1,896 matches
-
dure: nu mă refer numai la dezmembrare, ci și la sentimentul de culpă colectivă. Personajul lui Schlink e, ca și doctorul Deleanu de aici, un fiu al marii conflagrații. Despre tatăl său nu știe decât că a fost împușcat de naziști. Chestiunea nici nu pare să-l preocupe prea mult până când dintr-un joc al conjuncturilor, dă de o pistă fertilă. Ce-i va fi dat să constate investigând îi întrece cu mult așteptările. Omul, Johann Debauer pe numele său, n-
Întoarcerea acasă by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/2497_a_3822]
-
în „Le Nouvel Observateur” de la începutul lunii mai citim despre cartea lui Jean Prévost, de curând apărută, care reia un foileton al aceluiași din „Paris-Soir” din iarna lui 1942, intitulat Afacerea Berthet. Autorul a murit în 1943, ca rezistent contra naziștilor. Eroul cărții sale, Antoine Berthet, este acela care i l-a inspirat lui Stendhal pe Julien Sorel, protagonistul romanului Roșu și negru. Stendhal a urmărit procesul din decembrie 1827 la tribunalul din Grenoble, orașul lui natal, și a asistat la
Meridiane () [Corola-journal/Journalistic/2530_a_3855]
-
pe care Camus o pune în gura lui Meursault aflat într-o situație similară. Hitler și Jurassic Park Dintr-un documentar în mai multe episoade, realizat de doi profesori de la Universitatea din Cardifff și difuzat pe National Geographic, aflăm că naziștii, bazându-se pe geneticienii vremii, urmăreau să populeze pădurea poloneză Bialoweza cu animale demult dispărute, pe care încercau să le aducă la viață, în special bouri, de dimensiuni impresionante. Astfel, omul arian ar fi vânat asemeni strămoșilor lui din triburile
Meridiane () [Corola-journal/Journalistic/2444_a_3769]
-
demult dispărute, pe care încercau să le aducă la viață, în special bouri, de dimensiuni impresionante. Astfel, omul arian ar fi vânat asemeni strămoșilor lui din triburile germanice, pe teritorii vaste pline de specii dispărute încă din Epoca Bronzului. Astfel, naziștii încercau să dea timpul înapoi și să arate că pot controla nu doar prezentul, ci și întreaga evoluție a speciilor. Rămâne să ne întrebăm ce ar fi fost dacă oricare din experimente le reușea. Lucrare standard Amurit în vârstă de
Meridiane () [Corola-journal/Journalistic/2444_a_3769]
-
Livius Ciocarlie „Hamleții în kaki nu șovăie să tragă. Și abatorul năclăit de sânge din actul cinci este o prevestire a lagărelor de concentrare...” Nu-s ăștia naziștii? În 1928! Joyce i-a prevăzut? Nici chiar așa. De fapt, sunt britanicii, văzuți de irlandezi. În Ulise: „Oamenii mai rabdă să fie mușcați de lup, dar lucrul care-i scoate pur și simplu din sărite e să se vadă
Insemnari by Livius Ciocarlie () [Corola-journal/Journalistic/2464_a_3789]
-
Pericle, cel al Eticii nicomahice, nu e acum foarte departe). Aici, în tema asumării individuale și reflexive a legii, apare noul concept: așa cum Karol Wojtila refuză botezul unui copil evreu, opunându-se bunului catolic care îi scăpase copilului viața sub naziști, sau așa cum Ludovic al XIV-lea cere bisericii îngroparea trupului defunct al lui Molière la 5 metri sub pământ ca să evite refuzul bisericii de a-l înmormânta în pământul sfințit la doar 4 metri adâncime, tot așa oricine poate asuma
Ca un bănuț în buzunarul rupt by Alexan () [Corola-journal/Journalistic/2385_a_3710]
-
Când naziștii citeau romane polițiste Etitlul unui dosar publicat de „Le Nouvel Observateur” din 10-16 iulie, ca urmare a apariției a două cărți datorate lui Vincent Platini consacrate unui fenomen nestudiat până în prezent: succesul imens în Germania nazistă al romanului polițist. Depășită
Meridiane () [Corola-journal/Journalistic/2401_a_3726]
-
