203 matches
-
bibliotecă, acest om să fie oare un filosof, la fel ca Parmenide sau Heraclit? Să fim serioși... Dat deoparte, refuzat în rândurile filosofilor serioși, ignorat, Aristip suporta neajunsurile acestei reputații care, așa cum se întâmplă adesea, ține de fantasmele, de imaginarele neînfrânate și de delirurile iscate în mintea celor mărginiți, a celor mărunți și meschini când vine vorba de plăcere. însuși acest cuvânt îi stânjenește și-i face arțăgoși pe pedanții triști și constipați. Căci cum s-ar fi putut vorbi corect
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2053_a_3378]
-
cu coada roată și mărgelele de la gât albastre și roșii; un cocoș țantoș, cu pieptul Înainte și penele din târtiță semețe; amestecate, oi cu miei, vaci cu viței, căprioare cu iezi și un cerb cu niște coarne falnice, În care neînfrânata fantezie a stăpânului casei m-a pus să pictez ciocănitori cu capul roșu, dumbrăvenci cu gușa verde-albăstruie și pestriță; pe spinarea cerbului, două veverițe și o ghindă; toate orătăniile se uitau la ciobănița din mijlocul pajiștii. Picioarele le ține drepte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
lăcomia și dorința de a strânge bani și adevăratul capitalism 190. Autorul citat arată apoi că ,,în abordările elementare ale istoriei culturii ar trebui să se renunțe odată pentru totdeauna la această definire naivă a noțiunii de capitalism"191. Lăcomia neînfrânată de câștig nu este caracteristică și nu are nimic de-a face cu lumea capitalistă. Cu atât mai mult este depărtată de ,,spiritul său"192. Weber pune în evidență că un câștig tipic pentru capitalist este acela care are la
[Corola-publishinghouse/Science/84937_a_85722]
-
Anthony Giddens, Sociologie, Editura ALL, București, 2001, p. 616. 136 Ibidem, p. 616. 137 Ibidem, p. 617. 138 Max Weber, Etica protestantă și spiritul capitalismului, Editura Humanitas, București, 1993, p. 8. 139 Autorul citat o spune în mod clar: ,,Lăcomia neînfrânată de câștig nu este nici în cea mai mică măsură egală cu capitalismul și cu atât mai puțin cu ,,spiritul" său. Capitalismul poate fi, ce-i drept, identic cu înfrânarea sau cel puțin cu o temperare rațională a acestei puteri
[Corola-publishinghouse/Science/84937_a_85722]
-
fost specifică țărilor a căror dezvoltare burghezo-capitalistă, măsurată după etaloanele evoluției occidentale, a rămas ,,înapoiată".(...). Auri sacra fames este atât de veche ca și istoria cunoscută a omenirii. Vom vedea însă că cei care i s-au dedicat instinctiv și neînfrânat, nu sunt nicidecumreprezentanți ai acelei mentalități din care s-a desprins ,,spiritul" capitalist specific, modern, ca fenomen de masă...". Etica protestantă și spiritul capitalismului, Editura Humanitas, București, 1993, p. 41. 37 Bertrand Russel arată: ,,Una dintre cele mai redutabile cauze
[Corola-publishinghouse/Science/84937_a_85722]
-
2011, p. 81. 85 Pascal Bruckner arată: ,, Când eșuează, capitalismul ne revoltă prin mizeria pe care o aduce sau o menține; când reușește ne oripilează printr-o profunzime de urâțenie și de marfă proastă. Îngrămădirea de mărfuri inutile, ca și cum consumerismul neînfrânat ar fi devenit supremul ideal al civilizației occidentale. Suntem supărați pe prosperitate pentru că ea nu este decât prosperitate, adică trivială; suntem supărați pe ea pentru că nu se întinde asupra tuturor". Sigur, citatul spune multe despre sațietatea și prea-plinul unei lumi
[Corola-publishinghouse/Science/84937_a_85722]
-
durere. în aproape fiecare pagină a Eseurilor, Montaigne spune: dorința e pretutindeni. Adesea el adaugă: și suntem neîncetat îndemnați, să renunțăm la ea, să n-o transformăm în plăcere. Fără o fundamentare anume, precizează el... Montaigne nu susține cine știe ce desfătări neînfrânate, fără limită sau moderație, permanente și obsesionale. El găsește plăcerea convenabilă când e măsurată, adică atunci când nu împietează asupra libertății, a autonomiei și a independenței, adică asupra bunurilor sale cele mai de preț - exact ca și Epicur... Moderația permite evitarea
