98 matches
-
natura Sa neschimbată și nestricată. Pe de alta parte, în Hristos întrupat, pe lângă natura sa divină, se găsește și natura umană cu care acesta s-a născut din Fecioara Maria. Cele două naturi sunt unite în chip neamestecat și neschimbat, neîmpărțit și nedespărțit. Atât legătura dintre cele trei persoane ale Sfintei Treimi Tatăl, Fiul și Sfântul Duh cât și legătura dintre ipostasul divin și cel uman al lui Hristos se regăsesc într-o interdependență absolută numită perihoreză sau întrepătrundere reciprocă. Hristos
[Corola-publishinghouse/Science/1510_a_2808]
-
al acestora, reprezentat de cunoașterea actuală a perfecțiunii. Analiza lui Benjamin asupra filozofiei transcendentale face auzite, în fundal, o serie de elemente mistice iudaice, mai precis ideea unei revelații „sparte“ în multiple fragmente care conțin, fiecare, scântei ale luminii divine neîmpărțite. La fel, conceptul de „experiență“ face ca ordinea mundană, finită, să poată fi privită din perspectiva Întregului metafizic care o cuprinde. Mai târziu, a vedea lucrul nu în statutul său de obiect al unui subiect, ci ca totalitate ontologică, devine
City Lights: despre experienţă la Walter Benjamin by Ioan Alexandru Tofan () [Corola-publishinghouse/Science/1346_a_2383]
-
casa beizadelelor, în care locuia de fapt doamna sa, Maria. Totul se ridicase în timpul în care spătarul fusese trimis pe drumul pocăinței. Clădirile, cu toate acareturile lor, fuseseră zidite pe locul Cantacuzinilor, cel lăsat de tatăl lor postelnicul și rămas neîmpărțit încă. Șerban Vodă era agitat, mânca mult, dar se ținea de la băutură. Marele spătar stătea alături de marele stolnic Constantin. Prindea câte o șoaptă, dar nu prea înțelegea mare lucru. Profită de ocazie când mitropolitul începu să povestească despre tiparnița de la
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
din faptele poruncilor, precum poruncile se lucrează și luminează prin credința din har. Căci credința este rădăcina poruncilor, mai bine zis izvorul care le udă spre creștere. Ea se împarte în două, în mărturisire și har, chiar dacă e prin fire neîmpărțită<footnote Tâlcuirea Pr. D. Stăniloae: Mărturisirea e a credinciosului, iar harul al lui Dumnezeu. Amândouă formează credința. Din amândouă izvorăsc faptele. De aceea în fapte se arată lumina credinței sau a harului și a mărturisirii, a puterii lui Dumnezeu și
Despre credinţa ortodoxă şi despre erezii by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/129_a_440]
-
Sfântului Grigore Palama (De cun. nat., cap. 74),Ființa prin prezență (lucrare) capătă expresie astfel: „Ființa și lucrarea dumnezeiască fiind pretutindeni de față în chip nedespărțit, lucrarea lui Dumnezeu începe în noi cei creați, fiindcă ea se și împarteîn chip neîmpărțit, cum zic cuvântătorii de Dumnezeu, firea dumnezeiască rămânând, după ei, cu totul neîmpărțită”<footnote Ibidem, p. 469. footnote>.În tâlcuirea Părintelui Stăniloae, acestea înseamnă: „Lucrarea dumnezeiască se împarte neîmpărțit, cum se împarte glasul celuice grăiește în cei ce ascultă pentru că
CREDINŢA ŞI MĂRTURISIREA EI by Petre SEMEN ,Liviu PETCU () [Corola-publishinghouse/Science/128_a_428]
-
expresie astfel: „Ființa și lucrarea dumnezeiască fiind pretutindeni de față în chip nedespărțit, lucrarea lui Dumnezeu începe în noi cei creați, fiindcă ea se și împarteîn chip neîmpărțit, cum zic cuvântătorii de Dumnezeu, firea dumnezeiască rămânând, după ei, cu totul neîmpărțită”<footnote Ibidem, p. 469. footnote>.În tâlcuirea Părintelui Stăniloae, acestea înseamnă: „Lucrarea dumnezeiască se împarte neîmpărțit, cum se împarte glasul celuice grăiește în cei ce ascultă pentru că acela rămâne neîmpărțit, fiindprezent în fiecare din cei care ascultă prin glasul Său
CREDINŢA ŞI MĂRTURISIREA EI by Petre SEMEN ,Liviu PETCU () [Corola-publishinghouse/Science/128_a_428]
-
