412 matches
-
părinții mei care mi au marcat existența. Schisma lor beletristică, incongruența lor culinară și modul atât de diferit în care se raportau la lumea din afara pereților apartamentului nostru. Poate că și dispariția mea se leagă, în fond, de ei doi, neîmpăcați la căpătâiul celui de-al treilea copil, cartea, suferindă în memoria mamei și vinovată de exces de fantezie în forul interior al tatălui meu. Dar nu am ajuns încă aici. Cinstit ar fi să spun că de la tata l-am
Dincolo de portocali by Ioana Bâldea Constantinescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1347_a_2732]
-
nesaț și invidie asupra a tot ce strălucește. Aceștia sunt avarii, lacomii. Sunt acele priviri nemulțumite, care dezaprobă și critică totul în jurul lor, care sunt întunecate și mereu la pândă în căutare de noi motive de bârfă. Aceștia sunt oamenii neîmpăcați cu ei înșiși. Există o polifonie a vocilor și la Mihaela Alexa. Numai că dialogul, de multe ori intens dramatic, nu este decât un monolog în care fiecare replică schimbă emițătorul și receptorul într-o suveică harnică. Prin urmare, Ana
Clipe fragile by Mihaela Alexa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/100966_a_102258]
-
nesaț și invidie asupra a tot ce strălucește. Aceștia sunt avarii, lacomii. Sunt acele priviri nemulțumite, care dezaprobă și critică totul în jurul lor, care sunt întunecate și mereu la pândă în căutare de noi motive de bârfă. Aceștia sunt oamenii neîmpăcați cu ei înșiși. Pentru ei am o armă la îndemână: frâna bruscă. Și cât venin aruncă asupra mea nici nu vă puteți imagina. Șoferul începu să râdă cu poftă. Karina se mai destinse puțin. - Sunteți un fin observator, dar în privința
Clipe fragile by Mihaela Alexa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/100966_a_102258]
-
egolatrie, nu-i alină suferința. Deși istoriografia literară a oferit demult o imagine echilibrată, cu umbre, nu doar lumină, a "primului artist" (cum îl numea romanticul De Sanctis pe Francesco Petrarca, opunîndu-l "primului poet", adică lui Dante), personajul lui Santagata, neîmpăcat cu declinul, departe de seninătatea atribuită îndeobște senectuții, șochează și se impune. Fiind devoalat, în romanul lui Santagata, psihicul chinuit de aegritudo, de perpetue porniri contradictorii al poetului capătă accente repercutante. Petrarca însuși îl avusese ca obiect (cum atestă versurile
De la exegeză la ficțiune by Doina Condrea Derer () [Corola-journal/Journalistic/9928_a_11253]
-
să-i refac traseul de la prima apariție pe care o memorez, cea din Scaunele lui Vlad Mugur, Oratorul, Troilus și Cresida, Furtuna, colaborările cu Tompa, Măniuțiu, Galgoțiu. Ușor absent, rănit fără vindecare în suflet și destin, culpabil mereu pentru ceva, neîmpăcat cu sinele, B.nu vrea decît să se caute prin scrisul său. Să încerce să înțeleagă ceva prin scris, să se mîntuiască, să poată trăi. Cred că Dimeny Aron prinde în interpretarea sa tot ce este esențial în personaj. Stranietatea
Deținut din naștere by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/9999_a_11324]
-
vreți un exemplu de dialectician incurabil pentru care mînuirea contradicțiilor a devenit o a doua natură, numele lui Adorno este cel mai nimerit. Dintre vlăstarele tîrzii ce au descins din pulpana speculativă a umbrei lui Hegel, cel mai consecvent, mai neîmpăcat și mai statornic urmaș al șvabului școlit la Tübingen rămîne acest trist și neconsolat meloman, fiul prosperului negustor de vinuri din Frankfurt pe Main, pe nume Oscar Wiesengrund. Dar fidelitatea pe care îndrăgostitul de muzică clasică a arăta-t-o
Jocul dialectic by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/9247_a_10572]
-
