76 matches
-
-și ducă de mînă tatăl spre Colonos. Ea a avut propriul ei adevăr pe care l-a exprimat presărînd țărînă peste cadavrul fratelui ei, deși aceasta Îi atrăgea condamnarea la moarte deoarece Creon, tiranul Thebei, poruncise ca Polinice să rămînă neîngropat. Poseidon ia treptat locul Afroditei În atmosfera de pe țărm. Dar această schimbare de zei se petrece subtil și cu zile În care dacă nu s-ar insinua În aer o lumină lacunară, gălbuie și păgînă, aș putea crede că sîntem
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2102_a_3427]
-
medicamentele necesare medicilor ce se deplasau prin satele contaminate; totodată, s-au dat dispoziții străjii pământești, la 4/16 iunie, de către Comisia carantinelor pentru supravegherea înhumării morților de holeră la cimitirul Moara de Vânt din Iași, aflîndu-se acolo mulți decedați neîngropați 36. Dar epidemia bântuia cu violență; de frica molimii, consulul englez, care trebuia să meargă la Iași și la Galați, a raportat superiorului său, la 22 mai/3 iunie 1831, că s-a mărginit a se deplasa numai în cel
Biciul holerei pe pământ românesc by Gheorghe Brătescu și Paul Cernovodeanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295567_a_296896]
-
Se scursese jumătate din noapte și ei priveau cu jale spre câmpul de luptă. Medor, cu lacrimi în ochi, vorbea de bunul prinț Darninel și nu-și mai afla liniște la gândul că trupul lui avea să putrezească pe câmp, neîngropat și neslujit. “ O prietene, zise el, cum să lăsăm noi trupul prințului nostru pradă lupilor și corbilor? Vai, când îmi aduc aminte cum mă iubea, simt că dacă ar trebui să-mi sacrific viața pentru a-i aduce ultimile onoruri
AVENTURI ALE PAIRILOR De la curtea lui Carol cel Mare sec.al VIII-lea e.n. by Thomas Bulfnich () [Corola-publishinghouse/Imaginative/349_a_559]
-
n-a reușit, nu spun să-i salveze, dar nici măcar să îngroape morții. Iar acum la Roma se povestește cum Germanicus l-a învins pe Arminius și a recucerit Teutoburgus. Oamenii spun că, după șase ani, leșurile erau încă acolo, neîngropate, cu armele și însemnele pe jos, și se putea vedea că multora li se tăiase gâtul cu sânge rece. Spun că Germanicus însuși, cu mâinile lui, a pus rămășițele pe rug și a ridicat onoarea Romei din noroiul în care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
spate, Mona se ridică și-și întinde brațele. Zice: — În Grecia antică, cele mai puternice blesteme erau scrise cu cuie luate de la corăbiile naufragiate. Cei care mureau pe mare nu erau înmormântați cum se cuvine, zice. Grecii știau că morții neîngropați sunt spiritele cele mai neodihnite și malefice. Și Helen zice: — Mai taci din gură. În timp ce străbatem Virginia de Vest, Pennsylvania și statul New York, Helen zice: — Îi detest pe oamenii care spun că văd stafii. Nu există stafii, zice. Când ai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1905_a_3230]
-
ți le spăl cu peria ca să strălucească la soare? Câți ochi ai scos tu? (Tăcere.). Dar calul ți l-ai îngropat? Calul tău, care te-a adus până aici, ți l-ai îngropat? Nu e bine să-ți lași calul neîngropat... Pentru că te visează... (Tăcere întrebătoare.) Te visează urât și începi să te înăbuși prin somn.... (Calul însuși se zvârcolește prin încăpere și mușcă din urechea lui PARASCHIV.) Da... Uite... Chiar acum se zvârcolește prin încăpere și mușcă din urechea ta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393]
-
vină mai degrabă, cugetă, mai departe, Fandarac, regretând, în sinea lui, că discuția asta n-avusese loc în bodegă, să-l pună pe Șofronică pe jar. La urma urmelor, ce sunt statuile dacă nu tot un fel de morți, dar neîngropați ? Așa că, atunci când or să sune trâmbițele, statuile or să aibă mai puține pregătiri de făcut, ajung mai degrabă. Judecata de Apoi a statuilor o să fie un fel de repetiție generală pentru cea a oame nilor. În felul ăsta, nouă o să
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
