124 matches
-
durere / tu și eu / înfrățiți / în singura cristelniță / îmbrățișați de Cuvânt / sub singura cruce / albă / de poeme” (Semenului meu amirosind a Cer). De fapt, Maria Doina Leonte consideră întreaga planetă drept “Altarul de sub singurul cer” unde “Scriptura tace cu file neîntoarse / Fereastra nu se mai deschide spre fântână / În rama ei tresar / același cireș / și o toamnă târzie / Cine îmi va aminti viitorul?”. Întreg ciclul prezentat este remarcabil și merită toată atenția. Veronica Pavel Lerner cu ilustratorul Mădălin George Cobuz, în
O SELECŢIE DE CRISTINA ŞTEFAN, EDITURA ARTBOOK, BACĂU, 2012 (CEZARINA ADAMESCU) de CEZARINA ADAMESCU în ediţia nr. 502 din 16 mai 2012 [Corola-blog/BlogPost/358431_a_359760]
-
ieșim din cameră. - A fost noaptea cumva prea scurtă pentru voi? aruncă ea întrebarea poate mai află câte ceva despre cum și-au petrecut ei noaptea după ce s-au despărțit. - Nu, a fost la fel de lungă ca și a ta. Am dormit neîntors. - Credeam că ați mai fost la o plimbare pe faleză. Voi scriitorii, care sunteți firi romantice, alergați după inedit, după seri romantice și cum azi noapte era lună plină și cer senin... - Poate că ai dreptate, suntem un pic mai
ANA, FIICA MUNTILOR, ROMAN; CAP. XI de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1121 din 25 ianuarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/359902_a_361231]
-
Acasa > Manuscris > Amintiri > FANTASMA SOLDATULUI NEÎNTORS DE LA RĂZBOI (RĂZBOIUL ÎN AMINTIRI MOȘTENITE) Autor: Gheorghe Pârlea Publicat în: Ediția nr. 454 din 29 martie 2012 Toate Articolele Autorului Prolog Se zice că de la începutul existenței umane și până în prezent au trăit vreo 81 de miliarde de oameni
FANTASMA SOLDATULUI NEÎNTORS DE LA RĂZBOI (RĂZBOIUL ÎN AMINTIRI MOŞTENITE) de GHEORGHE PÂRLEA în ediţia nr. 454 din 29 martie 2012 [Corola-blog/BlogPost/359725_a_361054]
-
sau să-și hrănească speranța că dispărutul va apărea cândva, ca o nălucă ce avea să tulbure ulițele satului. Cu unii s-a întâmplat așa, cu unii nu. Casa lui Gheorghe Dinvale a rămas pentru totdeauna bântuită de fantasma oșteanului neîntors de la război. Dar dacă te ei după gura lumii, peste ani, din când în când, pe ulița satului în care-și avea gospodărie miroslăveșteanul de demult dispărut, un bătrân căldărar, singur și tăcut, purtând, doar ca pretext, vreun cazan sau
FANTASMA SOLDATULUI NEÎNTORS DE LA RĂZBOI (RĂZBOIUL ÎN AMINTIRI MOŞTENITE) de GHEORGHE PÂRLEA în ediţia nr. 454 din 29 martie 2012 [Corola-blog/BlogPost/359725_a_361054]
-
căldărari mai tineri, în timp ce reparau stricăciunile metalice ale localnicilor, puneau întrebări indiscrete despre familia lui Gheorghe Dinvale. Destui clienți ai acestor întreprinzători ambulanți își dădeau ghionturi ascunse pe seama faptului că unul dintre făurari era leit mezinul din sat al ostașului neîntors din război. Fiii celui dispărut, gospodari vrednici pe la casele lor, n-au putut sta cu mâinile-n sân, după toate aceste șoapte care îi ocoleau. I-au descusut pe câțiva căldărari din preajma celor care păstrau taina și, astfel, au aflat
FANTASMA SOLDATULUI NEÎNTORS DE LA RĂZBOI (RĂZBOIUL ÎN AMINTIRI MOŞTENITE) de GHEORGHE PÂRLEA în ediţia nr. 454 din 29 martie 2012 [Corola-blog/BlogPost/359725_a_361054]
-
