120 matches
-
permanență bani, îi invita la restaurant. Gurile rele susțineau că se profita de dânsul și în felul acesta poetul a ajuns un chefliu. În realitate lui Labiș îi plăcea să stea la un pahar de vorbă, pretext pentru o maturitate neîngăduită de vârsta reală, așa cum mai târziu un pretext a fost mustața sa de recuzită. Colegii de clasă îl puteau vedea grizat, niciodată altfel. Deși scurtă, perioada ieșeană i-a deschis și modelat orizontul. La Iași Labiș citea fără restricție, rulând
Muzeul păpuşilor de ceară by Marcel Tanasachi () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91828_a_93567]
-
și precursorii lui, vol. I, Ed. Academiei, București, 1964, pp. 189-190). În legătură cu inscripțiile și efigiile de pe monedele românești, atât Turcia, cât și Austro-Ungaria au protestat, în această perioadă, de mai multe ori, considerând emiterea de monedă proprie un act de neîngăduită independență. Astfel, AustroUngaria își exprima nemulțumirea, în 1868, pentru faptul că pe moneda de 20 lei erau imprimate cuvintele: „Carol I, domnul românilor“, văzând în aceasta un îndemn pentru constituirea statului unitar „daco-român“ (cuvintele incriminate au fost înlocuite apoi prin
Bucureştii de altădată Volumul I 1871-1877 by Constantin Bacalbaşa () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1327_a_2710]
-
la acel "enfant de mon esprit potachique", autor al unui text redactat "cu multă grijă în grai strein, arhaizant și prețios", cu multe "propozițiuni (care) n-au alt sens decât să etaleze bravuri gramaticale" dar având o "natură retorică de neîngăduit", mișunând de "autoironii de tot felul" și smălțuit cu improprietăți semantice și erori de "ghilimetizare". Totul anunța "vreun San Antonio al eseului dintre Nistru și Tisa", trădând printr-un "act ratat ("aurais-vous" pentru "auriez-vous") o dorință de apropiere. Până aici
[Corola-publishinghouse/Science/1502_a_2800]
-
memoria lui, existența unei Mișcări Legionare cu o concepție superioară, unică a naționalismului românesc, care să rămână mărturie peste timp. în momentele acelea de înfrângere, de desfigurare politică, de decadență morală, de înjosire și absență a oricărei demnități, de îngenuncheri neîngăduite, fără a fi cerute, de confuzie a liniilor de desfășurare a istoriei, Mișcarea Legionară se prezintă în fața tuturor ca o forță unitară, care chiar înfrântă, știe ce vrea, ce poate și trebuie să facă. Mulți au comentat nefavorabil acest act
Un dac cult : Gheorghe Petraşcu by Gheorghe Jijie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/832_a_1714]
-
botezase, mă aștepta cu fața lui senină și zâmbitoare, aproape ascunsă de barba impresionantă, parcă ieșită din frescele cu sfinți. Dar, când a auzit de proiectul nostru, mi s-a părut că a căzut pe gânduri. „Creștinește vorbind, Părinte, este neîngăduit să arăt Într-o biserică cum un fiu Își omoară mama?!“ Cazacu, parcă Îl văd și acum, Își ridică sprâncenele stufoase, șovăie cam Încurcat, curățându-și sutana de scame imaginare, ca să câștige timp. „Sigur, ce face Oreste nu prea corespunde
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2093_a_3418]
-
le putea suporta mai departe fără să le găsesc un numitor comun care să le unifice. Lucrul acesta numai eu pot să-l fac pentru mine. În prima jumătate a vieții, relațiile mele cu oamenii au fost cuminți, cu toate că adesea neîngăduite. De acum încolo însă, vreau să mă las de această cumințenie ca de o haină prea strâmtă și uzată. De acum încolo, în relațiile mele cu oamenii vreau nebunia ori nimic! La răspântie Am umblat jumate de drum. și am
Castele în Spania: cronică de familie: 1949–1959 by Petre Sirin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1370_a_2888]
-
