128 matches
-
terminase de mâncat. Ai fost vreodată în cabina din fund în care stau străinii? Da. Ce părere ai despre felul cum duhnesc străinii? Despre cum duhnesc? — De când ne-am urcat pe corabie, duhoarea lor înțepătoare îmi face o silă de neîndurat. De pildă, de câte ori vine Velasco în cabina noastră aduce cu el mirosul acela de străin. De când discutase cu el pe punte, samuraiul se simțea deranjat de felul atotștiutor în care vorbea Matsuki. Nu îl interesa nici creștinismul, nici misionarul creștin
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
fixitate. Și totuși dedesubtul lui apele foșnesc din aripi de valuri sau palpită domol, iar pe deasupra, norii aleargă suri, în caiere destrămate sau înfloresc vertical în uriașe buchete de crini și liliac. Două lumi în veșnică mișcare, despărțite prin linia neîndurată a infinitului. Și cortegiu de imagini și de sunete se desfășoară din această monotonie a elementelor! Bubuitul necontenit al valurilor de țărm, vaietul pescărușilor răpiți de vânturi, o pânză albă clătinându-se în zare, se îndoaie și explodează într-un
Călătorii literare: antologie de texte literare şi nonliterare utilizate în formarea competenţelor de comunicare: clasele a III-a şi a IV-a by Felicia Bugalete, Dorina Lungu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/400_a_1023]
-
fie viezure, fie gușter, fie porumbel sălbatic, fie nevinovată turturea. Într-o zi, se pomeni față în față cu un cerb tânăr și frumos, care-l privi cu ochii plini de lacrimi, parcă rugându-l să-l cruțe. Dar împăratul neîndurat întinse arcul și trase o săgeată care nimeri chiar în grumazul sălbătăciunii. Cerbul o luă la goană, împăratul după el. Au alergat așa, amândoi, până ajunseră la marginea pădurii. Acolo era coliba unui pădurar. Cerbul sări gardul și se ascunse
Călătorii literare: antologie de texte literare şi nonliterare utilizate în formarea competenţelor de comunicare: clasele a III-a şi a IV-a by Felicia Bugalete, Dorina Lungu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/400_a_1023]
-
mai, comunică prin radiograme tuturor diviziilor proclamația redactata de Murias și pe care alte nuclee revoluționare o difuzează în Capitală și în, orașele din Nordul țării. "Portughezi! Pentru oamenii de demnitate și de onoare, situația politică a țării e de neîndurat. Strivită sub acțiunea unei minorități corupte și tiranice, națiunea, umilită, stă gata să moară. Eu, în ceea ce mă privește, mă revolt pe față! Și oamenii de valoare, de curaj și demnitate, să vină la mine cu armele în mâini, dacă
Sacrul și profanul, Salazar by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295581_a_296910]
-
din preferatele lui. Să nu-ți faci griji pentru cravată, am zis. O să-ți luăm alta. — Te doare ceva? a întrebat. — Nu. În acel moment, nu simțeam nimic. Șocul, bunul nostru prieten, ne ajută să trecem peste ceea ce e de neîndurat. Dar tu? —Puțin. Atunci am știut că era rănit grav. Am auzit sirenele în depărtare, s-au apropiat și au devenit mai puternice, apoi erau chiar lângă noi, până când, abrupt, în plin țipăt, s-au oprit. Sunt pentru noi, m-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1946_a_3271]
-
brusc. Dar asta era și mai rău. Dacă ar fi fost închis sau răpit sau chiar dacă ar fi dat bir cu fugiții, aș fi avut speranța că s-ar putea întoarce la un moment dat. Și vina mea era de neîndurat. Povestea lui fusese întreruptă așa de brutal și de prematur, în timp ce eu eram încă aici, încă vie și teafără și în mișcare și având toate posibilitățile. Trupul lui preluase întreg impactul accidentului așa că simțeam că murise pentru ca eu să pot
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1946_a_3271]
-
mă duc singură într-o vacanță, undeva unde nu au Ziua Recunoștinței. E o zi pe care s-o petreci cu familia. Și n-aș putea suporta. A început să plângă încetișor. Să pierzi un copil e o suferință de neîndurat. O să întâlnești pe altcineva, Anna, dar eu n-o să-mi recapăt niciodată copilul. Mai trecusem prin asta în puținele ocazii când vorbiserăm. Inițiase o competiție a suferinței. Cine era mai îndreptățită să fie devastată? O mamă sau o soție? — N-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1946_a_3271]
-
Mi-e foarte dor de tine. Mi-e foarte, foarte, foarte, foarte, foarte, foarte dor de tine. În tot răstimpul de când murise, nu mă simțisem niciodată mai singură și amintirea a ceea ce făcusem anul trecut pe vremea asta era aproape de neîndurat. Avusesem o aniversare așa de minunată. Cu câteva săptămâni înainte, mă întrebase ce îmi doream să fac și eu spusesem: — Hai să plecăm undeva. Fă-mi o surpriză. Dar să fie într-un loc care n-are nimic de-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1946_a_3271]