începe în noi cei creați, fiindcă ea se și împarteîn chip neîmpărțit, cum zic cuvântătorii de Dumnezeu, firea dumnezeiască rămânând, după ei, cu totul neîmpărțită”<footnote Ibidem, p. 469. footnote>.În tâlcuirea Părintelui Stăniloae, acestea înseamnă: „Lucrarea dumnezeiască se împarte neîmpărțit, cum se împarte glasul celuice grăiește în cei ce ascultă pentru că acela rămâne neîmpărțit, fiindprezent în fiecare din cei care ascultă prin glasul Său sau prin puterea Lui. Nu el se împarte, ci aceia, fiind mulți, îl primesc în calitatealor
CREDINŢA ŞI MĂRTURISIREA EI by Petre SEMEN ,Liviu PETCU () [Corola-publishinghouse/Science/128_a_428]
-
cuvântătorii de Dumnezeu, firea dumnezeiască rămânând, după ei, cu totul neîmpărțită”<footnote Ibidem, p. 469. footnote>.În tâlcuirea Părintelui Stăniloae, acestea înseamnă: „Lucrarea dumnezeiască se împarte neîmpărțit, cum se împarte glasul celuice grăiește în cei ce ascultă pentru că acela rămâne neîmpărțit, fiindprezent în fiecare din cei care ascultă prin glasul Său sau prin puterea Lui. Nu el se împarte, ci aceia, fiind mulți, îl primesc în calitatealor de mulți”<footnote Ibidem, notă de subsol 106, p. 487. footnote>.În esență, așa cum
CREDINŢA ŞI MĂRTURISIREA EI by Petre SEMEN ,Liviu PETCU () [Corola-publishinghouse/Science/128_a_428]
-
că sunt doi luminători, ci cu dreptate,că soarele și lumina sunt doi; una însă lumina din soare care luminează toate. Și în acest mod este și divinitatea Fiului aceea a Tatălui,pentru care lucru de asemenea ea este de neîmpărțit, și în felulacesta este numai un singur Dumnezeu și nu este nici un altul înafară de El. Deci întrucât Ei sunt în acest mod una, același lucru cese spune despre Fiul se spune tot așa și despre Tatăl, numai că El
CREDINŢA ŞI MĂRTURISIREA EI by Petre SEMEN ,Liviu PETCU () [Corola-publishinghouse/Science/128_a_428]
-
deal „în sus“ rezultă că sensul de bază, cel de „parte, latură, bucată“, a evoluat la cel de „coastă, pantă“: românescul delniță denumea în evul mediu partea din hotarul satului dată în stăpânirea unei familii de țărani; locul care rămânea neîmpărțit, dar destinat folosinței comune, se numea nedeie „loc neîmpărțit, totime, obște“. Comp. sl. dĕl „parte“, germ. Teil „parte, porțiune, bucată“, alb. talë „parte, tain, porție, limită“. Prin dispariția lichidei l au rezultat forme ca rom. a tăia și tain, vgr
Istoria cuvântului românesc by Mihai Lozbă () [Corola-publishinghouse/Science/1262_a_2207]
-
de „parte, latură, bucată“, a evoluat la cel de „coastă, pantă“: românescul delniță denumea în evul mediu partea din hotarul satului dată în stăpânirea unei familii de țărani; locul care rămânea neîmpărțit, dar destinat folosinței comune, se numea nedeie „loc neîmpărțit, totime, obște“. Comp. sl. dĕl „parte“, germ. Teil „parte, porțiune, bucată“, alb. talë „parte, tain, porție, limită“. Prin dispariția lichidei l au rezultat forme ca rom. a tăia și tain, vgr. daio „a împărți, a distribui“ față de sl. delitĭ „a
Istoria cuvântului românesc by Mihai Lozbă () [Corola-publishinghouse/Science/1262_a_2207]
-
nu știi ce crezi.” Homericul hohot de rîs ce mă scutură îl convinge, cred și mai tare că are dreptate. „-Ba, cred”-îi răspund și-mi place să-l văd cum se chinuie. „-Cred în unica și singura durere, de neîmpărțit, atotputernică și fără sfîrșit care, cuprinzîndu-ne, ne va mîntui.” Trupul din pat tresare. Vorbește. „-Apă! Apă!”spune el. Și imediat o soră îmi umezește buzele cu un tifon. Se strigă. Stetoscoapele se precipită spre pieptul meu și în încăpere intră
CELSIUS: 41,1˚. In: Celsius : 41.1 by Victor Cojocaru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/464_a_721]
-
dumnezeire, dar la plinirea timpurilor pentru noi și a noastră mântuire, născut din Maria, Fecioara, Născătoarea de Dumnezeu, întru fire omenească, un singur și același Hristos, Fiu, Domn, Unul-născut, pe care-l recunoaștem în două naturi, fără amestec sau schimbare, neîmpărțit și nedespărțit; diferența dintre naturi nu este nicidecum desființată de unire, ci, dimpotrivă, proprietățile fiecăreia rămân neatinse și se întâlnesc într-o singură persoană sau ipostază [...]" (Denzinger-Schönmetzer, Enchiridion Symbolorum Definitionum et Declarationum, ediția XXXVI, Roma, Herder, 1986). 13 Victor N.
