138 matches
-
se aud cu claritate din locul unde m-am așezat. I-am privit cu viu interes câteva clipe, apoi m-am întins pe nisip cu fața în sus. Vedeam cerul și coroanele copacilor seculari, un cer străveziu, de o culoare neînchipuită, uniformă, un alb albastru profund, încât deodată am simțit o liniște deplină, plutitoare. Ramurile încremeniseră parcă, mișcarea abia perceptibilă a aerului aducea o neclintire a cerului, armonizată de freamătul ușor nestăpânit, de o dorință nebănuită, al frunzelor. Un colț uitat
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1544_a_2842]
-
au cum să fie romani puri (de unde s-ar fi extras atâția romani puri În lumea romană cosmopolită din secolele II-III?). Pentru a scăpa de daci, istoricii fie Îi anihilau pur și simplu (războaiele ar fi fost de o brutalitate neînchipuită, adevărate războaie de exterminare), fie luau În considerare fuga ori alungarea lor de pe teritoriul Daciei. În Istoria pentru Începutul românilor În Dacia (1812), Petru Maior propunea o demonstrație — prin reducere la absurd — nu lipsită astăzi de savoare. <endnote id="2
România ţară de frontieră a Europei - ediţia a IV-a by Lucian Boia () [Corola-publishinghouse/Memoirs/587_a_1291]
-
pe români În dorința lor de a avea un suveran străin. Carol a ajuns la București la 10 mai 1866 și a fost proclamat domnitor al României; din nou Europa s-a trezit În fața unui fapt Împlinit. Cu o eficiență neînchipuită, românii marcau punct după punct În jocul european. Cea mai mare reușită a fost Însă chiar alegerea făcută. Deși recomandat de Franța și având pe jumătate „sânge francez“, Carol s-a dovedit un german desăvârșit, corespunzător Întocmai „tipului ideal“ al
România ţară de frontieră a Europei - ediţia a IV-a by Lucian Boia () [Corola-publishinghouse/Memoirs/587_a_1291]
-
fiind un raport foarte sever la adresa regimului comunist. Pe baza lui, la 18 decembrie 2006, În fața camerelor reunite ale Parlamentului, președintele Băsescu a ținut un discurs În care a calificat regimul comunist drept „ilegitim și criminal“. Totul Într-un vacarm neînchipuit, stârnit de grupul României Mari, În frunte cu Vadim, care a Înțeles astfel să apere până la capăt memoria comunismului. Parlamentarii P.S.D. au tăcut, deși membri de seamă ai lor, Iliescu În primul rând, au fost incriminați de raport; nu au
România ţară de frontieră a Europei - ediţia a IV-a by Lucian Boia () [Corola-publishinghouse/Memoirs/587_a_1291]
-
târziu În traducere germană) este un tablou enciclopedic al țării sale, Îmbinând informația geografică, istorică, politică și etnografică. O amplă istorie a românilor a rămas neterminată, cuprinzând doar partea veche, privitoare la origini (până În secolul al XIII-lea), tratată cu neînchipuită erudiție. Pe turci, prințul Îi cunoștea la fel de bine ca pe moldovenii săi. Își petrecuse tinerețea la Constantinopol, În cea mai cosmopolită capitală a vremii; studiase În grecește, dar Învățase totodată turca, araba și persana. A scris și un tratat despre
România ţară de frontieră a Europei - ediţia a IV-a by Lucian Boia () [Corola-publishinghouse/Memoirs/587_a_1291]
-
specific franțuzesc sau românesc) până la cele mai populare cârciumi. O adevărată instituție a fost cafeneaua (unde se bea cafea turcească, dar Într-o atmosferă deja occidentalizată), și nu mai puțin cofetăria (capitol la care Bucureștiul bătea toate recordurile, cu o neînchipuită varietate de dulciuri, Îmbinând arome orientale și occidentale). Cu timpul, cafenelele au dispărut, cofetăria este Însă și astăzi un loc specific bucureștean. Dintre localurile cândva cu nume simbolice, mai supraviețuiește doar „Capșa“ (cofetărie și restaurant), frecventată de elita bucureșteană și
România ţară de frontieră a Europei - ediţia a IV-a by Lucian Boia () [Corola-publishinghouse/Memoirs/587_a_1291]
-