care-și pierduse de mult graiul. Ori, poate, se prefăcea că i s-a întâmplat asta, ca, asfel, pentru fiii si nepoții lui din Miroslăvești, el să rămână mereu soldatul Gheorghe Dinvale, cel dispărut în război. Referință Bibliografică: FANTASMA SOLDATULUI NEÎNTORS DE LA RĂZBOI (RĂZBOIUL ÎN AMINTIRI MOȘTENITE) / Gheorghe Pârlea : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 454, Anul II, 29 martie 2012. Drepturi de Autor: Copyright © 2012 Gheorghe Pârlea : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală sau parțială a articolului publicat este permisă numai
FANTASMA SOLDATULUI NEÎNTORS DE LA RĂZBOI (RĂZBOIUL ÎN AMINTIRI MOŞTENITE) de GHEORGHE PÂRLEA în ediţia nr. 454 din 29 martie 2012 [Corola-blog/BlogPost/359725_a_361054]
-
poetică figurează năzuința către liniște și izolare, către veșnicie. Aici, visul ființei minime îl reprezintă somnul cartofului trăind în două lumi: „și tot așa să rămân, / să dorm mereu din cuib în pivniță/ și din pivniță în cuib/ din mulți neîntors și uitat”. Rugăciunea constituie un eveniment esențial în existența ființei minime. Colateratul apărea (în „Pantelimon 113 bis”) ca manifestându-se „în bătrâni, în bolnavi și în cei care beau”. Pivnița este un loc de rugăciune: „mă rog în pivniță” („Porcec
IOAN ES. POP: Fiinţa minimă şi implozia lirică, de Ştefan Vlăduţescu () [Corola-blog/BlogPost/339531_a_340860]
-
Pe 2 august 1876, în Deadwood, South Dakota, celebrul pistolar Wild Bill Hickok a fost împușcat în ceafă la o partidă de poker. Pe masă a rămas ultima mână jucată de Wild Bill: o carte neîntoarsă, deasupra un optar de treflă, apoi doi ași de treflă și inimă neagră și, on the top, un optar de inimă neagră. Asta s-a numit de-atunci în poker „mâna mortului”. Prin urmare, mi se pare Optarul de inimă
The Hateful Eight – Optarul de inimă neagră sau The Force Afakens () [Corola-blog/BlogPost/339015_a_340344]
-
rai și iad pentru făptură Și-i purgatoriul sufletelor moarte. Sonetul II Precum din fulgere ce-aduc lumină Și din lumină focul se revarsă, Și-a omului gândire e un har să Devină vorbă, faptă să devină. Până la foc, lumina neîntoarsă Și tunetul cu fulger va să vină Înspaimă mai întâi zarea senină Ce-abia apoi de flăcări pare arsă... Și-a omului lumină este gândul: Se-aprinde din senin și se propagă... E darul lui cel mai de preț, avându
PRIMA SERIE de ROMEO TARHON în ediţia nr. 2276 din 25 martie 2017 [Corola-blog/BlogPost/342793_a_344122]
-
se luminează, Păstorul zborului dă binețe Și tot ce oferă durează. Înfloritul Duh rodește Mult așteptata mântuire. Înțelepciunea pășește Spre eterna-i dăruire. FERESTRE DIVINE Sinele, zilele trec șuvoi prin Rănile zborului, speranță. Îmbrăcați cu haina viselor Pășim pe drumuri neîntoarse. Cătușe sunt patimile ascunse, Cicatrici pe chipul anotimpurilor. Nesmerit, chipul rodește Spinii ce-nțeapă sângele. Albastrul din inimă nu-l schimba, În negrul rătăcitor de ecouri Roua stelară din culorile toamnei, Să curețe candela vie. De la fereastra divină a luminii
DINCOLO DE COLINELE ALBASTRE (POEME ALESE) de IONEL MARIN în ediţia nr. 899 din 17 iunie 2013 [Corola-blog/BlogPost/343693_a_345022]
-
