623 matches
-
a ruginit sub ploaia multor întrebări... dar gândul neostoit străbate chiar, zone astrale și necuprinsul se deșiră-n nesfârșite peregrinări. Pe zidul tăcerii a-nflorit tencuiala, ca un suspin, iar prin perdeaua zorilor, răzbat tainice chemări, și sub talpa pașilor neînduplecați, de-atâta chin, scâncește ecoul unui dor sufocat... de cugetări. Dar din caieru-anotimpului încâlcit, gândul toarce fiorul sălbatic, pe fus fără titirez, până traversez câmpia-nrourată, emoția curge, visul se-ntoarce și pe șevaletul de sub pleoape reîncep să pictez. 10
NICIODATĂ TRECUT de MARIA ILEANA TĂNASE în ediţia nr. 2342 din 30 mai 2017 by http://confluente.ro/maria_ileana_tanase_1496141938.html [Corola-blog/BlogPost/385102_a_386431]
-
tămâie ca unui zeu. Evreii din Alexandria și cei de la Ierusalim au mers în audiență la împărat și au invocat preceptele cultului lor și faptul că legitățile fuseseră respectate de Octavian Augustus dar și de Tiberius, însă Caligula a rămas neînduplecat în hotărârea sa. Statuia sa trebuia instalată în tot imperiul deci și la Templul de la Ierusalim și la Alexandria și în orice alt loc. Disperați, evreii se așteptau la ce era mai rău. Acest lucru nu s-a mai făcut
ROMANUL ANCHETA LA FINAL. EPILOG de MIHAI CONDUR în ediţia nr. 1919 din 02 aprilie 2016 by http://confluente.ro/mihai_condur_1459625258.html [Corola-blog/BlogPost/369237_a_370566]
-
tare datorită acestei neașteptate întorsături, însă din cauza superstiției sale își spuse că fiul lui Germanicus, Caligula, părea favoritul zeilor. Degeaba l-a sfătuit Cocceius Nerva să nu se ia după această superstiție fiindcă era o mare greșeală. Tiberius fu de neînduplecat și nu-i ascultă sfatul acestuia deși nici el nu dorea acest lucru și își reprimă cu durere decizia. Caligula fiul lui Germanicus urma deci să fie împărat după moartea magnificului și vestea, deși neoficială se răspândi ca fulgerul, însă
ROMANUL ANCHETA LA FINAL. EPILOG de MIHAI CONDUR în ediţia nr. 1919 din 02 aprilie 2016 by http://confluente.ro/mihai_condur_1459625258.html [Corola-blog/BlogPost/369237_a_370566]
-
tălpi alungite de umbre calcă pe inima dimineții-n răcoare, nimic nu-i mai bine decât binele la capăt de drum. Văd depărtarea cu ochii-n pământ de se vrea ruptă-n bucăți ;și nici asta nu mă poate opri. Neînduplecat cu pașii întinși pe muchia unghiului în deschiderea lui mă odihnesc, cercul în care este înscris abia mă mai încape. În noaptea de cenușă eram steaua hieratică luminând oul universului. Nu mă poate influiența limba cuvintelor despicate unde norocul se
NOMAZII CERULUI de LLELU NICOLAE VĂLĂREANU în ediţia nr. 953 din 10 august 2013 by http://confluente.ro/Nomazii_cerului_llelu_nicolae_valareanu_1376146468.html [Corola-blog/BlogPost/362860_a_364189]
-
cer-nainte, Să mă privești, ca pe un licurici, Ce-ți luminează-n zi, printre cuvinte. Cuvinte țări, din salbe și safire, Mi le-atârnai la gâtul meu, Cu brațele-mi spărgeam potire, Să-ți scalde pieptul tău de Zeu. Neînduplecați de nici un Soare, De nedescris, de nici o Lună, Eram cu dorul de iertare, Eram frânturile de huma. Iar timpul în clepsidra sună, Contradictoriu, pare, poposind, Să înfierbânte blândă luna, Să rezidească soarele , ce ne-a iubit... Cu vrednicia castelor grădini
CAND, REGASIT... de LILIA MANOLE în ediţia nr. 1596 din 15 mai 2015 by http://confluente.ro/lilia_manole_1431697414.html [Corola-blog/BlogPost/370388_a_371717]