tolera o marjă de nuanțare (ca să mă exprim eufemistic). Strategia compromisului e foarte delicată și cere o mână fermă, cu reflexe foarte sigure, fiindcă limita admisibilă nu e nici netă, nici etanșă. Cineva poate crede că nu a făcut pasul neîngăduit, ireparabil, se poate amăgi cu ideea că nu a trecut Rubiconul, pe care de fapt îl trecuse demult, deoarece uzura compromisurilor îi amorțise sensibilitatea la ele. Dar cine a fost în Italia a putut vedea că Rubiconul e un râu
Despre lucrurile cu adev\rat importante by Alexandru Paleologu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/827_a_1562]
-
sacru» fiindcă spațiul acela avea o calitate cu totul deosebită, nu avea nimic profan, nimic cotidian. Nu era universul meu de toate zilele, cu tata, cu mama, fratele, curtea, casa... Nu, era cu totul altceva. Era ceva paradiziac. Un loc neîngăduit înainte, și, care apoi a devenit din nou neîngăduit... În memoria mea, a rămas un lucru cu totul neobișnuit. L-am numit mai târziu «paradiziac», când am învățat cuvântul. Nu era o experiență religioasă, dar am înțeles că mă aflam
Maria Ungureanu by Fantasticul în opera lui Mircea Eliade – Monografie () [Corola-publishinghouse/Science/1606_a_2947]
-
deosebită, nu avea nimic profan, nimic cotidian. Nu era universul meu de toate zilele, cu tata, cu mama, fratele, curtea, casa... Nu, era cu totul altceva. Era ceva paradiziac. Un loc neîngăduit înainte, și, care apoi a devenit din nou neîngăduit... În memoria mea, a rămas un lucru cu totul neobișnuit. L-am numit mai târziu «paradiziac», când am învățat cuvântul. Nu era o experiență religioasă, dar am înțeles că mă aflam într-un cu totul alt spațiu și că trăiam
Maria Ungureanu by Fantasticul în opera lui Mircea Eliade – Monografie () [Corola-publishinghouse/Science/1606_a_2947]
-
constata „neputința și slăbiciunea firei pentru care mai puțin să vor certa muierele decât bărbații” și o stare nativă - „iaste mai proastă” - și predispoziții vădite - „mai lesne spre cădere”387 - spre comiterea păcatului) a repudiat, ascultând preceptele Ecclesiei, relațiile sexuale neîngăduite, relații a căror existență ne-ar putea spune câte ceva despre „starea de sensibilitate” ce guverna erotismul în lumea românească veche. Mai mult decât atât, le-a reprimat în diverse feluri. Sancțiunile finanicare confirmă și dau substanță acestei represiuni încă din
[Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
nu mai era un spasm de teroare, ci nerăbdarea trupului lui întreg, mistuirea lui delirantă în așteptarea marii dezmierdări. Carnea lui se risipea înnebunită, căci voluptatea îl sugruma, îl umilea. Gura Christinei avea gustul fructelor din vis, gustul tuturor bețiilor neîngăduite, blestemate. Nici în cele mai drăcești închipuiri de dragoste nu picurase atâta otravă, atâta rouă". La un moment dat, mâna amantului descoperă cu teroare rana strigoiului, "singurul loc cald (subl. în text) pe trupul nefiresc al Christinei". Doina Ruști are
Deimografia : scenarii ale terorii în proza românească by Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Science/1392_a_2634]
-
abundențe”, și - pe de altă parte - impulsul de a interveni în ordinea stagnantă a realului, în sensul dinamizării, „deschiderii”, transformării sale. Bucuria “îngăduită” de a surprinde metamorfozele universale își găsește complementul necesar în actul transgresării prin verbul poetic, a ceea ce, neîngăduit fiind („le terrible interdit” suprarealist etc.) se opune ca obstacol social, natural ori subiectiv. Amintita obsesie a deschiderii vizează, în ultimă instanță, realizarea între ființele și obiectele lumii a unei situații de „vase comunicante”, a unei depline transparențe și permeabilități
[Corola-publishinghouse/Science/1852_a_3177]
-
