440 matches
-
spun acum tot. Nici nu-ți dai seama cât mă costă asta. Vreau să divorțăm, Martin. Iubesc cu adevărat. Crede-mă numai și apoi lasă-mă să plec. Știu că este absurd, știu că este îngrozitor, dar iubesc și sunt neîndurătoare. Îmi pare rău că te iau prin surprindere și-mi pare rău că îți vorbesc astfel, dar trebuie să te fac să înțelegi ce înseamnă toate astea. M-am așezat din nou. În atitudinea ei era o cruzime disperată, însă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1892_a_3217]
-
și tenacitatea de a înlătura orice refuz al părinților atunci când venea vorba de înarmarea cu cuțite, săbii, arcuri, pistoale, puști și mitraliere a armatelor sale fictive, se dovedea extrem de grijuliu în privința numărului și extravaganței cohortelor sale de soldăței, se arăta neîndurător cu plebea dornică de a-i intra în casă și de a-i răvăși comorile, era gata oricând să-și lipească urechea de asfalt ca să ne vestească sosirea lui Winnetou, nu dădea doi bani pe discurile cu Neghiniță și Harap
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1982_a_3307]
-
să-și vadă adevăratul chip și adevăratul suflet de băieți de prăvălie, mai tot timpul umiliți și plăcîndu-le să se umilească. Păreau necruțători, de piatră și, cine știe, poate între timp, tot jucîndu-se cu imaginea lor, chiar deveniseră reci, aspri, neîndurători. Păși cu greutate, să se audă cum bocăne pe trotuarul ce ducea de la poarta cu închizătoare electrică pînă la treptele vilei, apoi trecu în vîrful picioarelor pentru ca paznicii să nu-și dea seama că nu ocolește clădirea ca să urce la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
ofițer husar cu chip rubicond și cu mustăți zbârlite, Încadrat de puștile lungi a doi ulani croați care‑i stăteau În părți, Începu să citească sentința. Avea o voce spartă, care răsuna a gol În celulă. Sentința era crâncenă și neîndurătoare, moarte prin spânzurare. Tânărul nobil participase cu arma În mână la o revoltă, la unul din acele puciuri care din când În când mai zguduia imperiul, țâșnind pe neașteptate cu Înverșunare, cu deznădejde, cu multă vărsare de sânge, ca apoi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1958_a_3283]
-
trăirile. Se însurase, la sfârșitul anului I de facultate, înveninat de o aversiune oarbă împotriva a tot ceea ce reprezenta femeia pe pământ. La scurt timp, descoperi că tânăra soție avea structura sufletească a femeii care-l adusese pe lume. Rece, neîndurătoare, obsedată de disciplină. Urî și mai mult toate reprezentantele acestui sex "slab" dar mai ales pe fata din liceu, care continua să-i bântuie fanteziile, visele, amintirile. Așteptase, cu o răbdare despotică, trecerea celor zece ani, pentru a-i arunca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
lui, era stăpânul a două suflete nevinovate, a două iubiri ce-i aparțineau în totalitate. Cum să le piardă? Cum să redevină un lup singuratic, hăituit de neliniște, o vietate a nopții, confidentă a lunii? În zori, orbit de lumina neîndurătoare, știu că era pierdut. Trebuia să-și accepte nenorocirea dar cum s-o facă pe Luana părtașă la dezastrul lui acum, când ea era la capătul puterilor, sfâșiată de atâtea încercări? Cum să-i spună c-o înșelase, că-i
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
să cedeze cuiva, dispărând dintr-o dată din decor, ca să afli că e la fel de frumoasă și în altă parte. Natura divină se va mândri de neuitarea sa pentru că sunt una și aceeași, capricios de vii, tulburător de îndrăznețe, chinuitor de frumoase, neîndurătoare în dorința de a fi privite, admirate, adulate, neantizate și cineva o va face, se va naște o pană înmuiată în cerneala care suportă așternerea unei asemenea frumuseți. Maestrul orb, după ce lectură în Braille paginile, închise cu zgomot cartea dincolo
