5,149 matches
-
edited by Brendan Barrington" (Emisiunile din timpul războiului ale lui Francis Stuart, publicate de Brendan Barrington) și mi s-a părut extrem de nuanțat. C.T.: Francis Stuart a plecat de bună voie în Germania în 1940 și a transmis din Germania nazistă în Irlanda știri de război. A fost închis de aliați după război. A fost romancier, unul foarte bun și, din greșeală, a trăit foarte mult; s-a născut în 1902 și a murit în 1999. Pentru că în anii '90 lucrurile
Colm Tóibín - "Ca romancier, sînt captiv pe undeva, prin secolul al XIX-lea" by Magda Teodorescu () [Corola-journal/Journalistic/15139_a_16464]
-
nici un prooccidental tipic. În această privință, are dreptate Lavastine. El disprețuiește romantismul agrarian, comunitarismul și toate clișeele la modă în extrema-dreaptă, scriind un elogiu lui Lenin și revoluției ruse, proletarului (versus țăranul), care reprezintă "un nou tip de om". Soluția nazistă evocată de Lavastine la un moment dat, e la Cioran o simplă metaforă: el nu vede cum altfel decît bătuți la sînge s-ar lăsa civilizați românii. Cum să faci din asta un argument pentru ideea de lichidare a unor
Istoria ca proces politic by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/15164_a_16489]
-
muzica lui Wagner. Discuția de la Goethe Zentrum este la fel de senzațională ca și, probabil, cartea. Autorul, născut în 1947 la Bayreuth, a crescut într-un mediu rămas fidel memoriei Führerului, dar care i-a fost ascuns cu grijă după căderea regimului nazist. Copil fiind, Gottfried a văzut un film despre ororile petrecute în Germania de după 1933. A încercat să aibă o discuție cu tatăl său, dar n-a izbutit. Și mai refractară clarificării lucrurilor s-a arătat bunica lui Gottfried, Winifried, nora
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/15184_a_16509]
-
din Franța, în 1922 - și care urma să-și tipărească în volumul din 1930, Priveliști, versurile scrise în românește între anii 1917-1923, rămăsese multă vreme într-un fel de penumbră, cel puțin în Franța. Înainte de a sfârși tragic în lagărul nazist de la Birkenau în octombrie 1944, el scrisese, totuși, câteva cărți remarcate în momentul apariției, precum originalul eseu Rimbaud vagabondul, în 1933, apoi Conștiința nefericită, care-l plasa, în 1936, în miezul dezbaterilor filosofice în jurul existențialismului, un Fals tratat de estetică
Întâlniri în jurul lui Benjamin Fondane by Ion Pop () [Corola-journal/Journalistic/13404_a_14729]
-
s-a înălțat la cer singur, așa cum o faci tu, intoxicând țara vreme de aproape un sfert de veac, erijându-te în arbitru al vieții planetare, în vreme ce un întreg popor suferă de foame și frig mai cumplit ca în lagărele naziste”. Ei, chiar singur nu s-a înălțat la cer Ceaușescu. Oare limba kilometrică a lui Vadim (”vă voi glorifica întreaga mea viață”) n-o fi pavat și ea drumul spre puterea absolută a lui Ceaușescu? Tare mi-e teamă că
Triumful resentimentului by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/13376_a_14701]
-
dintre ei și mai mult de 720 de titluri din periodicele exilului ceh, începînd din 1940 pînă azi; 3. Lucrări monografice de istorie, politică, literatură, din prima și a doua rezistență, ceea ce la noi înseamnă rezistența dintre 1939-1945, împotriva ocupației naziste, iar apoi cea din prima perioadă a ocupației sovietice; 4. O colecție de samizdat străin - polonez, slovac, rusesc, redegist. De fapt, cu excepția polonezilor, de la care avem vreo 600 de titluri, cărți și publicații, samizdatul rusesc și cel redegist sînt slab
Cu Jiøi Gruntorád despre 10 000 de tipărituri clandestine by Doina Jela () [Corola-journal/Journalistic/13389_a_14714]
-
