2,620 matches
-
să-l strângă de braț, coborî flacăra, făcând lumină dinaintea picioarelor. Pentru o clipă, Dante surprinse reflexul albastru al privirii lui, după care Își Întoarse și el privirea În jos și se Îngrozi. Se afla pe buza unei prăpăstii. Nivelul naosului era despicat dintr-o parte În cealaltă. Un abis se căsca În mijlocul pardoselii, ca și când o greutate enormă s-ar fi precipitat de sus, sfărâmând dalele de piatră pentru a-și deschide calea spre măruntaiele pământului. Lucifer căzut din cer. Numai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
stăteau rezemați de peretele absidei, cu torțele ridicate, În fața unei structuri de stâlpi ce se pierdea În Întunericul din Înalt. Parcă Încercau să lumineze o figură din fața lor: un bărbat Înalt, indiferent la agitația celorlalți. Stătea cu capul Îndreptat spre naos, ca și când ar fi scrutat În tenebre, așteptând sosirea cuiva. Era ceva nefiresc În nemișcarea lui. Parcă un lințoliu Îi acoperea trăsăturile, făcându-le nediferențiate. Bărbatul stătea În picioare, cu mâinile Împreunate la spate. Dante era stupefiat. Pe chipurile zbirilor care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
lor colorate, lăsând un pasaj Îngust pe mijloc, până la Piazza San Giovanni. Dinaintea porților baptisteriului, terenul fusese bătătorit pe mai bine de două sute de brațe, până la vechea centură de ziduri romane. Acolo se Înălțau masivele structuri portante, Împărțite În trei naosuri străjuite de marii pilaștri. Zidurile exterioare fuseseră ridicate până la marginea ferestrelor, În timp ce, spre transept, structura absidei era aproape completă, cu cele trei nișe ale sale. Acolo, Arnolfo așezase deja pilaștrii de susținere ai cupolei care urma să acopere cea mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
țară. Doar turnul se deslușea, lămurit, peste discul lunar. Își deschise drum printre dărâmăturile de dinaintea pragului. Înainta pe bâjbâite, prin bezna abia sfâșiată de lumina ce pătrundea prin ferestruici, mângâind cu mâna pietrele peretelui. Își amintea bine prăpastia din mijlocul naosului și o ocoli fără dificultate. În absidă trebuiau să se mai găsească Încă torțele, lăsate acolo de polițai. Ajuns În hemiciclu, dinaintea umbrei nelămurite a mozaicului, scoase din pungă iasca și amnarul. Chiar sub schele era o lampă de ulei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
zgârieturi Întâmplătoare alcătuia, În realitate, un desen precis: un pentagon. Acesta Îi aminti de pentagrama purtată ca talisman: steaua cu cinci colțuri, simbolul cel mai puternic al teurgiei. Desenul fusese trasat cu forță, În grabă. Privi În jur. Către centrul naosului era o scară În cavalet, lăsată deschisă pentru lucrări Înainte de tragedie. O trase spre mozaic, rezemând-o de perete, și așeză În vârf lampa, spre a examina mai pe Îndelete semnul diabolic. Își trecu degetele ușor peste brazdele din var
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
care devenise insuportabilă. Din pământul de sub picioarele sale se ridica o ceață gălbuie. Toată căldura toridă a verii părea să se fi adunat la fața locului. Își impuse să-și Învingă teama recurgând la rațiune. Agresorul care Îl lovise În naosul superior era o ființă corporală, iar faptul că fugise imediat constituia dovada acestui lucru. Prima dată, atunci când riscase să cadă În prăpastie, se gândise că acea criptă ar fi putut fi o străveche cisternă romană, pentru păstrarea apei. Dar, mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
