617 matches
-
iar orice demiurg (romanticii, ca și renascentiștii, aleg, din toate, acest rol și au curajul - ba, aș zice, și motivele - de a o face explicit) are un dublu (inferior, desigur) ce i se opune. Uneori (cum vom vedea) - flatîndu-l. Tocmai narcisismul e acela ce invocă alteritatea. Lucru rar, de regulă. Pentru a-și proba sieși faptul că e viu - prin urmare, că presa (adversă, care pretindea că a fost împușcat în noaptea precedentă) este o oglindă mincinoasă, Dumas se repede, literalmente
Chipul, moartea si oglinda by Mariana Neț () [Corola-journal/Journalistic/17186_a_18511]
-
confruntarea directă cu o istorie meschină și rudimentară, iar Muzeul de Artă a sesizat enorma importanță a acestui nou tip de artist - fără înfumurări, uman, viu și învingător - în mod sigur s-a întîmplat ceva; cel dintîi a renunțat la narcisismul său imemorial și a coborît cu picioarele în lume, iar cel de-al doilea a sesizat cu o mare acuitate că gestul exemplar nu trebuie căutat doar într-un trecut vag sau prin debaralele profeților disperați, ci mult mai aproape
Semnificația unei aniversări by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/17250_a_18575]
-
s-a scris în timp despre Oravițan, iar acestora li se adaugă un C.V. impresionant și o amplă galerie foto. Dacă autoportretul pe care Oravițan și-l face aici, ușor voluntarist și presărat din loc în loc cu pusee acute de narcisism, poate fi discutat, sau chiar este discutabil, calitatea albumului ca obiect plastic, ca operă tipografică și ca element de referință pentru orice bibliotecă, este indiscutabilă. Iar prin realizarea acestei publicații atît de complexe și prin construcția sau, mai exact, prin
Cartea ca obiect estetic by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/17285_a_18610]
-
Gheorghe Grigurcu Adevărul cel mai superficial care se poate enunța cu privire la memorii este acela că ele reprezintă o formă de narcisism, după cum în legătură cu jurnalul nu poate fi părere mai banală decît că nu este niciodată sincer", afirma undeva Livius Ciocârlie. Dacă luăm în serios această sceptică aserțiune, putem socoti că în jurnalele d-sale (aici îl avem în vedere pe cel
Un postcioranian by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/17964_a_19289]
-
sau mai putin întîmplător, îl reprezintă în context. Însă pe lîngă faptul că, din punct de vedere muzeografic, expunerea s-a făcut într-un mod extrem de echilibrat, fără a se șarja o componentă în defavoarea celeilalte - adica și fără puseuri de narcisism, dar și fără atitudini de opereta, pseudoreverentioase, de gazdă carpatina cu un bimilenar exercițiu al ospitalității -, expoziția are cîteva caracteristici generale care nu trebuie ignorate. Iar cea mai importantă dintre ele este aceea că ea s-a constituit că un
Confruntări româno-belgiene by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/18073_a_19398]
-
României, si acesta o adevarată proiecție simbolică a veseliei naționale. Amatorismul nu mai era plăcere pură, așa cum ar fi tentat inocentul să creadă, ci obligație de serviciu, sarcina de partid și chiar predeterminare metafizica. Dacă într-un moment imemorial de narcisism, de ineficientă și de lene cineva a spus că românul s-a nascut poet, propagandă nationalist-comunistă, atît de simțitoare la provocările abisale (vezi, pentru edificare, si delirurile tracomane), și-a pus în cap să o și dovedească. Și a optat
Un amator profesionist by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/17591_a_18916]
-
pe sine). Într-adevăr, felul în care Cristian Tudor Popescu privește filmele lui Cristian Mungiu, Cornel Porumboiu, Cristi Puiu, Adrian Sitaru, Radu Muntean etc. configurează în primul rând un remarcabil autoportret de autor. Ceea ce nu înseamnă că autorul cultivă un narcisism maladiv sau că finețea analitică i-ar lipsi, ci doar că „omul e stilul” în aceste minunate poeme în proză care devin eseurile lui. Și când mă refer la stil, nu pierd din vedere și un vocabular specific, fosforescent și