întunericul se lăsa repede afară, așa că, ce au reușit să mai facă în seara aceea a fost ca bunica să încropească ceva de mâncare, să-i spele micuțului Ionuț piciorușele obosite și să-l gătească de culcare. Așa dormi el neîntors, până dimineață, prima sa noapte la munte. Referință Bibliografică: Prima zi la munte / Viorel Darie : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 2179, Anul VI, 18 decembrie 2016. Drepturi de Autor: Copyright © 2016 Viorel Darie : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală sau
PRIMA ZI LA MUNTE de VIOREL DARIE în ediţia nr. 2179 din 18 decembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/379959_a_381288]
-
vie și vinul gata de sorbit, Vor chefui de fericire, de parcă nimeni nu a plecat. Poate o să fiu plecat când mă vei chema acolo, Dar nu uita să treci și pe la mine, dacă iți face bine. Așa sunt liniștit în neîntoarsa mea călătorie. Voi duce dorul frunzelor din parc, și vântul când adie, Și câte am trăit noi doi, plângând, râzând se știe. Poate voi duce dorul anotimpurilor noastre pline, ... Citește mai mult Poate o să fiu plecat când mă vei chema
NICOLAE NISTOR [Corola-blog/BlogPost/381712_a_383041]
-
vie și vinul gata de sorbit,Vor chefui de fericire, de parcă nimeni nu a plecat.Poate o să fiu plecat când mă vei chema acolo,Dar nu uita să treci și pe la mine, dacă iți face bine.Așa sunt liniștit în neîntoarsa mea călătorie.Voi duce dorul frunzelor din parc, și vântul când adie,Și câte am trăit noi doi, plângând, râzând se știe.Poate voi duce dorul anotimpurilor noastre pline,... XXX. SINGURĂTATEA ÎN DOI, de Nicolae Nistor , publicat în Ediția nr.
NICOLAE NISTOR [Corola-blog/BlogPost/381712_a_383041]
-
Visul se răsfiră pe puntea spre adâncul norului răzleț ce-mi poartă numele și pașii către liniștea deplină... Călătoresc în lumea mea de aștri, la braț cu inima, într-o iluzie a sorții... Doar umbra mă mai însoțește pe calea neîntoarsă... Viv Referință Bibliografică: Calea... din vis... / Viviana Milivoievici : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1897, Anul VI, 11 martie 2016. Drepturi de Autor: Copyright © 2016 Viviana Milivoievici : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală sau parțială a articolului publicat este permisă numai
CALEA... DIN VIS... de VIVIANA MILIVOIEVICI în ediţia nr. 1897 din 11 martie 2016 [Corola-blog/BlogPost/380462_a_381791]
-
chiar dacă face efortul continuu de a-l respinge. Neîmblânzita condiție, condiția tragică a omului, în general, a poetului, în particular, îi provoacă permanent limitele, adevărul vieții se sustrage uneori cuvântului când inspirația i se refuză: „...stă acum ca un ceas neîntors/ și așteaptă Pasărea Vorbitoare/ să-i ciugulească din urma pașilor/ neinventatele cuvinte”. Poetul nu are de înfruntat, înțelegem, atât realitatea, lumea cu poveștile ei, cât virtualitățile cuvântului - „neinventatele cuvinte”, pe care doar creația le poate însufleți. Pentru Ion Iancu Vale
SINGURĂTĂŢI ŞI REGĂSIRI de ANA DOBRE în ediţia nr. 2029 din 21 iulie 2016 [Corola-blog/BlogPost/374405_a_375734]
-
de aceea ne prăbușim în gol. Trebui să știm că ceea ce poate fi nevăzut, putem duce covoadă pe viață pusă în spatele nostru, fără știința noastră. Fiecare în urcușul spre coborâșul vieții noastre, trebuie să ne scuturăm de înalțimea unui zid neîntors de viață. Meștere Manole! Dezgroapă ființa din noi, îngroapă Miorița și ferește-i pe cei născuți de știința ei, ca să nu ne dispară neamul. Lumina vieții răsucită în jurul lumii prin fiecare, al nostru eu, din imensa depărtarea linie dreapta între
