1,096 matches
-
rostise decât numele portului) ras în câteva ceasuri de aviația japoneză; -...așadar, discutând cu Charles, deslușisem un ton al lui special, o ezitare abia schițată, când trebuia să spună ceva neplăcut. O reținere. Nimic din accentul bătăios al celor ce narează patetic faptele de vitejie ale conaționalilor... Era ca la un meci. Mai scandalizat mă arătam eu, când venise vorba de viclenia atacului aerian. Atac aerian, aflasem din presă mai târziu, încurajat de serviciile speciale britanice, ca să provoace intrarea Americii în
America invicta by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/16756_a_18081]
-
Procedez în felul acesta și nu altfel pentru că tocmai aceasta este rațiunea mea de a fi. Să luăm, de exemplu, Picătura de aur: povestesc acolo aventurile unui tânăr african care vine să caute de lucru în Franța. Dacă nu aș nara decât atât, nu ar fi nimic interesant, în orice caz, pentru mine nu ar prezenta nici un interes, deși ar putea să aibă o oarecare importanță documentară. Ceea ce contează pentru mine este impactul dintre o civilizație a scrisului și una a
Michel Tournier, între mituri și documente by Radu Sergiu Ruba () [Corola-journal/Journalistic/16773_a_18098]
-
Annettei Kolodny stau, probabil, la originea stilului argumentativ al textului ei: accentuat, dar nu agresivă ori trivial intimist, personalizat în abordare și adresare. Începînd cu prefața cărții, declarată cumva emfatic (pentru că ar putea părea futilă precizarea) drept sinceră, Kolodny își narează experiența de decan al unui important departament universitar cu veritabil pathos, în sensul pe care anticii îl confereau termenului. Detaliile strict personale care apar în carte - de la crescînda stare de frustrare a profesionistului care nu mai găsește timp să se
Restanța viitorului by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/16867_a_18192]
-
anul acesta, la Editura Hasefer, o carte ieșită din comun care, inexplicabil, a trecut aproape neobservată: Viața mea, de Marc Chagall. Celebrul pictor, a cărui urmă a rămas conturată ferm în arta secolului douăzeci, în pofida gingășiei sale aproape de imponderabil, își narează aici, în Rusia fiind, perioada copilăriei și evenimentele pe care le-a traversat pînă în anul 1922. Cartea nu este ieșită din comun prin genul pe care îl ilustrează, prin convenția literară sau, mai bine zis, epică, în care intră
Spovedania unui înger by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/16880_a_18205]
-
Versuri (Iași, 1911) i-a provocat lui Bacovia o reacție disproporționată, cu totul rară în cazul său, și l-a obsedat multă vreme, dovadă faptul că-și amintește de el, după aproape două decenii, într-un interviu. Întîmplarea a fost narată pe larg de redactorul publicației citate, I.M. Rașcu. Acesta subliniase și ortografiase peste tot gris cuvîntul gri, în poezia omonimă, întrucît e, zicea, "un galicism". În parodia ce s-a făcut poeziei de către adversarii revistei lui Rașcu, gris, termen cromatic
O viață a lui Bacovia by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/16891_a_18216]
-
un elan care o umanizează - dar atunci, de ce răscolește vâlvătăile focului? Cine știe, magiciana se ocupă de vreun alt "caz" profesional când omul "curagios" se arătă din proprie inițiativă... Înaintea lui Bolintineanu, din cât se poate deduce, Iancu Văcărescu (1792-1862) narează, în "Piaza-rea", o întâlnire cu o vrăjitoare, pe fondul unei păduri în flăcări; 7 verbe descriu acțiunea vântului, apoi dezlănțuirea incendiului, 4 culori dau viață focului: Adie vântul, sufla, mugește,/ Vâjâie, șuiera, tuna, răcnește./ Vaz o schinteie, o flăcăruie/ Cât
"Mihnea și baba" by Ilie Constantin () [Corola-journal/Journalistic/17004_a_18329]
-
