329 matches
-
Brătieni, deci "reacționară", aparținând "burghezo-moșierimii", și a soțului ei, un opozant neînduplecat al regimului de teroare, instaurat în România după invazia sovietică. Prietena Piei Pillat este impresionată de momentele de tensiune pe care le trăiseră eroii și mai ales de către naratoare, care se luptase cu imposibilul spre a-și salva soțul. în același timp, ea percepe valoarea literară a textului și-i cere îngăduința prietenei să-l încredințeze unui editor. Acesta se arată entuziasmat. Pia Pillat schimbă, firește, numele eroilor, stabilește
Romanul unei evadări din lagărul comunist by Al. Săndulescu () [Corola-journal/Journalistic/8244_a_9569]
-
ambiguității ori despre împiedicarea acesteia în neîntrupare, e și aceasta o formă de despuiere de sensuri, fiindcă posibilitatea izbăvirii nu are contur, iar renghiurile jucate devin de fapt decolorate" (p. 107). Un delir imagistic și verbal caracterizează discursurile personajelor, ale naratoarei și ale autoarei înseși. Sintagmele compromițătoare circulă de la unii la alții, ratând astfel o eventuală funcție individualizantă. Altfel spus, personajele, în tiradele ori confesiunile lor epistolare, nu se exprimă mulțumitor în limba română curentă nu întrucât ele ar fi depozitare
Amintiri venerice by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/8601_a_9926]
-
oriunde în România sau în Europa, oricum într-o stațiune de munte (la Davos sau la Predeal). Femeia narator este și protagonistul cărții, nu numai prin regia propriilor vise psihanalizabile, onirice scenarii premonitorii, ci și prin arta nemântuită a confesiunii. Naratoarea se identifică fizic, psihic, afectiv, puzderia de detalii contribuind la conturarea unei personalități paradoxale, ultrasensibile, discrete, feminine, spre surpriza bărbatului: comesean al ei zile în șir în respectiva pensiune, are prilejul să o observe doar atunci când femeii i se face
Un bărbat și o femeie by Geo Vasile () [Corola-journal/Journalistic/8443_a_9768]
-
și boală ce-și pierd suflul din te miri ce, doi străini care au totuși ceva în comun, lasă în urma lor un parfum de inefabilă elegie și solitudine. Desigur, nu lipsesc întoarcerile în trecut, mărturisirile, suspiciunile biunivoce, meditația despre relația naratoarei cu timpul și cu boala, și nici tresăririle și remușcările bărbatului, mai ales atunci când află de ce natură este suferința femeii, explicându-și desele ei retrageri în sine alternând cu momente de exaltare și frumusețe precum flăcările spontane deasupra comorilor. Ambele
Un bărbat și o femeie by Geo Vasile () [Corola-journal/Journalistic/8443_a_9768]
-
un text cu aparența unor notații de jurnal, care are în centru criza existențială a vârstei de 30-40 de ani. Textul mizează, în genere, pe expresia directă - deși nu neapărat nudă, ci deseori stilizată, lucrată - și pe notația minimalistă, cotidiană. Naratoarea, tânăra femeie aflată la vârsta când apar primele semne de îmbătrânire și când sensul existenței se pune din ce în ce mai stringent, încearcă prin aceste notații să-și imprime un soi de ritm, de disciplină de supraviețuire personală; o face cu detașare, uneori
Scrisul ca disciplină de supraviețuire by Adina Dinițoiu () [Corola-journal/Journalistic/2872_a_4197]
-
și atunci poți zări un chip omenesc și poți chiar schimba câteva cuvinte. Totuși, în esență, cugetul este ocupat cu propriul joc pe care îl desfășoară singur în panopticul schițat în grabă, dispunând figurile pe scena provizorie - autorul și eroul, naratoarea și cititoarea, cel care descrie și cel descris; picioarele, pantofii, tocurile și chipurile vor deveni mai devreme sau mai târziu o parte a acestui joc. Nu regret că am îndrăgit această îndeletnicire în particular - nu aș fi un psiholog bun
OLGA TOKARCZUK - Rătăcitorii () [Corola-journal/Journalistic/4313_a_5638]
-