mod cronic ca ostil. E vorba aci de conjugarea a două atitudini. Pe de o parte pătimirea mai de mult cunoscută a barzilor, în speță ardeleni, ai dezrădăcinării, care deplîng plecarea lor din sat, pe de alta dezolarea omului modern, neîmpăcat din varii motive cu mediul epocal. Incriminările poetului nostru înclină în ultima vreme către ipostaza ultimă: "Ne socot neghiobii terminați și sluți,/ Ne lovesc la gleznă, plînge chinga dură;/ Numai tu, iubito, știi să mă asculți,/ Veacu-i de otravă și
Candoare și caligrafie by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/9272_a_10597]
-
la adânci bătrâneți, vine căința... Învățătura înseamnă luminarea creierului și a sufletului... Costăchel s-a oprit din vorbire. Simțea un nod în gât. Durerea neîmplinirii sale ieșise tocmai acum, ca un lotru la drumul mare, să bântuiască prin sufletul lui neîmpăcat... Din gândurile care-l cuprinseseră ca o ceață l-au trezit bătăile din palme și vorbele izbucnite din mulțime: Așa-i! Așa-i!... Fruntea grea de ani a lui badea Costache s-a plecat involuntar și ochii au fixat un
Întorşi din infern vol. II by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1238_a_1876]
-
Împăcare. Totul a Început cu ceva vreme Înainte de Crăciun. Spaima și disperarea puseseră stăpânire pe mine. Toată lumea se pregătea pentru sărbătorile de iarnă. Numai eu, suflet singuratic, aveam să mă Închid În castelul meu de cleștar și cu inima strânsă, neîmpăcată - urma să aștept trecerea sărbătorilor și intrarea În noul an fără o oază de speranță. Și iată, că durerea sufletului meu a ajuns până la Dumnezeu care - În marea lui iubire pentru semeni - s-a milostivit și mi-a arătat calea
Jertfă de seară by Valentina Becart () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1137_a_1867]
-
esteticului, echilibrului, metafore deosebite ce conferă cuvintelor putere de sugestie și măreție. Vin și completez: „Sufletul ascunde un filon de aur. Numai cei care știu a săpa În adânc ... pot aduce la lumină esența gândului. “Flacăra cunoașterii bântuie conștiința poetului - neîmpăcat cu senzația „de vid metafizic” acesta Încercându-și aripile și zborul În „necunoscut”... În imaterial și ilimitat. Purtând amprenta fragilității lucrurilor, eul lăuntric pornește În căutarea certitudinii propriei identități, identitate „risipită Într-o lume a aparențelor”. Poetul simte nevoia permanentă
Jertfă de seară by Valentina Becart () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1137_a_1867]
-
ca ars cu un fier roșu. Cum? Cum? Ce scornire a minții ei bolnave, mai este și asta!? Reculeasă oarecum, Ina încercă să-i detalieze cumplita destăinuire a Olgăi. - Știindu-se în ultimele clipe ale vieții, mustrată de conștiința ei neîmpăcată de-a lungul timpului, mi-a destăinuit că atunci când eu am născut, mi-a schimbat copilul cu al unei țigănci. - Vrei să spui că Mihăiță nu este copilul nostru? Asta ți-a spus? - Da! Urmă o pauză în care Alex
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3123]
-
simplu mijloc pentru satisfacerea Înclinațiilor, o nimicește În rădăcinile ei; el anulează În genere deosebirea dintre bine și rău, și pune În locul acesteia diferența dintre chibzuință și nechibzuință. O asemenea morală numai a Înțelepciunii este Însă Într-o contradicție de neîmpăcat cu judecata morală necoruptă; binele și răul sunt acțiuni, așa spune fiecăruia conștiința morală neîncurcată În prealabil de teorii sofistice, fără a ține În nici un fel seama de efecte și scopuri sau valori, ci numai de forma determinării voinței, de
Giorgio del Vecchio – filosof al justiţiei by Vanda VLASOV () [Corola-publishinghouse/Law/1275_a_2210]
-
