356 matches
-
cu flori frumoase și mai spun oamenii spre luare aminte că numai din această parte de țară se poate vedea cu ochiul liber, pe parcursul întregului an, acel Luceafăr strălucitor ce luminează cărările ascunse către muzele poeziei adevărate și către iubiri neîntinate. * * * De la o vreme, Vasile al Ilariei s-a schimbat de parcă în pielea lui s-ar fi sălășluit un cu totul alt om, că nu mai este așa de vesel și de vorbăreț ca înainte și s-ar părea că numai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1503_a_2801]
-
se înflorește, și mijlocul lor dulceag mă năpădește, pe când luminițe mici, zglobii, sprintene și neîncetat fug prin întunecat. Viața vibrează și se încolăcește pe veninul însângerat, pe când Miorița-i varsă lacrimi iubite, lacrimi din sângele-mi beat. Îmbătate îs colțurile neîntinate, deci curtea în care vântul bate. Luminițe se apără neîncetat. Nectarul încolăcindu-se, ori nectarul ce se încolăcește este chiar dulcele nectar prin care gâzele zboară. Cumințile bâzâiri prin crângul de flori, albastrele ce sunt iubitele, prețioasele și micuțele flori
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1508_a_2806]
-
unde nu mai subzistă decât mici reflexe inconștiente ale terorii inițiale, cum ar fi regula de aur a "așezării minime", se opune japonezului, pentru care prăpastia dintre corp și spirit nu există, iar omul se înscrie într-un dat natural neîntinat de groaza biblică a strămoșilor noștri eterni, sub specia frunzei de smochin acoperitoare, zadarnic, vai, de goliciune. Niște pagini descoperite întâmplător mi-au hrănit, și poate că ar fi fost de evitat, mania speculativă. În controversatul său eseu Elogiu umbrei
Darurile zeiţei Amaterasu by Roxana Ghiţă, Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Imaginative/1390_a_2632]
-
acoperire. Era vorba, în mare, îi explică el generalului, turnându-i zaibăr în pahar, de viclenia zeilor, de prezența lui Ulise la Troia și de rătăcirile sale, mai apoi, ani de zile, spre dulcea sa soțioară, Penelopa, care-l aștepta neîntinată, deși veșnic asaltată de poftele atâtor regi netrebnici, ce voiau să i se urce în pat - și să ia, astfel, implicit, și rolul lui Ulise de conducător al străluminatei Ithaca! Cum sarmalele erau dulci-acrișoare și se potriveau cu vinul rozaliu
întoarcerea tatălui risipitor by D.R. Popescu () [Corola-journal/Journalistic/7811_a_9136]
-
colorată N a cărei tristă lumină un delfin sculptat înota Deasupra căminului antic se-nfățișa De parcă o fereastră dădea-n scena silvană, A preschimbării Filomelei, de regele barbar Atât de aspru siluită; și totuși, privighetoarea Umplea deșertul cu vocea-i neîntinată Și tot țipa, și lumea încă-i pe urmele-i uguit' în urechi scârnave. Și alte-ofilite frânturi de timp Erau descrise pe pereți; figuri holbate Se-ntindeau, aplecându-se, făcând camera închisă s-amuțească. Pași se târșeau pe scară. Sub
Tărâmul pustiirii, 1922 by T.S. Eliot () [Corola-journal/Journalistic/7094_a_8419]
-
toate la fel, doar al celui înalt era ceva mai garnisit; ploscă de lemn, desagi pestriți în spinare. Cel înalt, ca pădurar, avea pușcă, ceilalți - securi cu mânere lungi. Așa înaintau spre Humpleu, pe o urmă, în imensitatea de omăt neîntinat care le pudra cu minuscule cristale, până la genunchi, opincile îndesate și nădragii de țundră. Zăpada se surpa scrâșnind sub picioarele bătrânului Maftei. Și, pe unde treceau, rămânea în urma lor un șleau adânc, cu luciri albe de oțel pe suprafața înspumată
Bánffy Miklós - Lupi by Georgeta Hajdu () [Corola-journal/Journalistic/6053_a_7378]
-