[Corola-publishinghouse/Science/2094_a_3419]
-
bibliotecă, acest om să fie oare un filosof, la fel ca Parmenide sau Heraclit? Să fim serioși... Dat deoparte, refuzat în rândurile filosofilor serioși, ignorat, Aristip suporta neajunsurile acestei reputații care, așa cum se întâmplă adesea, ține de fantasmele, de imaginarele neînfrânate și de delirurile iscate în mintea celor mărginiți, a celor mărunți și meschini când vine vorba de plăcere. însuși acest cuvânt îi stânjenește și-i face arțăgoși pe pedanții triști și constipați. Căci cum s-ar fi putut vorbi corect
[Corola-publishinghouse/Science/2094_a_3419]
-
Flacăra”, „Convorbiri literare”, „Contemporanul”, „Săptămâna”, „Familia”, „Ateneu”, „Astra”, „Argeș”, „Tribuna” ș.a. Demonstrând reale disponibilități poetice încă de la primul volum de versuri, H. cultivă în manieră clasică nostalgia copilăriei și a locurilor natale, patriotismul în marginile unei „mitologii” a zilei, optimismul neînfrânat, poate sincer, dar turnat într-un vers convențional. Următoarele cărți oferă un vers mai tehnic, cantabil și metaforic în accepție modernă: „Versurile sale sunt sever elaborate, conceptuale sau controlat sentimentale, cu un timbru ușor recognoscibil” (Al. Piru). Așa cum s-a
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287434_a_288763]
-
face și Marele Inchizitor din romanul lui Dostoievski. Însă Dan Brown ține morțiș să sublinieze că religia creștină a fost, timp de două milenii, o dezlănțuire sălbatică a bărbatului contra femeii: "Jumătatea masculină se dezlănțuie timp de două mii de ani, neînfrânată de perechea ei feminină"280. Pe această "teză", el speră să se bizuie viitoarea civilizație "gay". Dacă autorul s-ar fi mulțumit cu succesul unui roman thriller foarte bine făcut, ar fi intrat ca atare în istoria literaturii. Dar el
[Corola-publishinghouse/Science/1565_a_2863]
-
spre apusul Europei până în Spania, prin regele lor Athaulf (410-415) intenționau să transforme „Romania” într-o Goție, dar și-a dat seama, așa cum relatează Paulus Orosius, că „nici nu poate supune în vreun chip pe goți legilor din pricina barbariei lor neînfrânate și nici nu trebuie să lipsească statul roman de legi, fără de care nu poate existat stat”. Ne deosebim de apuseni, noi, românii și cei din estul continentului, prin felul diferit în care am receptat și perceput fenomenul migrațiilor barbare. În timp ce
Momente din Istoria României Orientale by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Science/91880_a_92359]
-
ai romanilor” . Pentru aceeași perioadă a secolului al X-lea, însă din perspectiva unui mileniu scurs peste Romania Orientală, D. Drăghicescu îi vede pe români „ăcruzi și violenți. Având o voință de fier, încăpățânată, impulsivă, adesea străină de sine, adesea neînfrânată, nestatornică, schimbătoare, ei au trebuit să fie îndrăzneți peste măsură, curajoși, nepăsători de moarte și 120 însuflețiți de spiritul de libertate și de neatârnare, care cel mai adesea și dezbina, arareori le îngăduia să se unească” . Ne punem întrebarea dacă
Momente din Istoria României Orientale by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Science/91880_a_92359]
-
ce activează întregul sistem. Forța sa depinde de calitatea hranei și a apei consumate, de puritatea aerului respirat și de eficiența sistemelor digestiv, respirator și circulator. Respirația corectă, sângele curat și inima și ficatul puternice sunt condiții necesare pentru fluxul neînfrânat al sângelui și al energiei necesare pentru livrarea eficientă a energiei nutritive către toate părțile corpului. Practica qi gong oferă un impuls puternic tuturor acestor funcții, asigurând resurse adecvate din această energie întregului sistem; wei-qi (energia protectoare) - energia protectoare se