Amarcordul Filmarului (lui) Cristian Tudor Popescu by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/2440_a_3765]
-
lupi - și conturează în-tr-o primă apropiere dimensiunea clinică a psihanalizei, esențială după cum se știe în fundamentarea ei conceptuală. În fine, cel de-al treilea volum, Psihologia inconștientului, reunește douăzeci de texte din perioada 1911-1938, printre care celebrele Pentru a introduce narcisismul (1914), Dincolo de principiul plăcerii (1920), Eul și sinele (1923; pentru ultimul termen editura adoptă soluția inedită a lui Se) ș.a. Inutil să mai subliniez importanța acestei foarte susținute și ample munci de traducere pentru cititorul profan și specialist din România
Eveniment editorial by Dorin-Liviu Bîtfoi () [Corola-journal/Journalistic/16750_a_18075]
-
nuanțe oportune pregătirea și experiența clinică a autorului, cedează încă din proiect tentației de a împărți în stânga și-n dreapta sfaturi despre cum ar fi mai bine să se procedeze în varii situații de viață. Autorul uită cu competență și narcisism că nu o soluție sau alta - clamată și generalizată, ci dinamica însăși a situației terapeutice îl va conduce pe pacient către rezolvări autentice. Dacă psihanaliza, de pildă, reprezintă într-adevăr o cale de transformare complexă a personalității și de instalare
Cum să, cum să nu... by Dorin-Liviu Bîtfoi () [Corola-journal/Journalistic/16765_a_18090]
-
În scurta sa prefață la acest gigantic volum (900 de pagini în format măricel), Updike mărturisește senin că a adunat toate (n-or fi toate, dar sînt cu siguranță multe!) textele pe care le-a produs în ultimii ani, din narcisismul pe care orice activitate auctorială îl presupune inevitabil, dar și în nădejdea că ele vor folosi cîndva vreunui student sîrguincios, sau biografului devotat. Dar motivația care stă la baza alcătuirii acestui volum depășește cu mult simpla avariție auctorială: ea pleacă
Gazetăria de substanță by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/16829_a_18154]
-
o formă de patetism. Citind cartea, regreți că nu te-ai aflat în raza privirii sale, pentru a fi cuprins într-o conștiință și pentru a fi, astfel, salvat. Scriitorul inspiră încredere prin desăvârsita sa sobrietate. El nu suferă de narcisism (ca Radu Petrescu), nu divaghează la nesfârșit (ca Nicolae Breban), nu face paradă de tehnică narativă (ca Mircea Nedelciu). Spune exact ceea ce are de spus, ca Marin Preda, în întâlnirea din Pământuri. Spre deosebire însă de Marin Preda, el își
Ioan Groșan și problema nemuririi sufletului by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/16837_a_18162]
-
care repară. Mai mult decît atît, operațiile estetice sînt considerate de mulți ca fiind imorale, semn de superficialitate și frivolitate, cu atît mai condamnabile cu cît ele plasează în aceeași categorie victime ale unor nenorociri reale și cele ale propriului narcisism. Legătura pe care profesorul Gilman o stabilește între chirurgie estetică și psihiatrie, în cartea sa intitulată Creating Beauty To Cure the Soul: Race and Psychology in the Shaping of Aesthetic Surgery (A crea frumusețe pentru a vindeca sufletul. Rasă și
Frumusețea și fericirea by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/16901_a_18226]
-
unei hibernări auctoriale. Cu rare excepții, el a fost radiat din orice fel de referiri. Mă întreb dacă nu și refulat. Pe fondul contextului istoric nefavorabil și al cotației sale modeste la bursa valorilor naționale, mai contează drept cauză și narcisismul moștenitorilor spirituali ai epocii atât de violent înfierate de către autor. S-ar putea spune că uitarea în care s-a cufundat este și ultimul manifest sau ultimul denunț al lui Sorin Pavel. Sorin Pavel, Krinonis sau treptele singurătății, ed. îngrijită
