88 matches
-
Doar cine a mai văzut mort de patru zile, înviat uite-așa, de parcă s-ar fi trezit din somn: nici măcar picioarele nu-i erau înțepenite, iar ea, care se temuse de miros... mirosul morții!... Nici măcar atunci nu folosiseră parfumul de nard, pentru fratele lor mort... iar acum ea, surioara ei, spărsese vasul în fața tuturor și unsese picioarele musafirului, apoi le ștersese cu pletele ei lungi, auriu-roșcate, plângând, sărutându-le și iarăși ștergându-le și cuprinzându-le în părul ei ca marea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1546_a_2844]
-
care nu i se va lua acum, la ce bun să mai spun ceva. Mi se făcuse frică și nu știam de ce. Unul din ucenicii Lui se apucase să spună că mai bine s-ar fi vândut uleiul acela de nard și banii s-ar fi dat săracilor și... tot lucruri de astea. Mi s-a făcut ciudă pe el: ce treabă avea el cu ce făcuse sora-mea?! De când murise tata, eu eram și mamă, și tată pentru fratele meu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1546_a_2844]
-
o fi tare greu să nu lase moartea să se apropie de El! Cine s-o creadă?! Și totuși, chiar când spusese asta, cerul se făcuse deodată ca o mare de sânge și bucatele prinseseră gust de sânge... Parfumul de nard umpluse încăperea, dar, odată cu el, groaza se strecura cu degete de gheață... ca răsuflarea unui mormânt rece care se deschide... De asta au plecat și oaspeții, care încotro. El S-a ridicat fără un cuvânt, s-au ridicat și cei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1546_a_2844]
-
și a ieșit în lumina zilei. Din ușă mi-a strigat : "Uite cu ce mă duc eu să-L întâmpin"; în mâna ei strălucea alb, parfumat, un crin cum nu mai văzusem niciodată, cu transparență de alabastru și parfum de nard... * Merg repede spre oraș. E devreme, în zori, am timp, dar n-am vrut s-o mai aștept pe soră-mea. Și nici nu vreau să mă ajungă din urmă. Prea se uită toată lumea la noi o cunoaște pe ea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1546_a_2844]
-
meargă amândoi...Nu-i departe 15 stadii, o nimica toată... dar nu știu nici eu ce e... Mi se strânge inima de frică și nu știu de ce. O fi spaima Mariei, o fi fost apusul acela sângeriu și mirosul de nard și cuvintele Lui... Mai ales cuvintele Lui... Cine știe... Uite, acuma soarele-i sus... acuș or să vină acasă... De-ar da Dumnezeu să vină acasă... să-i văd teferi pe toți. Așa vine vorba "teferi" dar nimic nu mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1546_a_2844]
-
iar și iar... În timp ce eu pregăteam masa, ea stătea acolo, la picioarele Lui și asculta... Poate că nu ține minte, dar știe cu inima ce-o să se întâmple. Poate de asta și tristețea zilei, poate de asta și parfumul de nard și cuvintele Lui despre înmormântare... Eu pregăteam ce trebuie atunci, la masă, pentru trup... Maria asculta Cuvântul care se făcuse trup... Acum e pustiu. Ca și când, plecând, m-au luat cu ei, fiecare în felul lui... iar ce a rămas aici
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1546_a_2844]
-
mai întoarce la noi. Nici Maria, nici Lazăr. O știu. Nimeni n-a spus nimic, dar știu. O știu de cum i-am văzut plecând : Maria, purtând în mâna ei rănită crinul răsărit miraculos din ciobul de alabastru cu parfum de nard. Lazăr, bucuros ca un copil, alergând fără să se uite în urmă, cu veșmântul larg fluturând în vântul rece din zori, alergând ca niciodată... Eu, ca întotdeauna, m-am îngrijit de trup. De trupurile lor. Și al Lui. De hrană
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1546_a_2844]
-
ar fi Isabel. Milà își calcă pe inimă și acceptă dedublarea și travestirea, nu fără riscul de a-și pierde idenitatea. De milă, de silă, dar și din rațiuni practice, se lasă siluită de trista figură a cavalerului firului de nard nupțial, un amant căzut în fetișism, de vreme ce o îmbracă pe Milà în vetustele veșminte ale lui Isabel, spre a retrăi o imagine ce i s-a refuzat. După Revoluția Garoafelor, Milà, datorită acelei relații nefaste, va fi silită să revină
Europa în cincizeci de romane by Geo Vasile [Corola-publishinghouse/Science/1435_a_2677]
-
Isus, așa cum ne amintim, ia apărarea femeii, spunându-le că ea a făcut ce-a făcut ca semn al apropiatei Sale Îmbălsămări și Înmormântări. Marcu (14,3-9) aduce câteva amănunte inedite. De la el aflăm că parfumul a fost obținut din nard, că este „de Încredere” și costă „foarte scump”, trei sute de dinari, echivalând cu venitul unui țăran pe un an Întreg. Femeia varsă parfumul peste capul lui Isus după ce sparge vasul de alabastru, gest care va declanșa, brusc, drama finală a
