KorAP: Find »[drukola/base=narcisiac & drukola/pos=adjective]« with Poliqarp

<1 2 3 4 ...11 >

252 matches

Corola-publishinghouse/Science/1929_a_3254

subiectul se înscrie, nolens, volens, într-o dependență relativă față de mediul său. Individul recunoaște că investițiile obiectuale, investițiile dorințe sunt necesare, că ele nu sunt obstacole sau distrugeri ale investițiilor narcisiace. La personalitățile numite „nevrotico-normale” există o fluiditate între investițiile narcisiace și cele obiectuale cu efecte de întărire pozitivă chiar. Într-un anume fel, iubirea aproapelui întărește iubirea de sine și nu o sărăcește. Kernberg a conceptualizat bine acest echilibru, opunându-l celui care poate fi observat la personalitățile narcisiace (Kernberg

[Corola-publishinghouse/Science/1929_a_3254]
investițiile narcisiace și cele obiectuale cu efecte de întărire pozitivă chiar. Într-un anume fel, iubirea aproapelui întărește iubirea de sine și nu o sărăcește. Kernberg a conceptualizat bine acest echilibru, opunându-l celui care poate fi observat la personalitățile narcisiace (Kernberg, 1979; 1980). Acest echilibru reprezintă, la modul ideal, o protecție contra depresiei, datorită trecerii fluide și suple a obiectualului spre narcisiac: o pierdere obiectuală este sigur dureroasă, dar ea poate fi suportată și apoi depășită datorită unei investiții narcisiace

[Corola-publishinghouse/Science/1929_a_3254]
nu o sărăcește. Kernberg a conceptualizat bine acest echilibru, opunându-l celui care poate fi observat la personalitățile narcisiace (Kernberg, 1979; 1980). Acest echilibru reprezintă, la modul ideal, o protecție contra depresiei, datorită trecerii fluide și suple a obiectualului spre narcisiac: o pierdere obiectuală este sigur dureroasă, dar ea poate fi suportată și apoi depășită datorită unei investiții narcisiace conservate (în doliul necomplicat nu există pierderea stimei de sine). Invers, o pierdere narcisiacă poate fi tolerată datorită investițiilor obiectale menținute sau

[Corola-publishinghouse/Science/1929_a_3254]
narcisiace (Kernberg, 1979; 1980). Acest echilibru reprezintă, la modul ideal, o protecție contra depresiei, datorită trecerii fluide și suple a obiectualului spre narcisiac: o pierdere obiectuală este sigur dureroasă, dar ea poate fi suportată și apoi depășită datorită unei investiții narcisiace conservate (în doliul necomplicat nu există pierderea stimei de sine). Invers, o pierdere narcisiacă poate fi tolerată datorită investițiilor obiectale menținute sau întărite. STAREA CONFLICTUALĂ NARCISIACO-OBIECTALĂ A ADOLESCENTULUI Necesitatea imperioasă pe care o trăiește adolescentul de a se separa de

[Corola-publishinghouse/Science/1929_a_3254]
datorită trecerii fluide și suple a obiectualului spre narcisiac: o pierdere obiectuală este sigur dureroasă, dar ea poate fi suportată și apoi depășită datorită unei investiții narcisiace conservate (în doliul necomplicat nu există pierderea stimei de sine). Invers, o pierdere narcisiacă poate fi tolerată datorită investițiilor obiectale menținute sau întărite. STAREA CONFLICTUALĂ NARCISIACO-OBIECTALĂ A ADOLESCENTULUI Necesitatea imperioasă pe care o trăiește adolescentul de a se separa de obiectele sale oedipiene dezvăluie, în mod brutal, fundamentele narcisiace subiacente și scoate la lumină

[Corola-publishinghouse/Science/1929_a_3254]
de sine). Invers, o pierdere narcisiacă poate fi tolerată datorită investițiilor obiectale menținute sau întărite. STAREA CONFLICTUALĂ NARCISIACO-OBIECTALĂ A ADOLESCENTULUI Necesitatea imperioasă pe care o trăiește adolescentul de a se separa de obiectele sale oedipiene dezvăluie, în mod brutal, fundamentele narcisiace subiacente și scoate la lumină calitatea interiorizării legăturilor interactive cu „obiectele primare”. Impactul pubertar actualizează două famtasme care sunt resortul esențial al vieții pulsionale inconștiente a oricărui adolescent: fantasma incestuoasă, fantasma paricidă. Acesta este motivul pentru care adolescentul trebuie să