aceleiași instituții. Contau, s-ar zice, pe faptul că cenzorii nu citeau romanele în întregime. Nu existau detectivi independenți, ca în romanele americane. Nici super eroi ca Maigret sau Poirot. Ce e drept, asta le evita autorilor crearea de super naziști. Platini spune că nici un astfel de protagonist nu există în sutele de romane publicate din epoca Republicii de la Weimar și până la sfârșitul războiului. Nici o reevaluare a Krimis după război, într-o Germanie în care romanul polițist continuă până azi să
Meridiane () [Corola-journal/Journalistic/2401_a_3726]
-
știe de către cine, într-o toaletă de bărbați de la aceeași universitate. Antipatia lui Ravelstein față de Vela și de Radu Grielescu izbucnește în replici veninoase la adresa celor doi, și în insistența pe ideea că Chick se lasă folosit de un fost nazist care ține să-și dreagă imaginea publică apărînd în compania unui scriitor evreu. Iată un dialog exemplificator: "- Și de ce n-aș cina cu Grielescu și soția sa? - N-am nici o obiecție atîta timp cît ești conștient de realitate. - Și care
Saul Bellow, Allan Bloom și Mircea Eliade by Ioana Copil Popovici () [Corola-journal/Journalistic/16774_a_18099]
-
fost puternic sprijinit de intelectualii occidentali de stînga prin scriitori mari totuși (plătiți, se șoptește), poziție împărtășită și azi de elemente nostalgice... Astfel, este de înțeles întîlnirea Stalin-Molotov și pactul lor istoric: cine se aseamănă, se adună. Victoria sovieticilor contra naziștilor fiind un paradox, întrucît și stalinismul și nazismul erau, de fapt, ambele contra democrației capitaliste, după cum s-a văzut ulterior. Cartea lui Ernst Nolte, apărută în 1989, cu puțin înainte de căderea cortinei de fier e, prin complexitatea ei, o piatră
Marchizul în răsărit by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/16863_a_18188]
-
luni de luptă, dar ei continuă lupta și după ce sînt liberi; invadatorii englezi trec femei și copii prin foc și sabie (englezii sînt puși într-o lumină atît de proastă, încît un critic britanic a putut scrie, după premieră: Dacă naziștii ar fi cîștigat războiul și ministerul lor de propagandă ar fi decis să facă un film despre revoluția americană, Patriotul ar fi fost exact ceea ce voiau. Este filmul cel mai fascist, în sens propriu, al ultimelor decenii!") ; nașterea unei națiuni
Mașini de război by Eugenia Vodă () [Corola-journal/Journalistic/16866_a_18191]
-
ocupație, și au fost ulterior arestați. Lor, cuvîntul li se potrivește în bună măsură. Situația de după 1944 nu e însă aceeași. Nae Ionescu sau Crainic nu sînt, ei, colaboraționiști propriu vorbind. Au aparținut extremei drepte și au avut simpatii pentru naziști, dar acestea nu țin de colaborarea cu un inamic care ne-a ocupat țara. Presa românească era liberă (nu, desigur, ca înainte, dar cauza știrbirilor era războiul și alianța militară cu germanii). Nu discut acum îndreptățirea ideologiei lor. E incontestabil
Despre colaboraționism by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/16870_a_18195]
-
ghettoul de la Varșovia, scrie istoricul francez Stephane Courtois în introducerea sa la faimoasa Carte Neagră a Comunismului, - dar se pare că a spus-o înaintea lui și celebrul Vassili Grossman, fostul dizident sovietic a cărui mamă a fost ucisă de naziști. Aș dori însă să arăt mai jos ceva mai pe larg cîteva din argumentele celor două curente de gîndire - și aceasta fără procese de intenție. De ce apreciază diverși autori, îndeobște evrei, ca și mulți intelectuali de formație comunistă ca o
Ce morți trebuie plânși? by Gina Sebastian Alcalay () [Corola-journal/Journalistic/16889_a_18214]
-