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
ochii închiși: Nu credeam să-nvăț a muri vreodată, Pururi tânăr, înfășurat în manta-mi, Ochii mei 'nălțam visători la steaua Singurătății. Când deodată tu răsăriși în cale-mi, Suferință tu, dureros de dulce... Până-m fund băui voluptatea morții Neîndurătoare. Jalnic ard de viu chinuit ca Nessus, Ori ca Hercul înveninat de haina-i, Focul meu a-l stinge nu pot cu toate Apele mării. De-al meu propriu vis mistuit mă vaiet. Pe-al meu propriu rug, mă topesc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
-
său, el băgă de seamă că parcă ceva îl tot supără și nu-i dă deloc pace. De fapt, simțea din ce în ce mai limpede cum sufletul i se întunecă, iar inima îi zvâcnește cu putere, prinsă parcă de o gheară ascuțită și neîndurătoare. Avea impresia vagă că uitase ceva acasă dimineață - deși nu știa ce - și simțea inexplicabil fiori tot mai mari de amețeală și de dor față de aceasta. Avea un puternic tremur de emoție în stomac. „Ei, drăcie! Cred că m-am
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1941]
-
în relație cu englezescul child, sugerează infantilitatea social-culturală): "Așa conduceau japonezii, nu brutal, ci cu subtilitate, cu nevinovăție, cu abilitate încântătoare. Dumnezeule! Suntem niște barbari în comparație cu ei, își dădu seama Childan. Nu suntem decât niște prostănaci în fața unei asemenea rațiuni neîndurătoare. Paul [tânărul om de afaceri japonez cu care trata în momentul desfășurării acestui monolog interior] nu a zis nu mi-a zis că arta noastră este fără valoare; m-a făcut s-o spun eu în locul lui. Și, ca o
Darurile zeiţei Amaterasu by Roxana Ghiţă, Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Imaginative/1390_a_2632]
-
nebuloasa psihicului japonez: floarea de cireș, epitomul frumuseții și al grației absolute prin chiar vulnerabilitatea sa (numai viețuirea în spațiul morții face posibilă epifania acestui absolut), este legată, organic, de ideea nebuniei. Oamenii se tem de florile de cireși, pentru că neîndurătoarea lor frumusețe, inumana lor grație sunt în stare să le distrugă resorturile fragile ale psihicului. Este o prevestire a morții în fiecare petală adormită în vânt. Iată ecourile ei în notația reținută a lui Ango, care își pune eroul, posedat
Darurile zeiţei Amaterasu by Roxana Ghiţă, Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Imaginative/1390_a_2632]
-
verde le era pe plac și, mestecând mărunt, devorau și cel mai mic lăstar, încercând să-și astâmpere o foame fără de margini. Locuitorii le zdrobeau prin curți și pe străzi, călcându-le sau izbindu-le cu târnurile, cu ce găseau, neîndurători. Parcă oarbe, insectele pătrundeau și în case; picau în fântâni și în troaca porcilor epuizate, flămânde ori, poate, prea sătule. Trei zile a ținut povestea cu lăcustele; lăsând în urmă milioane de morți și de răniți, invadatorul, împins de un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1901_a_3226]
-
puteau renunța, fiindcă ar fi murit de foame? Admirația lui pentru geniul războinic al fuhrerului de la Berlin începuse să scadă, iar ceea ce mai afla de la turcii care călătoreau în Germania i-l scotea de la suflet. Războiul își avea legile sale neîndurătoare, dar marii oameni de arme cată să nu oropsească oameni nevinovați și își hărțuiesc soldații să nu dea iama în civili, nu-i îndeamnă la rele și la omoruri care mînjesc haina militară. Corespondenților săi turci din Egipt le scria
Trandafirul Profetului by Cristian Teodorescu () [Corola-journal/Journalistic/7375_a_8700]
-
de orice fel de reazăm, de orice fel de structură. Singura ei concluzie e o întrebare tîrzie, din Să ne iubim visele (1967), pusă lui Virgil Teodorescu: "O, zbuciumată noapte, vise au fost valurile/ pe care le izbeai atît de neîndurător/ de țărmul scufundat în adîncu-mi?"