[Corola-publishinghouse/Science/1929_a_3254]
a oricărui adolescent: fantasma incestuoasă, fantasma paricidă. Acesta este motivul pentru care adolescentul trebuie să se depărteze de obiectele oedipiene. Făcând acest lucru, el rămâne descoperit și devine în același timp dependent de alte obiecte și vulnerabil în fundamentul său narcisiac. Este o particularitate a adolescenței: investițiile obiectuale sunt adesea percepute în această perioadă ca o amenințare pentru echilibrul narcisiac datorită acestei fragilități potențiale. Adolescentul oscilează fără întrerupere între o dorință devorantă de obiecte și o nevoie protectoare de a-și

[Corola-publishinghouse/Science/1929_a_3254]
oedipiene. Făcând acest lucru, el rămâne descoperit și devine în același timp dependent de alte obiecte și vulnerabil în fundamentul său narcisiac. Este o particularitate a adolescenței: investițiile obiectuale sunt adesea percepute în această perioadă ca o amenințare pentru echilibrul narcisiac datorită acestei fragilități potențiale. Adolescentul oscilează fără întrerupere între o dorință devorantă de obiecte și o nevoie protectoare de a-și afirma totala sa autonomie și absența trebuinței. Imaginile anorexiei mentale sau ale bulimiei nervoase reprezintă caricaturi ale acestor tendințe

[Corola-publishinghouse/Science/1929_a_3254]
simtă amenințat sau sărăcit. El poate, de asemenea, să se apropie de alte obiecte, să aștepte plăcere și emoție din partea acestora, asta numai dacă această așteptare nu este trăită ca o excitație intolerabilă și ca un farmec amenințător pentru fundamentul narcisiac. În aceste condiții, calitatea fundamentului narcisiac așa cum a putut fi stabilită în timpul copilăriei apare ca un element fundamental pentru evaluarea capacităților adolescentului de a înfrunta această miză narcisiaco-obiectală conflictuală. DEPRESIA ADOLESCENTULUI: OBIECTE INTERIORIZATE DE DIFERENȚIERE SAU OBIECTE INTERIORIZATE INSUFICIENTE Angajat

[Corola-publishinghouse/Science/1929_a_3254]
de asemenea, să se apropie de alte obiecte, să aștepte plăcere și emoție din partea acestora, asta numai dacă această așteptare nu este trăită ca o excitație intolerabilă și ca un farmec amenințător pentru fundamentul narcisiac. În aceste condiții, calitatea fundamentului narcisiac așa cum a putut fi stabilită în timpul copilăriei apare ca un element fundamental pentru evaluarea capacităților adolescentului de a înfrunta această miză narcisiaco-obiectală conflictuală. DEPRESIA ADOLESCENTULUI: OBIECTE INTERIORIZATE DE DIFERENȚIERE SAU OBIECTE INTERIORIZATE INSUFICIENTE Angajat într-un travaliu de pierdere și

[Corola-publishinghouse/Science/1929_a_3254]
suporta riscurile impuse de emergența pulsională și imaginea pe care i-o atribuie acesteia din perspectiva obiectului libidinal decât dacă poate conta pe obiectul primar și, mai mult, dacă nu există confuzie între cele două obiecte. În schimb, atunci când fundamentul narcisiac a fost fragilizat, sau invers, atunci când obiectul oedipian a fost prea satisfăcător, adolescentul poate refuza acest travaliu de diferențiere între planul narcisismului garant al satisfacerii trebuințelor și planul investiției obiectuale care promite satisfacerea dorinței. Adolescentul amenință atunci să se fixeze

[Corola-publishinghouse/Science/1929_a_3254]
acest travaliu de diferențiere între planul narcisismului garant al satisfacerii trebuințelor și planul investiției obiectuale care promite satisfacerea dorinței. Adolescentul amenință atunci să se fixeze la unul dintre acești poli, fixare pe obiectul iubirii infantile, repliere violentă spre păstrarea integrității narcisiace; această fixare conține germenii evoluției depresive. Adolescentul deprimat refuză acest travaliu de distanțare și de punere la distanță, fie datorită faptului că obiectul încorporat este perceput ca fragil, fie pentru că sinele a suferit deja durerea unei pierderi sau a unei