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2307_a_3632]
-
Ioan, la rândul său, fixează scena ungerii chiar În casa lui Lazăr din Betania, iar femeia care săvârșește ritualul este Maria, sora celui Înviat din morți. Spre deosebire de Marcu și Matei, urmând scenariul lucanian, Ioan o Înfățișează pe Maria ungând cu nard picioarele Domnului. Spre deosebire de Marcu și Matei, la Ioan I Se ung picioarele, nu capul; spre deosebire de Luca, lipsesc lacrimile de căință. Prin urmare, Luca sugerează o posibilă, chiar dacă nu explicită, coincidență Între femeia păcătoasă, care se pocăiește spălând picioarele lui Isus
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2307_a_3632]
-
piatra din mormânt. O veche tradiție, reluată În Evanghelia arabă a copilăriei (sec. al VII-lea), spune că, după circumciderea pruncului Isus, moașa, care avea un fiu apoticar, a luat prepuțul sfânt și l-a pus Într-un vas cu nard prețios. Apoticarul a păstrat vasul respectiv până când i l-a cumpărat Maria Magdalena, Împlinind ritualul simbolic al preîmbălsămării. În Viața arabă a lui Isus, Maria Magdalena toarnă conținutul vasului pe capul Domnului (cf. traducerea franceză a acestei apocrife În Ecrits
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2307_a_3632]
-
înțelegerile cu Ravenna, ierburi amare, relicve din Țara Sfântă, orez, năut, piei neargăsite, asfalt de la Marea Moartă și smoală pentru a călăfătui vasele. Doar navele imperiale aveau dreptul să importe bijuterii, mătase, bumbac și condimente precum piper, chimion, parfum de nard și cuișoare. Sirienilor le rămăsese comerțul cu vin și cu alte băuturi precum costum, un vin fiert și condimentat, cu alimente tip ulei, măsline, curmale, smochine uscate și fistic. Evreii importau papirus și metale neprelucrate, prețioase sau obișnuite. Cartaginezii, având
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
am coborât la izvor, părintele Ioan ne-a vorbit de această scenă, mie și lui Daniel, apare la Marcu și la Matei, femeia ce risipește din dragoste mirul cu Iisus, protestul nesigur al ucenicilor Lui, în albastru cu mir de nard curat a venit femeia la Iisus, mir de mare preț, Lăsați-o, De ce îi faceți supărare? le-a spus El ucenicilor cârcotași, Lucru bun a făcut ea cu Mine, Că pe săraci totdeauna îi aveți cu voi și, oricând voiți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2310_a_3635]
-
Diana Gradu Esther, tânăra frumoasă la trup și la chip, nepoata regelui Mardochée, înainte de a fi prezentată regelui Persiei, Assurésus, a stat timp de șase luni în băi parfumate. Masajele cu ulei de smirnă, parfumarea cu nard, cu șofran și cu tămâie făceau ca frumusețea sa să depășească închipuirea omenească. In ziua când a fost adusă în fața regelui, a fost stropită cu lapte de smirnă și părul i-a fost uns cu ulei de iasomie. Nu în
Dintre sute de parfumuri? by Diana Gradu () [Corola-journal/Journalistic/7772_a_9097]
-
fost adusă în fața regelui, a fost stropită cu lapte de smirnă și părul i-a fost uns cu ulei de iasomie. Nu în van, se pare, pentru că fata i-a plăcut enorm regelui și a luat-o de soție. Smirna, nardul, șofranul, tămâia, iasomia - și multe altele - au jucat un rol singular (dar decisiv) în istoria civilizațiilor străvechi. Dansul executat cu nonșalanță - de egiptenii de acum mai bine de 5000 de ani - între viață și moarte, încă ne surprinde. Pe de
Dintre sute de parfumuri? by Diana Gradu () [Corola-journal/Journalistic/7772_a_9097]
-
partea lui. Și nu e puțin lucru. Imaginea, restrângând viața la minimul important, a unui poet care a „rămas în urmă cu politica" e retragerea din arenă, de orice fel ar fi ea, înspre chimiile iubirii. O mireasmă biblică de nard desenează conturul unei siluete presimțite, stând, ca și inima, sub pecetea lui altădată. Același timp pierdut care stăpânește forma versului, dintr-o dată lepădată de cadență, imaginile, amintirile trecute cumva neînlesnit, greoi, ca pasagerii de pe o vale pe alta. „A fost
Îndepărtări by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/6152_a_7477]
-
ziceau: Nu în timpul praznicului, ca nu cumva să se facă tulburare în norod." 3. Pe cînd ședea Isus la masă, în Betania, în casa lui Simon leprosul, a venit o femeie, care avea un vas de alabastru cu mir de nard curat, foarte scump: și, după ce a spart vasul, a turnat mirul pe capul lui Isus. 4. Unora dintre ei le-a fost necaz, și ziceau: Ce rost are risipa aceasta de mir? 5. Mirul acesta s-ar fi putut vinde