-
toată situația fiindcă la eșalonul superior e mare îngrijorare! Semiaza! Iei conducerea și peste o zi de-a noastră doresc un raport de care să nu-mi fie rușine să-l înaintez Stăpânului! Executarea! Semiaza se ridică, înalt, strălucitor și neînduplecat! Peste o oră de-a lor soldații săi deja căsăpeau trupurile celor care nu se îndurau să lase castronul cu friptură de la gură. Acțiunea părea una cu mare folos. Doar că nu aducea combatanților nici o satisfacție. Era ca și cum ai omorî
ÎN SFÂRŞIT, COMUNISM de MIHAI BATOG BUJENIŢĂ în ediţia nr. 1425 din 25 noiembrie 2014 by http://confluente.ro/mihai_batog_bujenita_1416936102.html [Corola-blog/BlogPost/371982_a_373311]
-
mai mult sau mai striviți de călcâiul stăpânirii, unii sub jug, alții mai puțin supuși. De ce să ne credem acum mai liberi decât pe vremuri? Se zvonește că inevitabila ”etichetă” de la evidența populației, în varianta reloaded, va fi și mai neînduplecată: urmașii noștri vor purta un chip electronic implantat sub piele. Ce straniu că se scrie chip, de parcă ar fi chiar predestinat să reprezinte chipul uman! De ce atâta caz pentru niște simple hârtii? Pentru că valoarea lor simbolică e atât de mare
CULTUL IDENTITĂŢII de GABRIELA CĂLUŢIU SONNENBERG în ediţia nr. 1873 din 16 februarie 2016 by http://confluente.ro/gabriela_calutiu_sonnenberg_1455617809.html [Corola-blog/BlogPost/340399_a_341728]
-
mută, Tăcute-s zile pe trupu-mi răvășit în nemiloasa luptă. Pustiul pustiește-n suflet al meu dor, Deși inima spre tine o cobor. Și dacă gându-mi refuză că ai plecat îndurerat Acum, ce aș mai putea face prin timpul neînduplecat? Doar lacrima timpului aș preschimba-o în lumină, Durere, de ce mă lași mult prea senină? Referință Bibliografică: Dorul îmi picură pe buze / Claudia Bota : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 2248, Anul VII, 25 februarie 2017. Drepturi de Autor: Copyright
DORUL ÎMI PICURĂ PE BUZE de CLAUDIA BOTA în ediţia nr. 2248 din 25 februarie 2017 by http://confluente.ro/claudia_bota_1488042793.html [Corola-blog/BlogPost/377683_a_379012]
-
dintre cei buni, Iosif din Arimateea, cerând cu bărbăție Al Său Trup lui Pilat, Pentru ca- n cinste să fie îngropat. Trei zile într-un mormânt întunecat, Tu Doamne ai stat, Precum Iona ce s-a rugat, În pântecul chitului neînduplecat. Cu sufletul, Fiul Omului coborând, Între adâncurile cele mai de jos, Iar porțile iadului zdrobind, Lovind și biruind, moartea ai călcat, Pe cei din morți și veac I-ai ridicat. Iisus a înviat! Prea divină și milostivă Învierea, Doamne cu
POEME DE SUFLET (1) de CLAUDIA BOTA în ediţia nr. 1951 din 04 mai 2016 by http://confluente.ro/claudia_bota_1462361894.html [Corola-blog/BlogPost/376521_a_377850]
-
din talazurile mării, răscolite de vântul dezlănțuit. Mare și cer își împletesc degetele în pletele furiosului zeu, deranjat de iscoadele dezmățate ale iernii, coborâte de pe crestele munților, unde sălășluiau de veacuri, să dezvăluie impudice secretele adâncurilor, păzite cu strășnicie de neînduplecatul Neptun. Din depărtări, sosesc călare pe crestele înspumate, ostașii nevăzuți ai apelor, înarmați cu harapnice de foc, ce pocnesc crunt telegarii înaripați ai regatului alb, făcându-i să urle înnebuniți. Peste lume se năpustește viscolul slobozit de perfida regină a
REVANȘĂ PIERDUTĂ de SILVIA GIURGIU în ediţia nr. 2210 din 18 ianuarie 2017 by http://confluente.ro/silvia_giurgiu_1484695469.html [Corola-blog/BlogPost/374330_a_375659]