toleranță”, prin organele de stat propriu-zise. Se stabilește, astfel, un fel de colaborare reală Între organele generatoare de reguli, având origini extrem de disparate și eterogene, susține, pe drept cuvânt, Giorgio del Vecchio. Desigur, recunoaște gânditorul italian, apar adesea contradicții de neîmpăcat: Între tendințele particulare (cu pretenții arbitrare sau extra-legale) și regulile coerente ale Statului. În scara evoluției juridice, există grade extrem de diverse ale unor astfel de contradicții firești, „naturale”. Toate Însă, trebuie să recunoaștem, aparțin „genului logicii dreptului”. Filosoful Dreptului face
Giorgio del Vecchio – filosof al justiţiei by Vanda VLASOV () [Corola-publishinghouse/Law/1275_a_2210]
-
aceleași dorințe ca mine nu există întru amăgirea mea? Sunt altceva decât un pumn de umbre create doar pentru a-și bate joc de mine și a mă înșela? Tot ce simt, văd și judec nu e cumva o himeră neîmpăcată cu realitatea? Nu scriu decât pentru umbra mea proiectată de lampă pe perete; ei trebuie să mă fac cunoscut. Pentru prima dată în această lume josnică, plină de sărăcie și mizerie, am crezut că o rază de soare mi-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1882_a_3207]
-
moartea celor care i-au dat viață, Jangar pleacă de-acasă călare pe calul divin Arenzan și începe să poarte bătălii în numele dreptății. Datorită actelor sale de vitejie, oamenii din zona Baomuba îl aleg Khan al lor. Mangus cel fioros, neîmpăcat cu înfrângerea, continuă să hârțuiască oamenii cu oastea sa și chiar să invadeze statul Baomuba. În fruntea celor 35 de căpitani ai săi și cu 8.000 de viteji, Jangar reușește de fiecare dată să-i alunge pe invadatori și
[Corola-publishinghouse/Administrative/1478_a_2776]
-
o insulă de comunism după comunism ca Iugoslavia lui Miloșevici. Sunt mulți cei care au murit cu acest gând, mai amar decât moartea: comunismul nu va pieri niciodată, va călca în picioare și oasele copiilor copiilor noștri. Pentru umbrele lor neîmpăcate trebuie vărsate câteva picături din șampania deschisă la Praga. România merita să intre în NATO. După părerea mea, merita încă de acum 5 ani. În 1997, la Madrid, am fost respinși de America. Greu de spus pe ce bază, de vreme ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2042_a_3367]
-
chipurile îngrozite și neputincioase ale cetățenilor mei șoimi, am simțit cum prin vinele mele se scurge ceva din încrâncenarea răzeșilor conduși de Ștefan (sau de Mihai Viteazul?) care au dat piept cu nemții la Oituz și Posada. Cu o ură neîmpăcată mi-am șoptit atunci în barbă „pe aici nu se trece!“. Și tot atunci, un impuls năvalnic, o inimă ce palpită, un braț de fier și o mână oțelită m-au făcut să-l îmbrâncesc. Și, ca prin vis, într-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1982_a_3307]
-
motiv sau altul, ar rămâne noaptea singură în casă, nu i-ar plăcea să stea prea aproape de un cimitir. Nu că Mma Ramotswe ar fi superstițioasă; convingerile ei religioase erau convenționale și nu prea aveau de-a face cu spiritele neîmpăcate și tot tacâmul de rigoare, și totuși, și totuși... În opinia lui Mma Ramotswe, exista Dumnezeu, Modimo, care trăia în ceruri, mai mult sau mai puțin chiar deasupra Africii. Dumnezeu era foarte înțelegător, în special cu oamenii ca ea, dar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2039_a_3364]
-
se bazeze ori să apeleze la un prinț aflat pe linie moartă și care ar putea crea complicații cu pretențiile sale atunci cînd scopul practic al fasciei era aducerea pe tron a lui Caraiman. La prima vedere părea chiar de neîmpăcat colaborarea cu Basarab Cantacuzino și aducerea lui Caraiman. Să pui lupul de pază la mioare, nu altceva! Punctul slab al argumentației era recepția oferită de Cantacuzino delegației italiene, unde au fost invitați mai toți capii fasciei. Dar dacă luai în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