Vise rele by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/7816_a_9141]
-
căutătură blajină, dar și maiestuoasă. Gura îi era mică și rumenă; deși buza de jos trecea puțin peste cea de sus, ca la toți principii casei de Austria, această gură știa să întruchipeze grația atunci cînd surîdea, dar și dezgustul neîndurător atunci cînd disprețuia. Se vorbea de pielea fină și catifelată a reginei: mîinile și brațele-i erau de o frumusețe uimitoare și toți poeții vremii le cîntau ca fără seamăn pe lume. În sfîrșit, părul, din blond cum fusese în
Emil Brumaru „M-au eliminat de la grădiniță pentru că, iarna, trînteam fetițele în nămeți...” by Ioana Revnic () [Corola-journal/Journalistic/7573_a_8898]
-
să călătorim, cu viteze fluctuante, în „trenurile oarbe” ce ne duc din ce în ce mai aproape de țintă. Fatalitatea pare un mecanism cu autocombustie. Nu mai există nici măcar înfrigurarea, tonul e constatator, ochiul însoțește cu un calm placid și cu o precizie chirurgicală trecerea neîndurătoare. Corpul, mecanism câteodată funcțional, este, în viziunea scriitorului, o mașinărie prin care curge sânge, plasmă, oxigen, o alcătuire de carne, de suflet „prins la descarcerare” și paloare. Este totodată depozitarul unui impresionant instrumentar medical: catgut, stetoscop, lamele de sticlă - e
Simfonia extincției by Daniela Magiaru () [Corola-journal/Journalistic/5148_a_6473]
-
încalecă voinicește și, după ce aruncă un înspumat rămas-bun înspre capotul nevestei înflorate, pornește la același mereu război de apărare. În felul ei de viață, artistic, orice înfruntare a românului se dovedește năprasnică. Din cauză că el nu lasă nimic de la el. Este neîndurător. Nu are nici mamă, nici tată. E orfan cu acte. Fără excepții. Și, orice-ar fi, nu iartă pe nimeni. Dacă e cazul, nici măcar miorița proțăpită ascultătoare fix deasupra jeraticului. Între luptele fără capăt, românul zăbovește. Se repauzează în loisir
Ultima schimbare la față a românului – o fiziologie cu ambâț – by Florin Toma () [Corola-journal/Journalistic/5382_a_6707]
-
imaginația fecundă a unui prozator de talent. Pentru acest roman a avut nevoie de încă ceva: de înțelegerea exactă a orizontului de gândire și a fondului de idei în limitele cărora se desfășurau disputele teologice într-o epocă aparținând simultan neîndurătoarei Inchiziții și contra-reformei, care stimula dezvoltarea unor arte plastice în slujba catolicismului. Dispunând de toate aceste instrumente, și-a putut permite să se joace de-a anacronismele, să exprime preocupări proprii unui intelectual nonconformist din ziua de azi, să fantazeze
Caravaggio povestit de Fernandez by Felicia Antip () [Corola-journal/Journalistic/6100_a_7425]
-
vedem. Posesorii celor două voci din „roman", cineastul Jim Finley (circa 40 de ani) și omul de știință Richard Elster (73 de ani, fost consilier de comunicare al strategilor războiului din Irak) urmăresc împreună câteva secvențe din acest film. „Ritmul neîndurător al filmului nu avea nici un înțeles în absența unei concentrări corespunzătoare, atenția n-avea voie să trădeze. Stătea în picioare și privea. Anthony Perkins își întorcea capul și, în răstimpul necesar acestei acțiuni, lui i s-a părut că-i
Ca în Psycho au ralenti by Felicia Antip () [Corola-journal/Journalistic/6443_a_7768]
-
