221 matches
-
ci în primul rând simultaneitate. Și pe această simultaneitate a noastră se sprijină succesiunea personalităților și a faptelor legate de trecut, pe care avem misiunea de a le respecta și evoca. Prima parte a cărții se constituie într-o hermeneutică naratologică înfăptuită cu mijloacele specifice cercetării și criticii literare, în stare a descifra sensuri și semnificații din orice circumstanțe, prin adecvarea ideii la expresie, fără clivaje și fără forțarea lucrurilor care au ca scop efecte de maximă obiectivitate, ci simplu, direct
ED. CONVORBIRI LITERARE, IAŞI, 2013 (CEZARINA ADAMESCU) de CEZARINA ADAMESCU în ediţia nr. 1128 din 01 februarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/342001_a_343330]
-
revenit Monica Gafița-Vasiliu aducînd ordine și stil n-am găsit cuvinte să-i mulțumesc îndeajuns, din nefericire. Prefața Autorului În dicționarul de față definesc, explic și ilustrez termeni care sînt specifici naratologiei (de ex., narem, extradiegetic), termeni a căror accepție naratologică diferă de alte accepții (de ex., voce, transformare) și termeni al căror înțeles tehnic sau "uzual" aparține unui domeniu semantic esențial pentru descrierea și argumentația naratologică (de ex., cod, regula rescrierii). Lista mea nu este exhaustivă. Am reținut numai acei
Dicţionar de naratologie by Gerald Prince [Corola-publishinghouse/Science/1400_a_2642]
-
ilustrez termeni care sînt specifici naratologiei (de ex., narem, extradiegetic), termeni a căror accepție naratologică diferă de alte accepții (de ex., voce, transformare) și termeni al căror înțeles tehnic sau "uzual" aparține unui domeniu semantic esențial pentru descrierea și argumentația naratologică (de ex., cod, regula rescrierii). Lista mea nu este exhaustivă. Am reținut numai acei termeni care se bucură de largă circulație în naratologie termenii folosiți de naratologi cu preferințe teoretice sau metodologice diferite -, ca și unii pe care îi consider
Dicţionar de naratologie by Gerald Prince [Corola-publishinghouse/Science/1400_a_2642]
-
neglijez vreo direcție importantă: m-am inspirat din tradiția anglo-saxonă inițiată de Henry James și Percy Lubbock, tradiția germană venind dinspre Lämmert și Stanzel, formaliștii și semioticienii ruși, structuraliștii francezi și poeticienii din Tel Aviv; am luat în seamă studiile naratologice scrise de lingviști, psihologi, antropologi, istorici și cercetători ai inteligenței artificiale; și nu l-am uitat pe Aristotel. Totuși, mi-am trădat preferința față de ceea ce constituie, probabil, direcția naratologică cea mai influentă din ultimii ani ai secolului, aceea a naratologilor
Dicţionar de naratologie by Gerald Prince [Corola-publishinghouse/Science/1400_a_2642]
-
francezi și poeticienii din Tel Aviv; am luat în seamă studiile naratologice scrise de lingviști, psihologi, antropologi, istorici și cercetători ai inteligenței artificiale; și nu l-am uitat pe Aristotel. Totuși, mi-am trădat preferința față de ceea ce constituie, probabil, direcția naratologică cea mai influentă din ultimii ani ai secolului, aceea a naratologilor "francezi" sau "de inspirație franceză". În sfîrșit, am lăsat deoparte mulți termeni care vor fi fiind pertinenți pentru analiza narațiunii, dar pe care eu îi văd mai curînd figurînd
Dicţionar de naratologie by Gerald Prince [Corola-publishinghouse/Science/1400_a_2642]
-
deja înregistra amploare în zilele de glorie ale structuralismului. Dar, mai presus de orice, mi-am dorit să ofer un ghid accesibil pentru termenii, conceptele și tendințele care jalonează analiza narațiunii, ca și un stimul pentru dezvoltarea și rafinarea uneltelor naratologice. A abordare emică [emic approach]. O abordare internă și funcțională (opusă uneia ETICE, sau externe și taxonomice) a unor situații și produse (umane). Abordarea emică definește și descrie constituenții unui sistem în raport cu poziția și funcția atribuită lor în sistem de
Dicţionar de naratologie by Gerald Prince [Corola-publishinghouse/Science/1400_a_2642]
-
