382 matches
-
timpuriu, pare să însemne "tatăl este înălțat" (Abram). Ar putea fi omul care a trăit 175 de ani. Personaj biblic, patriarh al Vechiului Testament, fiul lui Terah din Ur-ul Caldeei, descendent al lui Sem; istoria lui plină de detalii este narata în cartea Genezei cap. 11,26-25,11. Istoria lui a fost redata în diferite feluri, între acestea sunt trei mari paradigme: modul biografic (în sensul modern); citită în baza celor 4 tradiții ale formării Pentateuhului; o citire globală, dar din
Avraam () [Corola-website/Science/297908_a_299237]
-
www.alexstefanescu.ro, 16 decembrie 2012 Cristian Meleșteu practică o proză solid ancorată în calitățile de narator ale autorului, stilul jucînd fără nici o urmă de îndoială locul decisiv. În toate cele trei texte avem o povestire centrată asupra unui personaj, narată fie la persoana întâi, cum este cazul microromanului care dă și titlul volumului, fie dintr-o perspectivă extrem de apropiată personajului, cu numeroase pasaje de discurs indirect liber, cu intromisiuni voite ale vocii auctoriale în text. De altfel, acest omniprezent personaj
Cristian Meleșteu () [Corola-website/Science/333304_a_334633]
-
reprezintă conceptul de „capitală” din afirmația „capitala statului Pará este Belém”, adică ceea ce reprezintă orașul Belém pentru statul Pará și ce reprezintă statul Pará pentru Brazilia. Narațiunea (cu profesorul în poziția naratorului) îi determină pe elevi să memoreze mecanic conținutul narat. Mai mult, îi transformă în „containere”, în „recipiente” care să fie „umplute” de profesor. Cu cât umple mai mult recipientele, cu atât e mai bun ca profesor; cu cât mai ușor se lasă umplute recipientele, cu atât sunt mai buni
Pedagogia oprimaților (fragment) () [Corola-website/Science/295692_a_297021]
-
parcurs în lung și în lat cadrilaterul, încercând să descrie viața turcilor din orașe și din sate, obiceiurile, istoria lor acolo. 1934 - Apare volumul "Hotar de țară", Ed. Cartea Românească, 255 pagini, roman de război. Acțiunea, în mare parte autobiografică, narată chiar la persoana întâia, se petrece în primul război mondial, într-o fortăreață de pe malul Nistrului, la hotarul cu Rusia Sovietică. Se încheie odată cu sfârșitul războiului, cu trecerea refugiaților și statornicirea hotarului. Trebuia să urmeze și un volum al II
Octav Vorobchievici () [Corola-website/Science/324108_a_325437]
-
a nu-și plăti datoriile sub pretext că aceasta este stilul de viață al ,cavalerilor rătăcitori" duce la umilințe, bătăi și lipsuri pe care de cele mai multe Sancho trebuie să le îndure. Tot în această primă parte a romanului ne sunt narate două povești de dragoste (Grisostomo și Marcela; Cardenio și Lucinda). În cele din urmă, Don Quijote se lasă convins să plece acasă. Autorul sugerează existența unei a treia aventuri, dar susține că s-au pierdut documentele. Această a doua parte reprezintă
Don Quijote de la Mancha () [Corola-website/Science/314625_a_315954]
-
american) este DVD-ul "Phoenix", compilat de Planetary Society. Discul conține "Viziuni ale lui Marte", o colecție multimedia de literatură și arta legate de Planeta Roșie. Printre lucrări se numără texte din "Războiul Lumilor" de H.G. Wells (și versiunea radio narata de Orson Welles), "Marș aș the Abode of Life" de Percival Lowell cu o hartă a canalelor marțiene imagiate de el, "Cronicile marțiene" de Ray Bradbury, și "Marte verde" de Kim Stanley Robinson. Se află înregistrate și mesaje adresate direct
Phoenix Mars Lander () [Corola-website/Science/308747_a_310076]
-
