458 matches
-
întotdeauna o pro-blemă de etică, dar și de sacralitate, să ne alegem postura de spectator. Căci dacă spectacolul se desfășoară sub ochii noștri, atunci identitatea dintre joc și act sacru, pe care o revela Platon, devine evidentă, tocmai prin depășirea narativității cotidianului pentru a intra în poeticitatea scenei. Însuși cadrul fix al unui spectacol de teatru oprește mintea din căutările ei iluzorii, o înțelepțește, o ajută să se focalizeze asupra unor valori profund umane și, printr-un efect cumulativ, se produce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1504_a_2802]
-
al volumului, de fapt o aplicație tehnică inerțială vizând lumea atipică și încrâncenată din versurile unei tinere autoare cum e Ruxan-dra Novac. Se pretează poezia unei abordări atât de terestre? Îndeplinește ea cerințele lui Trousson, care invoca - să ne amintim - narativitatea? Și dacă da, atunci cum se face că Ileanei Mălăncioiu sau lui Ioan Es. Pop nu li se acordă un tratament critic similar? Un răspuns îndelung ticluit ar fi la fel de infertil pe cât sunt întrebările de aprige. Cred că Bogdan Crețu
Cronicari moldoveni by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/8859_a_10184]
-
nr. 6, editat în 2006) fiind exemplar sub aspectul simptomatologiei, dar și al posologiei informației și redundanței relevate de fenomenul componistic irlandez. Unitatea De la suspiciunea unei pedagogii creatoare cu iz conservatorist, paternalist, imobil am fost constrîns să iau act de narativitatea unei școli populate cu ambele categorii sonore surprinse cândva de Carl Dahlhaus: muzica absolută și expresia muzicală. O narativitate ce simulează fie procese mentale abstracte, intens formalizante, transferabile în soluții componistice riguros controlate logico-matematic, fie imagini sonore concrete aparținând realității
Music from Ireland by Liviu Dănceanu () [Corola-journal/Journalistic/9926_a_11251]
-
fenomenul componistic irlandez. Unitatea De la suspiciunea unei pedagogii creatoare cu iz conservatorist, paternalist, imobil am fost constrîns să iau act de narativitatea unei școli populate cu ambele categorii sonore surprinse cândva de Carl Dahlhaus: muzica absolută și expresia muzicală. O narativitate ce simulează fie procese mentale abstracte, intens formalizante, transferabile în soluții componistice riguros controlate logico-matematic, fie imagini sonore concrete aparținând realității înconjurătoare ori ficționalității interioare, convertite în genuri și forme quasi-programatice sau, în orice caz, solidare unui imaginar de nuanță
Music from Ireland by Liviu Dănceanu () [Corola-journal/Journalistic/9926_a_11251]
-
l-a pus în scenă. Spectacolul imaginat natural de poemele lui Cristian Popescu prinde astfel viață, atmosfera iese din carte și se arată, goală, vie în morbiditatea ei, cât se poate de expresivă și de profundă. Lirismul se păstrează deasupra narativității poemelor și nu pălește nici în fața imaginii, nici în fața transpunerii dramatice. Ceea ce în poemele din Familia Popescu, Cuvînt înainte, Arta Popescu apărea sub forma unui monolog confesiv, concentrat referențial și, bineînțeles, totalmente personal, în piesa Un tramvai numit Popescu se
Un moment numit Popescu by Iulia Iarca () [Corola-journal/Journalistic/8968_a_10293]
-
aceleași inatacabile standarde formale. Mai puțin eterogen decât o afirmă titlul, volumul Eclectica, apărut de curând la Cartea Românească, continuă să evite tocmai notele specifice ale generaționismelor de dată recentă: supralicitarea afectivității, confesiunea zguduitoare, aparenta anticalofilie, ambiguizarea - deci poetizarea - cotidianului, narativitatea. Să refuze emoționarea publicului și violentarea lui. Cu alte cuvinte, să stea, ritos și simpatic, în calea tăvălugului - eficace ori nu, valoros ori nu neapărat - de clișee. În mod clar, o asemenea atitudine devine interesantă întâi pentru teoreticieni și abia
Europa latină by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/9024_a_10349]
-