e vorba. — E interzis ! schelălăi bătrânul. — Atunci e în regulă, își întrerupse Maca rotocoalele lângă trotuar. Dacă parcarea e interzisă înseamnă că pot să stau liniștit. N-o să mă deranjeze nimeni. Mai ales că mata, cum văd eu că umbli neîngropat, o să stai acolo, să ții de șase. Nu ți-am zis să te cari ? se congestionă bătrânul, sufocându-se de indignare. Grijania ta de cocalar ! Maca își scoase casca, scuturându-și părul impresionant. Se uită la fereastră, măsurând distanța care
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
perle, iar cele zece mii de lucruri au să meargă În urma sicriului meu. Oare Înmormântarea n-o să fie completă? Ce mai trebuie adăugat?». «Ne e teamă», ziseră discipolii, «că Maestrul nostru are să fie hrană pentru ulii și vulturi». Deasupra șdacă rămân neîngropat - n.n.ț mă mănâncă vulturii și ulii, iar dedesubt șîn pământ - n.n.ț mă mănâncă greierii și furnicile. Să iei de la unii ca să dai celorlalți nu e oare un semn de părtinire?»” (Lao Zi, Carte despre Dao și Putere, 1993
[Corola-publishinghouse/Science/2105_a_3430]
-
vid aduce cu sine împotrivirea și revolta, concretizate într-o imagistică de-a dreptul apocaliptică. Spectacolul, pus în scenă de un regizor aflat într-o profundă criză existențială și morală, este acela al unei lumi în agonie, în care „cadavre neîngropate la timp”, infestate de viermi hidoși, stau alături de șerpi, „cameleoni anxioși” și hiene, alcătuind laolaltă un bestiar al spaimei și coșmarului. O lume a „golului metafizic” și a „eroilor apocrifi”, nouă Sodomă în care domnesc dezolarea și zădărnicia: „Aici e
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285529_a_286858]
-
cei la care țineau (cf. Mt 27,34; Mc 15,23; In 19,28-29). Conform protocolului, gărzile stăteau lângă cruce până la moartea victimei, din cauză că prietenii sau rudele victimei puteau încerca să o salveze. În general, trupurile celor răstigniți erau lăsate neîngropate, să se descompună sau să fie sfâșiate de păsări și animale (deși legea romană permitea ca trupurile să fie luate de pe cruce și îngropate; cf. Digesta 48.24.1,3; Josephus, Viața 420-421). Voi lăsa această chestiune și problemele cu privire la
Ultimele zile din viaţa lui Isus : ce s-a întâmplat cu adevărat by Craig A. Evans, N. T. Wright () [Corola-publishinghouse/Science/101017_a_102309]
-
îndepărtat; fața și-a schimbat aspectul. Resuscitarea - se credea - nu mai era posibilă. Acestea sunt obiceiurile de înmormântare ale poporului evreu. Dar, și-a îngropat poporul evreu întotdeauna morții? Era înmormântarea importantă pentru ei? Erau în stare să-i lase neîngropați pe unii dintre semeni precum ucigașii osândiți? Necesitatea înmormântării În universul mediteranean al antichității târzii, îngroparea corespunzătoare a morților era privită ca o datorie sacră, în special în cultura și religia poporului evreu. Primul motiv îl constituia chiar prețuirea celui
Ultimele zile din viaţa lui Isus : ce s-a întâmplat cu adevărat by Craig A. Evans, N. T. Wright () [Corola-publishinghouse/Science/101017_a_102309]
-
au fost îngropați. N-au fost excluși nici inamicii lui Israel, uciși în bătălie (1Reg 11,15). Chiar și dușmanul escatologic, reprezentat de oștile lui Gog, trebuia îngropat (Ez 39,11-16). A lăsa un mort, chiar dușman fiind, să zacă neîngropat, însemna să atragi blestemul asupra țării (Dt 21,22-23). Importanța deosebită dată îngropării cuvenite oferă fundalul pasajelor care vorbesc despre cei care nu vor fi îngropați, de obicei, datorită păcatului și judecății divine. Moise îi avertiza pe israeliți că, dacă
Ultimele zile din viaţa lui Isus : ce s-a întâmplat cu adevărat by Craig A. Evans, N. T. Wright () [Corola-publishinghouse/Science/101017_a_102309]
-