[Corola-publishinghouse/Science/2142_a_3467]
-
răspunsului insulinosecretor și supresia producției hepatice de glucoză. Suprimarea primei faze a răspunsului insulinosecretor prin intermediul unei administrări concomitente de somatostatină a anulat efectul de inhibiție a producției endogene hepatice de glucoză ceea ce a dus la o eliberare hepatică de glucoză neînfrânată de nivelurile crescute ale glicemiei și insulinemiei (93). După administrare de glucoză i.v. (90) subiecții cu scădere a toleranței la glucoză au prezentat o reducere semnificativă a primei faze a răspunsului insulinosecretor. Această reducere în prima fază a răspunsului
Tratat de diabet Paulescu by Radu Lichiardopol () [Corola-publishinghouse/Science/92232_a_92727]
-
bibliotecă, acest om să fie oare un filosof, la fel ca Parmenide sau Heraclit? Să fim serioși... Dat deoparte, refuzat în rândurile filosofilor serioși, ignorat, Aristip suporta neajunsurile acestei reputații care, așa cum se întâmplă adesea, ține de fantasmele, de imaginarele neînfrânate și de delirurile iscate în mintea celor mărginiți, a celor mărunți și meschini când vine vorba de plăcere. Însuși acest cuvânt îi stânjenește și-i face arțăgoși pe pedanții triști și constipați. Căci cum s-ar fi putut vorbi corect
[Corola-publishinghouse/Science/2095_a_3420]
-
mai citite cărți ale sale: „Principiul Responsabilitate”, este cu mult mai mult: Însuși fundamentul unei etici a cărei exigență supremă este obligația față de viitor. „Prometeul definitiv dezlănțuit, căruia știința Îi conferă forțe Încă niciodată cunoscute și economia impulsul său neînfrânat, reclamă o etică care, prin stavile liber consimțite, Împiedică puterea omului de a deveni un blestem Închidea ontologia fundamentală” (Entre nous. Essais sur les penser - à - l’autre, Grasset, Paris, 1991.Ă pentru el.” Lumea de astăzi nu este o
Peripatethice by Sorin-Tudor Maxim () [Corola-publishinghouse/Science/1800_a_3164]
-
sau nenorocirea semenului, egoism, cruzime etc. Nebunia sau aberațiile morale care decurg din aceasta se pot manifesta sub două forme: aă pasivă sau apatică, reprezentată prin insensibilitate pură, temperament rece, inactivitate; bă activă sau impulsivă, reprezentată prin violență, apetențe de neînfrânat, cruzime, răceală, perversitate. Ne găsim În fața unei problematici psiho-morale speciale. Nebunia morală (folie morale sau moral insanityă apare ca o insensibilitate completă: absența milei, ferocitate, răceală, absența remușcărilor lipsa dorinței de a-și repara faptele comise. Toate acestea vorbesc de
[Corola-publishinghouse/Science/2265_a_3590]
-
și zonele ei de adâncime, faptele și personajele nefiind decât vizualizări și corporalizări ale constatărilor lui, dintre care cea mai importantă se arată a fi aceea că ființa este circumscrisă negativității. Una dintre zonele ontologice pomenite este cea a vieții neînfrânate de nici o normă în sălbăticia ei. Singura „normă” pare a fi jocul hazardului. În acea zonă se ucide și bântuie teama de moarte. Exorcizarea fricii se realizează, ca în societatea originară studiată de René Girard, prin desemnarea unor victime expiatoare
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285566_a_286895]
-
George Bălăiță este tocmai luarea în derâdere a normelor (nu în ultimul rând, și literare), latura de bufonerie estetico-morală, care își are reflexul în structura însăși a romanelor sale. [...] Jovialitatea naratorului lui G. Bălăiță este expresia acestei lumi de aparențe, neînfrânată de ipocrizii moraliste și bucuroasă să se înfrupte din plăcerile vieții: o lume pusă pe șotii, pe „drăcovenii”, râzând cu toată gura, care încearcă în felul acesta gustul libertății, rezistând opresiunii tragice. NICOLAE MANOLESCU SCRIERI: Călătoria, București, 1964; Conversând despre
