331 matches
-
un material documentar extrem de prețios. Ceea ce mă interesează este faptul că Marcus Bandinus prezintă toate garanțiile unui informator serios, obiectiv și com- petent, mai ales pentru acele vremuri, când informațiile vehiculate de diverși călători erau marginale, fragmentare, confuze și împă- nate din belșug cu elemente fantastice. Știind probabil aceste lucruri, Bandinus însuși notează că lucrarea sa a fost „cu cea mai mare fidelitate și acuratețe scrisă și terminată la Bacău, în Moldova, în arhiepiscopala noastră reședință”. Șansa a făcut ca manuscrisul
Ordine şi Haos. Mit şi magie în cultura tradiţională românească by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/848_a_1763]
-
construcțiilor, la francezi, ucraineni etc. (43, pp. 10-11). 5. Noe își pierde speranța, dar i se dezvăluie necesitatea efectuării unui anume act ritual, care va anihila manifes- tarea malefică a stihiei. 6. Meșterul efectuează gestul ritual și construcția este termi- nată, fără să se mai dărâme. S-ar putea reproșa acestei analogii faptul că lipsește tema jertfei umane. Acest topos mi se pare important, dar nu esențial. Pentru mentalitatea arhaică, esențiale erau următoarele motive : principiul Haosului se opune oricărei creații, iar
Ordine şi Haos. Mit şi magie în cultura tradiţională românească by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/848_a_1763]
-
Arhanghelul Raziel, „îngerul ținu- turilor secrete și căpetenia misterelor supreme” (21), înger al cărui nume teoforic (Razi-El) înseamnă chiar „Secretul lui Dumnezeu”. Conform tradiției ebraice, Cartea lui Raziel (Sefer Raziel) sau Cartea secretelor (Sefer ha-Razim) i-ar fi fost înmâ- nată în Paradis lui Adam, de la care ar fi ajuns la Enoh, apoi la Noe, la Sem, la Abraham, la Iacob, la Levi, la Moise, la Iosua și, în final, la Solomon. Conform altor versiuni ale legendei, nu Adam ar fi
Ordine şi Haos. Mit şi magie în cultura tradiţională românească by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/848_a_1763]
-
o comparație între tatăl său și Cicero, în care dorește să-i acorde premiul de onoare lui Pollio. Lui Gallus însă îi lipsește talentul tatălui său. Acel talent subtil ce i-a permis să creeze opere nemuritoare și glume rafi nate. Pollio scria, pentru că mințile oamenilor mari au nevoie de o mulțime de desfătări ca să se destindă. Gallus adaugă noi și noi rânduri, nu ispitit de ușurința cu care le scrie, ci mulțumit că sunt căutate, copiate și repetate. Sau poate
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
compătimire. Doar o tristețe resemnată. Plancina își mută toată familia cu un scaun mai încolo, ca să-i facă loc Antoniei. Cu o cârpă peste nări - nu știe de unde a apărut -, Vipsania își ascunde pentru o clipă fața la pieptul cum natei. Ți-a făcut și azi ceva? o întreabă aceasta în șoaptă, în timp ce-i mângâie tâmplele. Dă din cap cu un sughiț de plâns. Antonia e singura ei prietenă. Singura confidentă. Știe tot ce-a înghițit și mai înghite încă de la
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
om în poziția ta n-ar trebui să fie atât de zgârcit. Lenny Rolff căzu cu genunchii în iarbă. Dudley îngenunche lângă el și extrase un șir de nume ce abia se auziră. Ultimul dintre ele, scos printre lacrimi, era „Nate Eisler”. Mal o zbughi spre mașină, uitându-se o singură dată în urmă. Dudley îl privea pe martorul acuzării aruncând în toate direcțiile mașina de scris, manuscrisul, masa și scaunele. *** Dudley îl duse pe Mal înapoi la hotel, fără ca vreunul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1955_a_3280]
-