cămătarului. Trecând, dădu cu bocceaua peste tocul ușii Înguste, lăsând să Îi scape o Înjurătură. Trebuia să se Întoarcă la Priorat și să se descotorosească, În sfârșit, de acea piedică. 12 În aceeași zi, după-amiaza târziu Dante intră În micul naos Întunecat al Celor Patruzeci de Martiri și se apropie de altar ținându-se pe lângă perete, ca să nu bată la ochi. Spre fund, alături de masa simplă din piatră, Înconjurată de scaune din lemn, fusese aranjată o estradă grosolană din scânduri. De pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
Nici o reacție, nici o deconcertare. Un cor abject ce continua să se prosterneze În mod mecanic, invocând neantul. Un singur bărbat, observă el, rămânea tăcut, fără să răspundă la formulele ritului. Acesta stătea ușor separat de ceilalți, de cealaltă parte a naosului față de dânsul, cu fața Înfundată În glugă. Tocmai când Dante se uita Într-acolo, Își mișcă Încetișor capul, dezvăluindu-și chipul pentru o clipă. Un fior Îi străbătu poetului șira spinării, În timp ce, instinctiv, se retrăgea Îndărătul unei coloane. Chiar și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
cu argilă. Sudalma, blestemul și bocetul, un cîntec ritual, uniform și continuu ca susurul neîntrerupt al zilei, format din toate sunetele universului pe care nu-l mai auzim cum nu simțim mișcarea pămîntului. Biserica visează. Ce se Întîmplă acum În naosul, În pronaosul, În altarul ei cel mai tainic? Șobolani tandri, Îndrăgostiți se apropie, se atinge păr roșu de păr brun, scîntei electrice Îi aureolează, așa În cer și pre pămînt. Ochiul verde care-i pîndește din spărtura triunghiulară a zidului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
Colonești, în 1854, după cum era scrisă într-un document pierdut în timpul celui de-al doilea război mondial. Actuala biserică este construită din lemn, pe temelie de piatră, cu acoperi din tablă, în stil moldovenesc, cu aspect impunător, de catedrală. În fața naosului și s-a adăugat un pridvor de 2/8m, naosul și pronaosul ocupă o suprafață de 10/8m și altarul 4/6m. Catapeteasma este din lemn de tei, pe alocuri sculptat, însă nu prezintă valoare artistică. Pictura murală este în
Pe Valea Dunăvăţului : Lunca, sat al bejenarilor bucovineni by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Administrative/91889_a_93195]
-
în timpul celui de-al doilea război mondial. Actuala biserică este construită din lemn, pe temelie de piatră, cu acoperi din tablă, în stil moldovenesc, cu aspect impunător, de catedrală. În fața naosului și s-a adăugat un pridvor de 2/8m, naosul și pronaosul ocupă o suprafață de 10/8m și altarul 4/6m. Catapeteasma este din lemn de tei, pe alocuri sculptat, însă nu prezintă valoare artistică. Pictura murală este în culoare roșie pe fond verde. Biserica are toate obiectele de
Pe Valea Dunăvăţului : Lunca, sat al bejenarilor bucovineni by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Administrative/91889_a_93195]
-
rezultatul ce vă pot comunica conform ordinului Domniei Voastre nr. 3728 și vă rog să binevoiți a primi osebita stimă și respectu ce v consacru. Preot ss. Gh. Chirilă.” Bisericuța modestă din lemn tip navă, fără pridvor, cu pronaosul și naosul formând o singură încăpere, cu altarul despărțit de o catapeteasmă din lemn, cu icoanele împărătești, avea tavanul căptușit cu scândură în formă de boltă, la fel și pereții exteriori erau căptușiți cu scândură pentru a apăra pereții de intemperii. Acea
Pe Valea Dunăvăţului : Lunca, sat al bejenarilor bucovineni by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Administrative/91889_a_93195]
-
său, Guido, nelegiuitul, e surghiunit pentru partizanat, mai zise messer Duccio. Dante se limită să Încuviințeze din cap. El semnase ordinul de exil. Iar inima Îi era Încă Îndurerată. În biserică, o mulțime de bărbați și femei se Îngrămădea În naos, strivită, de pilaștri și de pereții aspru din piatră, de către cei ce continuau să intre. Între ultimii doi pilaștri se Întinsese un lanț de fier care tăia spațiul, Împiedicând intrarea către altar. Înapoia lespezii simple de marmură, un prag delimita
