68 matches
-
în "literatura franceză, în a lumii întregi". Anna de Noailles a fost modelul personajului Marcel Proust al contesei Gaspard de Reveillon din romanul "Jean Santeuil", și s-a considerat pe sine însăși cea mai mare poetă franceză și regină literară neîncoronată a Franței. "Istoria literaturii române de la origini până în prezent" a lui G. Călinescu o descrie doar ca fiind "lipsită de loialitate față de rădăcinile sale românești". 22. Raluca Ripan (n. 27 iunie 1894, Iași - d. 5 decembrie 1975, Cluj-Napoca) Chimist, inventator
DIALOGURI ISTORICE by Anton Laura Mădălina, Ichim Simona Gabriela, Teodorescu Ada, Chirilă Oana, Ciobanu Mădălina, Mircia Mianda Carmen, Ciobanu Denisa () [Corola-publishinghouse/Science/91751_a_93228]
-
cu imaginea eroului Arabiei, colonelul Lawrence. (Eroul Arabiei, colonelul Lawrence este "un adevărat mit", obsedat de "visul său intim, aventura concretă, militară, fiind numai realizarea aventurii spirituale pe care o experimentase el din cei dintâi ani ai tinereții"287, "regele neîncoronat al celor trei Arabii" cum era numit, aventurier de geniu, strateg al cărui vis a fost eliberarea arabilor de sub dominația turcilor, "reprezentantul unui tip ideal de intelectual, pentru care cunoașterea înseamnă în primul rând înțelegerea, cu mult timp înainte, a
Mitologii nominale în proza lui Mircea Eliade by Monica Borș () [Corola-publishinghouse/Science/84970_a_85755]
-
ca înainte de a vedea roadele muncii sale, a trebuit să se cufunde pentru totdeauna în întunericul minții care lucrase prea mult și năzuia pentru repaus. Au fost speranțe de însănătoșire, medici mari veniți din centrele Apusului să lecuiască pe domnitorul neîncoronat al Rusiei dar totul a fost în zadar...” În Foița gazetei I. Șefănescu semnează materialul „Piciorul de lemn”, cules din Aurora, pe care-l redăm parțial, situația fiind de actualitate încă: „L-am văzut aruncându-se în căruță din mersul
BUCOVINA ÎN PRESA VREMII /vol I: CERNĂUŢI ÎN PRESA VREMII 1811-2008 by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/460_a_970]
-
Vasile vreodată. Ultimul tango al Bucureștiului. Epilog Odată cu ieșirea din scenă definitivă a lui Cristian Vasile, a „ultimului trubadur“, cum l-a numit compozitorul Ion Vasilescu - cel care i-a dăruit, printre altele, Cel din urmă tango -, odată cu retragerea „regelui neîncoronat al muzi- cii ușoare românești“, cu o discografie și un repertoriu aproape inegalabile, a murit și tangoul-romanță. A fost ultimul cântăreț adevărat al acestui stil, pe care tot el l-a dus la cel mai înalt nivel în România, deschizând
Zaraza by Andrei Ruse () [Corola-publishinghouse/Memoirs/864_a_1839]
-
1; Paul Dugneanu, Roman istorico-umoristic, LCF, 1977, 52; Popa, Dicț. lit. (1977), 181-182; Mircea Constantinescu, „Stăpânii golfului”, RL, 1982, 3; Micu, Scurtă ist., III, 133; Popa, Ist. lit., II, 674; Sasu, Dicț. scriit. SUA, 107-109; Andrei Milca, Ioan Dan, regele neîncoronat al genului de capă și spadă autohton, „Cronica română”, 2002, 2922; Manolescu, Enciclopedia, 237. A.Ml.