Ibrăileanu pentru a o atrage printre membrii activi ai cenaclului Sburătorul, unde va insista ca scriitoarea să și obiectiveze stilul narativ, mergând pe linia prozei acelei perioade. Criticul adaugă o mulțime de nuanțe și descrie deosebit de exact Trestia pascaliană a naratoarelor din proza de tinerețe : „eroina tipică a literaturii scriitoarei e în continuă mișcare cu un suflet vibrant în care iubirea se dezlănțuie în uragane, iar dezrobirea pândește la orice cotitură a vieții. Nimic nu e însă mai mișcător și mai
Femeia în faţa oglinzii by Corina Alexa-Angheluş () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1162_a_1871]
-
al capitalei”. Ea se substituie planului real evadând în planul imaginarului spre a se lăsa purtată de fabulos. Trăirea în lumea ideilor Ăintenția exagerată și puternic subliniată de autoare în lucrările cu caracter confesiv) deschide planul narativ ficțional. Eroina devine naratoarea omniscientă și omniprezentă a personajelor identificate aleatoriu pe stradă băiatul, posesorul/posesoarea unui revolver, mâna crescândă a acestuia, femeile din automobile, bătrânul cu ochelari, chiar ea). Oamenii străzii devin protagoniștii unor evenimente care sunt regizate de Manuela, este Creatorul unui
Femeia în faţa oglinzii by Corina Alexa-Angheluş () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1162_a_1871]
-
ochi rotunzi dar înfundați în orbită și circuiți de ochelari bombați: un cap de ciufă speriată de lumină) Dansa cu mișcări ridicule, ca un bondar croit caraghios, greoi și comic pe suportul piciorușelor subțiri.” Grotescul descrierii scoate la iveală sensibilitatea naratoarei care pare copleșită de abundența grotescului în manifestare ce, paradoxal, ar trebui să fie artistică. Totul este o schimonosire, păreau asemeni unor arahnoizi care insultau sacra mișcare ritmică a dansului. Autoarea atrasă de astfel de făpturi care prin contrast lasă
Femeia în faţa oglinzii by Corina Alexa-Angheluş () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1162_a_1871]
-
mansfieldiană. În fiecare dintre prozele Hortensiei Papadat Bengescu, amănuntul joacă un rol esențial, coordonează un spațiu, determină desfășurarea unui episod, anticipă sau dezvăluie cheia vreunei întâmplări: de pildă, o oală de lut cu flori aflată pe pervazul vecin îi conferă naratoarei din proza Vecinătate o intuiție a unui conflict interior, a unei taine sufletești conservate de femeia căreia îi aparține apartamentul vecin - „viața unui dor lăuntric“, cum spune ea, și anticipă enigma identitară care va sta în centrul prozei. La fel
Femeia în faţa oglinzii by Corina Alexa-Angheluş () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1162_a_1871]
-
cine era cel care o tulburase și îi schimbase viața, lăsând în ea o dâră de parfum. Acuitatea exacerbată a unui simț (parfumul) te duce cu gândul la o scriere celebră, cu titlu omonim: Parfumul lui Patrick Suskind. De altfel, naratoarea are câteva secrete: absența unui spațiu ferm, tradițional (spațiul devine unul limită tocmai prin nedeterminare), predilecția pentru alb-negru, această predilecție coincizând în imaginar cu perioada filmului mut, în care gesturile sunt mult amplificate, absența aproape totală a narațiunii, ceea ce presează
Clipe fragile by Mihaela Alexa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/100966_a_102258]
-
literatură ale unei prozatoare numite... Adriana Bittel se desprind pentru a deveni autonome siluete mișcătoare, o superbă tânără căreia nu i se pot vedea trăsăturile feței (deoarece n-au fost desenate) sau un șal de angora gălbui, care încălzește genunchii naratoarei. Aceasta și fiindcă o parte din povestiri sunt la persoana întâi, asumat subiective, personale stilistic. E limpede că în multe dintre texte se răsfrâng, într-un fel sau altul, experiențe biografice ale autoarei, dispuse în "dosare" separate (nepoată, fiică, soție