Împliniri majore by Dorin-Liviu Bîtfoi () [Corola-journal/Journalistic/15690_a_17015]
-
elementele deja enumerate, capacitatea de a oferi un model, aproape ireal, de rafinament al gîndirii plastice și al execuției tehnice, iar riscul major care o pîndește din umbră este acela al căderii în calofilie, din exces de rafinament, și în narcisism, din exces de îndemînare. Dar cum acest risc a fost acum ocolit cu multă prudență și cu tot atîta abilitate, semnele sînt bune și de aici încolo. P.S. întrucît numele meu a apărut pe invitațiile trimise artiștilor plastici de către Fundația
Cea de-a patra dimensiune by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/15733_a_17058]
-
însuși, ca interlocutor, a dorit a-și transforma discursul într-un obiect estetic valid, în felul său atractiv. A intenționat a-și construi, din rebuturi, din deșeuri, din negativități existențiale, o existență fictivă. De unde, în acest mediu rebarbativ, un anume narcisism. Ceea ce admite și Daniel Dimitriu: "Nu este exclus ca această autoexaminare, autoreflecție care face ca actul creator să apară dictat de exigențele cititorului, să fie o manifestare narcisiacă, să exprime tentația autorului-cititor de a-și vedea creația o performanță (chiar
Bacovia sau paradoxul degradării by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/16142_a_17467]
-
criticii de întâmpinare cei mai activi și mai pătrunzători, într-un limbaj ce-și împărțea atenția între cărțile comentate și propria calitate expresivă (cu un dozaj subtil între plăcerea asocierilor ingenioase și rafinate între cuvinte, mergând până la un fel de narcisism al expresiei, cu prețiozități atenuate de un spirit ludic "postmodern"), Al. Cistelecan le face cititorilor săi o surpriză de proporții: a doua sa carte - după culegerea de eseuri critice Poezie și livresc din 1987 - este un studiu sistematic și doct
O lectură nouă a operei lui Ion Pillat by Ion Pop () [Corola-journal/Journalistic/16509_a_17834]
-
probele unei evidente unități de viziune, la un poet singular, imun la mňdele care s-au perindat între timp, sigur pe instrumentele lui, într-un jurnal global în care se povestește necurmat. Cu suită deci, dar nu dintr-un impenitent narcisism - inevitabil, curios, la poeții lamentoși! - ci dintr-o permanentă ebuliție a eului căutător și iubitor de lumină. De certitudini, prin urmare, de acele puncte de sprijin existențiale în ceea ce el numește stații în străbaterea pustiului dintre cuvinte, smălțuit cu florile
Poet în veacul XXI by Barbu Cioculescu () [Corola-journal/Journalistic/11930_a_13255]
-
pe acesta, inclusiv de adversar. Și astfel, duelul este un fel de luptă în doi timpi, în care același personaj (adică fiecare dintre cei doi gemeni) e ucis de adversar și apoi își ia revanșa. Nu poate să fie decît narcisism faptul că, și după moarte, te răzbuni, sub propriul chip. Un vis perfect uman. Într-o legendă pe care Dumas afirmă a o fi cules pe malurile Rinului, un tînăr se privește, ades, într-o fîntînă. Acolo își vede, într-
Geamănul din oglinzi by Mariana Neț () [Corola-journal/Journalistic/16041_a_17366]
-
legendă pe care Dumas afirmă a o fi cules pe malurile Rinului, un tînăr se privește, ades, într-o fîntînă. Acolo își vede, într-o zi, iubita, cu care alege să se reunească "dincolo de oglinda" apei. Și astfel iubirea înlocuiește narcisismul pur și dur. Ființa iubită e, oricum, "un alt eu însumi", după cum spun - sau, mai bine-zis, spuneau - toți cei îndrăgostiți. Iar Olandezul zburător este tot o legendă care vine dinspre Nord. 4. Dacă mai urcăm încă o treaptă a universului