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285566_a_286895]
-
feluri: dinainte, dinapoi, de la stânga, și de la dreapta. Dinainte, când ne vrăjesc dracii prin înfățișările materiei, de dinapoi, când ne stârnesc amintirea păcatului prin gândurile ce le-am avut mai demult; de la stânga, când tulbură sufletul prin patimile trupești și neînfrânate; și de la dreapta, când dau năvală asupra sufletului prin mândrie și slavă deșartă<footnote Sf. Maxim Mărturisitorul, Întrebări, nedumeriri și răspunsuri, răspunsul 21, în Filocalia, vol. II, Edit. Humanitas, București, 1999, p. 214. footnote>. Părintele Profesor Dumitru Stăniloae, traducătorul și
Ispitele şi păcatele în învăţătura Părinţilor filocalici by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/148_a_263]
-
inspectează pe responsabilii locali ai partidului. Epurările din anii 1934-1936 îi permit să-și întărească și mai mult puterea personală. și, mai ales, după 1929, sub impulsul său și al clanului său, se dezvoltă un cult al personalității tot mai neînfrânat, care-l tămâiază pe liderul carismatic ca pe un semizeu în viață, și care se răspândește cu rapiditate în ansamblul Internaționalei Comuniste. Pe 14 aprilie 1937, Stalin concretizează toate puterile într-o structură informală care scutcircuitează organismele existente, și se
[Corola-publishinghouse/Science/1933_a_3258]
-
în discuții despre așa-numita hard-power a Beijingului, care a început să-și arate mușchii, nu doar economici, ci și politici și militari, cu răbdare, discreție și, mai ales, cu eficiență. Conducerea Chinei gîndește strategic și lucrează pe termen lung, neînfrînată de nici o opoziție internă. În ultimii ani, China și-a îmbunătățit relațiile cu toate țările din Asia de Sud-Est, printr-o politică mai flexibilă, a acordat ajutoare mai mari decît americanii, a încheiat un acord comercial și unul militar cu A.S.E.A
[Corola-publishinghouse/Science/1553_a_2851]
-
41. 26 Arthur Miller, The Misfits, Londra, 1961, p. 51. 27 Vezi relatarea lui Gatrell, The Hanging Tree, op. cit., care este bazată pe surse provenite din ziare, arhive penale și balade populare. Amploarea din secolul al XIX-lea a senzaționalismului neînfrînat al ziarelor în relatarea actelor de violență accentul pe acapararea știrilor de ultimă oră, afirmații despre nemaipomenita ferocitate a criminalilor, reportaje despre detalii înspăimîntătoare este prezentată detaliat în Thomas Boyle, Black Swine in the Sewers of Hampstead: Beneath the Surface
by John Keane [Corola-publishinghouse/Science/1061_a_2569]
-
Perpessicius, Pompiliu Constantinescu - sau aplecat asupra creației poetului și mai târziu a criticului literar. Axa receptării critice a autorului Ritmului imanent nu are sinuozitățile derutante, obișnuite în republica literelor. E. Lovinescu i-a făcut un portret memorabil, de un lirism neînfrânat, după prima vizită a tânărului literat: „Sul de fum ridicat pe coșul casei în zările înalte ale primăverii, plop singuratic cu foșnet perpetuu de frunze, cioban grigorescian răzimat în bâtă și profilat nesfârșit pe fundul cerului albastru - cu ce aș
Un senior al spiritului VLADIMIR STREINU Eseu critic by TEODOR PRACSIU, DANIELA OATU () [Corola-publishinghouse/Science/91676_a_92909]
-
coboară, prin nostalgia modernilor, în clasicitatea mitică, dionisiaca, si celebrează, cu un senzualism de „cutezătoare”, „fierbinte violență”, frenezia vitală - chiar moartea e paroxism al jubilației, „că fructul în strivire” -, punând sub semnul lui Pan și al faunului un eu poetic neînfrânat, pulsând de hedonism tragic: „Trăiți; nu va lipsească iubirea, furia și dorința./ Biete fapturi ce viețuiți, nimic n-aveți pe lume în afara vieții”. Clasicismul îl evocă și metrul alexandrin (recuzând versul alb, la modă), insă esențial, cartea relansează, răsunător în
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288468_a_289797]