307 matches
-
le ignore, tot teama de data aceasta de propria anihilare îl împinge să-și investigheze istoria emoțională și să-și reintegreze încetul cu încetul dorințe și gânduri, atitudini, senzații și sentimente jignite, împinse în zona de umbră sub influența aspirațiilor narcisice ale Celuilalt. Dorință și Lege se concentrează asupra tribulațiilor Eului, ce pornește de la un stadiu marcat de ignorarea propriei persoane și supunerea față de o cultură oprimantă, asimilată din fragedă copilărie și ajunge la o revoltă care îi dă forța să
Prin labirintul ființei by Michaela Gulea () [Corola-journal/Imaginative/15501_a_16826]
-
se însoțește cu schimbarea funcției nu numai a imaginarului, ci și a limbajului: acesta nu mai este aservit ipocriziilor unei reacții de apărare îndreptate spre mascarea emoției sau spre corectarea ei, ba chiar a înlocuirii acesteia prin ceea ce convine așteptărilor narcisice ale "zeului" său. Limbajul va fi solicitat să numească secretele (dorințe, fantasme etc.), - considerate bulversante sau rușinoase în ochii Stăpânului -, să formuleze pasiunile "intolerabile", să participe la proiectul pe care Eul se hotărăște să-l asume și să-l desăvârșească
Prin labirintul ființei by Michaela Gulea () [Corola-journal/Imaginative/15501_a_16826]
-
de meditat mereu - poate regăsindu-l pe ipocritul misogin de Shopenhauer, magistrul oarecum și al lui Eminescu? Iubirea lui Emil Cioran la limita vârstei ...biblice este un fel de pseudo-erezie a disperării redevenind sublimă, înnoitoare, regresivă în Arhet’ip-ul GEMELAR narcisic, asupra întregului său sistem filosofic diogenic, prin aceea că refuză gestul “Câinelui înstelat” Diogene Laertios de a se masturba ca biblicul Onan - eshibându-se în public. Ultima lui iubire poate e repetarea uneia prime, de care nu știm nimic, sămânța înnoitoare
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/98_a_277]
-
nu se poate opri să se întrebe ce hram intelectual poartă acest incisiv, caustic și vitriolant autor. „Hram intelectual” însemnînd: trăsăturile, orizontul interior, acele însușiri din care se încheagă fanta de înțelegere prin care privește lumea. Și cum Pandrea, histrion narcisic debordînd de filotimie, nu se zgîrcește în privința judecăților în marginea propriei persoane, avem destule indicii din care îi putem reface portretul interior. Cine e, așadar, Pandrea pe dinăuntru, în intimitatea spiritului său? Sub unghi spiritual, olteanul născut la Balș e
Agnosticul cu cobiliță by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/3986_a_5311]
-
talentul, nici sensibilitatea cultivată nu sunt suficiente, iar estetismul măștilor nu mai mai trădează nici un „adevăr poetic” valid; lipsesc din Cobalt și mișcările surprinzătoare ale inteligenței artistice care fac diferența la poeții manieriști. Avem în schimb multă poză studiată, gesticulații narcisice, simulări elegante ale suferinței, cu un deget dus visător la tîmpla înclinată para la posteridad. Experimentele tipografice din texte sunt gratuite, unele versuri sînt afectate de edulcorări diabetice: „Nu vom sfîrși în nici un paradis/în nici un infern dragostea mea”, „Toate
Damnarea glossy by Paul Cernat () [Corola-journal/Journalistic/3074_a_4399]
-
Rând pe rând, moartea exotismului, a cărții, a trupului, a geamănului, a intelectualului și a poeziei vor definitiva portretul unui Cărtărescu dezvrăjit, ce îmbrățișează mai mult ca oricând un pesimism devenit funciar. Este limpede că scrie despre renunțarea la starea narcisică de înzeire, altădată constitutivă. Și gestul nu se datorează neîncrederii în critica literară, cu care se războiește prin false voluptăți, ci unui proces ireversibil de detașare. Chiar dacă, la prima vedere textele din Ochiul căprui al dragostei noastre sunt simple apendice
Insule pentru un imperiu by Marius Miheț () [Corola-journal/Journalistic/4143_a_5468]
-