-
al Oradiei (1936-1950), precum și încercările prin care acesta a trecut odată cu instalarea în România a regimului ateu ostil Bisericii. Ierarhia și chiar Patriarhul au căutat să-l apere pe ierarhul care nu admitea nici un fel de compromis față de principiile sale. Neînduplecatul Episcop n-a cedat. Atitudinea sa fermă față de vremelnicile stăpânii i-au creat numeroase probleme, cauzându-i, până la urmă, moartea la doar 57 de ani, în luna octombrie anul 1960. La 5 octombrie 1950, într-o lungă convorbire de taină
SEMNAL EDITORIAL ŞI PUBLICISTIC – PR. DR. IOAN MIRCEA GHITEA, EPISCOPUL MARTIR DR. NICOLAE POPOVICIU AL ORADIEI (1903 – 1960). MONOGRAFIE ISTORICĂ, EDITURA “ROMÂNIA ÎN LUME”, 2012, 410 PAG de STELIAN by http://confluente.ro/Semnal_editorial_si_publicistic_pr_stelian_gombos_1358255786.html [Corola-blog/BlogPost/348844_a_350173]
-
lume fabuloasă, cu regi naivi și iubăreți, cu regine ambițioase, cu vrăjitoare, căpcăuni și,vai, tinerețe care cunoaște bătrânețea. Decor halucinant, cu imagini generate pe computer, cu păduri, castele ciudate, labirinturi înfricoșătoare și creaturi monstruoase, frății pe viață și trădări neînduplecate, grație, umor și grotesc, totul împinge cele trei povestiri încrucișate una către alta, până la vărsarea în albia aceluiași râu. Frumos, totuși, cât de departe a rămas Gomorra, care ne deschidea ochii asupra lumii netrebnice în care trăim. P.S. Peste câteva
Cannes 2015. Arsenic și dantele noi by Magda Mihăilescu () [Corola-website/Journalistic/102049_a_103341]
-
său Timotei, episcop în Efes: „și aceasta să știi, că în zilele din urmă vor fi vremuri grele; că vor fi oameni iubitori de sine, iubitori de arginți, lăudăroși, trufași, hulitori, neascultători de părinți, nemulțumitori, fără cucernicie, lipsiți de dragoste, neînduplecați, clevetitori, neînfrânați, cruzi, neiubitori de bine, trădători, necuviincioși, îngâmfați, iubitori de desfătări mai mult decât iubitori de Dumnezeu, având înfățișarea adevăratei credințe, dar tăgăduind puterea ei. Depărtează-te de aceștia ..." (2 Timotei 3, 1-5). În fața acestei crize spirituale și morale
Pastorala Preafericitului Părinte Patriarh Daniel la Nașterea Domnului, 2015 by Crișan Andreescu () [Corola-website/Journalistic/101568_a_102860]
-
dragoste a cărei jertfă se numea Irina Dascălului. Până la urmă, Veronica, fata dascălilor din Miroslovești s-a îmbolnăvit de inimă rea, după diagnosticul din memoria satului, și s-a sfârșit din viață parcă anume spre a-i fi crudă pedeapsă neînduplecatului său tată. Castanul de la poarta casei, plantat, ca pe o dureroasă metaforă, de părintele cu inimă împietrită, e privit de cei care îi știu povestea ca pe o expresie care consacră, pe lângă plop și tei, un alt simbol al iubirii
CASTANUL DE LA POARTA ÎNVĂȚĂTORULUI de GHEORGHE PÂRLEA în ediţia nr. 2150 din 19 noiembrie 2016 by http://confluente.ro/gheorghe_parlea_1479582452.html [Corola-blog/BlogPost/376736_a_378065]
-
părinții deciseră nunta copiilor, nuntă ce se făcu cu cea mai mare grandoare princiară! Dar, înainte de a decide căsătoria, evreul Noam și severul guvernator asirian avură discuții îndelungi cu privire la deosebirile de credință ale popoarelor din care făceau parte. Noam explica neînduplecat de ce trebuie păzită legea lui Iahve, Cel care a zidit cerurile și pământul, și de ce nu trebuie adusă închinare unor zei păgâni, născociți de oameni. Până la urmă, guvernatorul fu convins de justețea celor spuse de Noam. Chiar și el începea