rostit fără echivoc talente de talia lui George Apostu, reuși să-i izoleze peremptoriu pe cei cîțiva delatori netrebnici. Și contra-ofensiva noastră teoretică, mobilizînd personalități de autentic orizont intelectual, în frunte cu doamna Zoe Dumitrescu-Bușulenga, își spațializa dezbaterea în jurul acestor neîntinate verticale ale memoriei istorice, pe care i le datoram lui Mircea Spătaru. Onoarea creatorilor de impalpabil zenit, prezenți în expoziție, - un Ion Nicodim, un Virgil Almășanu - fu atunci decisiv apărată. El, totuși, sculptorul extraordinar, purtînd sensibilitatea dureroasă a unui jupuit
Patior ergo sum - Pentru sculptorul MIRCEA SPATARU by Dan Hăulică () [Corola-journal/Journalistic/5256_a_6581]
-
chiar un colocviu anual la Sibiu. Nego a îmbrățișat din prima clipă cea mai radicală poziție modernistă, întrecându-l până și pe maestrul său, E.Lovinescu, atât în privința „simbolismului” critic, cât și în aceea a reducerii poeticului la lirismul pur, neîntinat de anecdotă, de retorism sau de vreun corelat obiectiv. În perioada în care a fost sufletul Cercului și al Revistei, Nego era un veritabil dandy, estet și gay ireductibil, îmbrăcat extravagant, cu o pelerină mov care atrăgea atenția, surâzător și
Veșnic tânăr și ferice by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/4415_a_5740]
-
de instanțe ascunse: „Tot ce facem pentru morții noștri (...) o facem de parcă ar urma să se întoarcă. Sfârșitul, cel adevărat, nu-l poate pătrunde mintea umană” (p. 192). Finalul, brusc, este o străfulgerare a Paradisului ca apocatastază, restaurare a esenței neîntinate, virginale. Salomea, deviată de la o cale fericită printr- un destin crud, revine la puritate în insula natală, unde petrece câteva zile de vis cu Stratis, în decorul bucolic vegheat de Sotiris, un țăran credincios doamnei Bilio, cum se numea odinioară
Yorgos Seferis și romanul unei resurecții în spirit by Simona-Grazia Dima () [Corola-journal/Journalistic/4514_a_5839]
-
care să ne scoată la liman, printre atâtea și atâtea pericole, tentații și adversități. E deasupra ca să ne dea mereu puterea de a ridica fruntea, oricât ne este de greu, oricât de disperată pare situația. Este deasupra ca să ne păstrăm neîntinate de noroiul lumii credința, speranța și dragostea. În aceste zile premergătoare Învierii Sale, chiar și oamenii cei mai puțin evlavioși, cred, reflectează la sacrificiul și la dragostea cu care Fiul Omului a răsplătit somnul cu care omenirea L-a însoțit
Iisus a fost de Stânga sau de Dreapta? by Ion Voicu, ionvoicu () [Corola-journal/Journalistic/37892_a_39217]
-
nu învățăm să avem grijă de cărturarii noștri? La 80 de ani, cât ar fi avut Mitropolitul Nestor Vornicescu, ar fi putu fi un ilustru ÎNVĂȚĂTOR, un Mare Patriarh. Prin atitudinea sa voievodală, ar fi știut să păstreze credința ortodoxă neîntinată, sfaturile Sfinților Părinți. Ipotetic punem uneori întrebări și ne mulțumim cu răspunsuri incerte, consolați de gândul că cel plecat, de undeva dintre nouri veghează și îndrumă. Dați-mi voie să las o lacrimă printre pagini scrise, și o simplă rugăciune
Destine umbrite. In: ANUL 5, NR. 28-29, MARTIE-APRILIE 2012 by Mariana Gurza () [Corola-journal/Memoirs/93_a_120]
-
cu alură christică, (Danyel spune că are ,ochi de icoană, adânciți în orbite"), prezența lui face ca romanul să nu devină o copie kafkiană. Restul de normalitate și de umanitate al populației Insulei se concentrează în figura lui blândă și neîntinată; el trebuie, însă, să se autosuprime, pentru că existența lui nu mai este posibilă într-o dictatură care a ajuns la perfecțiune. Critica a afirmat că orgoliul ar explica cedarea lui Raynal, care devine, pentru o vreme, consilierul Guvernatorului. Dacă ne
După 20 de ani by Serelena Ghiețanu () [Corola-journal/Journalistic/10899_a_12224]
-