DAN-3. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286672_a_288001]
-
gradul în care aceștia înfățișează oameni și fapte de excepție, demne de mitografiere, Cotruș s-a fixat asupra lui Horia, imagine simbolică a trecutului național. S-a simțit martir și profet printr-o extrapolare a propriilor sale afecte asupra Craiului neîncoronat al Apusenilor, dar și receptînd vibrațiile eroice ale figurii acestuia, transfigurate de folclor. Vorbind despre Horia, vorbea, grație unui transfer simpatetic, despre sine însuși: "de jos,/ te-ai ridicat drept, pietros, viforos, pentru moți,/ pentru cei săraci și goi, pentru
Metalirismul lui Aron Cotruș (I) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/12535_a_13860]
-
în ”literatura franceză, în a lumii întregi. Anna de Noailles a fost modelul personajului Marcel Proust al contesei Gaspard de Reveillon din romanul „Jean Santeuil”, și s-a considerat pe sine însăși cea mai mare poetă franceză și regină literară neîncoronată a Franței. La insistențele lui Iorga, Anna de Noailles devine la data de 25 iunie 1925 prima femeie admisă în Academia Română, ca membru de onoare. La slujba sa de înmormântare ținută la Biserica ortodoxă din Paris au participat cei mai
Ana, contesă de Noailles () [Corola-website/Science/299209_a_300538]
-
ca urmare a unificării Armatei, Alexandru Ioan Cuza a emis la 9 februarie 1861 un Înalt ordin de zi prin care stabilea ca simbolul Principatelor Unite să fie două scuturi acolate, cu capul de bour în dreapta și acvila cruciată în stânga (neîncoronată), ambele timbrate de o coroană. Acest fapt nu a simplificat lucrurile, fiecare instituție folosind în continuare o altă reprezentare a stemei. La 17 martie 1862 Consiliul de Miniștri condus de Barbu Catargiu adoptă o hotărâre referitoare la confecționarea de noi
Heraldica României () [Corola-website/Science/307266_a_308595]
-
de Maria Tudor, a fost regina Angliei și regina Irlandei din 6 iulie 1553 (de facto) sau 19 iulie 1553 (de jure) până la moartea sa în 17 noiembrie 1558. Maria a fost al patrulea monarh al dinastiei Tudor, după regina neîncoronată Lady Jane Grey și predecesoare a reginei Elisabeta I. Este în principal cunoscută pentru scurta reinstaurare în Anglia a catolicismului. Până la sfârșitul domniei, Maria I a executat aproximativ trei sute de opozanți religioși; drept urmare a primit porecla de "Bloody Mary" (Maria
Maria I a Angliei () [Corola-website/Science/308481_a_309810]
-
țară. A treia căsătorie are loc mult mai târziu cu Elena Lupescu, spre apusul vieții lor, după ce Carol conviețuise cu ea timp de 28 de ani. Ea a trăit cu Carol timp de 10 ani, 1930-1940, ca regină, nerecunoscută și neîncoronată însă, apoi îl urmează fidelă în exil prin America și Occident, unde în 1949 se cunună religios în vila lor din Estoril, Portugalia, asistați de un preot ortodox. Carol se stinge din viață în 1953 la 59 de ani. Marea
Familia Regală a României () [Corola-website/Science/298969_a_300298]
-
act este nul, deoarece încalcă regulamentele succesorale franceze din 1322 și 1328, cât și legea salică devenită izvor formal de drept în materie succesorală în secolul anterior. Această stare de fapt a încetat în 1429, când Carol de Valois, rege neîncoronat al Franței, a devenit Carol al VII-lea (1422-1461) fiind încoronat la Reims. În anul 1453, englezii sunt în fine învinși și alungați din Franța pentru totdeauna, pierzând întregul imperiu angevin pe care Plantageneții l-au construit timp de trei
Casa de Valois () [Corola-website/Science/312554_a_313883]
-