dată îngropării cuvenite oferă fundalul pasajelor care vorbesc despre cei care nu vor fi îngropați, de obicei, datorită păcatului și judecății divine. Moise îi avertiza pe israeliți că, dacă vor încălca alianța, dușmanii lor îi vor ucide și trupurile lor neîngropate vor fi hrană păsărilor și animalelor (Dt 28,25-26). Generații după aceea, această judecată a căzut asupra familiilor regilor nelegiuiți Ieroboam (1Reg 14,11) și Ahab (1Reg 21,24). Conform avertismentului profetic, pe oricine din aceste familii moare în oraș
Ultimele zile din viaţa lui Isus : ce s-a întâmplat cu adevărat by Craig A. Evans, N. T. Wright () [Corola-publishinghouse/Science/101017_a_102309]
-
cel sărac și îi îngroapă pe morți, punându-și viața în pericol. Motivul lui Tobit care-i îngroapă pe cei morți ar putea face aluzie la avertismentul anterior al lui Ieremia: israeliții judecați și exilați sunt acum uciși și lăsați neîngropați. Dintre toate virtuțile lui Tobia, cea mai mare era faptul că îi îngropa pe cei morți (1,18-20; 2,3-8; 4,3-4; 6,15; 14,10-13). Unii dintre cei ale căror trupuri le înmormânta, evident, nu fuseseră pur și simplu
Ultimele zile din viaţa lui Isus : ce s-a întâmplat cu adevărat by Craig A. Evans, N. T. Wright () [Corola-publishinghouse/Science/101017_a_102309]
-
foarte important în cadrul acestui studiu. Perspectiva lui Josephus concordă cu cea exprimată de Tobit. Explicând obligațiile etice ale evreilor, Josephus afirmă: „Noi trebuie să oferim foc, apă, mâncare tuturor celor care cer, trebuie să indicăm drumul, să nu lăsăm cadavrele neîngropate (ataphon), să arătăm respect chiar și dușmanilor declarați” (Împotriva lui Apion 2.211; cf. 2.205). Filon ne pune la dispoziție, probabil, cea mai convingătoare expresie a sensibilității evreilor cu privire la această chestiune în povestirea imaginară a mâhnirii lui Iacob la
Ultimele zile din viaţa lui Isus : ce s-a întâmplat cu adevărat by Craig A. Evans, N. T. Wright () [Corola-publishinghouse/Science/101017_a_102309]
-
ar fi putut să aibă milă de victima sa moartă, ar fi adunat ceva pământ și ar fi acoperit cadavrul. Și atunci, chiar dacă ar fi fost cei mai cruzi oameni, ce puteau să facă mai mult decât să-l arunce neîngropat și să plece pe drumul lor, și, poate, vreunui trecător i-ar fi stat în cale și privindu-l, atins de milă pentru firea noastră comună, s-ar fi gândit că este de datoria sa să-l îngroape (De Josepho
Ultimele zile din viaţa lui Isus : ce s-a întâmplat cu adevărat by Craig A. Evans, N. T. Wright () [Corola-publishinghouse/Science/101017_a_102309]
-
motivul care stă în spatele preocupării față de soldații dușmani uciși. În concluzia fragmentară din Sulul războiului, un alt sul faimos descoperit regiunea Mării Moarte, găsim referința la Kittim (romani) căzuți și la aliații lor. Cadavrele lor zac pe câmpul de bătălie, neîngropate. Preoții, inclusiv marele preot, stau lângă ele și se roagă lui Dumnezeu. Nu ni s-a păstrat ceea ce spuneau (1QM 19,9-14 = 4Q492, fragmentul 1, liniile 8-13), dar e posibil ca preoții să fi supravegheat îngroparea cadavrelor și curățirea țării
Ultimele zile din viaţa lui Isus : ce s-a întâmplat cu adevărat by Craig A. Evans, N. T. Wright () [Corola-publishinghouse/Science/101017_a_102309]
-
în jurul ei. Poruncile Scripturii, luate împreună cu tradițiile care privesc pietatea (în special, așa cum o exemplifică Tobit), impuritatea cadavrului și evitarea pângăririi țării, sugerează clar că, în împrejurări obișnuite (adică în timp de pace), niciun cadavru n-ar trebui să rămână neîngropat, fie că vorba de evreu sau păgân, de nevinovat sau vinovat. Toți trebuiau îngropați. E foarte interesant că unele tradiții analizate anterior ar putea avea o legătură directă cu mediul sacerdotal, sau chiar ar putea fi rodul său (ca în
Ultimele zile din viaţa lui Isus : ce s-a întâmplat cu adevărat by Craig A. Evans, N. T. Wright () [Corola-publishinghouse/Science/101017_a_102309]
-