va refuza, asemeni lui Peter Pan, să îmbătrânească, purtând asemeni clownilor peste care timpul refuză să treacă pecetea de ruj roșu pe buze. Insistența cu care camera relevă numeroase gros planuri cu Aglaja la 5 ani evocă ceva din pasiunea narcisică a albumului cu fotografii. Aglaja privește lumea și se îmbată cu imaginile ei, relativ mustrătoare observă și infidelitățile părinților, asistă și la giugiulelile lor, la certurile lor și evident la numerele lor de circ. Pentru mama ei se roagă, mai
Circul și nostalgia by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/4077_a_5402]
-
Frederick Forsyth - Dosarul Odessa (Ed. RAO, 199 000 lei); Ștefan Vianu - Metafizica spiritului de la Aristotel la Hegel (Ed. Humanitas, 250 000 lei). Mihai Alexandru Canciovici - Domnitorii români în legende (Ed. Rosetti Educațional, 119 000 lei); xxx Anorexie, adicții și fragilități narcisice (Ed. Trei, 160 000 lei); Alexandru Jebeleanu - Creionări intime: jurnal (Ed. Eubeea, 327 000 lei); Guido Granata - Homeopatie și sexualitate (Ed. Polirom, 195 000 lei). l Vă recomandăm l Vă recomandăm l Vă recomandăm l Vă recomandăm Dorință fără pudoare
Agenda2005-20-05-timp liber () [Corola-journal/Journalistic/283702_a_285031]
-
știe că moartea șterge diferențele. Li se mai recunoaște doar sexul, în rest nimic. După asta trebuie să se orienteze cine vrea să atribuie cadavrul persoanei căreia îi aparține. Prin comiterea unei fapte absurde, Rainer vrea să‑și salveze poziția narcisică - aceea de‑a fi comis ceva ieșit din comun. Acum caută să ascundă cadavrul tatălui, pentru ca acesta să nu fie văzut de cum intri pe ușă. Târăște gâfâind pachetul de carne sângerândă și‑l îndeasă în lada țărănească încăpătoare, din care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1971_a_3296]
-
despre care știu că sunt ale mele, dar pe care le simt oarecum străine. Între mine și imaginile mele se instituie o relație bivalentă de familiaritate și stranietate concomitente. Oare cum sunt eu cel adevărat, de vreme ce principiul identificării, speculare sau narcisice, nu funcționează?!, și cum aș putea ajunge la imaginea mea identificatoare? Că nu ne recunoaștem într-o anumită fotografie nu este o situație foarte rar întâlnită, cum nu este foarte frecvent să ne placă de ceea ce vedem într-o altă
FOTOMEMORII de DAN CARAGEA în ediţia nr. 943 din 31 iulie 2013 [Corola-blog/BlogPost/361153_a_362482]
-
își reprezintă. De multe ori, femeile care pozau s-au arătat însă „nemulțumite” de transfigurare, pentru că nu este vorba de o oglindire „realistă”. Cu toate acestea, multe din fotografiile contemporane, merg nu doar spre expuneri provocatoare, dar și spre satisfacerea narcisică a modelului. Pentru ca artistul și modelul să reușească, este nevoie astăzi de dorința fantasmatică a modelului de a-l poseda emoțional pe artistul care îl va plasa, ulterior, într-un fel de spațiu colectiv al excitației. Astfel, dacă o persoană
ARTISTUL ŞI MODELUL de DAN CARAGEA în ediţia nr. 954 din 11 august 2013 [Corola-blog/BlogPost/364952_a_366281]
-
despre care știu că sunt ale mele, dar pe care le simt oarecum străine. Între mine și imaginile mele se instituie o relație bivalentă de familiaritate și stranietate concomitente. Oare cum sunt eu cel adevărat, de vreme ce principiul identificării, speculare sau narcisice, nu funcționează?!, și cum aș putea ajunge la imaginea mea identificatoare?... Două dintre cele patru cicluri pictate până acum de Romeo Niram au fost intitulate, într-un mod încă nedeslușit, „eseuri”: „Eseu despre luciditate” și „Eseu despre neluciditate”. Sunt întemeiat
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/366496_a_367825]
-
reprezentația: machierea, aranjarea părului, potrivirea unei bijuterii, felul în care ne alegem îmbrăcămintea, pantofii, lungile studieri în oglindă, rotiri, posturi diverse, poze, negocieri în minte, acceptarea ... Imaginea de sine, autostima, despre care vorbim aproape zilnic, țin de satisfacerea acestei moțiuni narcisice sau narcisiste și, deopotrivă, actoricească, histrionică. Psihologii vor fi observat cu siguranță că teatralizarea vieții persoanei nu este doar un fapt exterior, ci o realitatea interioară, tot așa cum aspectele narcisiste și histrionice nu pot fi disociate în înțelegerea personalității. Or