Aeriene Britanice. Am insistat să prezint firul roșu al romanului Zbor spre libertate, fără a epuiza momentele de suspans și alte episoade colaterale, spre a sublinia personalitatea deosebită a Tinei Cosmin, alias Pia Pillat. Căci, oricât de fabulos-romanești par întâmplările narate, ele sunt, așa cum ne asigură și editorul, sută la sută autentice, doar numele localităților și ale personajelor, uneori chiar gradele de rudenie fiind schimbate de către autoare pentru menajarea celor rămași în țară și ferirea acestora de consecințele nefaste ale Securității
Zbor spre libertate? by Carmen Brăgaru () [Corola-journal/Memoirs/9752_a_11077]
-
propunându-i-se autoarei să fie ecranizat. Refuzul categoric avea în spate teama de a nu periclita situația rudelor rămase în țară, care trecuseră deja prin experiența anchetărilor, încarcerării și a domiciliului forțat. După exact șaizeci de ani de la evenimentele narate și treizeci și patru de la publicarea în Occident, romanul a fost recuperat și în țara pe care Pia Pillat a fost nevoită să o părăsească, recuperare datorată nepoatei sale, Monica Pillat, îngrijitoarea ediției, și a traducătoarei Mariana Neț. Ediția de față cuprinde
Zbor spre libertate? by Carmen Brăgaru () [Corola-journal/Memoirs/9752_a_11077]
-
care decalează istoria realismului la fantastic. Tzvetan Todorov plasează la baza literaturii fantastice fenomenul îndoielii. După el, fantasticul se naște în momentul în care personajul, naratorul sau cititorul pune la îndoială realitatea evenimentului povestit. Imposibilitatea de a decide dacă evenimentul narat aparține lumii cunoscute, raționale și creditabile sau mai degrabă unei lumi în care domnesc forțe necunoscute și misterioase determină, potrivit acestui teoretician, apartenența la genul fantastic. H.-P. Lovecraft consideră că spaima și groaza suscitate de narațiune sunt pilonii genului
Tipuri de romane () [Corola-website/Science/299179_a_300508]
-
o versiune alternativă a povestirii " Cazul diamantului Mazarin", deși a precedat-o pentru un anumit timp. Cândva, în cursul interpretării pe scenă a piesei, a fost scrisă o povestire care a adaptat piesă, acesta fiind motivul pentru care povestirea este narata la persoana a III-a și nu la persoana I că în povestirile narate în mod tradițional de Watson. Cu toate acestea, unii pretind că piesa a aparut inițial într-un proiect timpuriu al piesei "Sherlock Holmes" (de mai sus
Canonul lui Sherlock Holmes () [Corola-website/Science/324728_a_326057]
-
20 de un proiect post-balzacian de integrare a realității exterioare. Ochiul netulburat al romancierului realist și transparența naratorului pe care îl utilizează lasă loc unei participări ce îmbracă toate formele posibile, de la compasiunea cea mai adâncă la ironia teribilă. Evenimentele narate sunt învelite în straturi succesive de metatext, derularea întâmplărilor nemaifiind suficientă, ci reclamând o interpretare a lor. Personajele importante, simpli actori până acum (cu ponderi diferite cerute de rolul jucat), devin observatori, martori, regizori și autori. Ei încep să aibă
Un alt fel de roman by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/10217_a_11542]
-
glumeață, în fond banală. De aceea, sub titlul poetic Iubirea ca o mânză neagră (1995) se află un roman destul de inconsistent, confesiv, despre iubirile succesive sau simultane ale protagonistului, un om afectat de o maladie cardiacă etc., „felii de viață”, narate alert, dar fără suflu, în registrul burlescului intimist curent în mediile intelectuale de la sfârșitul secolului al XX-lea. SCRIERI: De-a soarele, București, 1967; Echilibru până în ploaia din octombrie, București, 1969; Erezii, București, 1970; Poeme rococo, București, 1970; Ninse colinele
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288386_a_289715]
-
Sorescu după un răstimp al uniformității stilistice”385, adăugând că, îndeosebi cea de-a doua, a zdruncinat în mod vădit sistemul de așteptări ale momentului, nepregătit să primească un Sorescu fără poantă și „să admită drept poezie cele câteva episoade, narate sau dialogate din lumea satului”386. Noutatea absolută a acestei poezii a provocat - cum era de așteptat - perplexitate. Nu numai că ea se plasa într-un contrast izbitor cu spiritul solemn, ceremonios al producției poetice românești de până atunci, dar