simplă, dar este totuși subtil controlată și complicată prin jocul evident, dar nu mai puțin rafinat, al structurării pasajelor-paragrafe. O iarnă la Stockholm relatează drama omului contemporan, măcinat de singurătatea pe care o găsește între semenii săi. Personajul principal, care narează întreaga poveste, este o femeie dezamăgită în dragoste, înșelată, într-un fel sau altul, de toți bărbații pe care îi întîlnește, copleșită de sentimentul respingerii, măcinată de suferința pe care i-o provoacă înțelegerea faptului că nu e iubită. Totul
Într-un oraș acoperit de ninsoare by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/17046_a_18371]
-
În excursul filmografic ești antrenat rapid de chiar vîrtejul declanșat din prima secvență a filmului ce îmbracă însăși forma unei povești de legănat visele și speranțele de posibilă asanare etică. Atmosfera de basm e permanent întreținută fie prin vocea care narează din off, fie prin muzica învăluitoare compusă de Rachel Portman, fie prin repetarea acelorași mișcări circulare ale camerei de filmat dirijate de Roger Pratt. Se revine mereu cu aceleași plonjeuri asupra eroilor, surprinși parcă de o instanță supremă căreia îi
Ciocolată și film by Irina Coroiu () [Corola-journal/Journalistic/15972_a_17297]
-
a obiectivării. Romanul nou este mai obiectiv decît cel vechi în sensul eliminării lirismului (a se vedea primele nuvele ale Hortensiei Papadat-Bengescu) și al imixtiunilor etice ale autorului în text (a se vedea romanele lui Agîrbiceanu). Persoana la care se narează este, așa zicînd, o subiectivitate asumată în chip foarte obiectiv. Schimbarea nu ține doar de tehnică. Perspectiva diferită asupra faptelor din roman oglindește o altă concepție despre om. Dispare încrederea fără margini pe care autorii secolului XIX o aveau în
Hortensia Papadat-Bengescu - 125 by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/15687_a_17012]
-
ca element de supraviețuire, scindarea morală la o scară generală înfricoșătoare. Dar și cu un însemnat număr de excepții. Un mare contingent de lucrări memorialistice ne procură mărturii asupra epocii, mai cu seamă din detenție. Vremea încercuirii în modalitate romanescă, narează, în primul tom, lungul drum către libertate al unui tânăr căutat de Securitate, spre a fi arestat/ judecat pentru complot (termen de cea mai largă cuprindere în legislația comunistă) și care se sustrage sistematic, timp de doisprezece ani capturării, într-
În luptă cu atotputernicii by Barbu Cioculescu () [Corola-journal/Journalistic/15766_a_17091]
-
mai frumoși ani ai vieții, situație care ar fi putut lua, în roman, aspecte de cel mai declarat dramatism. Însă, la cea de a treia persoană, eroul nu-și exhibă rănile, nu se autocompătimește, nu-și urlă spaimele, ci doar narează împrejurări, cu răceala istoricului. Și, paradoxal, din acest ton, narațiunea primește un suflu tineresc, romanul o tentă detectivistică, primează aventura, pariul. Numai punându-te în locul celui ce nu știa dacă va izbuti să treacă neobservat în tren ori tramvai, sau
În luptă cu atotputernicii by Barbu Cioculescu () [Corola-journal/Journalistic/15766_a_17091]
-
experiența noastră vie, care ne învață că deși viața e în esență imprevizibilă, ea e condusă de o cauzalitate. Frank Kermode a scris foarte bine despre această chestiune în The Sense of an Ending. Un aspect al științei de a nara e să maschezi dovezile care, retrospectiv, îți vor face surprizele să pară convingătoare atunci când se produc. Textul romanțios tradițional tinde să aglomereze surprize, fără să le facă câtuși de puțin convingătoare. Romanul realist încearcă să le facă să pară parte
David Lodge - Nu obiectez la caracterizarea "romancier comic afectuos by Lidia Vianu () [Corola-journal/Journalistic/16242_a_17567]
-
sau boala iubitei. * Excesul e facil în sine. De unde dificultatea de a-l identifica cu păcatul, de a-i realiza gravitatea. * "Trecem pe lîngă absurditate și nu ridicăm măcar o sprînceană revoltați; auzim neghiobii și nu zbîrcim măcar din- tr-o nară dezgustată; vedem impostura și ticăloșia și zîmbim frumos ca la întîlnirea celor mai bune cunoștințe" (I.L. Caragiale). * "Lumea actuală, lipsită de o autoritate consacrată, pare plasată între două imposibilități: cea a trecutului și cea a viitorului" (Chateaubriand). * "Excesele libertății duc
