122 matches
-
produc, în mod obligatoriu, spectru. Uneori este dificil să se distingă cel de peridot de cel de zircon. Deși zirconiul este constituit din cincizeci, chiar mai multe linii fine, mai mult sau mai puțin intense, linia distinctă la 653 de nanometri ar trebui să fie un bun indicator al spectrului de absorbție al uraniului în zircon. În 1865, doi savanți germani, Robert Bunsen și Gustav Kirchhoff analizând, pentru prima dată, lumina Soarelui, au reușit să determinerea compoziția chimică a acestuia. De la
Spectroscop () [Corola-website/Science/312441_a_313770]
-
împrăștiate. Astfel apar limite ale scării de vizibilitate, în funcție de frecvența undei incidente și de dimensiunea fizică a centrului de împrăștiere, care este de regulă o trăsătură microstructurală specifică. Întrucât lumina vizibilă are o lungime de undă de ordinul sutelor de nanometri și micronilor, centrele de împrăștiere vor avea dimensiuni similare. Astfel, atenuarea provine din împrăștierea incoerentă a luminii pe suprafețele de contact interne. În materiale (poli)cristaline cum ar fi metalele sau ceramica, pe lângă pori, majoritatea suprafețelor interne sunt de forma
Fibră optică () [Corola-website/Science/297270_a_298599]
-
un spectru foarte diferit. În schimbul unui continuu puternic cu linii de absorbție suprapuse, Nebuloasa Ochiul-Pisicii și alte obiecte similare aveau un număr mic de linii de emisie. Cea mai strălucitoare dintre acestea avea o lungime de undă de 500.7 nanometri, ceea ce nu corespundea cu nici o linie a unui element cunoscut. La început s-a lansat ipoteza că linia s-ar datora unui element necunoscut care a fost denumit "nebulium" - o idee similară a dus la descoperirea heliului prin analiza spectrală
Nebuloasă planetară () [Corola-website/Science/307281_a_308610]
-
Fazele albastre sunt faze de cristal lichid care apar în intervalul de temperatură între o fază chirală nematică fază și una lichidă . Fazele albastre au o structură tridimensională cubică de defecte cu perioade ale structurii cristaline de câteva sute de nanometri, și, astfel, ele prezintă selective în gama de lungimi de undă a luminii vizibile corespunzătoare . S-a prezise teoretic în 1981 că aceste faze pot poseda simetrie icosahedrală similară cu . Deși fazele albastre sunt de interes pentru modulatoarele rapide de
Cristal lichid () [Corola-website/Science/314335_a_315664]
-
de separare la temperaturi scăzute, denumit distilare fracționala. Prezența heliului a fost observată pentru prima dată pe 18 august 1868 sub forma unei linii spectrale de un galben intens în cadrul cromosferei Soarelui, având o lungime de undă de 587.49 nanometri, fiind detectată de către astronomul francez Pierre Janssen în timpul unei eclipse totale de Soare în Guntur, India.; inițial, linia era considerată a fi provocată de existență sodiului. Pe 20 octombrie 1868, astronomul englez Norman Lockyer a observat de asemenea o linie
Heliu () [Corola-website/Science/302350_a_303679]
-
împotriva forței gravitaționale. Heliu ÎI va ieși dintr-un vas care nu este sigilat prin strecurarea de-a lungul marginilor, până când se ajunge la o regiune mai caldă unde se evaporă. Se mișcă într-un film cu grosimea de 30 nanometri, indiferent de materialul suprafeței. Acest film se numește "film Rollin", după numele fizicianului care a caracterizat prima dată această caracteristică, Bernard V.Rollin. Ca rezultat al acestui comportament de scurgere și a capacității heliului ÎI de a se scurge rapid
Heliu () [Corola-website/Science/302350_a_303679]
-