factură dansantă poate fi și ea observată. În anii ‘30, Fritz Lang adoptă o poziție categoric antifascistă. În filmul Testamentul doctorului Mabuse, personajul principal este un monstru care hipnotizează oamenii și îi supune. Fritz Lang refuză o ofertă a guvernului nazist și emigrează. Exact în acest moment, Victor Brauner creează un excelent desen care îl reprezintă pe Hitler. Ca toți avangardiștii, Victor Brauner era de stânga, fără a fi însă înregimentat în vreun partid. Între 1934-1937 el vine de mai multe
Centenar Victor Brauner by Amelia Pavel () [Corola-journal/Journalistic/13461_a_14786]
-
va contrazice profund credința religioasă și convingerile politice de bun simț. Gala Galaction face uneori observații oarecum neutrale. El constată, spre exemplu, că „burghezia românească nu vrea să moară la comandă. Asaltul democrației roșii e din ce în ce mai stăruitor. Alteori, condamnă crimele naziste din lagărele Germaniei, „cuptoarele, zalhanalele de oameni, băile în care te scăldai pentru vecie.” Prieten și apărător din totdeauna al evreilor, participă la una din sărbătorile lor (Kol-Nidrei), la Templul Coral, „spre supărarea lumii întregi”, cum consemnează ziarul „Momentul”, ceea ce
Gala Galaction după 1944 by Al. Săndulescu () [Corola-journal/Journalistic/13473_a_14798]
-
un campion olimpic de scrimă, un mistic... Dintre toți, doar Dino Campana i s-a părut un partener pe măsura fervorii ei intelectuale. Axa tatălui După cum se știe, arhitectul oficial al celui de al III-lea Reich, autorul monumentelor regimului nazist și al proiectului nedus pînă la capăt al unei axe nord-sud de-a lungul căreia s-ar fi articulat noul Berlin hitlerist, se numea Albert Speer. Același nume îl poartă și fiul lui, arhitect de asemenea, și care a elaborat
Meridiane () [Corola-journal/Journalistic/13555_a_14880]
-
8000 de titluri țintuite la stâlpul infamiei) își propunea să servească din plin acestui scop, în fond, un atentat la ființa noastră spirituală. Ideea autorului "anonim" ( cine altul decât P.C.R.?) era să fie cu desăvârșire eliminate lucrările de sorginte fascistă, nazistă, legionară, antisemită, dar, observă pe bună dreptate prefațatorul, aceasta nu constituia decât o simplă fațadă, o mască "pentru adevărata ofensivă de cea mai mare anvergură: cea dusă împotriva întregii culturi naționale." Și lista de nume ne-o va confirma. Antifascismul
Cum se distruge o cultură by Al. Săndulescu () [Corola-journal/Journalistic/13762_a_15087]
-
băgăm de seamă în continuare că cenzorii erau niște bieți amatori în materie literară, dacă nu de-a dreptul semianalfabeți. Ei nu sunt capabili să-și respecte cel puțin criteriile politice anunțate, căci mă întreb: ce o fi fost fascist, nazist, legionar în modestele volume Un om în toată firea ( 1927) de I. A. Bassarabescu, în Amintiri ( 1937) de Gh. Brăescu, sau în O picătură de parfum ( 1921), de Tudor Măinescu? Ei dovedesc o asemenea incompetență, încât pun pe lista neagră
Cum se distruge o cultură by Al. Săndulescu () [Corola-journal/Journalistic/13762_a_15087]
-
Mariana Nicolesco Citesc în mai multe ziare de la sfârșitul săptămânii trecute știrea că s-a stins la 90 de ani marea soprană Elisabeth Schwarzkopf, comentariile rezumându-se la faptul că fusese integrată în tineretul nazist și că apoi ar fi fost marea rivală a Mariei Callas. Nimeni n-a aplaudat acea adeziune de care Elisabeth nu cred că era mândră. Și a marcat acest lucru atunci când s-a măritat cu un evreu și când a
Elisabeth Schwarzkopf a intrat în lumea celor drepți by Mariana Nicolesco () [Corola-journal/Journalistic/10378_a_11703]
-
pe nimeni revoltat de faptul că Ungaria sprijină deschis și cu bani cultul criminalului de război Wass Albert și al fascistului Nyiro Jozsef. Să ne imaginăm că Germania ar promova în Israel opera literară a unui fost membru al Partidului Nazist. Așa ceva ar fi aberant. Și totuși, aberația asta este tolerală, și deci încurajată, de guvernele de la București. In cazurile Sabina Elena și Dan Tanasă, MAI nu pare să știe că amenințarea cu moartea este pedepsită de Lege Anul trecut a