Decoratifs"), aceeași expoziție care a adus lumii conceptul de Art Deco. După acest an de vârf, atracția exercitată de produsele lui Poiret s-a diminuat treptat, dispărând complet la sfârșitul anilor anii 1920. În 1929, din păcate, artistul și "regele neîncoronat" al modei perioadei "La Belle Epoque", Paul Poiret, a trebuit să admită inevitabilitatea declinului succesului său, compania sa devenit falită. După durerosul proces de lichidare, Poiret a trăit următorii 15 ani în condiții de mari lipsuri financiare și a murit
Paul Poiret () [Corola-website/Science/301456_a_302785]
-
curtezană engleză și poate cea mai faimoasă din multele metrese ale regelui Carol al II-lea al Angliei, cu care a avut cinci copii. Influența ei a fost atât de mare, încât se făcea referire la ea ca la "regina neîncoronată". Barbara a fost subiectul multor portrete, în special cele ale pictorului de curte Sir Peter Lely. Extravaganța, temperamentul și promiscuitatea ei l-au provocat pe jurnalistul John Evelyn, s-o descrie ca "blestemul națiunii". S-a convertit la romano-catolicism de la
Barbara Palmer, Ducesă de Cleveland () [Corola-website/Science/327414_a_328743]
-
Ponthieu și Montreuil. Eduard avea atunci 60 de ani și era cu 40 de ani mai în vârstă decât soția lui. Nunta a avut loc la Canterbury la 8 septembrie 1299. Margareta nu a fost niciodată încoronată, fiind prima regină neîncoronată de la Cucerirea normandă. Curând Eduard a revenit la frontiera scoțiană pentru a-și continua campaniile sale și a lăsat-o pe Margareta la Londra, care era însărcinată. După mai multe luni, plictisită și singură, tânăra regină a decis să se
Margareta a Franței, regină a Angliei () [Corola-website/Science/327605_a_328934]
-
invadatorului. În timp ce normanzii s-au închis în Londra, susținătorii lui Edgar din oraș au început negocierile cu William. La începutul lunii decembrie, celialți membrii din Witan la Londra s-au întâlnit și au decis să-l ia pe tânărul rege neîncoronat pentru a-l satisface pe William, și să-l ducă la Berkhamsted, anulând alegerea lui Edgar. William l-a ținut în custodie pe Edgar și l-au dus, împreună cu alți lideri englezi, la curtea sa din Normandia, în 1067, înainte de
Edgar Ætheling () [Corola-website/Science/330968_a_332297]
-
invadatorului. În timp ce normanzii s-au închis în Londra, susținătorii lui Edgar din oraș au început negocierile cu William. La începutul lunii decembrie, celialți membrii din Witan la Londra s-au întâlnit și au decis să-l ia pe tânărul rege neîncoronat pentru a-l satisface pe William, și să-l ducă la Berkhamsted, anulând alegerea lui Edgar.
Casa de Wessex () [Corola-website/Science/331034_a_332363]
-
cunoscută drept și regina Margareta a Scoției, a fpst prințesă engleză din Casa de Wessex. Margareta a fost denumită “Perla Scoției”. Născută în exil în Ungaria, ea a fost sora lui Edgar Ætheling, regele anglo-saxon cu o scurtă domnie și neîncoronat. Margareta și familia ei s-au întors în Anglia în 1057, însă au fugit în Acoția după cucerirea normandă din 1066. În jurul anului 1070 Margareta s-a căsătorit cu regele Malcolm al III-lea al Scoției devenind regină. Ea a
Margareta de Wessex () [Corola-website/Science/331756_a_333085]
-
în Anglia în scopuri educaționale. Consiliul a ajuns la concluzia că Matilda nu a fost călugăriță, și că nu asta a fost intenția părinților ei, acordând permisiunea pentru căsătorie. Mama Matildei a fost sora lui Edgar Ætheling, rege proclamat dar neîncoronat al Angliei, și prin el, Matilda era descendenta regelui Edmund al II-lea al Angliei. După ce Matilda și Henric au fost căsătoriți la 11 noiembrie 1100 la Westminster Abbey de arhiepiscopul Anselm de Canterbury, ea a fost încoronată regină sub
Matilda a Scoției () [Corola-website/Science/331755_a_333084]