curiului (1340 °C), dar mai mare decât cel al californiului (900 °C). Berkeliul este relativ moale și are cea mai mică compresie uniformă (în valoare de 20 Gigapascali) dintre toate actinidele. Ionii de Berkeliu (III) formează vârfuri fluorescente la 652 nanometri (lumină roșie) și la 742 nanometri (lumină aproape infraroșie), datorită tranziției interne de pe stratul electronic f. Intensitatea relativă a acestor vârfuri depinde de puterea de excitație și de temperatura la care este supusă proba de berkeliu. Emisia poate fi observată
Berkeliu () [Corola-website/Science/305268_a_306597]
-
decât cel al californiului (900 °C). Berkeliul este relativ moale și are cea mai mică compresie uniformă (în valoare de 20 Gigapascali) dintre toate actinidele. Ionii de Berkeliu (III) formează vârfuri fluorescente la 652 nanometri (lumină roșie) și la 742 nanometri (lumină aproape infraroșie), datorită tranziției interne de pe stratul electronic f. Intensitatea relativă a acestor vârfuri depinde de puterea de excitație și de temperatura la care este supusă proba de berkeliu. Emisia poate fi observată, de exemplu, după dispersia ionilor de
Berkeliu () [Corola-website/Science/305268_a_306597]
-
Iittala, prin turnare. Păstrând același model se produce o gamă largă de vaze de mărimi și culori diferite. Ca o curiozitate, se poate menționa fabricarea în anul 2008, din cuarț, acelei mai mici vaze Aalto înaltă de numai "600 de nanometri" și cu volumul de "0,1 femtolitri". În termeni macroscopici, pentru a umple cu această "nano-vază" un vas de un litru ar trebui să repetăm transvazarea de 10 milioane de miliarde de ori. Vaza de cuarț a fost fabricată la
Vas Aalto () [Corola-website/Science/308623_a_309952]
-
a culorilor și a ordinei lor din spectrul vizibil (culorile curcubeului). La fel ca și la curcubeu, culorile din imaginea de mai sus sunt aranjate în ordinea descrescătoare a lungimilor lor de undă, cea a culorii roșu fiind de 700 nanometri iar cea a violetului de 400 nm. De fapt, datorită faptului că spectrul este continuu, culorile sunt definite pe intervale arbitrare, între ele neexistând granițe stabilite definiv. Definirea culorii indigo din spectru s-a petrecut chiar relativ recent, ea fiind
ROGVAIV () [Corola-website/Science/303394_a_304723]
-
este o metodă de secvențiere perfecționată începând din anul 1995 pentru determinarea ordinii nucleotidelor dintr-un lanț ADN. Un nanopor reprezintă o deschidere cu un diametru intern de ordinul unui nanometru. Anumite membrane celulare poroase pot juca rolul unor nanopori. Nanopori au mai fost creați prin străpungerea unor bucăți de silicon (deschizătura având dimensiunea a câtorva zeci de nanometrii), și apoi prin umplerea deschizăturii cu ioni, formându-se astfel o gaură
Secvențierea nanopore () [Corola-website/Science/334440_a_335769]
-
Un nanopor reprezintă o deschidere cu un diametru intern de ordinul unui nanometru. Anumite membrane celulare poroase pot juca rolul unor nanopori. Nanopori au mai fost creați prin străpungerea unor bucăți de silicon (deschizătura având dimensiunea a câtorva zeci de nanometrii), și apoi prin umplerea deschizăturii cu ioni, formându-se astfel o gaură cu dimensiuni foarte mini: nanoporul. Grafenul este de asemenea studiat pentru potențialul lui de a fi un substrat al nanoporilor în stare solidă. Teoria din spatele secvențierii nanopore este
Secvențierea nanopore () [Corola-website/Science/334440_a_335769]
-
radiație infraroșie. Conform Agenției de Protecție a Mediului, un simpu bec convertește 10% din energia electrică în lumina vizibilă și 90% în radiație infraroșie. Radiația infraroșie începe la marginea vizibilă a spectrului, mai exact de la extremitatea culorii roșii de la 700 nanometri (nm) până la 1mm. Această limită de lungime de undă corespunde frecventei cuprinse între 430 THz până la 300GHz, la limita inferioară a acestui spectru se află porțiunea de început a microundelor. Infraroșu natural Lumina soarelui cu tempertatura efectivă de 5,780