Interviu cu premiantul – Dan Tanasă [Corola-blog/BlogPost/94267_a_95559]
-
o necesitate, dar o necesitate provizorie.” ( Rigoulot 2008: 578). Acesta va fi și argumentul pe care-l vor îmbrățișa comuniștii francezi chiar și peste zece ani când apărea O zi din viața lui Ivan Denisovici. Comparând lagărele sovietice cu cele naziste, Soljenițîn era cât se poate de explicit: „Asta era mașina de ucis. Ca să facem camere de gazare, nu aveam gaz”. Ideea că lagărele sovietice nu se deosebesc cu nimic de cele naziste (și că ele revelau din plin o aceeași
Uniunea Ziariştilor Profesionişti [Corola-blog/BlogPost/94317_a_95609]
-
lui Ivan Denisovici. Comparând lagărele sovietice cu cele naziste, Soljenițîn era cât se poate de explicit: „Asta era mașina de ucis. Ca să facem camere de gazare, nu aveam gaz”. Ideea că lagărele sovietice nu se deosebesc cu nimic de cele naziste (și că ele revelau din plin o aceeași natură totalitară între cele două sisteme), conchide Pierre Rigoulot, „a avut nevoie de 50 de ani pentru a se impune și, încă, nu în chip unanim.” (Rigoulot 2008: 581). 3. Contextul ideatic
Uniunea Ziariştilor Profesionişti [Corola-blog/BlogPost/94317_a_95609]
-
cât se poate de clar, încă din 1934: “Mai bine sa sfințesc fleacurile decât să compromit sfinții”. Într-o lume a tuturor vanităților, abandonărilor și trădărilor, a rinocerizării iminențe, rinocerizare radical instantanee și cumplit de violență (fie ea de sorginte nazistă, bolșevica ori, pur și simplu, ecou, val eruptiv venit din străfundurile lungului șir de animale sălbatice care ne locuiește) -, Robert Wilson îi biciuiește pe actori fără pic de cruțare, le înfige până la sângerare pintenii obsedantelor sale tablouri vizual-auditive, determinându-i
Primul spectacol Robert Wilson în România: RINOCERII, după Eugen Ionescu [Corola-blog/BlogPost/94243_a_95535]
-
vreau să respir“, după care cere dărâmarea sistemului de valori al oamenilor, mugește din ce in ce mai tare: ,,Brrr... Brrr... Omul... Să nu mai pronunți cuvântul asta! (...) Gata cu umanismul. S-a perimat. De ce să nu fii rinocer? (n.n.: De ce să nu fii nazist? / vrea să spună, sarcastic, Eugen Ionescu) Mie-mi plac schimbările. Totul trebuie dat jos, hainele mă zgârie, totul zgârie. Mlaștină! Mlaștină!“ Actul al II-lea se încheie prin reiterarea disperată a strigatului de ajutor: ,,Chemați poliția! Chemați poliția! (...) Turme de
Primul spectacol Robert Wilson în România: RINOCERII, după Eugen Ionescu [Corola-blog/BlogPost/94243_a_95535]
-
satului din căminul cultural unde mai tîrziu într-un an am citit eu 500 de cărți. Curios, în afară de Decameronulnu îmi amintesc niciuna, dar îmi aduc aminte că bunicul meu citea o carte despre amiralul Canaris grecul ajuns șeful serviciilor secrete naziste. Teme-te de greci, îți zic, dar fii mereu cu ochii pe nemți. Tata nu citea cărți, mereu pe drum cu dinamita și goana după resurse necesare poporului doar ziare și acelea de sport. Pe urmă cînd am publicat primele
Poezie by Nicolae Coan () [Corola-journal/Imaginative/3649_a_4974]
-
încercaseră să se lupte fără nicio șansă cu ocupantul sovietic, înarmat până-n dinți și stapin absolut peste țară. I-am povestit cum fusese alungat de pe tron, cu pistolul la tâmpla, regele Mihai, drept mulțumire pentm că întorsese armele împotriva armatelor naziste, scurtând astfel războiul tuturor, inclusiv pe eel al americanilor, cu eel puțin șase luni. I-am povestit cum pierise apoi, în închisorile comuniste, toata floarea intelectualității și a tineretului român. I-am povestit cum, desi cunoșteau bine situația din România