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85114_a_85901]
-
loc pilcul pâlpâitor de clopotnițe, le-aș confunda ciupercăria una în alta, le-aș strivi ușor, ca pe niște boabe de strugure, până ce în căușul palmelor mele ar rămâne un mare clopot de gelatină albastră, mirosind a smirnă, tămâie și nard, cu care mi-aș spăla ochii scânteietori. Oh, Doamne, singurătatea este doar un alt nume pentru nebunie. Știu bine că nu voi putea niciodată să modific prin voință proprie nici măcar procesul de cariere a dinților mei. Știu că nu pot
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
ochiul din frunte i se aprinsese ca un mare safir, și trimitea înainte o impalpabilă lumină conică, așa încît pielea ciocolatie a Ceciliei căpătă o fermecătoare nuanță de bleu sub privirea lui. Nubila era deja goală, unsă cu aloe și nard, sulemenită negru pe buze, pe sfârcuri și pe pliurile delicate de sub pubisul fără urmă de păr. Pleoapele coborâte, date cu kohl și presărate cu pulbere de aur, proiectau pe colosala boltă, mai nebunește ca oricând, constelațiile, încît se făcuse noapte
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
Isus, așa cum ne amintim, ia apărarea femeii, spunându-le că ea a făcut ce-a făcut ca semn al apropiatei Sale îmbălsămări și înmormântări. Marcu (14,3-9) aduce câteva amănunte inedite. De la el aflăm că parfumul a fost obținut din nard, că este „de încredere” și costă „foarte scump”, trei sute de dinari, echivalând cu venitul unui țăran pe un an întreg. Femeia varsă parfumul peste capul lui Isus după ce sparge vasul de alabastru, gest care va declanșa brusc drama finală a
[Corola-publishinghouse/Administrative/1996_a_3321]
-
Ioan, la rândul său, fixează scena ungerii chiar în casa lui Lazăr din Betania, iar femeia care săvârșește ritualul este Maria, sora celui înviat din morți. Spre deosebire de Marcu și Matei, urmând scenariul lucanian, Ioan o înfățișează pe Maria ungând cu nard picioarele Domnului. Spre deosebire de Marcu și Matei, la Ioan I Se ung picioarele, nu capul; spre deosebire de Luca, lipsesc lacrimile de căință. Prin urmare, Luca sugerează o posibilă, chiar dacă nu explicită coincidență între femeia păcătoasă, care se pocăiește spălând picioarele lui Isus
[Corola-publishinghouse/Administrative/1996_a_3321]
-
care se sfârșește: pe strada Câmpului de Revent, un băiețaș o tulește, În picioarele goale pe pavelele late, strângând la piept un măr furat de pe cine știe ce tarabă; În bazarul postăvarilor, În interiorul unei dughene supraetajate, Încă se dispută o partidă de nard, la lumina unei lămpi cu ulei: două zaruri aruncate, o Înjurătură, un râs Înăbușit; sub arcada frânghierilor, un catârgiu se oprește lângă o fântână, lasă să-i curgă apa proaspătă În căușul palmelor Împreunate, apoi se apleacă, țuguindu-și buzele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]
-
care fusese mort, și pe care îl înviase din morți. 2. Acolo I-au pregătit o cină. Marta slujea, iar Lazăr era unul din cei ce ședeau la masă cu El. 3. Maria a luat un litru cu mir de nard curat, de mare preț, a uns picioarele lui Isus, și I-a șters picioarele cu părul ei și s-a umplut casa de mirosul mirului. 4. Unul din ucenicii Săi, Iuda Iscarioteanul, fiul lui Simon, care avea să-L vîndă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85101_a_85888]
-
simți că ea se înfiora sub mângâierile lui. Se supunea mâinilor sale, dar nu era unul din jocurile artificiale în care era de-acum expert și de care se săturase. Simți căldura pielii ei, din care emana un parfum de nard și miere, foarte feminin, irezistibil. Brațele ei, cu încheieturi subțiri ascunse de brățări, care i se întipăriseră în memorie, îl înlănțuiră din nou. El îi vedea doar ochii, îi simțea parfumul și buzele. De mii de ani, în riturile magico-religioase
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
mea. 10. Ce frumoși îți sunt obrajii în mijlocul lănțișoarelor de la gît, și ce frumos îți este gîtul în mijlocul șirurilor de mărgăritare! 11. Îți vom face deci lănțișoare de aur, cu stropituri de argint. 12. Cît stă împăratul la masa lui, nardul meu își răspîndește mirosul. 13. Prea iubitul meu îmi este ca un mănunchi de mir, care se odihnește între țîțele mele. 14. Prea iubitul meu este pentru mine un strugure de măliniță, din viile din En-Ghedi. 15. Ce frumoasă ești
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85072_a_85859]