Biserica și elitele intelectuale interbelice by Constantin Mihai [Corola-publishinghouse/Science/84936_a_85721]
-
individul, niciodată de neînlocuit, uită de el însuși în focul acțiunii. Așa cum arăta Franșois Furet, comunismul, fascismul și nazismul au în comun faptul de a fi „regimuri inedite care și-au făcut din mobilizarea politică a foștilor soldați pârghia dominației neîmpărțite cu nimeni a unui singur partid”. Germania, mai ales, țara în care retorica războiului civil al comuniștilor atrage, în anii 1920, numeroși intelectuali care încă mai suferă de pe urma contaminării cu care s-au ales în atmosfera mistică a luptelor. „Intelectuali
Dicționarul comunismului by Stéphane Courtois () [Corola-publishinghouse/Science/1933_a_3258]
-
împărțire a teritoriului respectiv. S-a căzut de acord ca ținutul situat la nord de Munții Šar să fie atribuit Serbiei, iar regiunea de la est de fluviul Struma și de Munții Rodopi, Bulgariei. O mare parte a Macedoniei rămînea astfel neîmpărțită (vezi harta 4). Cele două guverne au fost de acord ca, în caz că nu puteau ajunge la o înțelegere în privința acestei regiuni, mediatorul să fie țarul. S-a stabilit totodată ca, în cadrul viitorului război cu Imperiul Otoman, Bulgaria să participe cu
Istoria Balcanilor Volumul 2 by Barbara Jelavich [Corola-publishinghouse/Science/960_a_2468]
-
de supraveghere a statelor slave învecinate. Dat fiind că acest act ar fi privat Serbia și Grecia de teritoriul pe care speraseră să-l anexeze, ele au căutat să obțină o compensație din acela atribuit Bulgariei sau din acela rămas neîmpărțit în Macedonia. Problema nu era caracterul național al ținuturilor respective, ci echilibrul de forțe dintre aliații balcanici. Temîndu-se de Bulgaria ca principală competitoare, Serbia și Grecia au ajuns iar la o înțelegere secretă asupra împărțirii acestei zone și a ajutorului
Istoria Balcanilor Volumul 2 by Barbara Jelavich [Corola-publishinghouse/Science/960_a_2468]
-
evocat, ci și ipostaza pe care au căpătat-o cele trei fapte (a gândi, a rosti, a făptui) în unitatea lor dominată, totuși, de gândirea formală -, după eveniment. E drept, situația anterioară acestuia corespundea logos-ului ca atare, întreg (originar), neîmpărțit și "natural", în vreme ce situația ulterioră, doar logos-ului formal, logos-ului de-naturat, scos din propria sa "natură". Pentru o readucere a celui dintâi într-un orizont tematic încă nespecific, chiar impropriu pentru el, totuși, de neocolit (cel judicativ, sub convențiile
Judecată și timp. Fenomenologia judicativului by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
cele trei ipostase cunoaștem că Dumnezeirea este necompusă și neamestecată; iar prin faptul că ipostasele sunt de aceeași ființă, sunt unele în altele și sunt identice în ceea ce privește voința, activitatea, puterea, stăpânirea și mișcarea, cunoaștem, ca să spunem așa, că Dumnezeirea este neîmpărțită și că este un singur Dumnezeu. Căci cu adevărat există un singur Dumnezeu: Dumnezeu și Cuvântul și Duhul Lui.” Formulările care apar în aceste fragmente sunt semne ale stadiului în care se găsea înțelegerea raportului între Unu și Trei în
Dan CHIŢOIU by Repere în filosofia bizantină () [Corola-publishinghouse/Science/91598_a_92852]
-
nu se învoiesc asupra împărțirii bunurilor comune, va hotărî instanță judecătorească. Pentru motive temeinice, bunurile comune, în întregime sau numai o parte din ele, se pot împărți prin hotărâre judecătorească și în timpul căsătoriei. Bunurile astfel împărțite devin bunuri proprii. Bunurile neîmpărțite, precum și cele ce se vor dobîndi ulterior, sunt bunuri comune (Codul familiei, art. 1-3,30-35,37-39). A se vedea și: - art. 728 alin. (1), art. 730,741,742,1704 și urm. din Codul civil; - Capitolul VII^1 - "Procedura împărțelii judiciare
CODUL FAMILIEI din 1953 - (*actualizat*) (actualizat până la 01 octombrie 2001*). In: EUR-Lex () [Corola-website/Law/138012_a_139341]