Porumbelul vestitor sau de ce iubim America by Ștefan Dimitriu () [Corola-journal/Imaginative/7600_a_8925]
-
2006 (Ed. Polirom, 2008, traducere din limba germană și note de Cosmin Dragoste), partea mediană a unei trilogii începută cu Zile acasă și arta dispariției, 1986, și promisă a fi sfârșită cu Ultima întoarcere acasă, îndosariază documente copleșitoare ale "holocaustului" nazist. Datele culese, zecile de nume și actele lor par mereu pe punctul de a sufoca o conștiință vie. Dar ele sunt aduse la zi și revizionate dintr-un unghi personal într-un text inspirat definit de Rodica Binder drept "un
Sunetul universal by Marian Victor Buciu () [Corola-journal/Imaginative/8080_a_9405]
-
este un intelectual atitrat. Doctor în Filozofie, urmase și studii de chimie la Viena, iar după conflagrație, în Germania, mai căpătase o specializare, în electronică. Reprezentant al firmei Bayer în Ardeal, la Auschwitz el a urmat defetistului (îndoitului de victoria nazistă) Krömer, între 12.2.1944-18.1.1945, urcând până la gradul de maior. Triază deținuți pentru gazare, le ia bijuteriile și dinții din aur și, cinic persuasiv, trimite la moarte cu surâsul pe față. Ca și Diavolul (care crede înfiorat, dar
Sunetul universal by Marian Victor Buciu () [Corola-journal/Imaginative/8080_a_9405]
-
cu tacîmurile" (p. 15). O expresie foarte populară printre scriitorii germani "Limba e Patria" are o anumită semnificație pentru cei născuți în Germania și cu totul alta pentru cei care au inventat-o, emigranții care au părăsit țara în timpul regimului nazist. Aproape fiecare eseu al acestei cărți pornește de la o problemă de lingvistică, un cuvînt sau o expresie pe urma cărora scriitoarea se scufundă cu sensibilitate și expresivitate în sondarea propriei sale vieți și în deslușirea întîmplărilor din lumea înconjurătoare. Prezentul
Întîlnire cu alteritatea by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/12043_a_13368]
-
și pururea - adaugă Andrei Cornea - verdictul clasificatoriu al persecutorilor. Refuz să accept că Ťfrateleť meu este numai cel care Ťtrebuieť, atunci cînd Ťtrebuieť și în felul în care Ťtrebuieť. Adevăratul meu frate este regele Christian al Danemarcei care în timpul ocupației naziste a purtat de bună voie steaua galbenă și i-a invitat pe supușii lui să-i urmeze exemplul". Atunci cînd proclamă în jurnalul său că trebuie să pornești de la tine ca să ajungi la altul, că în "ograda omenirii nu poți
Coarda care vibrează by Gina Sebastian Alcalay () [Corola-journal/Journalistic/12132_a_13457]
-
lui Mihail Sebastian, în anii săi de spaime. Cu răutatea de care nu pot să mă dezbar constatam că în acele felice momente pe crestele somniei Mihail Sebastian se afla când în societatea prințului Nicolae, când în fruntea unei manifestații naziste, ba chiar vis-ŕ-vis de Adolf Hitler în persoană. Cea mai elementară analiză grăia că avea cu siguranță ceva de împărțit numai cu personalități de frunte. Visul pe care l-am făcut eu n-a fost un coșmar - deci nu coboram
Printre coșmaruri by Barbu Cioculescu () [Corola-journal/Journalistic/12149_a_13474]
-
ezitări, ceea ce s-a și adeverit în recenziile vremii. În martie 1939 se produce dezmembrarea Cehoslovaciei, teritoriul Cehiei ce rămăsese după alipirea Sudeților la Reich devenind Protektoratul Böhmen und Mähren, iar în Slovacia este instaurat un regim dependent de Germania nazistă. Statul slovac promovează oficial numai cultura germană și cea din țările aliate - Italia și România. În numai doi ani - 1943-1944 - apar patru titluri din literatura română, fapt inedit pînă atunci. Este vorba de romanele Ion și Răscoala de L. Rebreanu
Receptarea literaturii române în Slovacia by Libuše Valentová () [Corola-journal/Journalistic/12196_a_13521]