-
să îți faci ucenicia trecând mai întâi prin sexul fără fasoane și poate că, peste zece ani ne-am fi mutat în suburbii și ne-am fi trezit în mijlocul unei situații scandaloase, palpitante, cu schimb de soți. Ceea ce era de neîndurat erau toate ocaziile pierdute - aproape fiecare dimineață din viața mea alături de el. În timp ce ne pregăteam de plecare, obișnuia să se învârtă prin cameră dezbrăcat, încă ud după duș, cu instrumentul atârnându-i, și eu treceam în grabă pe lângă el, căutând
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1946_a_3271]
-
să plătești În plus pentru Înjurat, ca să te mai ierte...”. „Cât?” veni cuvântul așteptat cu drag de Titel. „Păi, ce să zic, dă și tu trei lei În loc de unul, așa, ca să-i potolim.” „Dau.” Numaidecât, Însă, măscările se făcură de neîndurat. Femeile din neamurile celor Înjurați se Împreunau de-acum nu numai (cele frumoase) cu Odraslă, ci și cu tauri, berbeci, țapi ori armăsari. Prin vorbe erau pătrunse, În felurite locuri ale trupului, de măciuci noduroase, oiști nesfârșite și chiar de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
cu ceva În neregulă ca să mă trimită la zdup. Unul, săracul, ceva mai răsărit la dovlecel decât alții - fapt pentru care l-am și iertat, până la urmă -, când vedea cum mă uit la el zâmbind strâmb și cu obrăznicie de neîndurat, ajunsese să ofteze numai, cumva resemnat, și să-mi ordone cu glas potolit: „Marș În fața corpului de gardă! Te pui sub paza comandantului gărzii sau a locțiitorului, predai centura, cureaua, stema de la bonetă și nasturii de la veston pe care e
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
răvășit: dinspre gura grotei Înainta către ei potera ce trebuia să-i pedepsească pentru furt. Apucă să simtă cum sulițele urmăritorilor Îi străpunseră pântecul, pricinuindu-i dureri de moarte. Părăsi scurt visul și se trezi zvârcolindu-se În chinuri de neîndurat. Îl duseră la spital, unde medicii Îi cârpiră cât se putu de bine stomacul găurit de nemâncare și alcool. El zâmbise blând tot timpul cât i se umblase prin burtă și după aceea. Nu-l mai Încercase durerea, copleșită și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
cât teren am câștigat din teritoriul inamic. La început, unchiul meu n-a vrut să-mi aprobe planul. Ar trebui să lase totul în seama mea și să privească de pe margine, o zi-două. Mâhnirea și nenorocirea lui Katsuie erau de neîndurat. El, mai mult decât oricine, cunoștea valoarea de general a lui Hideyoshi. Toate comentariile pe care le făcuse față de Genba și ceilalți vasali nu fuseseră niciodată nimic mai mult decât remarci strategice menite să le alunge teama de dușman. În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
nu răspundeam, m-a zgâlțâit de umăr țipând: —Rachel! DORMI? A fost îngrozitor. Aproape că îmi venea să plâng de oboseală și frustrare. Mă simțeam ca o foiță subțire de sticlă gata să se facă țăndări sub presiunea aceea de neîndurat. De ce nu TACE ODATĂ DIN GURĂ?! mă gândeam în timp ce prin vene îmi curgea un fel de furie somnoroasă. Eram așa de furioasă că aș fi strălucit pe-ntuneric. Mă rog, asta dacă Chaquie ar fi stins odată nenorocita aia de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
s-a îmbunătățit fără sincope. La doi pași înainte, făceam și unul înapoi. Erau momente când nu-mi doream altceva decât să trag obloanele, să evadez din realitate pentru o vreme, să scap de deprimarea pricinuită de luciditatea aceea de neîndurat. Nu mi se întâmplase nimic rău. Pur și simplu, mă săturasem de toate sentimentele. Ca să nu mai pomenesc de zilele în care tristețea pe care o simțeam gândindu-mă la anii irosiți mă țintuia la pământ. Mai aveam și puseuri
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
de-a sosi la tine-n țară/ Ai sta cu mine - aici, În casa asta... De ce te uiți așa bănuitoare? Callypso spune asta, draga mea, nu tu! Nimfa Callypso! În Odiseea! Zeilor, răi sunteți voi, mai geloși decât orice făptură!/ Neîndurați v-arătați cu o zeiță care pe față/ Îndrăgosti un bărbat muritor și-l ținu de tovarăș./ Doară eu Însămi l-am mântuit de la moartea din valuri/ Când pe o luntre zdrobită de trăsnetul marelui Zeus/ Greu rătăcea pe roșcatul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2331_a_3656]
-