la Reynolds era tolerabilă, pentru că el măcar nu era din ăia afectați. Puteai simți furia neputincioasă care îl cuprinsese pe Minear în perioada Sleepy Lagoon, când plânsese pe umărul lui Eisler din cauza unei relații de moment a lui Loftis - „Dumnezeule, Nate, nu e decât un puști și a mai fost și desfigurat!” -, după care Eisler refuzase să mai adauge ceva pe tema respectivă. De notat: în 1947 Chaz Minear s-a răzbunat pe iubitul necredincios, turnându-l la CCAA, după care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1955_a_3280]
-
însă s-a petrecut un episod dramatic pentru fetița orgo lioasă și coafată ca de zile mari. Cum spun, fiul banche rului venise cu părinții săi. Băiatul mă fascina ori de câte ori îl întâlneam, însă o prăjitură a distrus acea zi minu nată. La desert, am refuzat savarina. La propunerea un chiului meu, care se oferise să-mi dea o mie de lei ca s-o mănânc, am răspuns pe un ton obraznic: „Eu nu mă vând, eu mă dăruiesc!“ Replica l-a
Ioana Celibidache : o mătuşă de poveste by Monica Pillat () [Corola-publishinghouse/Imaginative/585_a_974]
-
încă mă mai plimbam pe patinele cu rotile, m-am măritat. — Cu cine? — Să vezi cum a fost. Se declarase războiul, familia noastră era în refugiu la proprietatea din Petrești. Casa cea mare de la țară, denumită „castelul“, a fost rechizițio nată de comandamentul aviației, format din vreo zece ofițeri în rezervă, tineri, băieți frumoși, în uniforme bleu marin cu nasturi aurii. Printre ei era unul foarte chipeș, nepotul doctorului Mețianu, pe nume Mihai. Eu îi spu neam Miu. Era pilot de
Ioana Celibidache : o mătuşă de poveste by Monica Pillat () [Corola-publishinghouse/Imaginative/585_a_974]
-
însă s-a petrecut un episod dramatic pentru fetița orgo lioasă și coafată ca de zile mari. Cum spun, fiul banche rului venise cu părinții săi. Băiatul mă fascina ori de câte ori îl întâlneam, însă o prăjitură a distrus acea zi minu nată. La desert, am refuzat savarina. La propunerea un chiului meu, care se oferise să-mi dea o mie de lei ca s-o mănânc, am răspuns pe un ton obraznic: „Eu nu mă vând, eu mă dăruiesc!“ Replica l-a
Ioana Celibidache : o mătuşă de poveste by Monica Pillat () [Corola-publishinghouse/Imaginative/585_a_978]
-
încă mă mai plimbam pe patinele cu rotile, m-am măritat. — Cu cine? — Să vezi cum a fost. Se declarase războiul, familia noastră era în refugiu la proprietatea din Petrești. Casa cea mare de la țară, denumită „castelul“, a fost rechizițio nată de comandamentul aviației, format din vreo zece ofițeri în rezervă, tineri, băieți frumoși, în uniforme bleu marin cu nasturi aurii. Printre ei era unul foarte chipeș, nepotul doctorului Mețianu, pe nume Mihai. Eu îi spu neam Miu. Era pilot de
Ioana Celibidache : o mătuşă de poveste by Monica Pillat () [Corola-publishinghouse/Imaginative/585_a_978]
-
era necuviința altuia, necuviința lui de ripostă era În Întregime interioară, și regională. Își strângea buzele, Își Întorcea privirea către cer, apoi Își pleca ochii și capul la stânga și În jos și spunea cu jumătate de glas: Ma gavte la nata. Pentru cine nu cunoaște expresia piemonteză, câteodată explica: „«Dezumflă-ți buca, scoate-ți dopul», Se zice cuiva care-i prea Îngâmfat. Se presupune că se ține În starea asta de Înțepeneală ieșită din comun din cauza presiunii unui dop pe care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437]
-
demagogică) : fraților, sîntem cu toții în aceeași oală, împreună vom reuși să ieșim ! Or, după cum rezuma excelent Corina Drăgotescu într-o emisiune, „cuvîntul «împreună» a dispărut din vocabularul puterii în ultimii doi ani”. În alți termeni, o respectabilă pensionară exclama conster nată în Piața Universității : „Omul ăsta nu ne-a iubit niciodată !”. Ceea ce îmi aduce aminte de un vechi banc decoltat, din care pot să reproduc însă morala : viol, viol, dar barem uită-te în ochii ei !... Mai era însă nevoie de