[Corola-publishinghouse/Science/2135_a_3460]
-
vaca mănîncă iarba, iarba se preface în carne de vacă. Tot așa, cînd pisica mănîncă pește, peștele se preface în carne de pisică. Suferința pe care o asimilăm dintr-odată, devine euforie" (N.S.). Tot aici descoperă discreția și solidaritatea, fericiri narate emoționant și prezentate ca veritabile minuni dumnezeiești. În ianuarie 1960, la începutul anchetelor, aflăm la ce "tratament" era supus de torționari, "tratament" cunoscut pe propria piele de toți cei trecuți prin mîinile Securității: bătaie, una animalică, pînă cînd îi vezi
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1574_a_2872]
-
un fel de „arhetip” al cuplului, în cheie amar-ludică, cu poveștile cărora începe și se încheie romanulmozaic), în vreme ce unele personaje își irosesc „intrările” în monoloage minimalist-autoreflexive, lăsând în fundal istoria vieții lor. Cartea, gândită dramatic ca o succesiune de acte narate (recte interpretate), rând pe rând, de toți eroii acestei comedii umane se încheie cu o scurtă amintire de la pescuit, relatată nostalgic, dar și cumva omagial, de prietenul bolnav de cancer al răposatului Ernest Blot. Este singurul monolog atipic al cărții
Monoloagele nefericirii by Florina Pîrjol () [Corola-journal/Journalistic/2944_a_4269]
-
și rivalul său sfârșește cu un ciob de sticlă de la geamul compartimentului, înfipt în craniu. Ozana își pierde mințile, iar Durban este achitat la un proces în urma pledoariei sclipitoare a prietenului său, avocatul Dimitrie Mihăilescu. Dincolo de spectaculozitatea gratuită a situațiilor narate, există în această a doua parte a romanului, câteva pagini de proză autentică, mai ales acolo unde naratorul urmărește complicatul proces psihologic pe care îl parcurge Ozana întru cristalizarea sentimentului erotic; în fapt, este singurul personaj care trăiește cu adevărat
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
de narator al personajului feminin. El (mai corect spus Creatorul) trebuie să abordeze o manieră ireductibilă la alte stiluri și viziuni, așadar, să fie subiectiv, dar, întrucât dorește ca Fred, în fapt "cititorul" gesturilor sale, să se recunoască în acțiunea narată, trebuie să fie obiectiv. Caracterul inoperant și lipsa de adecvare a termenilor "subiectiv" și "obiectiv" devin, astfel, ușor evidente chiar pentru bunul simț comun, iar formele de impersonalizare sau de subiectivizare a unei opere sunt relative.454 Am încercat să
[Corola-publishinghouse/Science/1457_a_2755]
-
el este în același timp extradiegetic (pentru povestirea tinerei femei) și homodiegetic (povestirea lui Rollon este un eveniment al propriei sale povestiri); Rollon are și un dublu statut: el este în același timp un narator intradiegetic (în calitate de personaj al povestirii narate de narator) și heterodiegetic (având în vedere că povestește aventurile altora și nu pe ale lui). Lecturi recomandate BENVENISTE É., 1966 Problèmes de linguistique générale, Gallimard, Paris, cap. XVIII și XX (Probleme de lingvistică generală, trad. de Lucia Magdalena Dumitru
by DOMINIQUE MAINGUENEAU [Corola-publishinghouse/Science/980_a_2488]
-
scena narativă. Deicticul viitor (veți revedea), de exemplu, este interpretat față de momentul lecturii. Autorul are deci libertatea de a data evenimentele pe care le povestește prin "reflectarea" lor pe scena textuală, și de a nu face trimitere la cronologia povestirii narate decât indirect. 2.8. Eul din "povestire" Am considerat "povestirea" ca un tip de enunțare fără deictice. Făcând acest lucru, ne lovim de o obiecție imediată: există numeroase texte narative la perfectul simplu asociate unui eu; or, eu a fost