Din jurnalul lui Alceste (X) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/16349_a_17674]
-
constituie unicul bagaj cultural al prolificului scriitor. E un fel de deconstrucție ironică a portretului scriitorului "de forță", care poate crea la nesfîrșit povești senzaționale din materialul aflat la îndemînă, e o caricatură a rețetei literaturii de succes. Povestirile sînt narate la persoana a treia, deși ele ar trebui să fie de fapt dialoguri, dramatizare. Pedro Camacho este în același timp actor, este un factotum al acestei industrii, un fel de om-computer (deși nu sîntem încă în epoca informaticii), iar acest
Mătușa Julia și condeierul by Luminița Marcu () [Corola-journal/Journalistic/16372_a_17697]
-
protestante, dezaprobatoare. O Emmanuelle Béart oarecare, deși în rolul principal, și o Isabelle Huppert excelentă, deși într-un rol restrâns ca durată și importanță. Aceeași excelentă Isabelle Huppert în "Merci pour le chocolat", în regia lui Claude Chabrol. Un film narat cu o desăvârșită artă a nuanței, acumulării detaliilor și tensiunii psihologice - un thriller domestic, distins de curând cu Premiul Louis Delluc. Desigur, însă, la Solothurn s-au văzut multe și bune filme elvețiene. Să amintim interesanta retrospectivă dedicată celor 30
Ca un ceasornic elvețian by Viorica Bucur () [Corola-journal/Journalistic/16396_a_17721]
-
Citiți romanele din epocă, scrise și ele sub impulsul entuziasmului și dacă nu vă veți convinge, atunci cereți accesul la dosarul dumneavoastră de la Securitate: este, cu siguranță, voluminos! Dar să răsfoim și ceva mai veche literatură. Ion al lui Rebreanu narează soarta tristă a unui țăran împătimit de pământ, caz patologic și pe atunci, - romancierul a dezbătut și altele, din diferite medii. Oribilul sfârșit al lui Ion este nu doar veridic, dar și moralizator: țăranul mintos și câtuși de puțin dornic
În fine, o prognoză optimistă! by Barbu Cioculescu () [Corola-journal/Journalistic/16425_a_17750]
-
frîu de temperamentul ce-o conține, însă mereu zgîndărită de circumstanțe, silită prin chiar natura lor la o înfățișare mozaicată. Neliniștea sufletească se conjugă cu o neliniște formală. Cu toate că nu ea alcătuiește facultatea de bază a ființei scriitorului ce-și narează viața cu un scrupul nu doar al documentului interior ci și al celui exterior (scrisorile primite și, mai presus de toate, punerea în scenă a extraordinarului "Caiet" matern). Ilie Constantin - să-l numim așa, cu un pic de jenă, pe
Caietele unei vieți by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/11928_a_13253]
-
și desenul expresiv, între râsul mușcător și zâmbetul plin de ambiguități. Este un gen al inteligenței și al abilității și, mai ales, este un produs al spiritului comic. Județul nostru a dat mereu excelenți epigramiști, dovadă că în țară imagi nara a lui Caragiale, râsul are o conjugalitate trainica și frumoasă cu plânsul. Mă bucur că în fruntea epigramiștilor de azi se află un prahovean de marcă, Dl. Ionescu-Quintus, admirabil, om de spirit și de ta lent, ajuns - grație lui Dumnezeu
O zi solemnă... sub zodia lui Caragiale. In: ANUL 5, NR. 28-29, MARTIE-APRILIE 2012 by Laurenţiu Bădicioiu () [Corola-journal/Journalistic/93_a_107]
-
Stoiciu și a familiei sale, căci dumneaei semnează rândurile liminare, există ceva în plus și în minus. Mai întâi, faptul că Gina Stoiciu și scriitorul cineast Constantin Stoiciu nu prea aduc cu portretul viitorului exilat. Despărțirea de țară, așa cum o narează Gina Stoiciu, are ceva de lentoare indecisă. Ieșim, carevasăzică, din țară, ei și? Ne întoarcem. De aici la exilul definitiv e, totuși, cale lungă. Aflați la marginea ficțiunii - așa cum reiese din fragmentul citat - nu aveau cum să rateze indiciile unei