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
-
puterea lui Dumnezeu! Dintr-o dată, predicatorul Își coborî mâinile, arătând cu dreapta spre statuie. După o clipă, Dante văzu clar cum pleoapele Fecioarei se ridicau, cu pupilele luminate de o strălucire. O tăcere uluită Înghețase sutele de persoane Înghesuite În naos. Apoi, totul se scufundă Într-un vuiet, toate gurile unindu-se Într-o aceeași exclamație de minunare. Poetul murmurase și el ceva, surprins, fascinat de relicva care continua să se miște. Aceasta, după ce Își deschisese ochii de-a binelea și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
-
masa de oameni care Îl Înconjura. Ceva era altfel decât prima oară: probabil că zvonul miracolului se răspândise cu repeziciune, ajungând până În punctele cele mai mărginașe ale orașului. Acum, pe lângă fețele vulgare și pe lângă hainele cenușii și grosolane ale plebei, naosul era animat de petele de culoare ale veșmintelor somptuoase purtate de nobili și de reprezentanții breslelor majore. Schilozii și bolnavii Își câștigaseră cu forța un loc În spatele altarului. Ici și colo, hainele Întunecate ale câte unui notar și, Într-un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
-
fațadă. Obstacolul acesta părea la fel de solid, Însă lemnul era În condiții mai proaste decât celălalt. Dante introduse vârful țărușului Între cele două canaturi, făcând pârghie cu putere. Auzi cum zăvorul se sfărâmă cu o pocnitură Înfundată, În timp ce ușa ceda. În naos părea să nu fie nimeni. Șirul de pilaștri răspândea În jur o pădure de umbre, În lumina lunii, ce pătrundea pe ferestre. O porni tiptil spre absidă, unde tabernacolul miracolului trona pe fundalul pereților de piatră. Îndepărtă broderia care Îl
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
-
de vreo patrulă. Schelăria, alcătuită din stâlpi legați cu funii de cânepă, se legănă amarnic sub greutatea umbrei ce se cățăra cu repeziciune spre partea dinspre absidă. Ultimele scânduri ale etajului de sus se terminau În golul uneia din ferestrele naosului, care dădea spre acoperiș. Dante alergă spre partea opusă, Încercând să Îi taie calea, și Începu să se cațere și el cu greu. Acolo sus, spre căpriori, orice zgomot era amplificat de ecou, și deși nu vedea pe nimeni avea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
-
Îndrăgostite. O conduse pe lângă colonadă, către ușa dinapoia altarului. Dar, după doar câțiva pași, se opri, Împingând-o la adăpostul unuia dintre pilaștri și nemaifăcând nici el nici un zgomot, În Întuneric. În fața lor era un bărbat care se Învârtea prin naos, căutând parcă ceva. Mâna Îi alergă la dagă, gândindu-se că Brandan s-ar fi putut Întoarce, În timp ce umbra se apropia tot mai mult. Se pregătea să Îl atace, iar mușchii Îi jucau În așteptare; dar Înainte să sară afară
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
-
nimeni. Apropiindu-se de colțul clădirii, i se păru că deslușește un zgomot metalic, urmat de un foșnet rapid de pași ai cuiva care se Îndepărta În grabă. Așteptă câteva clipe, Însă liniștea redevenise deplină. Abia atunci deschise portița. Înăuntru, naosul era complet cufundat În Întuneric, cu excepția unei ușoare luciri a lunii, care Încadra ferestrele În partea de sus. Se Îndreptă spre ușa sacristiei și intră. În prima Încăpere nu era nimeni. Urcă iute treptele, ajungând pe coridorul vechilor chilii. Nici
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
-