[Corola-publishinghouse/Science/1929_a_3254]
1985). Adolescentul deprimat se agață de obiectul precoce încorporat, garant al continuității narcisiaco-obiectuale și al sentimentului omnipotenței infantile. Ancorarea este cu atât mai necesară cu cât referirea la această continuitate îi scoate în evidență punctele slabe: fie fragilitate a construcției narcisiace precoce ce amenință adolescentul cu prăbușirea, fie invadare printr-o legătură prea exclusivă cu obiectul iubirii oedipiene ce amenință adolescentul cu o pierdere socotită iremediabilă. Astfel se elaborează o relație de dependență excesivă. CELE TREI ASPECTE ALE DEPRESIEI ÎN ADOLESCENȚĂ

[Corola-publishinghouse/Science/1929_a_3254]
de vedere unificat și univoc în legătură cu diversele forme de depresie la adolescență, incluzând aici și planul psihopatologic. Acesta este motivul pentru care propunem următoarea diferențiere sprijinindu-ne pe calitatea interiorizărilor precoce, pe capacitatea acestora de a se diferenția în componentă narcisiacă și cea obiectuală și pe obstacolele care apar atunci când această diferențiere nu este posibilă. OBIECTUL SATISFĂCĂTOR: DEPRESIE PRIN RELAȚIE EXCESIVĂ CU OBIECTELE INTERNE Adolescentul nu poate renunța la investițiile obiectuale din copilărie, în special la investițiile oedipiene. Așa cum concluzionează Braconnier

[Corola-publishinghouse/Science/1929_a_3254]
lipsa. Este exact ceea ce Laufer (1996) numește „depresie cu obiect interiorizat”, care are sigur puncte comune cu formele cele mai nevrotice, dar care totuși reprezintă pentru adolescent un obstacol major în calea exigențelor developmentale. OBIECTUL INSUFICIENT: DEPRESIE PRIN LIPSA CONSTRUCȚIEI NARCISIACE Nevoia adolescentului de a se îndepărta de obiectele iubirii sale infantile îl obligă să se confrunte cu o trăire solitară, de pierdere și chiar abandon. Dacă trecutul infantil al adolescentului este construit din ruptură, pierdere a relației, abandonări (spitalizări repetate

[Corola-publishinghouse/Science/1929_a_3254]
sunt diminuate ( capacitate de a se abține, plăcerea de a se abține etc.). OBIECTUL EXCITANT: SOLUȚIE DEPRESIVĂ PRIN FIXARE ÎN OMNIPOTENȚA INFANTILĂ Se poate descrie un al treilea model care asociază un exces de investiție obiectuală și deficiențe ale construcției narcisiace. În plan psihodinamic, aceasta corespunde menținerii unei relații obiectuale de tip simbiotic. Într-adevăr, fragilitatea narcisiacă poate proveni din slăbiciuni precoce în cadrul primelor relații, dar ea poate proveni, de asemenea, din legăturile simbiotice marcate de exclusivitatea lor și de aspectul

[Corola-publishinghouse/Science/1929_a_3254]
DEPRESIVĂ PRIN FIXARE ÎN OMNIPOTENȚA INFANTILĂ Se poate descrie un al treilea model care asociază un exces de investiție obiectuală și deficiențe ale construcției narcisiace. În plan psihodinamic, aceasta corespunde menținerii unei relații obiectuale de tip simbiotic. Într-adevăr, fragilitatea narcisiacă poate proveni din slăbiciuni precoce în cadrul primelor relații, dar ea poate proveni, de asemenea, din legăturile simbiotice marcate de exclusivitatea lor și de aspectul lor adesea marcat de anxietate. Poate fi dificil uneori să înțelegem că cele două extreme (relație

[Corola-publishinghouse/Science/1929_a_3254]
nici într-un caz nici în altul să pregătească individul pentru această inevitabilă experiență de viață: noi trebuie cu toții, într-o zi sau alta, să trăim experiența unei separări. Astfel, dacă copilăria mică a fost dominată de relația simbiotică, fundamentul narcisiac riscă să fie fragilizat deoarece travaliul de diferențiere dintre planul narcisiac și planul obiectual este confuz, estompat. În adolescență această fragilitate va fi resimțită ca pe o suferință insuportabilă. În forma cea mai extremă aceasta poate merge până la o intolerabilă