by DOMINIQUE MAINGUENEAU [Corola-publishinghouse/Science/980_a_2488]
-
cu care începe Doamna Bovary prezintă un obiect imposibil; pornind de la indicațiile furnizate de text, nu reușim să desenăm șapca respectivă; textul reprezintă un exces față de real. Fenomen care ține de însăși ambiguitatea funcției descriptive: aflată teoretic în serviciul acțiunii narate, ca funcție auxiliară, ea constituie și o pauză decorativă care tinde să aibă valoare în sine. Degeaba a încercat romanul realist să nege această ambiguitate, ea reiese oricum la analiza literaturii baroce sau a anumitor romane contemporane. Literatura poate adesea
by DOMINIQUE MAINGUENEAU [Corola-publishinghouse/Science/980_a_2488]
-
the Novel -, Philip Marlowe intră în categoria personajelor rotunde, a celor care, în decursul existenței, prezintă o certă evoluție psihologică. E de natură secundară faptul că „evoluția” este o „involuție”: important e că datele inițiale se schimbă sub presiunea evenimentelor narate. Gay Brewer face o diferență clară între două grupuri de romane chandleriene (primele patru, The Big Sleep, Farewell, My Lovely, The High Window și The Lady in the Lake, ar constitui - din perspectiva „seninătății” personajului principal - etapa diurnă a creației
[Corola-publishinghouse/Science/2073_a_3398]
-
literatură pornografică, personaje imorale, cadavre și crime - iată orizontul la marginea căruia se ivește, în The Big Sleep, detectivul. Înainte de a fi un autor de intrigi polițiste, Raymond Chandler este un scriitor realist. Fiecare dintre personajele cărții, ca și întâmplările narate, sunt părți ale universului tangibil și, prin urmare, reconstituite după logica discursului realist. Noutatea absolută adusă de Chandler constă în firescul evocării corupției din California anilor ’30: până la el, scenele de violență sau imoralitate erau menite să șocheze. După The
[Corola-publishinghouse/Science/2073_a_3398]
-
a textului. Presărate din abundență, ele sunt mai mult decât niște punți între diverse părți ale narațiunii. Ciudățenia este că, deși acut descriptiv-meditative, sunt plasate adeseori la sfârșitul, nu la începutul capitolelor: deși par să închidă ferestre spre întâmplările deja narate, ele deschid ori sugerează noi piste de urmat. Iată doar câteva exemple: Ocupam o cameră și jumătate, în dosul clădirii, la etajul șapte. Jumătatea de cameră era un birou, despărțit în două, ca să am și odaie de primire. Numai pe
[Corola-publishinghouse/Science/2073_a_3398]
-
doctorului Sonderborg, „jefuit” de banii încredințați de Lindsay Marriott, umilit de neputința de a găsi o explicație logică întâmplărilor în care a intrat. Pentru a pune capac înfrângerilor fără drept de apel, la sfârșitul romanului, Helen Grayle, demonul din spatele întâmplărilor narate, reușește - pentru o vreme - să scape. Chandler însuși s-a arătat în repetate rânduri încântat de roman. Într-o scrisoare din septembrie 1949 către Dale Warren, autoadmirația atinge cote aproape neverosimile. Comparând cartea cu The Little Sister, Chandler spune: Cred
[Corola-publishinghouse/Science/2073_a_3398]
-
din scrierile anterioare, The High Window este cartea lui Marlowe, cronica detaliată a trăirilor și aventurilor detectivului însetat de adevăr. Plasat în mijlocul intrigii, Marlowe induce tensiunea pornind de la o situație banală. Ceea ce l-a dezamăgit, probabil, pe Chandler în raport cu aventurile narate este spațiul îngust pe care și l-a îngăduit: vocea, gândirea, acțiunea aparțin în întregime eroului, nu scriitorului. Printr-un proces creator greu analizabil, el s-a detașat de universul fictiv, limitându-se la contemplarea, din exterior, a acestuia. Autoscopia
[Corola-publishinghouse/Science/2073_a_3398]