o tîrîiam într-una după mine fusese de mult uitat acolo. Era ora 5 după-amiază și cupolele ceainăriei cupole de culoarea cerului răspîndeau raze azurii, oferindu-ne cu generozitate un "avant-gout" al albastrului ce ne aștepta la Samarcand. Culoarea aceea neînchipuită care, peste trei zile, avea s-o facă pe Rodica să exclame că ar muri împăcată acolo, fără să știe de ce, poate de prea mult albastru. Dar ceainăria cu cupole azurii ne atrăgea mai puțin. Mesele cuminți, cu scaune ca
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1495_a_2793]
-
treacă prin sud și prin est, Înconjurând Africa, așa cum Încercau exploratorii portughezi din acea vreme. India și Insulele Fermecate din est ale Mirodeniilor erau faimoase pe atunci pentru aurul, perlele, pietrele prețioase și mătasea lor - un adevărat izvor de bogății neînchipuite. Găsirea unei scurtături pe mare către India Într-o perioadă În care puternicii musulmani ai vremii au Închis drumurile pe uscat dinspre Europa a fost un prilej atât pentru Columb, cât și pentru monarhia spaniolă să se Îmbogățească și să
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2108_a_3433]
-
din popor imediat îl luau în primire. Din toate părțile răsunau strigătele: „Sânge-rece! Sânge-rece“, iar el, furios, făcând spume la gură, alerga să se sustragă atacurilor; gonea câte un băiețaș care-l plictisea mai tare și profera, cu o iuțeală neînchipuită, o serie de înjurături originale, inventate de el și care făceau deliciul tuturor trecătorilor. Și porecla „Sânge-rece“ a fost multă vreme întrebuințată și se aplica celor cari, în discuțiune, se aprindeau peste măsură. „Bărbucică“ era altul. Acesta era un ramolit
Bucureştii de altădată Volumul I 1871-1877 by Constantin Bacalbaşa () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1327_a_2710]
-
executați 62 de români Învinuiți de jaf și de pactizare cu inamicul, dintre ei nelipsind, În disprețul celor mai elementare sentimente umane, și o fată de 13 ani, pe care au spânzurat-o, să se țină minte”. Din nefericire, asemenea neînchipuite cruzimi nu erau defel singulare sau nefirești În epocă, definind și ele o dimensiune a realităților cotidiene, cotidianul tragic al precarității condiției umane de la cumpăna a două veacuri și lumi diferite. Din perspectiva mentalităților tradiționale, medievale, mesajul conținut de asemenea
[Corola-publishinghouse/Science/2263_a_3588]
-
ale vieții fără de teamă și fără de prihană. Primul drum greu îl deschide Căpitanul în luptele studențești de la Iași. Urmează întâlnirea cu Moța și Complotul din 1923, cu închiderea la Văcărești. Apoi cazul Manciu, cu noianul lui de umilințe și suferințe neînchipuite. După aceea ia viața în piept în lupta cu privațiunile materiale ale anilor de studii din Franța, ca mai târziu să asiste neputincios la prăbușirea nădejdilor puse în Liga Apărării Naționale Creștine, pentru ridicarea căreia își îngropase cei mai frumoși
Un dac cult : Gheorghe Petraşcu by Gheorghe Jijie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/832_a_1714]
-
lasă cuprinsă de distanța necuprinsă care i se dă, se re-dă la nesfârșit, precum izvorul inepuizabilului reînceput. În schimb, "nemurirea/ chipului ascuns nu-ncerca s-o redai"; ceea ce apare în vedere este, la rândul său, chipul învăluit al ultimului ireductibil, neînchipuitul care stă sub chip. Ca ultim al esenței, el se dă ca prim al ființării; se arată în ascundere, în taina supradeterminării. Cele în care se arată nu pot fi scrise, ci doar de-scrise, decreate în manifestarea lor pieritoare
[Corola-publishinghouse/Science/84974_a_85759]
-
