59 matches
-
cititorului. Timpul narativ predominant este prezentul: Dicomesienii revin a doua zi și invadează insula. [...] Caii se sperie de foc și fug... (Ștefan Bănulescu, Cartea milionarului) Narațiunea anterioară este utilizată pe spații mai reduse, fiindcă momentul istorisirii anticipează timpul unor evenimente neîntâmplate încă, proiectate ipotetic în viitor. Narațiunea de tip „predictiv“ (de tip „profeție“, cum o numește Tzvetan Todorov), în care axa temporală este orientată spre viitor, apare în secvențe narative inserate în narațiunea anterioară ori simultană. Modurile și timpurile verbale specifice
Şi tu poţi lua 10 la BAC! Ghid complet pentru probele de limbă, comunicare şi literatură română by Mioriţa Baciu Got, Rodica Lungu, Ioana Dăneţiu () [Corola-publishinghouse/Science/1365_a_2893]
-
deja, în aer, nu este străin nici unui observator cu "fine antene ale sensibilității", cum ar fi spus romancierul. Spectator în devenire, aflat, după propriile presimțiri, în pragul unei negreșite schimbări de ritm în fluidul evenimentelor, acest "cititor" în cele (încă) neîntîmplate va fi adeverit. Un "ca și cum" teatral (als ob) se instalează deja în imaginea anticipatoare a scenei care urmează a fi jucată. Spațiul gol, traversat doar de suflul indicibil, premonitoriu, al unui ce iminent în ordinea acțiunii își subjugă spectatorul. Scena
[Corola-publishinghouse/Science/1472_a_2770]
-
ai pe tine, te ridici de lângă mine, o umbră vie printre umbrele din biserică, apoi trupul tău înalt și subțire profilându-se pe perdeaua de ploaie din ușă, Sunt tot murdar de vopsele! dar clipa aceea rătăcită din cine știe ce timp neîntâmplat s-a îndepărtat demult, Mă opresc din citit, răsfoiesc câteva pagini goale, revine scrisul lui Theo, Theo! Sunt tot murdar de vopsele?! Mai citește o dată pagina cu Agapia, mă roagă el, și eu reîncep lectura de la 20 august, Agapia, De ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2310_a_3635]
-
un laș fără pereche, Îmi este frică, ezit, nu sunt sigur, am Îndoieli, dar dacă mi s-a părut? Poate nu e ea, poate... S-a Îndepărtat, s-a pierdut În mulțime. Ah, așa fac Întotdeauna și ratez atâtea iubiri neîntâmplate. Sunt iubiri care se trăiesc mai intens Într-o privire decât altele Într-o viață Întreagă. Ele rămân Însă anonime. Aș vrea să le captez pe toate acestea și să le fac să trăiască În pagină, pentru a le scoate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
Ems? Câte alte lucruri mai erau de rumegat, cu câte date mai trebuia să-mi fie încărcată memoria, până la tâmpire? Și care era perioada - a mea? - pe care tocilarul ăsta voia să o decupeze, să o sară, să o facă neîntâmplată și să o treacă sub tăcere, cu tot penibilul ei? Ca și când dascălul cel micuț de statură mi-ar fi dat semnalul cu depeșa lui de rău augur, m-am ridicat, am întins mâna după ranița pe care-o aveam în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
timp și a unui spațiu primordial. Amintiri nu are decât clipa de-acum. Ce-a fost într-adevăr nu se știe. Morții își schimbă tot timpul între ei numele, numerele, unu, doi, trei... Există numaiu ceea ce va fi, numai întâmplările neîntâmplate, atârnând de ramura unui copac nenăscut, stafie pe jumătate... Există numai trupul meu înlemnit, ultimul, de bătrân, de piatră. Tristețea mea aude nenăscuții câini pe nenăscuții oameni cum îi latră. O, numai ei vor fi într-adevăr! Noi, locuitorii acestei
Luminătorii timpului by LIVIU PENDEFUNDA [Corola-publishinghouse/Science/986_a_2494]
-
mai văzusem cu ani în urmă, la București sau la Moscova și de fiecare dată fusesem marcat de ceea ce se întâmpla cu mine în timpul dar mai ales după eveniment; și acum mă așteptam la lucruri neașteptate, lăsam să se întâmple... neîntâmplatele... Recunosc: plecasem cu gândul să-mi notez zilnic toate trăirile, cât mai amănunțit, să nu pierd absolut nimic din viața indiană, să vizitez, să vorbesc cu oamenii, să le pătrund tainele sufletului, să le înțeleg psihologia, să fotografiez, poate... chiar
Nevăzutele cărări by FLORIN MEȘCA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91862_a_93220]
-
nouă variantă a aventurii lui Oblomov. Poet, romancier, editor, neobositul Michael Krüger, muncitor intelectual fără răgaz și călător pe toate meridianele, paralelele și iluziile, avea nevoie să audă, din nou și din nou, cele o mie și una de Întâmplări neîntâmplate din viața secretă a lui Oblomov, sedentarul fără leac al pustiului estic. Dinamismul tânjea după terapia indolenței imaginare. Un mod de a se auto-nega, răscumpărându-și excesul de dăruire, reîncărcându-și rezerva de reverii și melancolie. * Când mi-am luat, precum
Plicuri și portrete by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2122_a_3447]
-
o haită) Aspirația perfecțiunii și amploarea personificărilor se regăsesc, în remarcabilul catren: E-n toată trecerea un alb mai pur/Aripile duc ceru și turnurile ora. Fiorul eternității (Și nu voi ști-o clipa niciodată/Mie-mi va trece pururi neîntâmplată) cutreieră sufletul unui Icar recunoscând Rămâne golul ultimului zbor/Și-al ultimului strigăt. Elementul de continuitate cu volumul anterior se întâlnește în prima poezie din Cenușa unui zeu: Că într-un cuvânt e o pândă grea, unde existența cosmică este
Emil Dreptate () [Corola-website/Science/316265_a_317594]