a fost canonizat de Biserică (Sf. Mucenic Iustin Martirul și Filosoful, prăznuit la 1 iunie). Romanul combină într-un complex tematico-expresiv greu discernabil, formula parabolei cu notația „autentistă” (a stărilor lăuntrice, a percepțiilor, a solilocviului etc.) și cu o poetică naratologic frapantă, modernă, ținând de o estetică prozastică moderat „revoluționară”. Justin este un roman despre putința descoperirii adevărului și despre „utilitatea” acestuia. Mai este, totodată, și o cronică, cu valoare generală, a mizeriei și neputinței viețuirii omenești, dar și a eroismului
COMANEANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286339_a_287668]
-
Volumul înfățișează minuțios conceptul de postmodernism cu toate trăsăturile sale, cu antecedente, „istoric”, utilizări și consecințe și, în primul rând, cu sensurile multiple, incerte, contradictorii, în permanentă mișcare. Sunt prezentate dezbaterile teoretice asupra subiectului, reverberațiile lor, sunt analizate toate nivelurile (naratologic, poetic, tematic, ontologic, filosofic, al circulației și receptării, al militantismului estetic și atitudinal, al mentalităților etc.), pertinente pentru cuprinderea globală și totodată aprofundată a chestiunii. Toate dezbaterile, constructele ideatice și realitățile culturale analizate sunt comentate cu distanțarea necesară și chiar
CONSTANTINESCU-6. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286373_a_287702]
-
constituirea unei „mode” în acest sens. Ciocârlie e un scriitor dificil, în ciuda limpezimii de cristal a stilului; scrisul său are numeroase crevase, falii subțiri, ce se deschid amețitor spre adâncuri. Din cauza lor, narațiunea, paradoxal lineară, e mereu întreruptă de considerații naratologice, filosofice, psihologice, subminată de pasiunea rece, analitică, pentru ontologie. ȘTEFAN BORBÉLY SCRIERI: Realism și devenire poetică în literatura franceză, Timișoara, 1974; Negru și alb, București, 1979; Mari corespondențe, București, 1981; Eseuri critice, Timișoara, 1983; Un Burgtheater provincial, București, 1984; Clopotul
CIOCARLIE-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286252_a_287581]
-
studenți și a avut înalte exigențe față de aceștia. Combinația dintre interesul pentru teorie, simțul acut al analizei, marea îndemînare în schițarea de modele, dragostea pentru literatură și profunda cunoaștere a teoriei genurilor și a literaturii caracterizează și acest magnum opus naratologic al lui Stanzel, Teoria narațiunii. Este limpede de la început că această carte nu schițează numai o cuprinzătoare teorie a narațiunii. Stanzel nu își propune să stabilească niște categorii pentru uzul personal, ci să prezinte în mod diferit un spectru literar
Teoria narațiunii by Franz Karl Stanzel [Corola-publishinghouse/Science/1079_a_2587]
-
Johnson 1983: 1702) Care sînt așadar cele mai importante concepte din lucrarea de teorie narativă a lui Stanzel? Contribuția cu totul excepțională a lui Stanzel constă în descoperirea romanului cu situație narativă personală, respectiv în fixarea terminologică și în descrierea naratologică a modului "reflector". Acest demers deschizător de drumuri în teoria narațiunii se întemeiază pe cunoștințe lingvistice, dar și pe o istorie a abordării naratorului în tradiția germană și în cea anglo-americană a analizei textului narativ. Romanul secolelor al XVIII-lea
Teoria narațiunii by Franz Karl Stanzel [Corola-publishinghouse/Science/1079_a_2587]
-
fără o prescurtare prea accentuată a problemelor ce urmează a fi discutate. În esență, este vorba despre o dezvoltare și o diferențiere a tipologiei modurilor narative pe baza situațiilor narative descrise în 1955. Ca urmare a menționatei extinderi a cercetării naratologice, poate fi perceput, de asemenea, un ecou parțial aprobator, parțial critic al lucrărilor Situațiile narative tipice în roman și Formele tipice ale romanului 2 în mai multe domenii din afara științei literaturii: lingvistica textuală, "critica lingvistică", teoria comunicării etc. De aceea
Teoria narațiunii by Franz Karl Stanzel [Corola-publishinghouse/Science/1079_a_2587]
-