un interviu, regizorul își expune și mai clar intențiile, aceea de a realiza un film care să poată fi vizionat în sălile de conert sau să poată fi expus în muzee de artă contemporană. Într-adevăr, filmul, cu excepția reziduurilor de narativitate, de factual, adică ceea ce mai rămîne din scenariu și din thriller-ul, policier-ul conceptual ar putea să treacă drept un fel de instalație video. Totuși, o instalație video are nevoie de un cadru al ei, care nu este numai
Îngerul gratuit by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/9086_a_10411]
-
subiectul epic. Nu bate mai departe decât versurile sarcastice și dezinhibate din experiența muzicală de tip hip-hop. Carența epicului ar fi principala defecțiune, pentru că în romanele noastre nu prea se întâmplă mare lucru. Prozatorii noștri trebuie să învețe narațiunea și narativitatea, după Graham Greene, de exemplu, pe care l-am mai pomenit. Cele mai bune romane din proza actuală au o intrigă de bibliotecă: sufletul androgin în Pupa russa de Gheorghe Crăciun, sau relația ucenic-maestru în romanele recente ale lui Nicolae
Starea prozei (file dintr-un carnet) by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/9309_a_10634]
-
și hermeneutica în comunicarea interculturală, neurosemiotica, identitate, semnele sănătății, concepte pragmatic-semiotice în artă, biosemiotica, spațiul urban, vorbire și discurs, publicitate și marketing, animale și peisaj în artă, mitologie și folclor, semne ale corpului și ale incorporării, gestualitate și tăcere, cinema, narativitate muzicală, antroposemiotică, jurnalism și media, modă, design, falsificarea înțelegerii în literatură și înțelegerea falsă ca literatură, analiza comparativă a semioticii chineze și a celei occidentale, traducerea ca înțelegere falsă, avangarda, comunicarea om-mașină, memorie și educație, arhitectură, înțelegerea orașelor, Claude Lévi-Strauss
Al IX-lea Congres Internațional - Semiotica în spectacol by Solomon Marcus () [Corola-journal/Journalistic/9348_a_10673]
-
mai clară, cu atât mai prozaică, mai epică, recte, mai narativă. O operă deschisă, cu o cinetică de tip narativ, mizează pe predominanța informației sonore, în timp ce o operă închisă, cu o cinetică de tip contemplativ, se bazează pe prevalența redundanței. Narativitatea și contemplativitatea s-au impus ca dominante ale variilor perioade din istoria muzicii. În Antichitate, fie că era repetitivă, fie improvizatorică, muzica afișa o pregnanță contemplativă, acționând mecanismul închiderii operei și, pe cale de consecință, lucrând împotriva deschiderii ei grație situționalității
Între claritate și echivoc by Liviu Dănceanu () [Corola-journal/Journalistic/9457_a_10782]
-
spațiului sonor. Bunăoară, criteriile Barocului laic și instrumental nu prea îngăduie viziunile privilegiate, frontale, categorice (vezi Arta fugii sau Ofranda muzicala), ci determină ascultătorul să se deplaseze necontenit pentru a recepta muzica în ipostaze mereu noi, sustrase obișnuințelor canonice, înțepenite. Narativitatea se consolidează pe ambiguitatea misterului componistic, ce se cade a fi descoperit și cercetat, chiar și în pofida faptului că opera muzicală nu se fundamentează pe raporturi evidente, previzibile. O altă direcție vizează garantarea unei ordini cosmice în care se mizează
Între claritate și echivoc by Liviu Dănceanu () [Corola-journal/Journalistic/9457_a_10782]
-
cvadraturii în alcătuirea motivelor, frazelor și perioadelor ori în structurarea formulelor ritmice și a strategiei orchestrale. Romantismul propune cu osârdie evitarea sensului unic și aureolarea textului muzical cu o remarcabilă densitate de sugestii, postulând intențional opera deschisă, polisemică, încărcată de narativitate. Tot ceea ce a urmat Romantismului (Impresionism, Expresionism, Neoclasicism, Concretism, Conceptualism etc.) și-a extras seva fie din programatismul (manifest ori implicit) intens narativ, fie din universul disciplinat al Barocului religios, accentuat contemplativ, ambele paradigme desfășurându-se sub semnul opiniei lui
Între claritate și echivoc by Liviu Dănceanu () [Corola-journal/Journalistic/9457_a_10782]
-
