249 matches
-
care substituie, în același timp, ca într-un ceremonial magic, acținunea brută și reacția vulgară. În esență, întreaga pictură a lui Florin Mitroi este o încercare de stopare a lumii, de suspendare a acesteia în efigie, și nicidecum un comentariu narcisiac pe marginea expresivității ei tranzitorii. Ca dinamică sufletescă și ca stilistică generală, Florin Mitroi este un nonfigurativ, un spirit platonician sau oriental, iar raporturile sale cu nivelul senzorial și vizibil al realului se stabilesc în termeni absoluți și lipsiți de
Singurătatea lui Florin Mitroi(II) by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/8152_a_9477]
-
întreaga sa autoritate morală și sobrietate academică. Astfel, încep să dispară, încetul cu încetul, unele dintre cele mai aprige dușmănii și cele mai greu dizlocabile prejudecăți, anume acelea care privesc relația dintre muzeu și piața de artă, primul, autist și narcisiac în exces, cea de-a doua, frivolă și pervertită pînă la prostituție. Rînd pe rînd, de la apariția sa și pînă acum, Galeria Artmark, în spațiul elegant și impecabil amenajat din punct de vedere muzeografic, de pe strada logofăt Luca Stroici, a
Basarabia mea by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/7070_a_8395]
-
la dimensiunile lumii înconjurătoare, stupefiante și abnorme. Această stupoare, pe care o bănuim terifiantă, acest disconfort, fie și al organelor de simț, sunt în căutarea unui sens care se află în trecut, în amintire. Amintirea devine oglinda în care poetul, narcisiac, se autocontemplă: Lașitățile mele vor fi transpuse prin oglinzi, motivate amabil și îmi vor fi atribuite intenții pe care niciodată nu le-am știut. Avem aici mărturisită fără echivoc capacitatea de a deforma a oglinzii. Emil Botta este prizonierul propriului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1504_a_2802]
-
de distincție. Autorul seamănă cu un orator al cărui imbold retoric îi depășește puterea de control narativ: odată declanșat imboldul, discursul se deapănă de la sine într-un spectacol a cărui desfășurare scriitorul nu o mai poate opri, comportîndu-se ca un narcisiac îmbătat de sunetul propriilor cuvinte. Iată de ce, cu toate că Mureșan scrie bine, el nu scrie încă adevărat. Are o ureche sintactică perfectă, dar alunecă în fandoseli stilistice la a căror vedere cititorul se scutură înfiorat. Întîi de toate, se simte pornirea
Admirație ultragiată by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/9818_a_11143]
-
ca textualismul să fie deopotrivă temut și repudiat în poezia ultimilor ani nu e, așa cum se induce adesea, o eventuală carență de autenticitate, ci mai degrabă accesul tot mai dificil la ficțiunea din spatele rândurilor. Așadar, nu atât excesul teoretic și narcisiac ne incomodează, nu impresia continuă de palimpsest ne face sceptici, cât senzația fără cale de întoarcere că scrisul poate deveni atât de autonom încât să nu mai poată fi, în ultimă instanță, repovestit. Sincer și sociologic vorbind, putem admite, prin
În toată puterea contextului by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/9912_a_11237]
-
cantități excesive, produce comă./ așa am ajuns eu pe proteve" (Trei într-o berărie). Văd în Dicționar de vise o carte care se citește nu doar cu, ci și de plăcere, ale cărei mize sunt oricum, numai nu egoiste și narcisiace. Închizând-o, m-am grăbit să reiau câteva volume de poezie publicate din 2000 încoace. Nu ridicați prematur piatra: marea diferență dintre Vasile Leac și un copywriter este că Leac scrie literatură. Și o face precis, gratuit, ca pe un
Celebrul dicționar by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/9984_a_11309]
-