narațiunii, dacă funcționalitatea lor rămîne valabilă. Acum, după ce a fost atins țelul originar al unei clasificări cuprinzătoare și sistematice a modurilor narative esențiale, putem să încercăm să ne punem de acord ceva mai mult decît înainte cu "recalcitranța" unor lucrări naratologice individuale, iar prin aceasta să aducem și teoria narațiunii cu încă un pas mai aproape de realitatea textelor narative. Dacă înainte accentul cădea mai degrabă pe prezentarea situațiilor narative ca tipuri ideale decît pe descrierea formelor intermediare și a combinațiilor ce
Teoria narațiunii by Franz Karl Stanzel [Corola-publishinghouse/Science/1079_a_2587]
-
narațiunii de o clasificare rudimentară a formelor și a lucrărilor, devine iarăși vizibilă o tendință care pare, cel puțin la prima vedere, opusă. Și anume, încep să se distingă din nou sub stratul de suprafață al "caracterului recalcitrant" din lucrările naratologice individuale unele contururi care fac trimiteri de la o anumită lucrare către alte lucrări, prin diferite corespondențe, legături, sisteme și tipare structurale. Aceasta este, nu în ultimul rînd, un produs al modului de abordare al structuralismului, care definește mai puternic decît
Teoria narațiunii by Franz Karl Stanzel [Corola-publishinghouse/Science/1079_a_2587]
-
dispoziția romanului un foarte important nivel de semnificații, în care naratorul funcționează ca mediator între autor și cititor și între poveste și cititor. Cine este acest narator și cum își îndeplinește el funcția de intermediere? "Cine povestește romanul?"35. Studiile naratologice scrise în limba germană s-au ocupat intensiv de această problemă și au oferit numeroase răspunsuri la această întrebare, unele dintre ele fiind contradictorii. În cadrul acestei discuții, naratologii au recurs în nenumărate rînduri la acea expresie ambiguă a lui Thomas
Teoria narațiunii by Franz Karl Stanzel [Corola-publishinghouse/Science/1079_a_2587]
-
a rezuma complexele dialogale și ale conștiinței într-un fel de stil indirect liber în rezumatul său de lucru reflectă deja preferința sa pentru situația narativă personală, atît de proeminentă în romanele lui de mai tîrziu. Din punct de vedere naratologic, cel mai important rezultat al discuției anterioare este observația că forma finală a intermedierii dintr-o narațiune nu este în nici un caz stabilită întotdeauna la începutul procesului de concepție și de compoziție. Putem bănui, în schimb, că situația narativă este
Teoria narațiunii by Franz Karl Stanzel [Corola-publishinghouse/Science/1079_a_2587]
-
de clasificare a operei individuale într-un spațiu corespunzător unui anumit tip, din cauza relativei limitări a categoriilor. Baza triadică propusă aici ca fundament pentru cele trei situații narative a fost dovedită practic, așa cum o demonstrează aplicarea sa în numeroase studii naratologice din ultimii douăzeci de ani130. Aceasta va fi astfel păstrată, în ciuda faptului că majoritatea tipologiilor recente din naratologie sînt concepute fie în formă monadică (Hamburger), fie, mai frecvent, în formă diadică (Brooks și Warren, Anderegg, Doležel, Genette)131. Dorrit Cohn
Teoria narațiunii by Franz Karl Stanzel [Corola-publishinghouse/Science/1079_a_2587]
-
și în ceea ce privește maniera în care acestea sînt narate. "Atitudinea narativă simplistă"259, prin care personajul principal al romanului Montauk are înainte de toate intenția de a povesti fără a inventa o poveste, este revelată sub forma unei imposibilități, inclusiv în sens naratologic. Semnificația structurală a opoziției dintre narațiunea la persoana întîi și narațiunea la persoana a treia în conjuncție cu prezența unui narator personalizat trebuie, prin urmare, să fie luată în considerare în orice prezentare sistematică a formelor narative. Faptul că Booth
Teoria narațiunii by Franz Karl Stanzel [Corola-publishinghouse/Science/1079_a_2587]
-
care a derivat din opera lui Vladimir Propp, Morfologia basmului (Austin, 1968) și din cea a lui Claude Lévi-Strauss, Gîndirea sălbatică (Chicago, 1966). Această abordare tratează în primul rînd structura de profunzime a narațiunii. Faptul că, de pildă, în analiza naratologică pe care William O. Hendrick o face povestirii lui A. Bierce "Untură de cîine" singura referire la situația narativă a acestei povești e transferată într-o notă de subsol este caracteristic pentru "neglijarea [de către naratologie] a structurii de suprafață a