reluă drumul de Îndată. La Santa Maria Novella, portalul bisericii era Închis. Doar o făclie de lângă arc fusese aprinsă, pentru noaptea ce abia Începe. Însă una din porțile laterale era Încă deschisă și priorul se strecură Înăuntru, străbătând cu iuțeală naosul pustiu. Din biserică trecu În claustru, iar de acolo, pe coridorul cu chiliile. Odaia lui Arrigo era Închisă pe dinăuntru. Bătu, fără să primească vreun răspuns. Lăsă lada jos și Încercă să Împingă ușa, În speranța că se va deschide
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
-
sunt extrem de expresive. Interiorul boltit, auster la prima vedere, este luminat de vitraliile în stil Art Nouveau, pictate în culori puternice, armonios îmbinate. Jocul viu de lumini se reflectă pe pereții capelelor situate de-o parte și de cealaltă a naosului principal, împodobite cu picturi sau mozaicuri. Deși m-am extins poate mai mult decât ar fi trebuit cu prezentarea orașului, nu am putut omite unele detalii, pentru că toate compun o poveste fascinantă, care e orașul Praga. Pentru mine, acest oraș
ORASUL PRAGA de RUXANDRA CROITORU în ediţia nr. 215 din 03 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/362437_a_363766]
-
un impresionant sobor de preoți-ierarhi: Î.P.S Daniel Ciobotea, Î.P.S Petru al Basarabiei, P.S Vicențiu Ploieșteanu, P.S Ioan al Covasnei și Harghitei etc. Trupul său a fost depus într-o criptă placată cu marmură, în naosul Catedralei Mitropolitane „Sfântul Dumitru” din Craiova. „Când a plecat de la noi și s-a născut în Cer, veșmântul îi era acoperit cu lalele însângerate de rănile vrășmașilor și sângele din inima lui, prelins încet, căci paloșe mari acolo erau răsucite
MITROPOLITUL NESTOR VORNICESCU... de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 206 din 25 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/366866_a_368195]
-
ea a reușit: „Ca să-mi respect legile până să pier.../ Că-mi voi trăi clipele luptând cu vlagă.../ Cheia Destinului o voi purta ca giuvaier,/ Fapte, trăiri, toate le-oi pune în desagă!” Numai astfel își va putea construi Un naos pentru mine (p. 228) „Să mă adun din firimiturile-mprăștiate-n haos,/ De lanț să mă dezleg, fulg să fiu de nea zburdalnic... Din trupul meu să îmi ridic spre nori, sfințit naos,/ Acolo să mă-nchin sufletului meu, cel regăsit și
ANNA NORA ROTARU-PAPADIMITRIOU ÎN PEREGRINARE SUFLETEASCĂ de VASILICA GRIGORAŞ în ediţia nr. 2308 din 26 aprilie 2017 [Corola-blog/BlogPost/368562_a_369891]
-
în desagă!” Numai astfel își va putea construi Un naos pentru mine (p. 228) „Să mă adun din firimiturile-mprăștiate-n haos,/ De lanț să mă dezleg, fulg să fiu de nea zburdalnic... Din trupul meu să îmi ridic spre nori, sfințit naos,/ Acolo să mă-nchin sufletului meu, cel regăsit și darnic!” Sporadic, dar de bun augur, în volum se regăsesc și poeme optimiste în care strălucesc fărâme de speranță, raze fierbinți de doriri de bine, sunete armonice de conviețuire, picuri de
ANNA NORA ROTARU-PAPADIMITRIOU ÎN PEREGRINARE SUFLETEASCĂ de VASILICA GRIGORAŞ în ediţia nr. 2308 din 26 aprilie 2017 [Corola-blog/BlogPost/368562_a_369891]
-
vremurile cruciaților (adică din secolul al XII - lea), în interiorul ei se află destul de multe construcții datând din perioadele bizantină de mijloc și creștin timpurie. Întregul complex al bisericii, constând din șapte încăperi ( cu două atriumuri - interior și exterior și cinci naosuri), precum și Capela aflării Sfintei Cruci care datează din perioada lui Constantin Monomahul din secolul XI. Rotonda - este un edificiu circular care acoperă mormântul Domnului Iisus Hristos și care și-a păstrat planul inițial al construcției din secolul IV, fiind făurită
SPRE CALAUZIREA LA DESAVARSIRE A PELERINULUI DE LA VECHIUL TESTAMENT LA NOUL de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 81 din 22 martie 2011 [Corola-blog/BlogPost/349143_a_350472]