printre-acele lungi coloane Suspend? lampe mari că ni?te albe lune Ce Împlu lumea raiurilor
Mihai Eminescu - imaginarul paradisiac by Luminiţa Teodorescu () [Corola-publishinghouse/Administrative/1299_a_2381]
-
logice perfecte" cum le numea G. B. Viconu mai sunt de ajuns, artistul creând, prin for?a de sugestie a cuvântului, orizonturi nelimitate ce se reveleaz? necontenit privirii: „Întotdeauna mi-a fost drag colnicul acesta singuratic ?i perdeaua de tufe nalte ce r?pesc privirii o bun? partea-a z?rii dep?rtate Dar stând aici ?i preajma contemplând o, creeaz? mintea-mi..." . Poezia are privilegiul de a transcende limită oric?rui spa?iu finit. „Perdeaua de tufe nalte" desemneaz? În
Mihai Eminescu - imaginarul paradisiac by Luminiţa Teodorescu () [Corola-publishinghouse/Administrative/1299_a_2381]
-
de tufe nalte ce r?pesc privirii o bun? partea-a z?rii dep?rtate Dar stând aici ?i preajma contemplând o, creeaz? mintea-mi..." . Poezia are privilegiul de a transcende limită oric?rui spa?iu finit. „Perdeaua de tufe nalte" desemneaz? În versurile Iui Leopardi „limită" dincolo de care se sugereaz? o continuitate a spa?iului că „infinitate non definit?" (dup? cum o denume?te Assunto În studiul „Interpret?ri ale spa?iului"). Poetul aspir?, prin urmare, la crearea unor imagini
Mihai Eminescu - imaginarul paradisiac by Luminiţa Teodorescu () [Corola-publishinghouse/Administrative/1299_a_2381]