o poate el vedea cu ochiul, sau decât o poate percepe sufletul; în așteptarea urâtului gata să prolifereze grotesc, autorul deformează din teama de a descoperi sub masca animală (deja urâtă din cauza reacțiilor brutale, primare și instinctuale) aplicată personajelor monstruozități neînchipuite. Creatorul reacționează ca răspuns la o veche superstiție, după care ceea ce gândim despre lucruri și oameni se poate adeveri, se poate întâmpla într-un mod care să depășească cele mai negre coșmaruri ale noastre. Și atunci creatorul deformează ca reflex
Inter-, pluri- şi transdisciplinaritatea - de la teorie la practică 1 by Gabriela Petrache () [Corola-publishinghouse/Memoirs/427_a_1384]
-
epiroți, meseriașii nemți, unguri și evrei, bărbierii țigani, funcționarii, militarii și prosti tuatele de nație autohtonă; mahalale din care se revărsau, În serile cu zăduf, ca să se bălă cească În gârla cu cântecul dulce și apele murdare și Într-un neînchipuit amestec de sexe și sudori, băr bații, femeile și copiii localnicilor. Îi simt parcă și azi mirosul ei cald de etuvă. Viața În Bucureștiul de atunci era patriarhală, leneșă, de trai bun și lesnicioasă pentru toată lumea, iar orașul avea fața
Caleidoscopul unei jumătăţi de veac în Bucureşti (1900-1950) şi alte pagini memorialistice by Constantin Beldie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1330_a_2733]
-
să-i stai în Franța vor deveni 4 și, vai, noi nu ne vom mai vedea. Dar, cu orice preț, să rămâi acolo; atâtea obstacole au vrut să te împiedice să pleci și tu le-ai învins cu o tenacitate neînchipuită: aceasta a fost voința ta, destinul tău. Eu te iubesc, te binecuvântez și consider orice scrisoare ce-ți va veni de acum încolo de la mine ca o grație a lui Dumnezeu. Mamina ta II 13 ianuarie, marți [1948] [...] Ce faci
Scrisori către Monica: 1947–1951 by Ecaterina Bălăcioiu-Lovinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/582_a_1266]
-
auzit acest cuvânt si nistru? Femeile și copiii se hrănesc cu zarzăre, iar bărbații aleargă ca să-și dea munca numai pe mâncare. țăranii mor de foame și trântorii poleiți ai orașelor câștigă milioane în specule de noapte și în murdării neînchipuite! țăranii mor de foame și magaziile din porturile Galați și Brăila gem încărcate de grâne, și grânele mucezesc în ele, și țăranii nu au dreptul să le atingă! țăranii mor de foame și se dau regelui apanagii și se ia
Bucureştii de altădată by Constantin Bacalbaşa () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1329_a_2712]
-
-n sânge, cu acorduri lungi și vii, coarda dorului ce plânge sub arcuș de pribegii? Ai lăsat țara desculță, înglodată-n umilință, cu pestelcă sărăcuță și c-o singură catrință, o găsești împodobită cu avuturi și odoare ca-ntr o neînchipuită, mândră zi de sărbătoare.“ („Chemare“, Glasul Patriei, 10 decembrie 1957) PETRESCU Gh., prof. dr. „UN MOMENT de largă referință în întregul proces al dezvoltării economice și sociale a țării îl reprezintă Congresul al IX-lea al partidului, din 1965. Cu
Antologia rușinii dupã Virgil Ierunca by ed.: Nicolae Merișanu, Dan Taloș () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1362_a_2727]
-
are o situațiune excepțională, de unde se deschide vederei un orizon nemărginit. Cât poți îmbrățoșa cu ochii, vezi lanțul maiestuos al Alpilor acoperiți cui zăpadă veșnică, urieși ai pământului ale căror titve albe se profilează pe ceri cu formele cele mai neînchipuite. Apoi printre dânșii văile ce-i despart, strălucesc râuri, lacuri, sate, târguri unde se mișcă și se răsfață furnicarul omenesc, unde cresc flori și plante tropicale, pe când sus pe vârfuri totul e mort sub giulgiul cel de gheață. Iată acum
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1536_a_2834]
-
o adevărată feerie, o sărbătoare a naturei în care parcă și ceriul și pământul s-au unit să glorifice pe falnicul luceafăr al zilei în momentul îndrumărei sale spre ceielaltă față a pământului. Am avut norocul rar să privesc această neînchipuită scenă a asfințitului de la început pănă la sfârșit, căci nu era pe ceri un strop de nour care să-i micșureze frumusețea. Apoi încet, încet umbrele nopții se ridicau din văi spre vârfuri, și când cea din urmă rază de