Pumnul și palma?! Ce prevalează, la urma urmei: epicul sau poematicul? Suntem în fața unui roman propriu-zis, de construcție epică, ori mai degrabă a unei "Diorame", o "vedere din Dumnezeu" a Eului care I se substituie cosmic-autoconfesiv? Are dreptul o hiperfabulație narcisiacă (superbă exfoliere egocentrică de pe Șoseaua Ștefan cel Mare pînă-n străfundurile cosmosului, la universalul Purușa în care se încorporează "Mircișor") să rivalizeze exegetic și axiologic cu construcțiile clasice ale predecesorilor care formează centrul ierarhiilor de decenii? Apoi: în ce măsură volumul trei s-
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/9264_a_10589]
-
care substituie, în același timp, ca într-un ceremonial magic, acținunea brută și reacția vulgară. În esență, întreaga pictură a lui Florin Mitroi este o încercare de stopare a lumii, de suspendare a acesteia în efigie, și nicidecum un comentariu narcisiac pe marginea expresivității ei tranzitorii. Ca dinamică sufletescă și ca stilistică generală, Florin Mitroi este un nonfigurativ, un spirit platonician sau oriental, iar raporturile sale cu nivelul senzorial și vizibil al realului se stabilesc în termeni absoluți și lipsiți de
Radiografii în posteritate by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/9298_a_10623]
-
Atunci când, dintr-un motiv sau altul, simt că poezia se îndepărtează de mine și mi se pare că ratez metodic toate ocaziile de a ajunge la miezul ei fierbinte, unde scrisul nu mai este nici terapie, nici exorcizare sau exercițiu narcisiac, ci acel lucru care sapă la rădăcina ființei și se ia la întrecere cu viața, exact când îți dai seama că viața a-nceput deja să-ți alunece printre degete. Revin cu drag la Mazilescu, pe care l-am descoperit
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/9321_a_10646]
-
criticul beneficiază de grația de a rămâne critic. Literar. Orbitor. Aripa dreaptă vine, așadar, să repare și să unifice benign câmpul receptării. Roman construit din fractali, adică din superbe forme geometrice infinit autosimilare, el repetă acest algoritm - exterior - în oglindă, narcisiac, visceral & terapeutic, legând complet nodurile pe care Aripa stângă sau Corpul le lăsaseră în suspensie, explicând ce era de explicat, corectând tot ce se cerea corectat. Mai mult decât atât, copilul Mircea ajunge să-și trăiască până la cel din urmă
O decalogie by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/9443_a_10768]
-
o cantitate îngrijorătoare, păreri personale emise de către persoane inexistente în esență. Iar semnele sigure ale acestei inexistențe sînt verbiajul, delirul ideatic, agresiunea gramaticală, incontinența frazeologică. Să fie responsabilă de această stare de lucruri o conștiință colectivă sedusă egal de exclamația narcisiacă și de retorica tînguirii, care nu vrea nicidecum fapte nude și alte asemnea banalități, ci doar hrană incantatorie pentru cine știe ce voluptăți obscure, să fie vinovată nepotolita sete de tacla a cititorului sau, pur și simplu, explicația trebuie găsită în faptul
Secvențe estivale by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/9530_a_10855]
-
dar infatuat, Animalul poate fi mai cu seamă patron: al unui club de fotbal, al unui restaurant, al unui bar, șef de sindicat, dar și politician, guru improvizat al nației, fals ŤMesiať, limbarnic și agramat, histrion cu discurs de gangster narcisiac, autoadulatoriu etc." (p. 135). Grația inteligenței Ruxandrei Cesereanu se manifestă - însă - cel mai pregnant, în capitolul Etică și memorie, pe o temă familiară autoarei: "gulagul în conștiința românească" (după expresia ei). Primul text de aici, Industria securistă, îl concepe în
Probleme românești by Tiberiu Stamate () [Corola-journal/Journalistic/9630_a_10955]
-
alte locuri, prozatorul toarnă și aici, într-un mixaj sui generis, o mulțime de lucruri, punând laolaltă observația de interes larg antropologic, mentalitar, cu reflecția morală, impresia strict personală, de jurnal intim, cu egografia cultivată terapeutic (ca lepădare de eul narcisiac, înlocuit invariabil de ruda sa mai sărmană din limbajul oral, „io“), descrierea analitică a unor reflexe comportamentale de interes preponderent sociologic cu reveria memorialistică ș.a.m.d. Din nou, interesul se concentrează aproape programatic pe atitudinea față de eveniment (dar și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1854_a_3179]