Infraroșu () [Corola-website/Science/310798_a_312127]
-
Nanobotica (sau Nanorobotică) este un domeniu al tehnologiei emergente care se ocupă cu crearea de roboți ale căror componente sunt de regulă de mărimea unei molecule sau unui nanometru (10 metri). Mai concret, nanorobotica se referă la nanotehnologie, disciplină de inginerie ce proiectează și construiește nanoroboți, ce au caracteristici de mișcare, prelucrare și transmiterea de informații, executarea de programe, etc. Nanomașinile sunt în mare măsură în faza de cercetare-și-dezvoltare
Nanobotică () [Corola-website/Science/329874_a_331203]
-
și transmiterea de informații, executarea de programe, etc. Nanomașinile sunt în mare măsură în faza de cercetare-și-dezvoltare, deși unele mașini moleculare primitive și nanomotoare au fost deja testate. Un exemplu este un senzor cu un comutator de aproximativ 1,5 nanometri, capabil de numărarea moleculelor specifice într-un eșantion chimic. Primele aplicații utile ale nanomașinilor ar putea avea loc în domeniul tehnologiei medicale, unde ar putea fi utilizate pentru a identifica și distruge celulele canceroase. O altă aplicație potențială este detectarea
Nanobotică () [Corola-website/Science/329874_a_331203]
-
forță de respingere între suprafețele hidrofile. Pentru a deshidrata suprafețele hidrofile este necesar un efort deosebit pentru învingerea acestor forțe, numite forțe de hidrație. Aceste forțe sunt foarte puternice, dar valoarea lor scade rapid pe distanțe mai mici de un nanometru. Importanța lor în biologie a fost studiată de Parsegian. Prezintă importanță în special atunci când celulele sunt deshidratate prin expunerea la atmosferă uscată sau la îngheț extracelular. O proprietate simplă, dar unică și extrem de importantă pentru mediu, este că în forma
Apă () [Corola-website/Science/300231_a_301560]
-
ultravioletă, pentru a descoperi textele care stau la baza manuscrisului. După ce au scanat și au procesat digital întregul manuscris în trei benzi spectrale până în 2006, în 2007 au reprocesat imaginile manuscrisului în 12 benzi spectrale plus scanarea cu: UV: 365 nanometri; Lumină vizibila cu lungimea de undă de: 445, 470, 505, 530, 570, 617 și 625 nm; Infraroșu: 700, 735 și 870 nm; și lumină înclinată de: 910 and 470 nm. De asemenea au procesat imaginile digitale ale originalului lui Heiberg
Manuscrisul lui Arhimede () [Corola-website/Science/322546_a_323875]
-
rază Schwarzschild la aproximativ 3 mase solare și ar deveni o gaură neagră stelară. O masă mică are o rază Schwarzschild foarte mică. O masă similară cu cea a muntelui Everest ar avea o rază Schwarzschild mai mică de un nanometru. Densitatea medie a acesteia, la această dimensiune, ar fi atât de mare încât nici un mecanism cunoscut n-ar putea forma astfel de obiecte extrem de compacte. Astfel de găuri negre s-ar fi putut forma imediat după Big Bang, atunci când densitatea
Raza Schwarzschild () [Corola-website/Science/313069_a_314398]
-
și unul sau mai multe capuri de citire/scriere. În principiu, platanele sunt fabricate dintr-un material magnetic, de obicei din aliaj de aluminiu sau sticlă și sunt acoperite cu un strat subțire de material magnetic, de obicei 10-20 nm (nanometri) grosime și cu un strat exterior de carbon pentru protecție. Platanele sunt învârtite la viteze foarte mari. Informația se scrie pe platan în timpul rotirii acestuia de către dispozitive de citire-scriere așezate foarte aproape de suprafață magnetică (la hdd-urile noi distanță e de
Disc dur () [Corola-website/Science/298004_a_299333]
-