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1536_a_2834]
-
seama. își acoperi capul cu gluga de la jacheta roz de lână, pe care și-o legă strâns la gât cu degetele ude, tremurânde. Ciudat, își spuse, încercând în van să se liniștească singură. E totuși iarnă, de unde oare acest potop neînchipuit, în șuvoaie, dincolo de orice anotimp? Dar alungă iute gândul retoric, născut mort. Altă întrebare, mai practică, îi dădea târcoale: oare ce putea face până la ora trei? Se afla lângă stația de autobuz și, pentru o clipă, o tentă ideea să
Emoţia by Mirela Stănciulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1358_a_2734]
-
de vedere al lui Katsuie, prezența unor oameni ca Shogen și Ogane În armata lui Hideyoshi oferea ocazia de a urzi intrigă după intrigă. Cât despre Shogen, acesta credea că victoria avea să-i revină clanului Shibata. Era o convingere neînchipuit de oarbă. Este adevărat că, la o dată ulterioară, și el avea să fie chinuit și, neîndoielnic, frământat de propria-i conștiință. Dar scrisoarea de consimțământ fusese deja trimisă și nu mai Încăpea nici o discuție. De bine de rău, trădarea lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2247_a_3572]
-
agentul convențional, dar pacientul textual) s-o sărute, iar actul se consumă în imagini sado-masochistice, din care se efasează orice control al adultului, orice puseu de sagacitate matură: "Îi cuprinse repede gura, înfigându-și dinții în buze. Egor simți o neînchipuită, cerească și sfântă dezmierdare în carnea lui întreagă. Își plecă fruntea pe spate, abandonându-se sărutării aceleia de sânge și miere. Fetița îi strivise buzele, rănindu-i-le. Trupul ei necopt se păstrase rece, zvelt, proaspăt. Când simțise sângele, Simina
Deimografia : scenarii ale terorii în proza românească by Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Science/1392_a_2634]
-
țărmul divin” (Muzică). E aici o interesantă enclavă originală a lirismului autohton avînd ca obiect o indomptabilă frămîntare, infernalizată printr-o solitudine exacerbată, canibalică: „Acolo, în bezna fără de priviri,/ unul se-aruncă pe altul să-l înghită/ la capătul unei neînchipuite/ singurătăți de foame” (Cîmp de maci). Găsim astfel dovezile unei dedublări a eului poetic. Pe de-o parte avem a face cu un echilibru, cu o caligrafie tranchilizantă de tip romanic, pe de alta cu o turbulență, cu acea „barbarie
Aidoma unui submarin by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/2435_a_3760]
-
semnul minus", Liana Cozea o situează pe Hortensia Papadat-Bengescu sub steaua neagră a Răului: "Există în romanele Hortensiei Papadat-Bengescu o fascinație a răului, a răului mereu victorios, inevitabil și dureros, o captivantă etalare de personaje predispuse la compromisuri și o neînchipuită inventivitate în a le ilustra, care nu epuizează formele de expresie. Întrebată de ce își privește cu atîta severitate personajele, scriitoarea a răspuns: "Nu asupresc, dar nu acopăr. Deoarece mi-am propus adevărul. Adevărul se cercetează la lupă și la microscop
Despre Hortensia Papadat-Bengescu by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/15195_a_16520]
-
maidan betonat, văruit, cu ferestre largi să intre cât mai mult aer; privind, sufocat, acest jalnic cimitir textil de lepădături fără nume, fără formă, din care MAȘINA CICLON va sorbi tot praful, toată murdăria și din care încet, cu o neînchipuită trudă, se va toarce velina cea mai curată... știam, văzând aceasta, ce greu este marșul ei spre albul absolut. Nu-i o vorbă. Te aștepți să vezi ceva și mai alb decât neaua și ești gata să închizi ochii, orbit
Hârtia rabdă orice, 1965 (din carnetul de reporter) by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/9610_a_10935]