leniniștii înaintea lor) n-au ucis în mod deliberat, programatic și pe o cale industrială (bazată pe acel dispozitiv principal care era camera de gazare) un popor întreg, numai pentru vina de a fi fost ceea ce era, cum au făcut naziștii. În al doilea rînd, ideologia comunistă care se revendică de la idealismul filozofic hegelian, utopiștii sec. 19 și teoriile lui Marx, nu numai că nu era criminală ca atare, ci pornea inițial de la principii nobile, umaniste și progresiste, care au fost
Ce morți trebuie plânși? by Gina Sebastian Alcalay () [Corola-journal/Journalistic/16889_a_18214]
-
forme de totalitarism ale căror trăsături comune au încercat să le evidențieze. Dintre acestea, am putea menționa opțiunea pentru înregimentare, obediența necondiționată și exterminare; pentru colectivism și antiindividualism; pentru naționalism furibund însoțit de un sălbatic antisemitism declarat și emblematic la naziști, vagamente voalat sub o frazeologie lozincardă și mincinoasă dar îndeajuns de criminal și el la comuniști; de asemenea, opoziția față de regimul parlamentar autentic și intoleranța viscerală față de liberalism sub toate formele sale, de la politică și viață socială, pînă la artă
Ce morți trebuie plânși? by Gina Sebastian Alcalay () [Corola-journal/Journalistic/16889_a_18214]
-
îndeajuns de criminal și el la comuniști; de asemenea, opoziția față de regimul parlamentar autentic și intoleranța viscerală față de liberalism sub toate formele sale, de la politică și viață socială, pînă la artă și cultură în general. În ce-i privește pe naziști, ei erau cinici, de o cruzime rece și "științifică" aproape nedeghizată, în timp ce comuniștii erau meșteri în arta escamotării, fariseismului, duplicității și minciunii oficiale (și neoficiale) ridicate la rang de mod de existență și metodă de guvernare. Cele mai sîngeroase și
Ce morți trebuie plânși? by Gina Sebastian Alcalay () [Corola-journal/Journalistic/16889_a_18214]
-
evreilor în URSS) s-au ținut lanț, ce-i drept îndeosebi în epoca stalinistă, revărsîndu-se însă în timp și spațiu, precum știm, în întreg imperiul dominat sau influențat de ei, dacă ne gîndim și la China, Cambodgia, Vietnam, Coreea de Nord, etc. Naziștii își exercitau teroarea și întreaga mașinărie opresivă a statului înainte de toate împotriva evreilor, țapii ispășitori pentru toate relele; comuniștii își terorizau în primul rînd cetățenii propriilor popoare, transformați (cu rare excepții) fie în delatori, fie în instrumente pasive și timorate
Ce morți trebuie plânși? by Gina Sebastian Alcalay () [Corola-journal/Journalistic/16889_a_18214]
-
mod practic, mai presus de toate, instigatoare și generatoare de crime în proporții de masă (potrivit Cărții Negre a Comunismului și ultimelor cercetări pe bază de arhive, astăzi disponibile, numărul victimelor comunismului s-ar ridica la cca. 100 de milioane) - naziștii după criterii de rasă, comuniștii după acelea de clasă. Vassili Grossman, citat mai înainte, coautor împreună cu Ilya Ehrenburg al Cărții Negre asupra crimelor naziste în URSS, nu ezită să facă analogii: "Naziștii afirmau despre evrei că nu sînt ființe umane
Ce morți trebuie plânși? by Gina Sebastian Alcalay () [Corola-journal/Journalistic/16889_a_18214]
-
s-ar ridica la cca. 100 de milioane) - naziștii după criterii de rasă, comuniștii după acelea de clasă. Vassili Grossman, citat mai înainte, coautor împreună cu Ilya Ehrenburg al Cărții Negre asupra crimelor naziste în URSS, nu ezită să facă analogii: "Naziștii afirmau despre evrei că nu sînt ființe umane. Lenin și Stalin au spus și ei aceleași lucruri: chiaburii nu sînt ființe umane". Sînt cunoscute astăzi directivele personale ale lui Lenin împotriva acestor "bogătani" și "lipitori ale satului": "trebuie spînzurați, și