părților componente, o operă în mișcare poate îmbrăca aparența muzicii de tip narativ, fiind în prezența unui fenomen de neidentificare a operei respective cu ea însăși, și de evidențiere a unor noi aspecte după fiecare consum estetic. Dacă în literatură narativitatea se supune în general principiilor logicii deductive, reliefând un mesaj concret, inconfundabil, în lumea muzicii narativitatea este mai curând solidară ideii de câmp, cu varietatea lui de cauze și efecte, de determinări și neprecizări, de continuități și intermitențe, relevând un
Între claritate și echivoc by Liviu Dănceanu () [Corola-journal/Journalistic/9457_a_10782]
-
unui fenomen de neidentificare a operei respective cu ea însăși, și de evidențiere a unor noi aspecte după fiecare consum estetic. Dacă în literatură narativitatea se supune în general principiilor logicii deductive, reliefând un mesaj concret, inconfundabil, în lumea muzicii narativitatea este mai curând solidară ideii de câmp, cu varietatea lui de cauze și efecte, de determinări și neprecizări, de continuități și intermitențe, relevând un mesaj abstract, indefinibil. Narativitatea unei opere muzicale se apropie de ceea ce Jean-Paul Sartre numea Abschattungen, adică
Între claritate și echivoc by Liviu Dănceanu () [Corola-journal/Journalistic/9457_a_10782]
-
general principiilor logicii deductive, reliefând un mesaj concret, inconfundabil, în lumea muzicii narativitatea este mai curând solidară ideii de câmp, cu varietatea lui de cauze și efecte, de determinări și neprecizări, de continuități și intermitențe, relevând un mesaj abstract, indefinibil. Narativitatea unei opere muzicale se apropie de ceea ce Jean-Paul Sartre numea Abschattungen, adică profiluri, opera neputând fi redusă la o serie finită de manifestări, fiecare din ele conturând un mesaj în continuă schimbare. Profilurile mesajului sonor stau la baza oricărui act
Între claritate și echivoc by Liviu Dănceanu () [Corola-journal/Journalistic/9457_a_10782]
-
caracterizează fiecare moment al experienței noastre de cunoaștere a unui opus muzical. Problema raportului dintre mesajul sonor și fundamentul său narativ devine, într-o perspectivă de deschidere perceptivă, problema raportului dintre mesaj și pluralitatea percepțiilor pe care el le emană. Narativitatea mesajului sonor este, în funcție de realizările de facto, identificabilă cu formativitatea individualizată, ale cărei intenții se află organic însămânțate în datele originare oferite de opera muzicală.
Între claritate și echivoc by Liviu Dănceanu () [Corola-journal/Journalistic/9457_a_10782]
-
în jurul anului 2000, Vlad Moldovan nu le e, acestora, dator prin nimic. Cel mult o anume tăietură molcomă a sintagmelor și o anume indiferență față de formulările insistent expresive l-ar putea situa pe același meridian cu Ștefan Manasia. Fragmentarismul și narativitatea nu mai sunt, la el, premise ale poeziei, ci repere ale viziunii. Pe care, ulterior, la cerere, fiecare o poate transforma în ce vrea. Un poem care trimite la practicile zen se încheie, riguros, cu însemnarea orei și a datei
Vara patriarhilor by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/8179_a_9504]
-
Apoi, montînd dansurile. CÎnd coloana sonoră și coregrafia erau gata, am Început lecturile. La fel, recent, avînd În de pus În scenă piesa lui Angel Norzagaray Scrisori la poalele unui copac, am realizat că singura mea șansă de-a anula narativitatea dramei rămîne găsirea unei idei de mișcare a interpreților, dincolo de text - ba chiar uneori...Împotriva lui. În ambele cazuri, succesul de critică a fost Îmbucurător. Ceea ce-nseamnă că nu există, În arta spectacolului, Întotdeauna, reguli ; regula de aur = inexis tența
Jurnal teatral, 4 by Bogdan ULMU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1599_a_2908]
-
dacă e să o numim totuși astfel) a durat numai cîteva ore, mai precis de la fuga cu elicopterul a lui Ceaușescu și pînă În momentul cînd a fost capturat, Împreună cu soția lui, pe o șosea de lîngă TÎrgoviște. Considerentele de narativitate impuneau Însă ca povestea să continue Într-un ritm la fel de alert, pentru a le Întreține cetățenilor sentimentul propriei importanțe și a evita inerentele frustrări care urmează momentelor de mare tensiune emoțională. Apariția, În aceste condiții, a unor teroriști s-a