Cum ne trece viața by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/9916_a_11241]
-
chiar pe cadavrul unuia dintre actorii reali, și anume Mary Slade. Adulterul, crima, pasiunea adoptă acest limbaj al trupului în descompunere, trup pe care îndrăgostiții își scriu mesaje de dragoste, din care rup fîșii pentru a-și face măști, în timp ce naratoarea articulează într-o engleză educată trista și devoranta istorie a unei iubiri fatale. Nu lipsește, dincolo de macabrul solemn, o fină orchestrație ironică, iar grotescul devine poezie la Robin Fuller. Jon Griggs în Deviation (Deviație, SUA, 2006) intră în jocul unui
Anonimul român între Dunăre și Mare (II) by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/9316_a_10641]
-
literatura română modernă. Cititorul trebuie să descopere realitatea printre rânduri, să caute subtextul. Cartea are 21 de capitole: sunt 21 de fețe ale răului lumii și cea mai puternică legătură între ele este absurdul. Un narator sau, mai des, o naratoare anonimă consemnează scene de viață cotidiană. Lumea e schimbată, de nerecunoscut, în cel mai concret mod cu putință: munții dispar, căci totul trebuie să fie nivelat, fără relief, oamenii au nevoie de alte capete ca să trăiască mai departe, plasa de
Povești pentru adulți by Ioana Pârvulescu () [Corola-journal/Journalistic/9404_a_10729]
-
atât de frust și de confesiv, atât de vinovat și de sigur pe sine, este - precum-pănitor - incapacitatea acomodării. Cu vârsta, cu regimul politic (indiferent care), cu singurătatea, cu trecutul, cu mărturisirea și tot așa. Dacă ne uităm atent peste biografia naratoarei acestui volum, la migrația revelatoare dintr-un sătuc obscur către marele oraș industrial, la munca sterilă și angoasantă pentru obținerea tezicului urmată de atelierul de confecții metalice, întâlnim scenariul arhicunoscut al tuturor prozelor produse și expirate în anii '50. Dacă
Incapacitatea acomodării by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/9627_a_10952]
-
atunci cînd vorbim de cele aflate din ziare, îi pot afecta mai mult decît și-ar dori sau chiar ar realiza ei la prima vedere. În același timp însă, simpla lor conștientizare e un semn bun avînd în vedere temerile naratoarei legate de momentul cînd, asemenea pisicii pe care a avut-o ea mai demult, și a cărei soartă acționează ca un semnal prevestitor, nu vor mai ști unde și cine sînt. Poate nu Tig, comentează naratoarea, pentru că bărbații mor mai
Toți devenim povestiri by Florin Irimia () [Corola-journal/Journalistic/9713_a_11038]
-
avînd în vedere temerile naratoarei legate de momentul cînd, asemenea pisicii pe care a avut-o ea mai demult, și a cărei soartă acționează ca un semnal prevestitor, nu vor mai ști unde și cine sînt. Poate nu Tig, comentează naratoarea, pentru că bărbații mor mai devreme (ce consolare!), dar ea, cu siguranță va ajunge ziua cînd, "va bîntui prin casă în întuneric, îmbrăcată doar în cămașă de noapte, urlînd de neputința de a-și aminti ce anume a pierdut." The Art
Toți devenim povestiri by Florin Irimia () [Corola-journal/Journalistic/9713_a_11038]
-
consolare!), dar ea, cu siguranță va ajunge ziua cînd, "va bîntui prin casă în întuneric, îmbrăcată doar în cămașă de noapte, urlînd de neputința de a-și aminti ce anume a pierdut." The Art of Cooking and Serving, evocă amintirea naratoarei legată de momentul crucial al nașterii surorii ei. Astfel, sîntem purtați înapoi în timp cînd femeia care în povestirea anterioară întîmpina oarece greutăți cu acomodarea la realitate după momentul trezirii din somn, este acum o adolescentă, terifiată la gîndul că
Toți devenim povestiri by Florin Irimia () [Corola-journal/Journalistic/9713_a_11038]
-