-
să mă feresc de aparițiile-vîsc. Nu mai scăpai de ele decît băgîndu-le pe gît clienților, "la pachet". Pachetele erau ca podul lui Păcală: o călcătură tare, fermă, alta moale. Lîngă Noica, nu'ș ce filozofard marxistoid; lîngă Preda, vreun prozator narcisiac, frecînd un ness pe-o sută de pagini și oloindu-și orgoliul; lîngă Cezar Ivănescu, vreun jucăuș optzecist, care pierdea programatic tema (impusă, ce-i drept), dar cădea și-n infantilism. N-am vîndut cărți la pachet. Pe cele proaste le
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
-
al credinței și al devoțiunii este contrapunctat prompt de organul celălalt, evident ponderabil, care se smulge din ceața peliculei alb-negru și se odihnește molcom pe coapsă ori pe unde apucă. Schizoidia unei asemenea viziuni este doar aparentă. Ion Grigorescu, nițel narcisiac, nițel voluntarist în propozițiile plastice, încearcă să concilieze celestul și derizoriul, spiritul și carnea, atemporalul și efemerul în categoria unică a Creației. Corpul însuși, în nuditatea-i mai degrabă fertilă pentru sămînța păcatului, este recuperat ca arhitectură sacră și ca
Artiști în epură by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/7461_a_8786]
-
și idealist, dar îi propune împlinirea lui prin coborîrea mai frecventă în concret, prin distanța necesară față de propriile aspirații, ceva umor și autoironie). Exhibarea eului, prin modul filosofic de a se apropia/depărta de cărți și de autori, nu e narcisiacă, vrea să exprime finitudinea, condiția de muritor a celui care citește și scrie, conștient că "totul e relativ, la urma urmei. Și trecător." Prin urmare și interpretarea critică se supune acelorași legi. Preferințele comentatoarei merg către poezia Martei Petreu și
Critica reflexivă by Georgeta Drăghici () [Corola-journal/Journalistic/7568_a_8893]
-
problemele existenței și care substituie, ca într-un ceremonial magic, acțiunea brută și reacția vulgară. În esență, întreaga pictură a lui Florin Mitroi este o încercare de stopare a lumii, de suspendare a acesteia în efigie, și nicidecum un comentariu narcisiac pe marginea unei expresivități tranzitorii. Ca dinamică sufletescă și stilistică generală, Florin Mitroi este un nonfigurativ, un spirit platonician sau oriental, iar raporturile sale cu nivelul senzorial și vizibil al realului se stabilesc în termeni absoluți, lipsiți de orice echivoc
Un apel la memorie by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/7093_a_8418]
-
în corespondența decît în opera sa". Potrivit lui Dan C. Mihăilescu, corespondența ne dezvăluie două ipostaze ale lui Cioran: Cioran cel tînăr, scriitorul efervescent, coleric și paroxistic, pentru care fiecare scrisoare este strigăt, furie, ură de sine, delir de grandoare, revărsare narcisiacă, silă de tot și cutremur existențial, și apoi Cioran cel matur, mult mai echilibrat, care renunță la nudismul confesiv și învață arta deghizamentului și a escamotării: „Incandescența devine calcul lucid, ironie subtilă sau răceală casantă. Năvala instinctuală, imprudența magnanimă, apetitul
Veninul reconfortant by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/6197_a_7522]
-
gloriei, până la umeri și, pe urmă, dincolo de ei (...)”. În final, „în locul ei, în rulota încuiată pe dinăuntru, nu rămase decât un zâmbet, dar și acela se șterse foarte curând”. În regulă, înțelegem, avem aici o ironică parabolă a actului artistic, narcisiac auto-erotic până la anihilare, dar demonstrația ia fața literarului, ca o haină a cărei croială n-o mai poți aprecia pentru că are toate cusăturile la vedere și cu ață de o altă culoare (aceeași senzație o lasă și Răpirea din Serai