REPREZENTARE ŞI REPREZENTAŢIE de DAN CARAGEA în ediţia nr. 946 din 03 august 2013 [Corola-blog/BlogPost/366495_a_367824]
-
pictorul nostru. Să ne oprim la tabloul Brâncuși: E=mc2, I, una din emblemele expoziției, unde avem de-a face cu un astfel de triplet. Un critic (Cătălin Ghiță) a observat, nu fără o anume finețe, că Niram se proiectează narcisic în Celălalt (în personaj). Am avea de-a face prin urmare cu «portrete în efigie», susține criticul. Oare aceasta să fie însă soluția pe care o căutăm? Nu sunt deloc convins. Îmi întemeiez justificarea pe faptul că pictorul a violat
LECŢIA LUI NIRAM de DAN CARAGEA în ediţia nr. 849 din 28 aprilie 2013 [Corola-blog/BlogPost/366500_a_367829]
-
aceea există o neînțelegere cu scriitorii și cu istoricii literari, nu este de a căuta o alternativă specifică în domeniul literaturii. Tema literaturii reprezintă o problematică. Ceea ce reproșez eu păzitorilor literaturii contemporane este faptul că încarnează un mediu autoreferențial, foarte narcisic, și se prevalează de la un statut imperisabil. Or, literatura, ca și realitatea, este un concept care a fost construit și care poate fi, prin urmare, deconstruit. „Sfârșit” nu înseamnă că nu mai există nimic. Problema este a ceea ce se află
COMPLOTUL LITERATURII ROMÂNE de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 1227 din 11 mai 2014 [Corola-blog/BlogPost/350703_a_352032]
-
cei din viața noastră. Ce-i motivează pe unii oameni să-și expună viața pe rețelele de socializare? Să încarce poză după poză cu ceea ce fac, cu ceea ce nu fac sau cu ceea ce ar putea face? Patologia, grandomania sau rana narcisică - am putea spune, având un spirit critic și bazat pe o judecată superficială. Însă dincolo de aceste etichete se ascunde adevărata nevoia umană de a fi văzut, auzit, simțit; pe care mai mult sau mai puțin stângaci încercăm să o satisfacem
Narcisistul de pe Facebook e, de fapt, un om căruia îi lipsește prețuirea de sine () [Corola-blog/BlogPost/338405_a_339734]
-
dintre noi și ceilalți, acestea sunt ca rugina și ne acoperă inclusiv pe noi) și putemsă vorbim inutil despre cât de perfectă este lumea noastră. Revenind la așa-zis epidemia de narcisism, răspunsul meu este „NU”. Nu trăim o epidemie narcisică în adevăratul sens al cuvântului, ci mai degrabă suferim de un deficit major al prețuirii de sine și al acceptării imperfecțiunilor umane. Mai mult decât atât, cu toții avem nevoie de o amplă educație relațională, pentru ca alături de inteligența cognitivă, de care
Narcisistul de pe Facebook e, de fapt, un om căruia îi lipsește prețuirea de sine () [Corola-blog/BlogPost/338405_a_339734]
-
aceea există o neînțelegere cu scriitorii și cu istoricii literari, nu este de a căuta o alternativă specifică în domeniul literaturii. Tema literaturii reprezintă o problematică. Ceea ce reproșez eu păzitorilor literaturii contemporane este faptul că încarnează un mediu autoreferențial, foarte narcisic, și se prevalează de la un statut imperisabil. Or, literatura, ca și realitatea, este un concept care a fost construit și care poate fi, prin urmare, deconstruit. “Sfârșit “ nu înseamnă că nu mai există nimic. Problema este a ceea ce se află
COMPLOTUL LITERATURII ROMÂNE, ESEU DE AL.FLORIN ŢENE de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 1224 din 08 mai 2014 [Corola-blog/BlogPost/346975_a_348304]
-
transformarea brutală a peisajului ideologic apare totuși un nou dandysm, paralel cu cel neoclasic, care ar face să se reaprindă - dacă nu și-ar fi atins deja apogeul - melancolia acelor fashionables, transformând sentimentul neputinței În criză de conștiință, exacerbat și narcisic, cu atât mai intens cu cât oglinzile au dispărut. Pornind de aici, se suprapun două dandysme fără a se contrazice: dandysmul desperado al foamei de acțiune și un dandysm invers, un soi de libertinaj cu neantul”2. Numai că, făcând