Scutecele naţiunii şi hainele împăratului: note de antropologie publică by Vintilă Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/609_a_1340]
-
CD-uri mateine de la Huma nitas cu același Marcel Iureș: Sub pecetea tainei și Remember. Sunau, cu un cuvânt la modă, demențial. Vocea lui Iureș se plia perfect pe volutele aluzive, parșive, carnale ori serafice, pe catifelele grele, cearcănele filigra nate, bijuterile, bubele, fantasmele și sarcasmele juniorului caragialian. Tot pe atunci, Iureș făcea o creație amețitoare - pentru mine egală performanței din Richard III-ul regizat de Mihai Măniu țiu la Odeon acum aproape douăzeci de ani - într-un Cațavencu închipuit de
Ce mi se-ntâmplă: jurnal pieziş by Dan C. Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/580_a_1318]
-
o stradă aproape de piață. Era alături un han, La Nicolaev, unde mă duceam câte odată seara de mâncam câte ceva, așa, mai pe sponci, fiindcă salariul era mic. Familia Iziumenco avea numai fete: Olga, măritată cu Ion Bucă, Tanea, Sașa și Nata. Nata era elevă în clasa a VI-a de liceu (a zecea de astăzi), iar cea mai mică dintre ele, Elena, era la cursul primar. Nata făcea poezii și mi le punea sub pernă. Mai bine mi-ar fi pus
VIEŢI ÎNTRE DOUĂ REFUGII CARTEA PĂRINŢILOR. In: Vieți între două refugii by Aurel Brumă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/565_a_753]
-
stradă aproape de piață. Era alături un han, La Nicolaev, unde mă duceam câte odată seara de mâncam câte ceva, așa, mai pe sponci, fiindcă salariul era mic. Familia Iziumenco avea numai fete: Olga, măritată cu Ion Bucă, Tanea, Sașa și Nata. Nata era elevă în clasa a VI-a de liceu (a zecea de astăzi), iar cea mai mică dintre ele, Elena, era la cursul primar. Nata făcea poezii și mi le punea sub pernă. Mai bine mi-ar fi pus medicamente
VIEŢI ÎNTRE DOUĂ REFUGII CARTEA PĂRINŢILOR. In: Vieți între două refugii by Aurel Brumă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/565_a_753]
-
mic. Familia Iziumenco avea numai fete: Olga, măritată cu Ion Bucă, Tanea, Sașa și Nata. Nata era elevă în clasa a VI-a de liceu (a zecea de astăzi), iar cea mai mică dintre ele, Elena, era la cursul primar. Nata făcea poezii și mi le punea sub pernă. Mai bine mi-ar fi pus medicamente fiindcă am reușit să fac pleurită apoi pleurizie. Făceam injecții cu săruri de aur, un produs francez numit "sopion". O fiolă costa 400 de lei
VIEŢI ÎNTRE DOUĂ REFUGII CARTEA PĂRINŢILOR. In: Vieți între două refugii by Aurel Brumă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/565_a_753]
-
un bărbat înalt, bine făcut, brunet și cu o mică pată neagră pe față) și doctorul Sebastian Ionescu și cu materna îngrijire a doamnei Iziumenco am scăpat cu bine. Se pare că și acum, dacă or mai trăi, Alla și Nata stau tot în vechea locuință dacă nu s-or fi mutat cu tot cu ea în Rai. În iunie a trebuit să plec de la familia Iziumenco fiindcă veneau fetele mari în vacanță și nu mai era loc pentru toți. Mi-am găsit
VIEŢI ÎNTRE DOUĂ REFUGII CARTEA PĂRINŢILOR. In: Vieți între două refugii by Aurel Brumă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/565_a_753]
-
era frumoasă, ci era însăși imaginea sen sibilă a fru museții. Mi-e cu neputință să spun dacă era doar un obiect estetic lipsit cu desăvârșire de psihologie sau dacă, dimpotrivă, era numai psiho logie, derealizată, proiecție a privirilor fasci nate ale celor din jur. Privind-o, înțelegeam de ce se spune câteodată „frumusețe răpitoare“: eram cu toții osta ticii ei, așteptând parcă, din clipă-n clipă, să fim, pe rând, sacri ficați cu cruzime. Și totuși timiditatea și inocența erau singurele ei