Literatura, suficientă sieși? by Luminița Corneanu () [Corola-journal/Journalistic/4852_a_6177]
-
să-și fixeze efigia într-un monument public. Mai puternic decît grija pentru ziua de mîine sau decît îngrijorarea pentru cea de azi s-a manifestat, prin nu se știe ce complicată alchimie sufletească, morală ori, poate, numai propagandistică și narcisiacă, preocuparea fierbinte pentru buna administrare a veșniciei. Cum orice fel de autoritate a intrat prompt în disoluție după '90 și cum nimeni na mai avut nici chef și nici răbdare să mai asculte pe nimeni, toți cei care s-au
Negoțul cu eternitatea by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/6533_a_7858]
-
fie el MAPN sau MI, și cu un cult primitiv al eroilor, al eroilor consacrați și ca sfinți sau al acelora suspectați că ar putea deveni cîndva ori una, ori alta. Ieșiți aproape cu totul din contemporaneitate, anesteziați de contemplația narcisiacă a unui trecut permanent recondiționat în cheie exemplară, nu facem altceva decît să recuperăm, derizoriu și mimetic, ce n-am reușit și nici n-am fost în stare să facem la vremea potrivită. Tot felul de organizații, zise civice, în numele
Negoțul cu eternitatea by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/6533_a_7858]
-
de peste 60 de filme în care a îmbrăcat, pe rând sau, uneori, chiar în același timp, haina de regizor, scenarist și actor, cu o abilitate neobișnuită. Cartea lui Tudor Caranfil "Dicționar subiectiv al realizatorilor filmului românesc", prezintă un Sergiu Nicolaescu narcisiac, care se gândește numai la el, din acest motiv neputând niciodată să părăsească lumea cinematografiei. În mod paradoxal, aceast cineast fără studii de specialitate își câștigă un renume de profesionist, nu numai în țară, ci și peste hotare. El perfectează
DECLINUL lui Nicolaescu. De ce nu a părăsit niciodată lumea filmului () [Corola-journal/Journalistic/46198_a_47523]
-
peste hotare. El perfectează o colaborare strânsă cu firme europene de producție, care îi dau posibilitatea să filmeze, seriale TV transformare în versiuni exploatabile în săli. (...) Popularitatea crescândă a regizorului are și rezultate nedorite, fiindcă Nicolaescu începe să se pună, narcisiac, în cadru, așa cum procedează în mai multe filme", scrie Tudor Caranfil în cartea sa. Marele critic de film mai spune că declinul cineastului începuse prin anii '80. " Dacă s-ar fi restras pe atunci, imaginea lăsată posterității ar fi fost
DECLINUL lui Nicolaescu. De ce nu a părăsit niciodată lumea filmului () [Corola-journal/Journalistic/46198_a_47523]
-
scriiturii (jurnal, recenzii, texte lirice, proză). Referindu-se la natura și finalitățile jurnalului, chiar dacă se ferește în mod explicit să realizeze „teoria jurnalului, a literaturii subiective, a «trădării» trăirii din momentul fixării impresiilor în pagină“, Constantin M. Popa remarcă specularitatea narcisiacă, anamorfozele, jocul identitar, sau sugestiile simbolice ce articulează conformația scriiturii autobiografice: „Proiecție a autorului despre lume și despre sine, jurnalul, ca act specular, divulgă aroganța eului, inevitabila doză de narcisism care tulbură imaginile, uneori până la incredibile anamorfoze. Fatalmente subiectiv, jurnalul
Obsesia identității by Iulian Bol () [Corola-journal/Journalistic/3288_a_4613]
-
și al damnărilor căutate se derulează de-a lungul întregului volum, într-o monotonie tematică și stilistică surprinzătoare pentru un atât de bun cunoscător al poeziei contemporane. Cel mai adesea avem de a face, în versurile lui Komartin, cu postura narcisiacă a unui aristocrat tânăr care-și face din martiraj un titlu de noblețe. Impulsul central - și poate singurul convingător - al acestei poezii e autoînduioșarea, jucată melodramatic până la capăt, în același scenariu. O conștiință calamitată stă eroic în fața unei apocalipse anunțate
Suferința în formă fixă by Alex Goldiș () [Corola-journal/Journalistic/3532_a_4857]