Dandysmul by Barbey d Aurevilly () [Corola-publishinghouse/Science/1926_a_3251]
-
el se organizează În sistem, propune principii și norme, elaborează teorii, dar și practici. Anume? Am spune că, Întâi și-ntâi, dandysmul ne apare ca o etică, pe care o vom descrie și analiza În cinci ipostaze, după cum urmează: etica narcisică, a diferenței, a singularității/singurătății, a negativității și a gratuității. Dar el, dandysmul, dezvoltă În egală măsură o estetică, o strategie & tactică a seducției și o utopie. Tot atâtea capitole distincte În cartea noastră. Citându-i selectiv pe dandylogi, am
Dandysmul by Barbey d Aurevilly () [Corola-publishinghouse/Science/1926_a_3251]
-
narcisism secundar. Și nu vom descrie nici „stadiul oglinzii”, definit de Lacan ca proces de identificare decisiv În configurarea identității. O vom cita doar pe Karen Horney, pentru Încercarea de sinteză a conceptului: „Fenomenele cunoscute În literatura psihanalitică drept fenomene narcisice au caracteristici foarte diferite. Ele includ orgoliul, infatuarea, râvna după prestigiu și admirație, dorința de a fi iubit, legată de incapacitatea de a-i iubi pe semeni, evitarea celorlalți, stima de sine anormală, viziunile utopice, dorința de a crea, anxietatea
Dandysmul by Barbey d Aurevilly () [Corola-publishinghouse/Science/1926_a_3251]
-
particularități intelectuale. Ne-am găsi În mare Încurcătură dacă am vrea să dăm o definiție clinică narcisismului. ș...ț Termenul narcisism este utilizat În sens pur genetic, pentru a semnifica faptul că originea acestor manifestări se presupune a fi libidoul narcisic”1. Această din urmă frază se referă la faptul că Narcișii Își prelungesc desfătarea, procurată inițial de corpul matern - analogat Însuși principiului plăcerii - prin propriul corp, devenit sursă erotică, sau printr-unul asemănător (de obicei, al unui partener tânăr). După
Dandysmul by Barbey d Aurevilly () [Corola-publishinghouse/Science/1926_a_3251]
-
ar datora cauzele unor factori mai complecși, unor tulburări nevrotice infantile. Copilul intră Într-o relație tensionată cu cei din jur, În urma căreia legăturile sale emoționale sunt erodate, el ajungând În situația de a nu mai putea iubi. E rănit narcisic, e depreciat sistematic. I se Întreține constant un complex de inferioritate, fiind supus unei exigențe orgolioase a părinților, căreia nu reușește Întotdeauna să-i facă față. „Propria-i voință, dorințele, sentimentele, simpatiile și antipatiile, propriile-i insatisfacții intră În amorțire
Dandysmul by Barbey d Aurevilly () [Corola-publishinghouse/Science/1926_a_3251]
-
și ființele”5), iar câțiva, nu puțini (serie inaugurată de Brummell), se prăbușesc În ceea ce s-ar Înțelege prin „marea patologie psihică”. O identitate În criză tc " O identitate În criză " Scoasă din perimetrul strict al psihopatologiei și psihanalizei, autoreflectarea narcisică a dandy-ului sporește cu noi nuanțe din momentul În care e preluată de filosofie ca temă a identității. Cum sună de fapt Întrebarea lui Narcis, Începând cu legenda beoțiană și Încheind cu postmodernitatea? „Cine sunt?” Sau „Cine ești?”. Sau
Dandysmul by Barbey d Aurevilly () [Corola-publishinghouse/Science/1926_a_3251]
-
eului, care Îi spulberă identitatea, e tocmai cerul gol și acel „Got ist tot” formulat vizionar de Nietzsche. Dar și cerul lăuntric Începe să se golească din clipa În care priviri tot mai scormonitoare se ațintesc asupra lui. Aparent restaurat (narcisic) de oglinzile Întoarse spre sine, eul se fragilizează de fapt. Acesta e unul dintre paradoxurile modernității. Hiperinvestirea eului merge mână În mână, sugerează Gilles Lipovetsky În Era vidului, pe urmele lui Chr. Lasch, cu „dezafectarea marilor sisteme de sens”1
Dandysmul by Barbey d Aurevilly () [Corola-publishinghouse/Science/1926_a_3251]