221 matches
-
operă încetează de a mai fi un simplu decor pentru a se înscrie ca formator al ființei". Această idee de investire a spațiului cu semnificație istorică și cu multă încărcătură politică poate ajuta la interpretarea povestirilor în care o analiză naratologică dezvăluie relația complicată dintre personaje, timp și spațiu. Focalizarea centrată pe personaj (FP) poate varia, se poate muta de la un personaj la altul, chiar dacă povestitorul rămîne același. În astfel de cazuri, putem căpăta o imagine clară a originilor unui conflict
by MIEKE BAL [Corola-publishinghouse/Science/1018_a_2526]
-
este dinamică și produce schimbarea. Toate acestea se pierd cînd se folosește un substantiv în loc de un verb care ar necesita numirea subiectelor. Aceste aspecte sînt aduse în discuție de analiza subiectului care privește totul ca o narațiune. Într-o perspectivă naratologică a termenului de "viol" avem nevoie de referirea la un narator. Subiectul acțiunii, violatorul, trebuie să fie menționat. Apoi, vorbim de subiectul în trupul căruia se face acțiunea, în care se produce schimbarea. Reflecția asupra naturii schimbării și măsurii în
by MIEKE BAL [Corola-publishinghouse/Science/1018_a_2526]
-
luăm în considerare alte culturi cu aceeași seriozitate ca pe a noastră, atunci fenomenul pe care îl discutăm merită cel puțin recunoașterea lui ca eveniment cu "o diferență intrinsecă", cu o capacitate de divizare intrinsecă, pe care o rapidă analiză naratologică o poate indica cu limpezime. Obiectul înlocuit și dislocat, plasat într-un con de umbră, este o povestire cu mai mulți agenți, cu o varietate de interpretări, și experiențe diferite. Înțelesul pe care le au pentru cineva actul sexual, sau
by MIEKE BAL [Corola-publishinghouse/Science/1018_a_2526]
-
prin ce canal de focalizare (FE1 sau FP2) află cititorul răspunsul. 8: Povestiri vizuale După cum am sugerat în analiza picturii lui Aptekar și atunci cînd m-am referit și la alte imagini vizuale, nu există nici un motiv să limităm analiza naratologică doar la texte. Narativitatea filmelor este evidentă, chiar dacă cea mai bună metodă de a le analiza nu este la fel de evidentă. Naratologia filmică este un domeniu bogat și divers, pe care nu îmi propun să îl prezint aici. În domeniul istoriei
by MIEKE BAL [Corola-publishinghouse/Science/1018_a_2526]
-
și fără a urmări indiciile vizuale propuse de roman, se poate concentra pe aceeași temă politică, cu o forță comparabilă cu cea a romanului. Pentru a evalua cît de eficientă este această transpunere, este nevoie din partea criticului de o analiză naratologică, ca și de o relație intimă cu filmul ca mediu vizual. Următorul exemplu propune o reflecție asupra relației dintre naratologie și iconografie. Prin acest exemplu, sper să sugerez o modalitate de a articula un demers critic în acest domeniu fără
by MIEKE BAL [Corola-publishinghouse/Science/1018_a_2526]
-
mod dramatic mai semnificativă decît întrebarea complementară " Cine este cel privit?" sau "Cine este cel ce nu privește?" și "Ce tip de act al privirii este pus în discuție?" Avem și aici un bun exemplu pentru modul în care analiza naratologică poate da un sens mai evident periodizării. * * * Intrînd în cameră fără a-și anunța apariția, naratorul ne spune: "Eram acolo sau, mai bine spus, nu eram încă de vreme ce nu era conștientă de prezența mea, [...] era cufundată în gînduri pe care
by MIEKE BAL [Corola-publishinghouse/Science/1018_a_2526]
-
greu de acceptat că aceste două grupuri de cercetători erau interesați de aceeași teorie. Înainte de a se face referire la o teorie, toate aceste distincții și concepte trebuiau unificate într-un sistem. O încercare de a aduna toate aceste distincții naratologice tradiționale într-un cadru teoretic sistematic este reprezentat de cartea lui Genette Discours du récit (Genette, 1972). El reunește diferitele aspecte legate de timp și pe cele legate de focalizare într-un unic cadru unde plasează și textul narativ. Originile