Christina Domestica şi vînătorii de suflete by Petre Cimpoieşu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1372_a_2701]
-
rând, dar uneori chiar peste cotoarele subțiri ale plachetelor. Că acest lucru a fost greșit înțeles, o dovedește tonul destul de rezervat al comentariilor privitoare la următoarea carte a sa, Circul domestic (2005). Categoric superioară zgomotoasei intrări în scenă, măcar prin narativitatea discretă a ciclului omonim, ea a avut de înfruntat suma de prejudecăți a unei lecturi revolute și, ca să fiu sincer, ideologizate. Căci balanța critică n-a evaluat, atunci, legitimitatea estetică a noului demers, ci puterea de justificare a vitalității unei
Poezie și deziderat by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/7262_a_8587]
-
curând, iluzionist: în dreapta, cu eșarfe de-ale mamei; în stânga, cu un haute-de-forme al unuia dintre bunicii mei, recuperat din „pivnița adâncă”. L. N.: Vă plăceau basmele/basnele? Ș.F.: Mai degrabă, nu. N-aveam, pe cât bănui, „organ” epic, nefiind adeptul narativității! L. N.: Ați trecut prin faza plăcerii de a auzi, la nesfârșit, o poveste? Care era aia? Ș.F.: Povestea?... Nu prea era. L. N.: Cum așa? Ș.F.: Aveți dreptate, ar cam fi fost una, Frumoasa din pădurea adormită
Șerban Foarță by Lucia Negoiță () [Corola-journal/Journalistic/5914_a_7239]
-
lucru? Nu cumva planul de reeducare al lui Bojin a reușit? Sau frica de necunoscut e mai puternică decât răul cunoscut? (situație ce amintește de parabola lui Vișniec din Domnul K. eliberat) etc. Matei Brunul este un roman cu o narativitate simplă, tradițională, însă povestirea, cu vădite propensiuni cinematografice, nu scapă nicio clipă controlului auctorial. Dincolo de simbolismul transparent (chiar facil) al marionetei (condiția omului într-un sistem dictatorial), punctul forte al amplei construcții epice îl reprezintă oglinda realistă și dramatică a
Păpușari și marionete by Gabriela Gheorghișor () [Corola-journal/Journalistic/5179_a_6504]
-
construcția epică. Lumea nu "revelă" decît discontinuități și traiectorii suspendate. Cum ar putea atunci literatura să o contrazică? De altfel, pentru edificare, așa cum spuneam, el a mutat accentul, în roman, de pe "poveste" pe "percepție" sau, mai precis, de pe "narațiune" pe "narativitate". Naratorii sînt adevărații eroi ai prozei jamesiene. Ei "fac" și "desfac" universul epic, în conformitate cu gradul lor de participare/apartenență în/la acest univers. Scriitorul a vorbit pe larg despre capacitățile (diferite!) de "reflectare" a naratorilor (James îi numește pe naratori
Portretul unui reflector by Codrin Liviu Cuțitaru () [Corola-journal/Journalistic/6746_a_8071]
-
dar și față de radicalismele primei faze a romanului modern. Una e să prezinți istoria printr-un narator lucid și bine decorat conceptual, și alta e să ai drept martor și narator un individ deficitar din mai toate punctele de vedere. Narativitatea câștigă paliere de semnificații frapante, iar limbajul, indiferent de construcția interioară și de relația imagistică, creează un univers atipic, din care cititorul prelua un evantai de excentricități naive, sfârșind, de cele mai multe ori, prin a simpatiza cu personaje (naratoare) inclasabile. Dan
Literatura loser-ilor by Marius Miheț () [Corola-journal/Journalistic/4567_a_5892]
-
pe dos/ Toate merg cu capu-n jos...” Subcapitolul Universalitatea expresiei artistice, din VI. Izvoarele râsului în opera lui Creangă, se datorează tocmai acestei confruntări cu o carte ce vine să rezolve, prin argumente de arheologie a mentalității populare, ecuația narativității parodice, „năzdrăvane”, cu gustul fabulosului vesel și a reveriei absurde. În privința homerismului la Creangă, autoarea monografiei îl concepe „nu în sensul dimensiunilor eroice ale vechilor greci sau ale unora din personajele lui Dante, ca Ferinata degli Uberti. Gigantismul „coblizanilor” e
„Lumea pe dos” și „personajul anapoda”, într-o viziune comparativă by Cristian LIVESCU () [Corola-journal/Journalistic/3463_a_4788]