ar trebui să sun Înainte să plec, ca să mă asigur. Nu a fost o mișcare prea inteligentă să-mi amintesc de sală. Acum, creierul meu bâzâia de ipoteze și, În starea În care mă aflam, efortul Îmi provoca dureri de neîndurat. M-am ghemuit cu genunchii la piept și-am Încercat să adorm la loc. Mi-a luat ceva timp să reușesc. * * * Am ajuns la sală pe la trei, cu Încă două tablete de solpadeină În mine și cu o perspectivă ceva
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2136_a_3461]
-
gând, vorbă sau faptă, împotriva divinei tale măreții, stârnindu-ți pe drept mânia și supărarea împotriva noastră. Ne căim din toată inima și suntem îndurerați pentru faptele noastre rele, a căror amintire ne scormonește sufletele, a căror povară e de neîndurat...“ Diane rostea molatic aceste cuvinte solemne și teribile, îngenuncheată în obscuritatea bisericii friguroase St. Paul din Victoria Park, la slujba de la opt dimineața (la care asistă foarte puțină lume). Rostise de nenumărate ori, încă din copilărie, aceleași cuvinte, le molfăise
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
care totul era abia de făcut. Dar ce anume erau aceste datorii și această hidoasă libertate, și acest ceva cu care îl tortura noul simț al posibilităților! Gândul că ea se găsea încă în Ennistone era, s-ar zice, de neîndurat. Ah, Dumnezeule, dacă ar fi fost departe! Dar poate că și era, posibil să se fi găsit dimineața aici, și acum să fi plecat. Și dacă ar fi fost așa, însemna că el se afla din nou acolo unde se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
început, și-a ascuns hotărârea față de el însuși, imaginându-și că se eliberase definitiv din umilitoarea relație. „Simțeam că am terminat pentru totdeauna cu el, îi spusese George Stellei, numai că... vezi tu... m-a provocat într-un mod de neîndurat...“ Acest lucru vine în concordanță cu ceea ce mi-a povestit Tom despre extraordinara „expresie radioasă“ (cuvintele îi aparțin lui Tom), despre acel nefiresc calm vizionar zugrăvit pe fața lui George în seara când se întâlniseră la Diane, curând după ce George
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
în cămașa de forță, au impresia că numai ea îi apără, i-am spus, înfuriat, lui Dinu. Sclavii din ei nu pot trăi liberi. Cum, să nu se mai sperie de nimeni? Nu se poate. Așa ceva li se pare de neîndurat. A fi liber e, probabil, pentru ei un pericol, un risc. Află că mă cam plictisește povestea asta. Îmi închipui ce liniștiți ar fi unii, care nu mai au ochi pentru mine, să-l vadă acum pe Bătrânul ieșind din
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]
-
în cămașa de forță, au impresia că numai ea îi apără, i-am spus, înfuriat, lui Dinu. Sclavii din ei nu pot trăi liberi. Cum, să nu se mai sperie de nimeni? Nu se poate. Așa ceva li se pare de neîndurat. A fi liber e, probabil, pentru ei un pericol, un risc. Află că mă cam plictisește povestea asta. Îmi închipui ce liniștiți ar fi unii, care nu mai au ochi pentru mine, să-l vadă acum pe Bătrânul ieșind din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
să răspundă și își spunea, cu o urmă de iritare, că, de bună seamă, asta era o treabă pentru femei. Despre locul acela groaznic în care e tata. Am trecut pe-acolo ieri și a fost pur și simplu de neîndurat. Știu că e confuz și se simte rău, dar o să se transforme într-o legumă într-un asemenea loc. Trebuie să găsim o soluție mai bună. O expresie de exasperare întunecă trăsăturile frumoase ale lui Laurence. — Francesca, iubito, e foarte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2261_a_3586]
-
erau văruiți în roz, iar perdelele groaznice din jurul paturilor arătau asemenea celor dintr-un motel transilvănean din Iad. Și zgomotul! Celelalte mame scânceau și se văitau mai tare decât copiii lor cei plângăcioși. Într-un final, totul a fost aproape de neîndurat. Amanda încercase, în fază inițială, să pună mâna pe una dintre puținele rezerve private de recuperare, dar acestea erau alocate pe principiul primul născut-primul servit. Cum travaliul Amandei durase, până la urmă, douăsprezece ore, se trezise rămasă pe dinafară. Numai că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2086_a_3411]
-
se comportase tocmai ireproșabil, lui Alice îi venea greu să uite felul în care o tratase Jake. Alice s-a uitat din nou pe fereastra bucătăriei. Era o zi cu cer senin și soare. O ieșire era o tentație aproape de neîndurat. Dar, dacă Jake afla că s-a întâlnit cu Hugo, s-ar fi înfuriat. Cu toate astea, ținând cont de recentul lui comportament, ce drept avea el să se înfurie, indiferent de motiv? Pe de altă parte, oare putea Alice
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2086_a_3411]