by MIEKE BAL [Corola-publishinghouse/Science/1018_a_2526]
-
atît conținutul conceptului de subiect ceea ce definește un individ în cadrul unei societăți anume cît și proprietățile structurale ale sistemului interpersonal de referință variază puternic în funcție de contextul cultural diferit. De aici provine însăși noțiunea de subiectivitate, atît de impor-tantă în considerațiile naratologice ale descrierii, de exemplu, dar și pentru agenții fabulei, cărora nu li se poate aplica un sens fix, universal. Însă diferitele concepte ale subiectului descrise de Geertz sînt mai clar expuse în interacțiunea interpersonală, ori în dramă, în cadrul căreia le-
by MIEKE BAL [Corola-publishinghouse/Science/1018_a_2526]
-
de apartenența socială și locală, ori de profesie, însă autorul aplică toate aceste lucruri într-un context construit pe baza conceptului de persoană întîlnit în literatura ocidentală, persoana a treia narativă pe care o întîlnim în narațiunile etnografice. O analiză naratologică subtilă aplicată materialului antropologic poate merge și mai departe, tocmai pentru că ea pune temporal în paranteză ambele capete ale realității incluse, realitatea evenimentelor "de acolo" și realitatea raportorului etnocentric; pe durata unei analize anterioare, naratologul presupune că narațiunea este structural
by MIEKE BAL [Corola-publishinghouse/Science/1018_a_2526]
-
acolo" și realitatea raportorului etnocentric; pe durata unei analize anterioare, naratologul presupune că narațiunea este structural autosuficientă și, în acest caz, fictivă. Am experimentat utilitatea unei asemenea integrări a nerăbdării antropologice pentru înțelegerea cu adevărat a alterității și a disciplinei naratologice aplicate analizei textuale la Biblia evreiască, în particular la Cartea judecătorilor, care pune un număr de probleme profunde de alteritate. Am fost cu adevărat șocată că trei concepte legate de personajele feminine în general, cele de fecioară, concubină, prostituată (o
by MIEKE BAL [Corola-publishinghouse/Science/1018_a_2526]
-
fost traduse în termeni patriarhali moderni. Cu alte cuvinte, aceste traduceri păreau prea simple pentru a putea reda pe deplin imaginea unei societăți patriarhale ca formă socială monolitică, trans-istorică. Cea de-a doua reacție a mea a fost de ordin naratologic. O analiză mi-a sugerat un context structural diferit un tip diferit de fabulă pentru "fecioară" pe de o parte, pentru "concubină" și "prostituată" pe de altă parte. "Fecioară" este un termen cu siguranță legat de alți doi termeni ce
by MIEKE BAL [Corola-publishinghouse/Science/1018_a_2526]
-
evidentă a averii tatălui din Cartea judecătorilor 19 nu are cum să susțină opinia că fiica sa ar fi vîndută de rudele sărace ca o soție de rang secundar. Vechea problemă a traducerii este transformată, prin acest tip de analiză naratologică, într-o problemă de antropologie. Termenii trebuie legați de aspectul formelor pe care le putea lua căsătoria. Cartea judecătorilor prezintă și alte simptome ale unei tranziții violente de la căsătoria patrilocală (greșit considerată matriarhală) la căsătoria virilocală (de exemplu, în Cartea
by MIEKE BAL [Corola-publishinghouse/Science/1018_a_2526]
-
nu o face; în schimb, el realizează, după cum am văzut, o narațiune pe două voci. În cel de-al doilea caz, și anume cel al concubinei și al prostituatei tranzacția dintre cele două discipline se face în mod diferit. Analiza naratologică a fabulei "trece pe primul plan". Proprietatea structurală descoperită conexiunea sistematică dintre statutul feminin și locul în care are loc căsătoria, moștenirea și proprietatea acoperă din nou un subiect antropologic. Însă fundalul rămâne o problemă de stabilire a cunoașterii și
by MIEKE BAL [Corola-publishinghouse/Science/1018_a_2526]
-