Geamănul din oglinzi by Mariana Neț () [Corola-journal/Journalistic/16041_a_17366]
-
Ființa iubită e, oricum, "un alt eu însumi", după cum spun - sau, mai bine-zis, spuneau - toți cei îndrăgostiți. Iar Olandezul zburător este tot o legendă care vine dinspre Nord. 4. Dacă mai urcăm încă o treaptă a universului dumasian, constatăm că narcisismul - ca și drama - joacă pe omonimie. Căpitanul Richard, un nume de roman, este apelativul, dar și referentul, a doi gemeni. Într-una dintre campaniile napoleoniene în Germania, Paul Richard a violat-o pe Marguerite, fiica cea mare a pastorului Stiller
Geamănul din oglinzi by Mariana Neț () [Corola-journal/Journalistic/16041_a_17366]
-
și plicticos într-o carte? Nu poți să faci reclamă unui parfum dându-le celor din jur să miroase un câine plouat. Sunt critici care scriu pentru scriitorii despre care scriu. Sunt alții care se adresează lor înșiși, îmbătați de narcisism. Mai există, în sfârșit, și criticii care vor să se remarce în concurența cu alți critici, făcând exces de subtilitate și, eventual, paradă de terminologie �științifică�. Toți aceștia pot comenta solemn orice text, oricât de inexpresiv, îi pot atribui sensuri
Cică niște cronicari... by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/16112_a_17437]
-
triluri de preamărire, iar ochii nu vedeau decât chipurile lor umile și slugarnice. Erai înconjurat, cum s-ar spune, de multă apreciere, de prețuire, ba chiar de dragoste și respect. Cel puțin așa alegea să înțeleagă ființa ta îmbuibată de narcisism. Dar astăzi, astăzi, nu mai poți alege să înțelegi așa. Astăzi există internet, există rețele de socializare, oamenii se exprimă liber și chiar ți se pot adresa direct. Nu-ți mai poți refugia fundul sub balele admirative ale servitorilor. E
Dragul nostru politician, te urâm! by Simona Tache () [Corola-blog/Other/20070_a_21395]
-
FĂRĂ DE MOARTE Autor: Liviu Pirtac Publicat în: Ediția nr. 1933 din 16 aprilie 2016 Toate Articolele Autorului Vara anului 2013. „Exist și trăiesc așa, pentru că mă iubesc și am mare grijă de mine !„ - mi-a spus cineva. Poate fi considerat narcisismul o modalitate de a te păstra sănătos și curat în lumea asta ? Pentru unii, se pare că da ... Încă marcat de cele spuse de colegul meu de serviciu, mă îndreptam spre casă călare pe motocicleta mea. Soarele dogorea puternic, erau
VEŞNIC, FĂRĂ DE MOARTE de LIVIU PIRTAC în ediţia nr. 1933 din 16 aprilie 2016 [Corola-blog/BlogPost/380168_a_381497]
-
a face publicabilă compunerea prin referința la un roman sovietic "clasic". Reluându-l, cu ani mai târziu, am constatat că poemul se împlinea natural, odată eliminate oportunistele genuflexii ideologice. Salvarea exista deja în strofele următoare, și venea din evaziunea în narcisism! Parcă pentru a mă degaja de umbra "protectoare" a personajului sovietic invocat, mă proiectam într-un nenumit Rastignac sfidând Parisul (A nous deux, maintenant!), cu lumea "așternută la picioare": Douăzeci de ani ai, numai douăzeci! Vezi, în depărtare zarea se-ncovoaie
O relectură autocritică by Ilie Constantin () [Corola-journal/Journalistic/8340_a_9665]
-
autoreflexivitatea, adică întoarcerea limbajului către sine însuși, instrumentarea imaginii ca scop și nu ca mijloc și, în al doilea rînd, vocația etică și angajamentul moral, sondarea existenței și sancționarea istoriei. Dar, fie că este vorba de imaginea pură, abstractă, de narcisismul absolut al limbajului, fie că este vorba despre regresul umanității pînă la limita sălbăticiei și a disoluției, evenimente care devin, cumva, spectacole cvasificționale, pîndite de riscul pierderii substanței lor reale și al deposedării de dramatism, filmele prezentate își păstrează pînă
Muzeul Florean în 2008 by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/7770_a_9095]