conținut tragic. „Jaluz”, Silvestru Trandafir, zis și Piele-Groasă, sergent rezervist, dezertează de pe front într-un moment critic, spre a-și pune în siguranță „onoarea de familist”. Își găsește nevasta cu Lică Chitaristul, cu care ea nu întreținea, de fapt, legături neîngăduite, și îl gonește pe vizitator. Seara apare locotenentul Gottfried Schwalbe, fost reprezentant la București al unei uzine germane de mașini agricole, vechi admirator neacceptat al Aretiei Trandafir, acum membru al comandamentului german. Neamțul se așterne pe chef, în timp ce Silvestru Trandafir
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289795_a_291124]
-
antonim, intolerabilul. De aici și titlul eseului: Toleranța și intolerabilul. Criza unui concept. Devenită loc comun, cu "o validitate oarbă, fără contur", toleranța beneficiază de un fals prestigiu, care ocultează "problematica riscantă și complicată a intoleranței", o dată cu oricând posibila, dar neîngăduita sa confuzie cu indulgența, complicitatea, resemnarea. Aici apare și acel frumos și insolit concept de "grație socială": " Diferența care ne desparte e secundară față de umanitatea care ne unește. Nu mă obligați să iau mereu notă de împrejurarea că sunt altfel
Grația socială by Radu Ciobanu () [Corola-journal/Journalistic/9909_a_11234]
-
se putea deduce după o frază de a ei, nu tradusă, originală... Ceva care se referea la ce era interzis. Subiect al cenzurii, o aluzie la ce nu era permis, ori cenzurat, și în politică și în morală; un... lucru neîngăduit, ceva ce te făcea să te gândești la... actul sexual, la propriu, ceva rușinos, de ascuns... Cele mai nepermise aspecte ale existenței se ascund, de fapt, în AMOR și în POLITIC|... Regele cu șapcă, adică Proletariatul, tipul activistului care te
Lucrul în sine by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/8729_a_10054]
-
naltele auzuri/ Ochi zămislitori de orizont.// Exilatul fruct biruitor,/ Vârful slavei neatins îl ține/ Dar sămânța încă grea de sine/ Cade'n trist pământ interior." Nu va rodi, deci, acest suflet învățat să îndure, nu să schimbe. Urcîndu-și, cu popasuri neîngăduite, drumul Crucii. Și umplîndu-se, fără putința de-a se curăța, de zgura tot mai multă a veacului. " Trăinicia ruinii unui vis", zădărnicie trecută prin zădărnicie, speranța deșartă a călătorului în pantă, atît e de fragilă frînghia de sunete și de
Aspre căi by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/7191_a_8516]
-
au speriat în funcție de nivelul veniturilor " de unde și imunitatea majorității. Din cîte știu, după ce s-a încercat psihozarea opiniei publice cu un atac chimic și s-a dovedit că pentru cei mai mulți dintre noi o mască de gaze e un lux de neîngăduit, tema a fost brusc abandonată. Ca de obicei, autoritățile au reproșat presei că vrea să înspăimînte lumea. Ceea ce e inexact. Tot soiul de flăcăi bătrîni sau nebăgați în seamă, șefi peste sirene de alarmare și exerciții ale nimănui au folosit
Caleidoscop cu Saddam Hussein by Cristian Teodorescu () [Corola-journal/Journalistic/14098_a_15423]
-
spațiu ecuații și identități algebrice sau psihologice, care erau mirositoare și iepure comprimate." (Diverse chestiuni) Chiar și abuzul lingvistic premeditat exista la Urmuz. Tot ca la Urmuz, reîntâlnim nepotrivirea dintre om și numele său: un englez se numește Savu, "nume neîngăduit națiunii sale blonde" (Eu și miracolul). Deschiderile culturale, spre știință, sau combinația domeniilor, apar și aici. Omul cu talpă poartă subtitlul Studiu astro-social. Nu doar Urmuz e amintit, dar și G. Ciprian: patru scamatori "locuiau într-un brad automat" (Diverse
Un avangardist dincoace de ariergardă by Marian Victor Buciu () [Corola-journal/Imaginative/10684_a_12009]
-
spus sau scris despre unchiul și mătușa ei și mai ales despre vărul ei Nicu. Mihaela Ceaușescu a fost, dacă e să-i dăm crezare, un fel de oaie neagră a familiei. Și-a permis să divorțeze ceea ce era de neîngăduit din punctul de vedere al șefului clanului. La un moment dat se pare că l-ar fi contrariat pe Ceaușescu făcîndu-i cadou de ziua lui de naștere o mai veche broșură de partid cu promisiuni pentru țărani, promisiuni rămase neîndeplinite