femeile derivă din integritatea lor fizică, dar și din ideologia antică după care trecerea la diferite faze în viață reprezintă momente de o importanță crucială, ori din ideologia modernă care proiectează exclusivismul sexual ca preocupare majoră a narațiunii antice. Analiza naratologică ne-a ajutat să răspundem la aceste întrebări, făcînd dreptate alterității. Ne-a ajutat, de asemenea, să detectăm mai clar natura alterității în asemănare: și anume, în ce măsură aceste traduceri moderne se bazează pe o ideologie tipic masculină, reprimînd în acest
by MIEKE BAL [Corola-publishinghouse/Science/1018_a_2526]
-
asupra subiectelor abordate în capitolul de față, care s-ar putea să le pară interesantă unor studenți motivați. Exemplul Cărții Judecătorilor a fost tratat pe larg în lucrarea mea Death and Dissymmetry (1988). Un alt exemplu de folosire a conceptelor naratologice în antropologie este lucrarea lui Elsbee (1982). Postfață Pledoarii pentru folosirea naratologiei în Analiza culturală În anii care au urmat publicării primei ediții a acestei cărți am devenit din ce în ce mai conștientă de inserția naratologiei în aria mai largă a studiilor culturale
by MIEKE BAL [Corola-publishinghouse/Science/1018_a_2526]
-
fi performată în mod instrumental. Cultura cuprinde multe feluri de producție și organizare a enunțurilor la nivelul limbajului, imaginilor, sunetelor sau gesturilor. Dar acestea nu sînt de sine stătătoare. Cultura conține un strat teoretic implicit, care poate fi de natură naratologică sau de altă natură. Iar această reflecție face parte din însăși esența culturii; într-adevăr, artefactele narative sînt pline de asemenea dovezi. Situarea pe o poziție instrumentalistă nu face decît să nege această viziune asupra culturii. Iar asta nu face
by MIEKE BAL [Corola-publishinghouse/Science/1018_a_2526]
-
că a sosit momentul unor precizări metodologice discutate pe larg în partea a VI-a a celui de-al doilea capitol. Analiza e retrospectivă și prospectivă totodată. Pentru faza de început a scriitorului, a fost preferată "o interpretare textuală și naratologică" întrucât s-a considerat că acest "tehnicism descriptiv" va pune în evidență noutatea operei lui Slavici în raport cu antecesorii și contemporanii săi și va descoperi liniile esențiale pe direcția cărora scriitorul construiește conflictul, personajul și discursul ce vor caracteriza de aici
by Steliana Brădescu [Corola-publishinghouse/Science/1060_a_2568]
-
Cum spune Boris Tomașevski: „dacă un erou al lui Cehov bate un cui în perete, este pentru că la sfîrșit se va spînzura de el”. Cum spune Jonathan Culler: „Este limpede că mare parte din forța piesei depinde de o prezumție naratologică, anume că vinovăția sau nevinovăția lui Oedip este deja determinată de un eveniment trecut, încă nedezvăluit. Dar logica contrară, prin care Oedip își asumă actul ca răspuns la necesitățile semnificației, este esențială pentru forța tragică a sfîrșitului. Aceste două logici
Naraţiunea Introducere lingvistică by Michael Toolan () [Corola-publishinghouse/Science/91885_a_92305]
-
cultural, simbolic); S/Z constă într-o aplicare a codurilor la analiza unei povestiri balzaciene, Sarrasine (vezi Fowler, 1981 pentru comentarii). Chatman (1969) este un recenzent favorabil al primelor lucrări de Barthes și Todorov, dar și o sursă de sugestii naratologice cînd e vorba de povestirea Evelina; Structuralist Poetics (1975 a) de Culler conține o critică lucidă a teoriilor structuraliste despre intrigă. Fowler (ed) (1975) include mai multe lucrări valoroase, între ele pe acelea semnate de Chatman și Culler. Prince (1982
Naraţiunea Introducere lingvistică by Michael Toolan () [Corola-publishinghouse/Science/91885_a_92305]
-