să afle, cu tristețea de rigoare, că fusese informatoare Stasi între 1959 și 1962. Apoi, ca laitmotiv al cărții, același scepticism cronic față de unire: „Cu toate previziunile mele sumbre privitoare la RDG după uniunea monetară, totul este mai rău, mai neîndurător, mai șubred și mai urît decît ne-am așteptat. Dacă vest-germanii ar avea posibilitatea să revină la starea de lucruri de dinainte de căderea Cortinei de Fier, probabil că ar face-o, pentru a fi lăsați în pace cu această «unitate
Însemnări de piază-rea by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/4420_a_5745]
-
morală bătrânicioasă, și cel vulgartineresc, marcat de o îndrăzneală în varianta ei fundamental incultă. Însă vocea se contaminează (sau face parte?) de (din) spiritul acestei lumi-moștenire, patriarhale, în care femeile se adună să căineze - pline de dulceața supliciului - asuprirea bărbatului neîndurător și crud. Pe care îl urăsc pentru că nu îl înțeleg, dar căruia i se supun. De fapt, pilonul central al povestirii îl reprezintă urmele pe care diverși bărbați le lasă în sensibilitatea naratoarei când îi ating, meteoric, existența și căutarea
Poveste glossy by Iulia Iarca () [Corola-journal/Journalistic/4563_a_5888]
-
pentru a demonstra o cauză în care credea cu sinceritate și cu avînt, epigrama populară și cultă, noianul de amintiri, ca o apă de rouă a dimineților revărsate în zori la zaiafeturi, melodia zefirului și a lui Eol, șuieratul Crivățului neîndurător.“ (p. 211) Furat de patosul panegiric, Pandrea se desprinde de realitate, plutind în ritmul tropilor scandați, parcă de dragul lor. Verosimilitatea portretului e minimă, dar, puse în balanță cu explozia fascinantă a lexicului, accentele deplasate își pierd gravitatea. Autorul are geniul
Cititorul de dicționare by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/5649_a_6974]
-
cărți însângerate/ care au amuțit cântecul privighetorilor/ despre steaua galbenă/ pentru care murim secundă de secundă/ pe eșafod// despre trandafiri/ nu vorbesc// pierdute/ pe o funie de aer/ europa america europa// eu nu locuiesc/ eu trăiesc”(scurtă biografie). Istoria este neîndurătoare, fără nici un fel de învățătură: „Au venit/ cu steaguri ascuțite și mitraliere/ au furat stelele și luna/ nici o geană de lumină nu ne-a rămas// nici o geană de lumină nu ne iubește/ Aici soarele ni l-au fost îngropat / o
Rose Ausländer în „grădina visului fără somn“ by Horațiu Stamatin () [Corola-journal/Journalistic/3817_a_5142]
-
evită vizitele convenționale și nu răspunde la invitațiile venite din partea unor persoane care nu-i plac, decît pentru a anunța, rece, că nu vine. Rece, dar nu scîrbos. Și nici scîrbit. La politețe răspunde cu politețe în relațiile sale directe. Neîndurător în articolele sale de opinie, Mircea nu le scrie în numele vreunei dușmănii personale, fiindcă nu e în stare să dușmănească. N-are organ pentru așa ceva. În cel mai rău caz, Cărtărescu detestă. Cel mai adesea disprețuiește dar aproape întotdeauna păstrează
Doi singuratici by Cristian Teodorescu () [Corola-journal/Journalistic/10796_a_12121]
-
japonez mușcându-l sub acoperire. Ay, mamă, și ce teatru joacă acest cuțu! Uite-l: privește fără să clipească la obiectivul aparatului de filmat, iar ochii și-i-a umplut de lacrimi și de inocență. Extraordinar! - A făcut-o, zice neîndurătorul Haralampy, n-are decât să suporte consecințele, să fie anchetat, să i se facă percheziție la coteț, că poate o fi și consumator de droguri și traficant de carne vie... Fi'ncă s-a terminat cu viciile de procedură în
Asfaltarea șoselelor cu maiul... by Dumitru Hurubă () [Corola-journal/Journalistic/10772_a_12097]