[Corola-publishinghouse/Science/1929_a_3254]
această inevitabilă experiență de viață: noi trebuie cu toții, într-o zi sau alta, să trăim experiența unei separări. Astfel, dacă copilăria mică a fost dominată de relația simbiotică, fundamentul narcisiac riscă să fie fragilizat deoarece travaliul de diferențiere dintre planul narcisiac și planul obiectual este confuz, estompat. În adolescență această fragilitate va fi resimțită ca pe o suferință insuportabilă. În forma cea mai extremă aceasta poate merge până la o intolerabilă percepție a dependenței de trebuințele noi ale corpului, mai ales de

[Corola-publishinghouse/Science/1929_a_3254]
nu fie confruntat cu amenințarea incestuoasă. Între pierdere și regăsire se situează starea de depresie, moment de dezordine și de așteptare care se poate rezolva cu ajutorul a două strategii diferite: - descoperirea prietenului/prietenei care este totdeauna de același sex, dublura narcisiacă a imaginii de sine, dar înfrumusețată cu virtuțile și calitățile pe care adolescentul însuși nu este convins că le posedă. Cu ajutorul acestui prieten, o primă etapă în ceea ce privește cunoașterea celuilalt și a alterității sale este depășită cu o ciudată chiasmă între

[Corola-publishinghouse/Science/1929_a_3254]
servește unei exteriorizări temporare a imaginii de sine păstrând în același timp o relație afectivă și emoțională: este un proces diferit de proiecție deoarece permite în plan secund o refacere a propriei sale imagini. Situat în mod esențial pe axa narcisiacă, fenomenul prietenului/ei necesită totuși existența unei posibilități de decentrare cu pierderea minimă pe care o implică aceasta. Mai degrabă decât să evocăm o dimensiune homosexuală inconștientă, preferăm să spunem că acest tip de relație cu un prieten/prietenă se

[Corola-publishinghouse/Science/1929_a_3254]
sentimentul vechi de culpabilitate. Relația de dragoste ocupă locul vacant după o perioadă de plictiseală și de proastă dispoziție. Condensarea relației cu un prieten/prietenă și a relației de dragoste se observă la această „primă iubire” (Daymas-Lugassy, 1980), bruscă efracție narcisiacă, în care individul este schimbat în maniera în care întorci pe dos un deget de la o mănușă. Toate calitățile sunt atribuite celuilalt, el trăiește ca o persoană insignifiantă, prea mic pentru a merita această dragoste. Totuși, alteritatea este recunoscută prin

[Corola-publishinghouse/Science/1929_a_3254]
din fragilitatea reală sau presupusă a uneia dintre cele două figuri ale atașamentului, fie imaginea de sine a adolescentului însuși, fie imaginea parentală. Pentru ca starea de dezordine, de „deprimare” sau de proastă dispoziție să fie tolerată, trebuie ca fundamentul său narcisiac să ofere adolescentului sentimentul necesar de continuitate. Astfel, Benoît este direct confruntat cu fragilitatea propriilor sale fundamente narcisiace, cu amenințarea unei rupturi în ceea ce privește sursele sale posibile de identificare din care acesta își extrage sentimentul continuității existenței. Temerile dismorfofobice atât de

[Corola-publishinghouse/Science/1929_a_3254]
adolescentului însuși, fie imaginea parentală. Pentru ca starea de dezordine, de „deprimare” sau de proastă dispoziție să fie tolerată, trebuie ca fundamentul său narcisiac să ofere adolescentului sentimentul necesar de continuitate. Astfel, Benoît este direct confruntat cu fragilitatea propriilor sale fundamente narcisiace, cu amenințarea unei rupturi în ceea ce privește sursele sale posibile de identificare din care acesta își extrage sentimentul continuității existenței. Temerile dismorfofobice atât de frecvente în adolescență pot reprezenta o deplasare cu fixație tranzitorie a unei angoase paranoice de discontinuitate spre reprezentarea

[Corola-publishinghouse/Science/1929_a_3254]
și concrete, avertismentul pe care îl reprezintă aceste experiențe de pierdere pot uneori să blocheze procesul de separare-individuare și să angajeze adolescentul pe calea depresiei: o cicatrice amenințând integritatea imaginii corpului, un eșec școlar ce vine să confirme o îndoială narcisiacă, o schimbare de domiciliu care îl face pe adolescent să piardă imaginile de identificare tranzitorie (prieteni, grupuri etc.), o decepție sentimentală sunt tot atâția factori acceleratori posibili, ce fixează din ce în ce mai mult adolescentul asupra obiectelor sale interne pierdute. Astfel de evenimente

[Corola-publishinghouse/Science/1929_a_3254]