pentru el. Spusese “bătrâna noastră”, ca și cum era cineva din familia ei; bătrâna satului devenise “a lor”. M-am întrebat din ce planetă vor fi venit acești oameni cu suflete de sfinți!? Mai există pe lume și oameni adevărați cu sufletele neîntinate de viața pe fugă pentru o bucată de pâine din grâu modificat genetic care ne duce spre un sfârșit canceros. Mai sunt pe lume oameni care și-au păstrat iubirea de aproapele lor, au rămas puțini, dar când îi întâlnești
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/98_a_277]
-
cea imprimată de natură, cum o dovedesc ultimele pagini ale cărții, în care călătorul își ia bun rămas de la Mănăstirea Frumoasa: Ca și în alte părți, și mai mult decât aiurea, găseam la Frumoasa sufletul curat al țării. îl găseam neîntinat, moldovenesc ca la 1812, armonizat cu acel peisagiu unic așa de distinct, așa de pătrunzător, plin de durerile și amintirile trecutului. Cel ce se simte al Moldovei e ca un arbore care suge seva pământului și lumina soarelui. Aveam și
Klaus HeItmann - Mihail Sadoveanu călător prin Basarabia by Dumitru HîNCU () [Corola-journal/Journalistic/11036_a_12361]
-
buze împietrite, priviri ne rătăcesc , De-am încerca măcar în Morse a ne transmite Că tu mă mai iubești iubite..., inca te iubesc! Dramatic turnul ni se înalță se dilată Asemeni unui mult prea ipotetic început, Privirea noastră, ne- ntâlnită, neîntinata Senzual tânjește, blând sedusa, catre absolut. Dar tot mai multe și ne-nțelese dialecte Își strigă neputinț-adanc sădita între noi Și parcă toți înlănțuiți în zeci de mii de secte, Încearcă înțelegerea măcar din doi în doi, E plin azi
BABILON de SILVANA ANDRADA în ediţia nr. 2002 din 24 iunie 2016 [Corola-blog/BlogPost/373714_a_375043]
-
persistă, Cum să fac să le ocolesc, Luptă și tu oarecum și insistă, De ele să mă descotorosesc. Nu va trebuie să dai lovituri teatrale, Nici să-ți pierzi în van energii, Vei găsi în gândurile mele colosale, Vaste și neîntinate reverii. Sufletul meu neîntinat cum este, Așa aș vrea să rămână mereu, Să nu mai fie element de poveste, Să fiu divin, totuși nu zeu! Eu ție să nu-ți ridic, Prea multe statui incerte, Căci nu se va alege
EPISTOLĂ de MIHAI LEONTE în ediţia nr. 1769 din 04 noiembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/384744_a_386073]
-
să le ocolesc, Luptă și tu oarecum și insistă, De ele să mă descotorosesc. Nu va trebuie să dai lovituri teatrale, Nici să-ți pierzi în van energii, Vei găsi în gândurile mele colosale, Vaste și neîntinate reverii. Sufletul meu neîntinat cum este, Așa aș vrea să rămână mereu, Să nu mai fie element de poveste, Să fiu divin, totuși nu zeu! Eu ție să nu-ți ridic, Prea multe statui incerte, Căci nu se va alege nimic, Și toate vor
EPISTOLĂ de MIHAI LEONTE în ediţia nr. 1769 din 04 noiembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/384744_a_386073]
-
psihic, deoarece mă adaptasem lipsei de piedici și de rezistențe din spațiul depresurizat, aproape imponderabil, al ecranului de calculator. Mintea mea devenise o copie a ecranului, golită de orice încordare emotivă și despuiată de orice imagine interioară. Eram curat, aseptic, neîntinat de vreun gînd, de vreo fantasmă, sau de vreo ambiție de stil. Bine-ai venit, stilou antediluvian! Din clipa aceea, m-am lecuit definitiv de ecrane și de taste, întorcîndu-mă la stilou, la scrisul de mînă și la chinul lui
Patimile condeiului by Sorin Lavric () [Corola-journal/Imaginative/13493_a_14818]
-
scării. Și ei trăgeau, și el se ținea, și ei trăgeau, și el se ținea cu amândouă mâinile, iar cu picioarele încolăcise ușa ca puiul de urangutan pe mama urangutăniță. Și a plecat, în seara aia, acasă, le fel de neîntinat cum venise. Căci, până la urmă, prietenii lui au decis că nu e cazul să devină bărbat prin viol și l-au lăsat în plata Domnului să umble prin lume virgin. Poate că așa e și azi...