mamei lor, foarte bătrînă acum (într-adevăr, detaliul coincide cu realitatea, cel puțin așa cum se prezenta ea la momentul publicării volumului, mama lui Atwood decedînd între timp la vîrsta de 97 de ani!) și singurul părinte aflat încă în viață. Naratoarea își amintește de ultimul ei Halloween costumat înainte de a abandona această îndeletnicire pentru totdeauna. Fiind vorba de o ocazie specială, retragerea din activitatea de copil cum s-ar spune, Nell alege să se deghizeze în Călărețul fără Cap, drept pentru
Toți devenim povestiri by Florin Irimia () [Corola-journal/Journalistic/9713_a_11038]
-
dintre cele două, în care Nell va juca multă vreme rolul Monstrului, întîi la propriu, fiind constant pusă de sora mai mică s-o sperie, iar ulterior la figurat, pe măsură ce surorile vor crește. Călărețul fără cap, imaginea de la care pornește naratoarea, ar putea fi astfel, în plan figurativ și într-un mod cu totul paradoxal, tocmai sora lui Nell, cea care, ani de-a rîndul și-a terorizat (involuntar) familia prin comportamentul ei imprevizibil datorat, așa cum ne explică naratoarea, "unui dezechilibru
Toți devenim povestiri by Florin Irimia () [Corola-journal/Journalistic/9713_a_11038]
-
care pornește naratoarea, ar putea fi astfel, în plan figurativ și într-un mod cu totul paradoxal, tocmai sora lui Nell, cea care, ani de-a rîndul și-a terorizat (involuntar) familia prin comportamentul ei imprevizibil datorat, așa cum ne explică naratoarea, "unui dezechilibru chimic cu care se născuse", și amintindu-ne în felul acesta de Laura, sora problematică a lui Iris din deja invocatul Asasin orb. În același timp, însă, călărețul fără cap e însăși realitatea, viața de zi cu zi
Toți devenim povestiri by Florin Irimia () [Corola-journal/Journalistic/9713_a_11038]
-
Entitites abordează episoade diferite din viața lui Nell, însă toate au legătură cu momentul în care aceasta din urmă îl cunoaște pe Tig, cel care, așa cum am mai spus, îi va deveni în final soț, nu fără a-i provoca naratoarei anxietăți nebănuite. În linii mari, scenariul evenimentelor descrise în volum este identic cu cel petrecut în realitate. Nell/Atwood s-a cunoscut cu Tig/Graeme Green care la momentul respectiv era căsătorit cu Oona/Shirley și avea doi copii. Divorțul
Toți devenim povestiri by Florin Irimia () [Corola-journal/Journalistic/9713_a_11038]
-
istorie a familiei. Concluzia este că: "în final cu toții devenim niște povestiri. Sau dacă nu, entități. Ceea ce poate e același lucru." Și asta dacă sîntem norocoși, aș adăuga eu. În The Boys at the Lab, ultima nuvelă a volumului, mama naratoarei are 92 de ani și este imobilizată la pat. "Eu sînt", îi spune Nell venită în vizită, nu la azil ci acasă. "Să-i vorbesc în ureche e ca și cum aș vorbi de la capătul unui tunel lung și îngust care duce
Toți devenim povestiri by Florin Irimia () [Corola-journal/Journalistic/9713_a_11038]
-
azil ci acasă. "Să-i vorbesc în ureche e ca și cum aș vorbi de la capătul unui tunel lung și îngust care duce, străbătînd întunericul, către un loc pe care nu mi-l pot imagina ca atare". De la capătul acestui tunel, încearcă naratoarea să stabilească un contact cu entitatea muribundă din pat dar cu fiecare zi, tunelul devine mai lung. Cine să fi făcut fotografia?", se întreabă naratoarea, privind o poză de demult înfățișînd doi tineri bronzați, atletici, cu "zîmbete vechi pe care
Toți devenim povestiri by Florin Irimia () [Corola-journal/Journalistic/9713_a_11038]
-
loc pe care nu mi-l pot imagina ca atare". De la capătul acestui tunel, încearcă naratoarea să stabilească un contact cu entitatea muribundă din pat dar cu fiecare zi, tunelul devine mai lung. Cine să fi făcut fotografia?", se întreabă naratoarea, privind o poză de demult înfățișînd doi tineri bronzați, atletici, cu "zîmbete vechi pe care nu le mai găsești la bărbații de azi". "Tata? Sau poate chiar mama?", și de aici se încheagă o întreagă poveste pe care copilul, devenit
Toți devenim povestiri by Florin Irimia () [Corola-journal/Journalistic/9713_a_11038]