NEGUSTORUL DIN NINIVE (3) de VIOREL DARIE în ediţia nr. 1557 din 06 aprilie 2015 by http://confluente.ro/viorel_darie_1428299471.html [Corola-blog/BlogPost/348682_a_350011]
-
Autorului Era trecut bine de ora prânzului, când Carlos ieși pe terasă cu ochii împăienjeniți încă de somnul tulbure și agitat, în care căzuse către dimineață. Habar nu avea cum ajunsese acasă. Tâmplele pulsau dureros, strânse ca într-o menghină neînduplecată iar stomacul otrăvit cu cine știe ce substanțe ciudate, pe care le băuse și fumase în ultimele ore, se contorsiona pradă unor accese incontrolabile de greață și arsuri. ,, Mai lipsește doar să arunc flăcări pe gură, asemeni unui balaur! se ironiză el
DILEME ( FRAGMENT 27) de SILVIA GIURGIU în ediţia nr. 2234 din 11 februarie 2017 by http://confluente.ro/silvia_giurgiu_1486768973.html [Corola-blog/BlogPost/368808_a_370137]
-
de a frecventa biserica în fiecare duminică - lucru care la vârste școlare îl împiedicase sistematic să joace fotbal cu băieții din afara internatului pedagogic - reprezenta o mare ușurare. Pentru mama, în schimb, crescută într-un sat de munte, cu oameni mândri, neînduplecați și necooperativizați, unde ”besereca” era un magnet al întregii comunități, restricția de a participa la slujbe - pasămite pentru că era profesoară și trebuia să dea un exemplu de ateism socialist elevilor - nu făcea decât să o întărâte și mai tare. Așa
PENINSULA PAŞTILOR de GABRIELA CĂLUŢIU SONNENBERG în ediţia nr. 1947 din 30 aprilie 2016 by http://confluente.ro/gabriela_calutiu_sonnenberg_1462010728.html [Corola-blog/BlogPost/375299_a_376628]
-
și dor la coltucul de mămăligă rece de proporții impresionante, alături de care biata mama punea câte o feliuță de brânză sau de salam ieftin, jalnic de minusculă, aproape de invizibil, pe care ni-l împacheta cu grijă și dragoste, strecurându-l neînduplecată în ghiozdanul prea gol, căci unicul caiet folosit la toate materiile și cele două manuale cu coperțile transparente, de atâta folosit (și nu mă refer la prea mult studiu, ci la nenumăratele generații de elevi care le-au tăvălit prin
SILVIA GIURGIU by http://confluente.ro/articole/silvia_giurgiu/canal [Corola-blog/BlogPost/375671_a_377000]
-
și dor la coltucul de mămăligă rece de proporții impresionante, alături de care biata mama punea câte o feliuță de brânză sau de salam ieftin, jalnic de minusculă, aproape de invizibil, pe care ni-l împacheta cu grijă și dragoste, strecurându-l neînduplecată în ghiozdanul prea gol, căci unicul caiet folosit la toate materiile și cele două manuale cu coperțile transparente, de atâta folosit (și nu mă refer la prea mult studiu, ci la nenumăratele generații de elevi care le-au tăvălit prin
SILVIA GIURGIU by http://confluente.ro/articole/silvia_giurgiu/canal [Corola-blog/BlogPost/375671_a_377000]
-
intrigate asupra lui, făcându-l să se simtă ca un trădător, deconspirat de propria ... XIII. DAR DE ZIUA MAMEI, de Silvia Giurgiu , publicat în Ediția nr. 2259 din 08 martie 2017. Pe cerul vieții mele norii se înghesuie ostili și neînduplecați, cenzurând fără drept la replică razele timide și speriate de lumină ce se tot străduiesc să străbată printre fisurile lor abia întrezărite. Sufletul îngenuncheat sub povara grea a trădării, geme bolnav într-un ungher, ștergându-și lacrimile cu dosul palmei