Ce morți trebuie plânși? by Gina Sebastian Alcalay () [Corola-journal/Journalistic/16889_a_18214]
-
și succesele de casă obținute pe versantul tragic, au apărut și comediile Holocaustului. Anna Frank a fost o fetiță evreică din Olanda care, în anii războiului, a stat ascunsă cu familia ei. În cele din urmă au fost găsiți de naziști și deportați. Singurul supraviețuitor, tatăl s-a întors din lagăr, a găsit jurnalul ținut de fetița lui și l-a publicat. Textul a fost recitat, dramatizat, scenarizat. A fost mult timp simbol al candorii întemnițate și distruse. În 1954, reacțiile
Fidelitate by Magdalena Boiangiu () [Corola-journal/Journalistic/17094_a_18419]
-
care nu va renunța la apetitul său teribil pentru viața trăită frenetic alături de un cîine și o chinezoaică. Parfumul retro al delicatei idile în trei din Cîntec despre dragoste și moarte (coproducție germano-maghiară, 1999) este brutal spulberat de un intrus, nazist fără scrupule. Contrar titlului, Pasiune (Ungaria, 1998) este doar un arid exercițiu de stil autoimpus la a patra ecranizare a romanului lui James M. Cain " Poștașul sună întotdeauna de două ori", pariu al regizorului György Fehér ce și-a dorit
Doamne, nouă redă-ne... by Irina Coroiu () [Corola-journal/Journalistic/17078_a_18403]
-
cu formula sa, prea tîrziu. Vremurile se aspriseră mult și perioada interbelică se apropia de sfîrșit. Germania și Italia se pregăteau de război, garanțiile politice pentru noi ale Angliei și Franței nu mai însemnau nimic, Franța e, practic, ocupată de naziști, Liga Națiunilor dispăruse și, în 1940, din iunie pînă în august teribilele cesiuni teritoriale impuse României Mari, împuținează, teritorial și în populație, grav țara. Pentru toate e făcut vinovat regele Carol al II-lea și țara e în revoltă. Fără
Un rege aventurier by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/15815_a_17140]
-
sau morală corespunzătoare". Ba chiar autorul colectează opinii de acest fel în literatura cultă și în cea politică, mergînd pînă la revista România Mare. O prejudecată rasială este și aceea care îl înfățișează pe evreu drept murdar și împuțit, de unde naziștii au conchis că evreii alterează puritatea rasei. Dacă este, această trăsătură fizică a evreului se datorează sărăciei sale. Dar, de fapt, obiceiuri rituale (spălarea pe mîini înaintea oricărei rugăciuni și obiceiul sfînt de a face baie săptămînal, cufundîndu-se într-un
Prejudecăți antisemite by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/15937_a_17262]
-
o discuție despre vină, astăzi, ne duce cu gîndul nu numai la eroii paradigmatici ai tragediei dintotdeauna, precum Oedip, Antigona, Iov, Hamlet, Ivan Karamazov, Joseph K., ci și la originile, reale și istorice, ale culpabilității moderne, la exterminarea evreilor de către naziști și complicii lor sau la crimele totalitarismului comunist. Asemenea analogii, ne vin automat în minte riscînd uneori să ne îndepărteze de "litera" cărții, dar nu este mai puțin adevărat că, în subtext, se vor găsi întotdeauna suficiente argumente pentru a
Subversivitatea tragicului by Catrinel Popa () [Corola-journal/Journalistic/15984_a_17309]
-
Fejtö, între care Ignazio Silone, André Gide și Arthur Koestler sînt cei mai cunoscuți. Cartea conține mărturia dezamăgirii unor intelectuali, care simpatizaseră cu URSS și detestau fascismul, cînd au constatat că sistemul comunist sovietic era la fel de odios ca și acela nazist din Germania lui Hitler. Ei "au depus armele în fața adevărului", cum scrie Fejtö citînd faimoasa expresie a lui Montaigne. Cei care fusese membri ai partidelor comuniste din țările lor au decis să le părăsească. În ultima convorbire cu Togliati, liderul
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/15776_a_17101]