cu un strat exterior de carbon pentru protecție. Platanele sunt învârtite la viteze foarte mari. Informația se scrie pe platan în timpul rotirii acestuia de către dispozitive de citire-scriere așezate foarte aproape de suprafață magnetică (la hdd-urile noi distanță e de zeci de nanometri). Pentru fiecare suprafață a platanului există câte un singur cap de citire-scriere montat la un braț comun. Acest braț mișcă capetele de citire- scriere peste suprafețele platanelor, pe o distanță de arc de cerc (aproximativ radial), pentru a permite capetelor
Disc dur () [Corola-website/Science/298004_a_299333]
-
nivelul de gri citit; adâncimea marcării putând fi apoi utilizată ca metodă de codare/decodare. Sunt folosite pulsuri ultrarapide, având în vedere faptul că astfel de pulsuri implică o ablație exactă, cu o precizie pe adâncime de câteva sute de nanometri [21]. Pulsurile ultrascurte sunt capabile să ableze orice tip de material, fiind prin urmare perfect adaptate aplicației atât pentru metale cât și pentru dielectrici. Laserul utilizat este de tip Ti:Sa, caracterizat de pulsuri de 150 fs, la frecvența de
MARCAREA PRIN MICROPERCUŢIE ŞI CU FASCICUL LASER A UNOR MATERIALE by ŞTEFAN RUSU () [Corola-publishinghouse/Science/1607_a_2906]
-
mai departe, pe ecranul tubular al minții? Dacă plonjai vagonul într-o celulă retinală și îl micșorai de câteva milioane de ori, n-ai mai fi dat de noi acolo, ci de-alte creaturi, imposibil de închipuit. La 200 de nanometri, pe granița dintre viață și radiațiile terminale ale nervului optic, sub fluxul microscopului electronic, fojgăiau alte ființe, organizate într-o societate secretă și eficientă: nanobacteriile. Se ciocneau cu miile de milioane, tenace, vii, indestructibile. Treceau prin epoci ca particolele de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
de radiații și a materialelor radioactive precum și extracția și prelucrarea minereurilor de uraniu sau toriu. Radionuclid: nucleu radioactiv. Radiație ionizantă: emiterea și propagarea, implicând transport de energie, a particulelor sau a undelor electromagnetice de lungime de unda de maximum 100 nanometri; radiația ionizantă este capabilă să producă, direct sau indirect, ioni. Radioprotecția operațională a personalului expus profesional (persoanelor din populație): reprezintă ansamblul măsurilor, dispozițiilor și controalelor care servesc la depistarea și eliminarea factorilor care, în cadrul practicii desfășurate, sunt susceptibile să creeze
EUR-Lex () [Corola-website/Law/149242_a_150571]
-
neted se realizează prin fibre nervoase vegetative. În cazul mușchiului neted visceral, fibrele nervoase formează rețele la suprafața mușchiului fără a intra în contact direct cu fibrele musculare. În aceste joncțiuni difuze, mediatorul chimic este eliberat la distanțe relativ mari (nanometri sau chiar micrometri) și difuzează apoi spre fibrele musculare. Eliberarea mediatorului se face la nivelul varicozităților ce se succedă de-a lungul traiectului nervos. În cazul mușchiului multiunitar, varicozitățile formează așa-zisele joncțiuni de contact, în care apare un spațiu
Sistemul nervos vegetativ Anatomie, fiziologie, fiziopatologie by I. HAULICĂ () [Corola-publishinghouse/Science/100988_a_102280]
-
de altfel al oricăreia existente anterior. Lângă noi trăiesc lumi paralele și interferența lor nu poate trece neobservată de receptorii bioenergetici ai creierului. La nivelul joncțiunii sinaptice cine definește numărul și felul cuantelor eliberate la un moment dat pe un nanometru pătrat de suprafață de inteligență? Cine definește caracterul substanței ce urmează a declanșa miliarde de conexiuni care să desăvârșească evoluția? Mesajul electric sau chimic, ar fi răspunsuri simpliste, depășite și oricum insuficiente. Câmpul cosmic determinat genetic de "haosul" neantic, împrăștiat
by LIVIU PENDEFUNDA [Corola-publishinghouse/Science/986_a_2494]