De ce iubim femeile by Mircea Cărtărescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/589_a_971]
-
la Pratt în defavoarea tușei de eroizare facilă. Îndatorat umanismului sceptic al lui Renoir din La grande illusion, Pratt recuperează umbrele pe care discursul patriotard le ignoră, ca emblemă a defetismului. Reveria lui Pratt, ca și parcursul lui Koinski, sunt impreg nate de briza marină pe care o aduce în spațiul ficțiunii proprietara miticului bordel din Djibouti. Italiancă, dar ostilă fascismului, prostituată al cărei curaj o face pandantul natural al amazoanei Ghula, ea este fereastra prin care povestea lui Koisnki se deschide
Camera obscură : vis, imaginaţie și bandă desenată by Ioan Stanomir () [Corola-publishinghouse/Imaginative/595_a_1437]
-
un sherry la amiază, În biroul meu“. În biroul lui. De data aceea Belbo Își pierduse controlul. Cel puțin, așa cum era el În stare să și-l piardă. Așteptase ca Agliè să iasă și zisese printre dinți: „Ma gavte la nata“. Lorenza, care Încă mai făcea gesturi complice de veselie, Îl Întrebase ce voia să spună. „E ceva torinez. Înseamnă «scoate-ți dopul» sau, dacă preferi, «binevoiți să vă scoateți dopul». Când ai În față o persoană Înțepată și scorțoasă, presupui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2111_a_3436]
-
pe Cavalerul de grad superior gradului meu și acesta pe Naometrul de grad superior lui și fiecare cunoaște numai unul. Așa și voiesc.“ „Quid facit Sator Arepo?“ „Tenet Opera Rotas.“ „Quid facit Satan Adama?“ „Tabat Amata Natas. Mandabas Data Amata, Nata Sata.“ „Ai adus femeia?“ „Da, e aici. Am Încredințat-o cui mi s-a ordonat. Ea este gata.“ „Mergi și așteaptă“. Dialogul avusese loc Într-o franceză aproximativă, de ambele părți. Apoi Bramanti spusese: „Fraților, ne-am adunat aici În numele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2111_a_3436]
-
ta, se vor putea declara Stăpânii Lumii. Umilește-te și vei fi Înălțat. Vei vorbi pentru că așa poruncesc eu, vei vorbi pentru că eu o spun, și cuvintele mele efficiunt quod figurant!“ Iar Belbo zisese, acum de neînvins: „Ma gavte la nata...“ Agliè, chiar dacă se aștepta la un refuz, păli la această insultă. „Ce-a zis?“ Întrebase isteric Pierre. „Nu vorbește“, rezumase Agliè. Își desfăcuse brațele, cu un gest Între renunțare și condescendență, și-i spusese lui Bramanti: „E al dumitale“. Iar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2111_a_3436]
-
știute, fumând, fărĂ să vorbim Între noi. orașul Îmi dezvelea acum un alt obraz, zbârcit, mis- terios, plin de farmecul discret al mahalalelor. Îmi plăcea mirosul Șaman 101 de vechi și de mucegai care venea din curțile boltite și dărĂpă- nate, unde dintre rufele albe Întinse la uscat se ivea mogâldeața palidă a vreunui bătrânel așezat pe un taburet, bălĂngă nindu-se fericit și senil sub soarele cu dinți al lui martie. TĂcerea noastră era Întreruptă doar de lătratul câinilor și de
Şaman by Adina Dabija () [Corola-publishinghouse/Imaginative/858_a_1756]
-
și în dosarul istoriei românești. Prin aceasta el își dovedește „marea cultură creativăʺ cum o spune undeva prof.univ. Anton Moraru realizând o lucrare de referință. În esență, Ion Iachim scriind despre „Istoria expansionistă a Rusieiʺ ne dăruiește o carte minu nată, plină de învățăminte și care se citește cu interes, fă ră s ă știi când ai ajuns de la primele pagini la ultimele. Reluările în întregime ori pe felii sunt alte plăceri nu numai ale cercetăt orul ui în documente istorice
Carte ..., vol. I by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/492_a_1296]