potrivite pentru a ne oferi dovezi ale răstignirii au supraviețuit mai puțin, pe când e puțin probabil ca cele conservate mai bine să fi aparținut unor indivizi care au fost răstigniți. A patra obiecție: majoritatea miilor de evrei răstigniți și lăsați neîngropați în primul secol în apropierea Ierusalimului au murit în răscoala din 66-70 d.C. Nu au fost îngropați pentru că Roma se afla în război cu poporul evreu și nu avea interesul să țină cont de sensibilitatea iudaică, așa cum făcea pe timp
Ultimele zile din viaţa lui Isus : ce s-a întâmplat cu adevărat by Craig A. Evans, N. T. Wright () [Corola-publishinghouse/Science/101017_a_102309]
-
cercetători că sutele, chiar miile, de evrei răstigniți și lăsați să atârne de cruce în afara zidurilor Ierusalimului în timpul asediului din 69-70 d.C. confirmă practica obișnuită a romanilor în Palestina. Analiza lui Josephus sugerează, din contra, că lăsarea trupurilor celor executați neîngropați nu era o normă, ci o excepție. De fapt, era o abatere de la practica romană obișnuită în Palestina iudaică. Desigur, în unele circumstanțe, există și dovezi istorice în care se arată că cel osândit la moarte nu era îngropat. Evreii
Ultimele zile din viaţa lui Isus : ce s-a întâmplat cu adevărat by Craig A. Evans, N. T. Wright () [Corola-publishinghouse/Science/101017_a_102309]
-
victima nu avea parte de îngropare. Cazurile când nu avea loc îngroparea (pe care le menționează Josephus) privesc uciderea sau executarea osândirii la moarte prin mâinile evreilor răzvrătiți. Indignat de insulta rebelilor față de preoții uciși, ale căror trupuri erau lăsate neîngropate, Josephus remarcă: „Evreii sunt atât de grijulii față de ritualurile funerare, încât chiar și răufăcătorii care au fost condamnați la răstignire sunt dați jos și îngropați înainte de apusul soarelui” (Războaiele iudaice 4.317). De multe ori Josephus îi denigrează pe rebelii
Ultimele zile din viaţa lui Isus : ce s-a întâmplat cu adevărat by Craig A. Evans, N. T. Wright () [Corola-publishinghouse/Science/101017_a_102309]
-
romani este că la iudei trupurile erau date jos de pe cruce, cel puțin în cazul în care au fost crucificate într-un teritoriu locuit de evrei (cf. Filon, Flaccus 83). Niciun cadavru din apropierea unui oraș evreiesc nu a fost lăsat neîngropat până la apus, în conformitate cu legea lui Moise (cf. Dt 21,23). În plus, ar fi fost de neconceput ca trupurile să rămână neîngropate în imediata vecinătate din afara zidurilor și porților Ierusalimului, conform devoțiunii pioase față de cei morți și legilor iudaice stricte
Ultimele zile din viaţa lui Isus : ce s-a întâmplat cu adevărat by Craig A. Evans, N. T. Wright () [Corola-publishinghouse/Science/101017_a_102309]
-
teritoriu locuit de evrei (cf. Filon, Flaccus 83). Niciun cadavru din apropierea unui oraș evreiesc nu a fost lăsat neîngropat până la apus, în conformitate cu legea lui Moise (cf. Dt 21,23). În plus, ar fi fost de neconceput ca trupurile să rămână neîngropate în imediata vecinătate din afara zidurilor și porților Ierusalimului, conform devoțiunii pioase față de cei morți și legilor iudaice stricte cu privire la impuritatea cadavrelor, chiar în cazul unui criminal justițiat. Se pare că în Palestina, în timp de pace, administrația respecta sensibilitatea evreilor
Ultimele zile din viaţa lui Isus : ce s-a întâmplat cu adevărat by Craig A. Evans, N. T. Wright () [Corola-publishinghouse/Science/101017_a_102309]
-
Mc 15,42-16,6; 1Cor 15,4). Isus a fost dat la moarte ca un ucigaș și a fost îngropat ca atare (Mișna, tratatul Sanhedrin 6.5; Semahot 13.7). ipoteza stranie că poate Isus a fost lăsat pe cruce, neîngropat (cum se întâmpla de obicei în afara lui Israel; cf. Suetonius, Augustus 13.1-2; Petronius, Satyricon 111), sau că cel decedat a fost aruncat într-un șanț, acoperit cu noroi și lăsat să fie sfâșiat de animale este complet neverosimilă. Obligația
Ultimele zile din viaţa lui Isus : ce s-a întâmplat cu adevărat by Craig A. Evans, N. T. Wright () [Corola-publishinghouse/Science/101017_a_102309]