diferenței de viziune prezintă probabil cea mai puternică atracție pentru cititorii de romane și proză scurtă. Iar aceasta, dintre toate elementele narațiunii, pare a fi cel mai ostil unei analize sistematice - drept care subiectul ca atare este oarecum neglijat în studiile naratologice. Pentru început, mulți naratologi nu percepeau aici un subiect care să se susțină: se punea sub semnul întrebării ceea ce se numește statutul ontologic al personajului, persoana și sinele (statutul ontologic al unui lucru se referă la situația sa ca parte
Naraţiunea Introducere lingvistică by Michael Toolan () [Corola-publishinghouse/Science/91885_a_92305]
-
o încercare de reinventare a „realului” ultragiant prin intermediul „spectacolului memoriei”, textul funcționînd, așadar, ca o utopie salvatoare a unei materii roase de morbul autodistrugerii. În Proza lui Alexandru Ivasiuc (1988) studiul tematist, de o certă subtilitate, se îmbină cu analiza naratologică, comentarea „metaforei obsedante” din imaginarul scriitorului - și anume conceptul de putere - făcându-se prin apelul la psihocritică. M. pornește de la premisa schizoidiei narative sesizabile între diferitele vârste ale prozei lui Ivasiuc (constatare de bază a exegezei) și demonstrează, într-o
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288245_a_289574]
-
a fost canonizat de Biserică (Sf. Mucenic Iustin Martirul și Filosoful, prăznuit la 1 iunie). Romanul combină într-un complex tematico-expresiv greu discernabil, formula parabolei cu notația „autentistă” (a stărilor lăuntrice, a percepțiilor, a solilocviului etc.) și cu o poetică naratologic frapantă, modernă, ținând de o estetică prozastică moderat „revoluționară”. Justin este un roman despre putința descoperirii adevărului și despre „utilitatea” acestuia. Mai este, totodată, și o cronică, cu valoare generală, a mizeriei și neputinței viețuirii omenești, dar și a eroismului
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286339_a_287668]
-
formulate întrebări despre limita dintre narațiune, non narațiune și antinarațiune sau despre limita dintre narațiune ca entitate cantitativă și narațiune ca entitate calitativă, întrebări despre procesele și funcțiile povestirii, despre conceptele și interesele comune naratologiei și altor arii, neintegrate încă naratologic sau neintegrând încă suficient naratologia sau despre categoriile deschise ale naratologiei. Apar întrebări despre măsura și modurile în care narativitatea, ca sumă a trăsăturilor narațiunii, se manifestă și dincolo de narațiunea literară, adică în discursul științelor sociale sau exacte, în spectacolul
Construcţii narative în pictură by Jana Gavriliu () [Corola-publishinghouse/Science/626_a_1333]
-
înțelege efectul de narativitate asociat narațiunii s-ar putea dovedi important și în analiza picturii narative. O privire grăbită asupra definiției lui Prince ar putea decide că prezența sau absența evenimentelor, numărul lor și conexiunile temporale sau cauzale sunt singurele naratologic pertinente și că efectele comice, elementele emoționale, nuanțele psihologice și momentele de meditație filosofică asociate imaginilor nu sunt narratologic pertinente. Prince face însă o serie de nuanțări suplimentare cu privire la narrativehood, narrativeness, narațiune, narativ și narativitate care ar putea fi importante
Construcţii narative în pictură by Jana Gavriliu () [Corola-publishinghouse/Science/626_a_1333]
-
psihologice, momente de meditație filosofică și alte calități, adjective, caracteristici care pot fi asociate narațiunii vizuale. În aceste condiții, numai o privire grăbită asupra unui tablou ar putea decide că absența evenimentelor și a conexiunilor temporale sau cauzale nu este naratologic pertinentă. S-ar putea presupune astfel că un obiect pictural A care îndeplinește cinci din cele șase condiții ale narativității narrativehood din definiția lui Prince adică este coerent (1) este reprezentare a (2) două (3) evenimente (4) asincrone (5) care
Construcţii narative în pictură by Jana Gavriliu () [Corola-publishinghouse/Science/626_a_1333]