-
da hotărîre asupra impotrivirei loru. - Dacă mai în urmă se voru priimi de creditori, nu voru putea să cera nimicu din cele mai dinainte împărțiri slobodite de judecătorie, daru voru avea dreptulu de a lua din banii și averea încă neîmpărțita, partea analoga ce li se cuvenia din cele de mai înainte împărțiri. Capitolul 6 Pentru concordatu și unire Secția I Pentru chiemarea și adunarea creditoriloru Articolul 248 În cele d'antei trei dile ce voru urma după sorocele prescrise pentru
CODUL COMERCIAL din 1 ianuarie 1840. In: EUR-Lex () [Corola-website/Law/135812_a_137141]
-
nu se învoiesc asupra împărțirii bunurilor comune, va hotărî instanță judecătorească. Pentru motive temeinice, bunurile comune, în întregime sau numai o parte dintre ele, se pot împărți prin hotărâre judecătorească și în timpul căsătoriei. Bunurile astfel împărțite devin bunuri proprii. Bunurile neîmpărțite, precum și cele ce se vor dobândi ulterior, sunt bunuri comune. Capitolul 4 Desfacerea căsătoriei Articolul 37 Căsătoria încetează prin moartea unuia dintre soți sau prin declararea judecătorească a morții unuia dintre ei. Căsătoria se poate desface prin divorț*). *) Art. 37
CODUL FAMILIEI din 1993 - (*actualizat*) (actualizat până la 26 iulie 1993*). In: EUR-Lex () [Corola-website/Law/145233_a_146562]
-
Demiurg.” (M. Eminescu) Când numele predicativ se realizează prin substantiv sau pronume, sincronizarea în număr cuprinde, sau numai subiectul și verbul copulativ (situația cea mai frecventă), sau verbul copulativ și numele predicativ (mai rar): „Poeții, toți poeții sunt un singur, neîmpărțit, ne-întrerupt popor.” (L. Blaga) „Tot trupul i-era numai jupuieli și bube din pricina scărpinăturilor și necurățeniei.” (I.L. Caragiale) „Cocioaba de pe malul stâng al Bistriței, bărbatul, fata și boii din pădure, un țap și două capre slabe și râioase ce
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
A LUI NICHIFOR CRAINIC (Articol publicat în „Gândirea”, an XIX. nr 4. aprilie, 1940 (număr festiv Nichifor Crainic la 50 de ani)) de Dumitru STĂNILOAE Gândirea și apostolatul lui Nichifor Crainic sunt ca o lumină și ca o adiere revărsate neîmpărțit pe toate planurile principale ale vieții spirituale românești, aducând fiecăreia din ele o îndrumare, o limpezire și o creștere proprie și de însemnătate epocală. în cugetarea naționalistă, în poezie, în teologie, contribuția lui Nichifor Crainic e pe rând specific naționalistă
Nostalgia paradisului by Nichifor Crainic () [Corola-publishinghouse/Science/846_a_1785]
-
dumnezeire, dar la plinirea timpurilor pentru noi și a noastră mântuire, născut din Maria, Fecioara, Născătoarea de Dumnezeu, întru fire omenească, un singur și același Hristos, Fiu, Domn, Unul-născut, pe care-l recunoaștem în două naturi, fără amestec sau schimbare, neîmpărțit și nedespărțit; diferența dintre naturi nu este nicidecum desființată de unire, ci, dimpotrivă, proprietățile fiecăreia rămân neatinse și se întâlnesc într-o singură persoană sau ipostază [...]" (Denzinger-Schönmetzer, Enchiridion Symbolorum Definitionum et Declarationum, ediția XXXVI, Roma, Herder, 1986). 13 Victor N.
Biserica şi elitele intelectuale interbelice by Constantin Mihai [Corola-publishinghouse/Science/898_a_2406]
-
tablele unei nerepetate Physici. "Sub revolta continuată a zidurilor, consolidare în cub, zar de automorfă lumină, Veghea se tencuia, prin lespezi. Lor prins, asociat, înalt profil tombal, Roderick Usher (mai înalt prin sălbateca, mătăsoasa și preoțeasca surpare a părului) cunoștea neîmpărțit ființa îndelung provocată a Poeziei". Sinteze comentate sclipitor de Basarab Nicolescu în capitolul "Alfabetul primatic" al poeziei: ""Zidurile" sînt limitele pe care cunoașterea umană le are la un moment dat, limite într-un fel dureroase, dar provocînd revolta ce implică
Vocația și proza democrației by Cassian Maria Spiridon () [Corola-publishinghouse/Science/84998_a_85783]