Amintiri din familia Ceaușescu by Cristian Teodorescu () [Corola-journal/Journalistic/12271_a_13596]
-
spre o țintă. Ea este artă și se adresează întregului ființei tale și, mai ales la Mozart, poți găsi chiar în primele două secțiuni din Requiem, și bucurie, și joaca copilului Fecioarei - care se "se joacă" într-un ton aproape de neîngăduit într-un requiem; tot așa cum în Don Giovanni poți descoperi sunete sfâșietoare și înălțătoare, ca într-un autor specializat în muzică religioasă. Au existat multe interdicții în artă, dintotdeauna. Au existat coduri - fie ale instituțiilor bisericești, fie ale instituției imperiale
Dialog inedit cu Maria-Luiza Cristescu: Arca lui Noe by Despina Petecel Theodoru () [Corola-journal/Imaginative/14976_a_16301]
-
doar sub frămîntarea unei probleme. Niciodată din complezență sau din politețe. Numai că, în contrast cu pasiunea pe care o pune în abordarea unei teme, expresia la care ajunge e una diametral opusă. Cu o înlănțuire a frazelor amintind de curgerea grea, neîngăduit de lungă, a textelor lui Pârvan sau Zarifopol, sintaxa lui Ion Papuc este stufoasă și laborioasă, lipsindu-i acea captatio fără de care un cititor nu simte nevoia de a zăbovi asupra unui text. Amănuntul acesta e vrednic de plîns, ținînd
În mijlocul cărților by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/7967_a_9292]
-
pare a le datora, cum nu pare să datoreze nici altele, școlii, articolul său din "Observator cultural" este un delir de referințe fără absolut nicio legătură cu fondul discuției. O replică dezonorantă intelectual prin inadecvare și josnică moral prin sugestii neîngăduite într-o polemică civilizată. Domnul Decuble pretinde că mă "citea pe rupte", ați ghicit!, tot acum vreo douăzeci de ani, nu și astăzi când, la "venerabila vârstă" pe care o am, sunt pe cale să devin un clișeu expirat. Încep să
Venerabilul și logica necoaptă by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/6728_a_8053]
-
iar două treimi din citate sunt în limba lui Carl Schmitt - ideile lui Lorenz von Stein, Rudolf Gneist, Schopenhauer sau Bismarck vor scăpăra în gol. Pe de altă parte, dată fiind numărul mare de citate, traducerea ar fi îngroșat volumul neîngăduit de mult, editorii împăcîndu-se cu gîndul că fiecare carte își alege cititorii și că cine este cu adevărat preocupat de ideile ei va depăși piedica de limbă. În concluzie, o carte neconvențională, erudită și temerară, ținînd de un alt tipar
Rex sacrorum by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/6819_a_8144]
-
să micșoreze stridența cearcănelor, întărind și mai mult impresia că dunga de culoare bolnăvicioasă din jurul ochilor e semnul unei maladii neștiute. Sprîncenele sunt stufoase și late, ca două arcuri de cerc mărginind dedesubt două găuri neguroase. Aripile nasului se lățesc neîngăduit, acoperind inestetic un obraz care, e limpede, este prea mic pentru a le putea primi fără încălcarea unor elementare proporții de gust. Într-un cuvînt, un cap pe care-l privești fără plăcere, spunîndu-ți într-ascuns că pe femeia aceasta
Pianista princiară by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/8671_a_9996]
-
domeniul fabulației. Și totuși, o analogie la care putem face apel pentru a intui cît de cît atmosfera acelor vremi este cea legată de România anilor '50. Un cuvînt scris greșit sau o propoziție a cărei ambiguitate putea înlesni interpretări neîngăduite te costau libertatea și chiar viața. Au fost oameni a căror carieră a luat sfîrșit doar pentru că au separat cum nu trebuie silabele unui cuvînt la cap de rînd. Reîntorcîndu-ne la cartea lui Abélard, dacă nu ținem seama de climatul
Cearta universaliilor by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/10294_a_11619]