Virginul și prietenii lui by Simona Tache () [Corola-blog/Other/19099_a_20424]
-
Inălțat spre Dumnezeu! Când te iubesc Și mă arunc în valuri Și sparg viața în exeperiențe personale Ca o muzică divină Ating natura stâncilor tale Puternice și protectoare Ce mă păzesc de tragicul blestem: De a parcurge infinitul Învolburată și neîntinată De nici o frumusețe Ce să mă păzească , De eternitatea unei singure priveliști, De mișcarea unei ilogice neliniști! Te iubesc Și știu că sub edificiul tău Și tragedia cât și bucuria Sunt de o priveliște monumentală Și Divinitatea este mândră Că
CÂND TE IUBESC de MARIA TEODORESCU BĂHNĂREANU în ediţia nr. 1268 din 21 iunie 2014 [Corola-blog/BlogPost/357258_a_358587]
-
Acasa > Poezie > Familie > COLIND PENTRU FIUL MEU Autor: Lilia Manole Publicat în: Ediția nr. 1459 din 29 decembrie 2014 Toate Articolele Autorului Copilul meu, cu fire ondulate, Ce ți le-a lăsat Domnul Sfânt, Și cu privirea păcii, neîntinată, Mă rogi să-ți cânt și să te cânt... Acum când gerul cade, ca un clopot, Peste pământ, din mila noastră, Vom aștepta- ale ceasului acorduri, Să vină Noul An, pe-o stea albastră. Și cântul meu matern să sune
COLIND PENTRU FIUL MEU de LILIA MANOLE în ediţia nr. 1459 din 29 decembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/384586_a_385915]
-
opune în același timp cele doua creații: cea divină și cea umană. Este competiția între perisabila, efemera creație a omului, ce se risipește treptat în pulbere și frumusețea divină a eternului - lumina. O poți observa în toate tablourile, cum pășește neîntinată de colbul timpului, licărind blând în ape, întârziind în neliniștite îngândurări de nuanță violacee, asupra absențelor, sau explodând cu bucurie copilărească în lăstarii noi ce se grăbesc să acopere amputările trecutului. Privind ciclul de tablouri intitulat de pictoriță, mai în
PENELUL LUMINII de TANIA NICOLESCU în ediţia nr. 2304 din 22 aprilie 2017 [Corola-blog/BlogPost/382890_a_384219]
-
pentru istoria noastră, nu numai literară, ci și aceea a civilizației. După plecarea din lumea aceasta, a profesorului Mihai Rădulescu, după o perioadă de ani de suferință, în ianuarie 2009, împreună cu Boris și Monica Levinger, am încercat să-i păstrăm „neîntinat” crezul: „Un popor fără istorie nu poate rezista în înfruntarea cu viitorul”. Acest crez le-a insuflat celor doi prieteni, Boris și Mihai, puterea de a răzbi în viață, măcinați de adevăruri ce se doresc uitate. Am găsit înțelegere în
IN MEMORIAM: BORIS DAVID de MARIANA GURZA în ediţia nr. 2075 din 05 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/382978_a_384307]
-
lasă clipele ostenite să adoarmă pe umerii nemuririi fără să-și ia rămas bun de la vremelnicie.... Soarele răsfrânge o amintire într-un decor mirific undeva la poalele munților care se îneacă în amurg.... O lacrimă sfințește pământul însetat de jurăminte neîntinate când soarele învață să zâmbească într-un freamăt târziu.... Nu e vreme de suspine. E vremea amurgurilor din noi Care ard pe rugul eternității.... ... Citește mai mult Amurgul dintre noi e o povestescrisă în frânturi de timppe brațele purpurii ale
ALEXANDRA MIHALACHE [Corola-blog/BlogPost/385242_a_386571]
-
strecurat o amăgire Și nemiloasă vrea să ne despartă. Dezlănțuie în larg o amintire, Doar raze de azur să mai împartă, Cerșește îndurare de la soartă, Târziul nostru lacrimă-n iubire. Se-aprinde o lumină în tăcere Când tremură un vis neîntinat, Izvorul tău de patimi și durere În palma unei nopți a înghețat, O ultimă speranță ne mai cere Dar ne-amăgim în zbor nevindecat. Citește mai mult Crezut-ai tu că timpul ne mai iartăIar truda noastră fi-va implinire
ALEXANDRA MIHALACHE [Corola-blog/BlogPost/385242_a_386571]