Teoria narațiunii by Franz Karl Stanzel [Corola-publishinghouse/Science/1079_a_2587]
-
de analiză" ("The Structural Study of Narration: Sample Analysis"), în Poetics 3 (1972), 112 și Elisabeth Gülich, "Erzähltextanalyse (Narrativik)", Linguistik und Didaktik 15 (1973), 326. O trecere în revistă cuprinzătoare a modelelor de text narative cu o bază lingvistică (și naratologică) o oferă E. Gülich și W. Raible în Linguistische Textmodelle, München, 1977, 192-314. 8 Käte Hamburger, Die Logik der Dichtung (1957), Stuttgart, 21968. 9 Johannes Anderegg, Fiktion und Kommunikation: Ein Beitrag zur Theorie der Prosa (1973), Göttingen, 1977. 10 Seymour
Teoria narațiunii by Franz Karl Stanzel [Corola-publishinghouse/Science/1079_a_2587]
-
gândirea poetică, și nu filosofică, a artistului. O cercetare asemănătoare va fi întreprinsă în Liviu Rebreanu sau Lumea prezumtivului (1995). Lucrarea, polemică, respinge opinii mai vechi, care considerau personajele rebreniene drept primitive. Pe de altă parte, studiul, articulat pe argumente naratologice și psihanalitice, consideră epicul rebrenian drept unul impur din punctul de vedere al realismului, întrucât conține și accente romantice și de melodramă. Criticul distinge o schemă epică omogenă și coerentă, vizibilă pretutindeni și structurată în jurul relației dintre împlinirea prin eros
MANUCA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287997_a_289326]
-
un topos identitar, lume aflată tipologic la granițele, câteodată imperceptibile, dintre Orient și Occident, determină marca stilistică a traducătoarei. Cu totul speciale prin pertinența echivalării conceptuale sunt și transpunerile de cărți teoretice. De la subiectivismul de tip Georges Poulet la formalismul naratologic al lui Jaap Lintvelt, M. propune și un alt chip al traducătorului. Dacă în cazul transpunerii operei literare se poate vorbi despre crearea unui punct de vedere, în ceea ce privește textele teoretice meritul de a fi găsit căi juste în acest spațiu
MARTIN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288045_a_289374]
-
negru sau Moromeții - și profunzimile interiorității - modelul ionic: romanele ciclului Hallipa, Adela, Ultima noapte de dragoste, întâia noapte de război, Ioana, Jocurile Daniei, Maitreyi, Vestibul. În schimb, în volumul consacrat corinticului criticul debarcă pe tăcute unghiul inițial de vedere (cel naratologic). Încearcă, ce este drept, să argumenteze că ar fi vorba de un tip aparte de romane, în care perspectiva e exterior-ironică, opusă celei exterior-serioase a doricului și, respectiv, interior-serioase a ionicului. Se observă însă foarte ușor că distincția între doric
MANOLESCU-4. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287990_a_289319]
-
de un tip aparte de romane, în care perspectiva e exterior-ironică, opusă celei exterior-serioase a doricului și, respectiv, interior-serioase a ionicului. Se observă însă foarte ușor că distincția între doric și ionic, care opunea pe exterior lui interior - din unghi naratologic - este de fapt traversată de o alta, căci serios și ironic nu mai trimit la instanța naratoare, ci la aceea creatoare, reflexivă și critică. În cel de-al treilea volum planul de referință al sensului se mută, abordând pe narator
MANOLESCU-4. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287990_a_289319]
-
care va selecta cele mai bune versiuni, traducând ea însăși multe dintre prefețele autorului și însoțind fiecare scriere cu un studiu introductiv și cu bogate note istorico-literare. Ampla prefață cu care se deschide ediția este o chintesență a propriilor cercetări naratologice asupra Comediei umane, completate cu o privire sintetică asupra receptării lui Balzac în cultura română. SCRIERI: Balzac, București, 1973; ed. (Honoré de Balzac), București, 1974; La Poésie romantique, București, 1973; Scriitori francezi (în colaborare), București, 1978; Histoire de la littérature française
ION. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287576_a_288905]