nedescriptibilă, șezură pe o sofa de postav roșu cu ciucuri albi de Veneția [...]". Pe cât de mult își iubește părintele fata, pe atât de mult îl urăște pe Dinu Păturică. De ce oare? Mândra ne mărturisește, cu sfâșietoare candoare, că "ura cea neîmpăcată" pe care o nutrește față de postelnic îi vine "mai mult din prevedere". Ne amintim, firește, ce ne învață imbatabila zestre paremiologică autohtonă, anume că "prevederea este mama înțelepciunii". Abia acum înțelegem că aluziile lui Filimon sunt cu bătaie lungă: fata
Darurile zeiţei Amaterasu by Roxana Ghiţă, Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Imaginative/1390_a_2632]
-
o pună Măruță și eventual PRO TV-ul pentru linșajul mediatic pe care l-au făcut timp de două luni de zile", scrie realitatea net. Nu este pentru prima dată când Oana Zăvoranu face declarații șocante. Ea îi poartă o ură neîmpăcată lui Șerban Huidu, după ce acesta a râs de ea în mai multe rânduri la "Cârcotași". Accidentul care-i putea fi fatal lui dușmanului ei s-a dovedit un prilej ideal să-i reamintească acestuia pe patul de spital că ea
Declaraţie şoc a Oanei Zăvoranu: Crucea pe piept o să şi-o pună Măruţă şi PRO TV-ul () [Corola-journal/Journalistic/70139_a_71464]
-
și ideologică a vremii, a menținut ferm echidistanța între bucureștenii din jurul Revistei contemporane și Junimea (în Pseudokynegetikos VI, el teoretizează această poziție de etern abstras de la luptele literare ("Sunt în țară la noi două foi literare care și-au jurat neîmpăcată ură și mînie; Convorbirile literare de la Iași mușcă carne vie, cînd găsesc, în Revista contemporană din București, iar aceasta împinge urgia pînă-ntr-atîta, încît, spre a defăima chiar și titlul rivalei sale, tipărește totul cu litere negre"). Observînd încă din tinerețe
Estet până la capăt by Mihai Zamfir () [Corola-journal/Journalistic/7434_a_8759]
-
vinovată. O abstracție / ireductibilă în arta de a extermina" (ibidem). Creatura ajunge a-și extrapola propriul chin asupra Atotputernicului, a-L contura prin trăsăturile propriilor dificultăți, a-I atribui propriile limite: "Privesc orice îndemn la iertare / cu suspiciune, și sunt neîmpăcată în suspiciunea / mea. Silită în ceasuri de stres să / gîndesc alternativa unui Dumnezeu adus la / exasperare prin ceea ce facem, și gata / aproape să nu mai vrea ceea ce numai El singur poate: / Să ierte" (ibidem). Să fie acesta un caz de
“Memoria inimii“ by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/7520_a_8845]
-
dl Gottfried, dar cu adevărul stați prost de tot... Despre care Tismăneanu vorbiți? Despre apropiatul lui Corneliu Coposu și-al ideologiei sale nu tocmai de stânga? Despre cel pe care, recent, îl defineați drept un "guru al dreptei Ťpopulareť"? Despre neîmpăcatul adversar al ideologiilor extremiste? Despre subiectul atâtor atacuri ignare desfășurate tocmai în revistele lui Vadim Tudor? Sau despre intelectualul a cărui strălucire nu vă lasă să moțăiți pe prăfuitele bucoavne interbelice? Pe ce vă bazați când deschideți atât de larg
De ce suntem atât de ticăloși? by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/7330_a_8655]
-
e, de altfel, firesc, reluate din volume sau din coloane de gazete. Eugen Ionescu, nemaiavînd, în timp, nimic a face cu poetul începător al tinerilor ani '30, este surprins cu o mică declarație de simpatie pentru propriul sine, el, cusurgiul neîmpăcat: Aiurit/ și aburit,// cum eram/ tot mă iubeam.// În strachină, nătâng,/ împlântam piciorul stâng,// și nu călcam deștept/ nici cu piciorul drept.// Dar printre nori/ alergam ușor,// iar dacă mă'ncurcam de stele/ le culegeam, ca niște mere.// Cum eram
Poezia la 1934 by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/7352_a_8677]