Echilibrul vindecat by Marius Miheț () [Corola-journal/Journalistic/2730_a_4055]
-
și naționaliști, e fascinată de Cioran și citează mult din Noica (alături de Vulcănescu, Pleșu și... Dan Puric). E limpede că este adepta stoicilor, pentru care viața este destin și fatalitate, iar echilibrul se câștigă numai acceptând versiunea trăită. Drept urmare, ea narează pașii exilatului, cei obligatorii: începând cu șocul cultural, continuând cu sentimentul turistului derutat, confruntarea socială și încheind cu adaptarea/marginalizarea. Toate pe fondul unei Americi dereglate identitar. Pentru cei cu gând de ducă, volumul este un excelent ghid cultural, propunând
Echilibrul vindecat by Marius Miheț () [Corola-journal/Journalistic/2730_a_4055]
-
propriile fantasme, pe care le identifică drept ceea ce sunt, dar de a căror realitate ontologică nu se îndoiește, totuși) sau ale unor pelicule celebre (zborul imaginar care amintește de începutul lui Opt și jumătate al lui Fellini sau scena erotică narată de Sabin, cu femeia uriașă care îl absoarbe pe un puști între coapsele ei, desprinsă parcă din Amarcord-ul aceluiași regizor). Poezia fantasmatică a unor secvențe este conjugată cu ilustrațiile suprarealiste, cu motive mitologice, ale lui Alexandru Pecican, care ne pun
Romanul unui Don Juan ratat by Gabriela Gheorghișor () [Corola-journal/Journalistic/2577_a_3902]
-
fel de Maria Magdalena, și Simion, fratele lui Beniamin. De cealaltă, Neculai Crăciun și Todor Grancea, profesioniștii Puterii, unul al Securității, celălalt al Partidului. Din nefericire, romanul păcătuiește prin lipsa de diferențiere a vocilor narative. Simion, Scândurica și Marlena, deși narează la persoana întâi, vorbesc la fel, nu au tonalități distincte. Așa se face că discursul dominant, deși la persoana a treia, nu distonează nicicum cu celelalte voci narative. În plus, femeile, deși fără un trecut formator, sunt purtătoare de idei
Șansele incertitudinii by Marius Miheț () [Corola-journal/Journalistic/2599_a_3924]
-
ori chiar al patrulea, fie o prostituată, fie dansatorul însuși. Jocuri, arte și o pasiune Arturo Pérez-Reverte ne surprinde încă o dată, folosind ca pretext jocul - șahul, artele - muzica și dansul, ca să urmărească povestea unei pasiuni. Îndrăznește, ca scriitor spaniol, să nareze o mică istorie a tangoului, în poveștile spuse de Max Costa, în demonstrațiile din Buenos Aires. Îndrăznește să prezinte șahul, ca joc de competiție serioasă, dificilă, cu arsenalul aflat la vedere și secretele pregătirii marilor maeștri. Însă ele sunt deja bine
Tango, spionaj, șah sau probele unei pasiuni by Elisabeta Lăsconi () [Corola-journal/Journalistic/2790_a_4115]
-
2010, 28 minute 20. Room/ Camera, regia Fernando Franco, Spania, 2011, 18 minute 21. Slides/Secvențe, regia David Ilundain, Spania, 2011, 17 minute 22. L'Arroseur/Seceta, regia Mohamed Aouad, Maroc, 2011, 24 minute 23. Dia Estrelado/Zi înstelată, regia Nara Normande, Brazilia, 2011, 17 minute 24. De azi înainte, regia Dorian Boguță, România, 2012, 32 minute 25. Teardrop/Lacrima, regia Damian John Harper, Germania / SUA, 2011, 15 minute 26. O mie de lucruri în comun, regia Sarra Tsorakidis, România, 2011
Competiţia NexT 2012 [Corola-blog/BlogPost/97110_a_98402]
-
Raluca Popa, Roxana Bentu, Tuliu Oltean, Dan Panaitescu și Dragoș Ștefan. Filmul este un documentar animat care prezintă sfârșitul tragic al lui Claudiu Crulic, în ianuarie 2008, după patru luni de greva foamei într-o închisoare din Polonia. Filmul este narat de vocea actorului Vlad Ivanov, perspectiva fiind cea a victimei. Premii: Mențiune specială în cadrul Festivalului Internațional de Film de la Locarno, 2011. “Școala noastră/ Our school” Regia: Mona Nicoară, Miruna Coca-Cozma; Producător: Sat Mic Film; Țară: România, SUA, Elveția, 2011; Durată
Zilele Filmului Românesc 2012 [Corola-blog/BlogPost/97259_a_98551]