SILVIA GIURGIU by http://confluente.ro/articole/silvia_giurgiu/canal [Corola-blog/BlogPost/375671_a_377000]
-
mamă, soră, fiică, bunică...iubită...da, întrunesc toate aceste atribute! Dar le simt greutatea ca pe un blestem! Bucuriile mele se jelesc dincolo de cerul ascuns sub bezna durerii. Citește mai mult Pe cerul vieții mele norii se înghesuie ostili și neînduplecați, cenzurând fără drept la replică razele timide și speriate de lumină ce se tot străduiesc să străbată printre fisurile lor abia întrezărite. Sufletul îngenuncheat sub povara grea a trădării, geme bolnav într-un ungher, ștergându-și lacrimile cu dosul palmei
SILVIA GIURGIU by http://confluente.ro/articole/silvia_giurgiu/canal [Corola-blog/BlogPost/375671_a_377000]
-
2017. Era trecut bine de ora prânzului, când Carlos ieși pe terasă cu ochii împăienjeniți încă de somnul tulbure și agitat, în care căzuse către dimineață. Habar nu avea cum ajunsese acasă. Tâmplele pulsau dureros, strânse ca într-o menghină neînduplecată iar stomacul otrăvit cu cine știe ce substanțe ciudate, pe care le băuse și fumase în ultimele ore, se contorsiona pradă unor accese incontrolabile de greață și arsuri. Mai lipsește doar să arunc flăcări pe gură, asemeni unui balaur! se ironiză el
SILVIA GIURGIU by http://confluente.ro/articole/silvia_giurgiu/canal [Corola-blog/BlogPost/375671_a_377000]
-
mult Era trecut bine de ora prânzului, când Carlos ieși pe terasă cu ochii împăienjeniți încă de somnul tulbure și agitat, în care căzuse către dimineață. Habar nu avea cum ajunsese acasă. Tâmplele pulsau dureros, strânse ca într-o menghină neînduplecată iar stomacul otrăvit cu cine știe ce substanțe ciudate, pe care le băuse și fumase în ultimele ore, se contorsiona pradă unor accese incontrolabile de greață și arsuri.,, Mai lipsește doar să arunc flăcări pe gură, asemeni unui balaur! se ironiză el
SILVIA GIURGIU by http://confluente.ro/articole/silvia_giurgiu/canal [Corola-blog/BlogPost/375671_a_377000]
-
din talazurile mării, răscolite de vântul dezlănțuit. Mare și cer își împletesc degetele în pletele furiosului zeu, deranjat de iscoadele dezmățate ale iernii, coborâte de pe crestele munților, unde sălășluiau de veacuri, să dezvăluie impudice secretele adâncurilor, păzite cu strășnicie de neînduplecatul Neptun. Din depărtări, sosesc călare pe crestele înspumate, ostașii nevăzuți ai apelor, înarmați cu harapnice de foc, ce pocnesc crunt telegarii înaripați ai regatului alb, făcându-i să urle înnebuniți. Peste lume se năpustește viscolul slobozit de perfida regină a
SILVIA GIURGIU by http://confluente.ro/articole/silvia_giurgiu/canal [Corola-blog/BlogPost/375671_a_377000]
-
din talazurile mării, răscolite de vântul dezlănțuit. Mare și cer își împletesc degetele în pletele furiosului zeu, deranjat de iscoadele dezmățate ale iernii, coborâte de pe crestele munților, unde sălășluiau de veacuri, să dezvăluie impudice secretele adâncurilor, păzite cu strășnicie de neînduplecatul Neptun. Din depărtări, sosesc călare pe crestele înspumate, ostașii nevăzuți ai apelor, înarmați cu harapnice de foc, ce pocnesc crunt telegarii înaripați ai regatului alb, făcându-i să urle înnebuniți. Peste lume se năpustește viscolul slobozit de perfida regină a
SILVIA GIURGIU by http://confluente.ro/articole/silvia_giurgiu/canal [Corola-blog/BlogPost/375671_a_377000]