OPREŞTE-TE DIN DRUMUL NOPŢII! de VIOREL MUHA în ediţia nr. 407 din 11 februarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/346745_a_348074]
-
o vreme și trebuie să avem așteptare, răbdare și să nu ne urcăm văzuți sau nevăzuți pe viața nimănui. Colțul trezirii nu are rontunjimi, pentru a ne putea ascunde. Începutul este puritatea renașterii și învățătură de minte. Nu există ziduri neîntorse sau întoarse, cu văi care urcă și munți care coboară, adâncituri sau înălțimi nemeritate date de pântecul existenței, fără ca lumina să nu-l vestească în bine sau în rău. Mama este Eva și Adam tatăl. Ei doi prin fiecare din
OPREŞTE-TE DIN DRUMUL NOPŢII! de VIOREL MUHA în ediţia nr. 407 din 11 februarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/346745_a_348074]
-
cameră. - A fost noaptea cumva prea scurtă pentru voi? aruncă ea o întrebare așa poate mai află câte ceva despre cum și-au petrecut ei noaptea după ce s-au despărțit. - Nu, a fost la fel de lungă ca și a ta. Am dormit neîntors. - Credeam că ați mai fost la o plimbare pe faleză. Voi scriitori care sunteți firi romantice, alergați după inedit, după seri romantice și cum azi noapte era lună plină și cer senin.......... - Poate că ai dreptate, suntem un pic mai
SARUTUL SARAT de STAN VIRGIL în ediţia nr. 221 din 09 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/348243_a_349572]
-
convingere. Îi era foame. Știa că bunica va veni de undeva să-i pună lăptic în străchinuța din tindă. Trezirea asta înainte de vreme a pisoiului avu ca rezultat trezirea lui Ionuț, care, liniștit cu greu în urma furtunii de-aseară, dormise neîntors până dimineața și nici acum nu s-ar fi sculat, dacă nu l-ar fi trezit Motocel cu mieunatul lui. Bunica, intrând în odaie, văzu că cei doi sunt sleiți de foame și se grăbi să le pună ceva de
LA SCĂLDAT de VIOREL DARIE în ediţia nr. 2343 din 31 mai 2017 [Corola-blog/BlogPost/376801_a_378130]
-
curg lacrimi grele / Și dorul plânge-n veac de veac / Să fie masa-mbelșugată, / Și să tot am averea toată, / Eu fără tine sunt sărac. De dorul tău plâng vremea aceea / Pe când eram doar un pruncuț / În vremea dusă și neîntoarsă / Și cântecul din legănuț. De dorul tău mă-ntrec cu gândul, / Străbat cărări pe aripi de dor, / Și nu găsesc un colț în lume / Frumos așa ca tine-anume / Un plai de rai răscolitor. - Detroit, 12 august 2004. (Poezie publicată și
de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 1422 din 22 noiembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/372045_a_373374]
-
Tatiana Stepa, n-a semănat cărbune prin viața ce i s-a dat cu stropul, ca stoarsă din piatră, a semănat floare! Pe care a secerat-o gerul soartei fără noroc! Tatiana Stepa!... Ce nume înclinat către destin! Un destin neîntors de nimic, nici de plâns, nici de rugă, nici de luptă, destinul stepei, biserică fără candelă a pustiului, croită să frângă speranța și să usuce viața pe rug! Un destin cu viața ca povară și moartea ca nedreptate! Nimănui, niciodată
TATIANA STEPA. N-A SEMĂNAT ÎN VIAŢĂ CĂRBUNE, A SEMĂNAT FLOARE de AUREL V. ZGHERAN în ediţia nr. 1703 din 30 august 2015 [Corola-blog/BlogPost/372223_a_373552]
-
Acasa > Literatura > Beletristica > DORUL MEU NU ARE MILĂ Autor: Angela Mihai Publicat în: Ediția nr. 2014 din 06 iulie 2016 Toate Articolele Autorului DORUL MEU NU ARE MILĂ Ce cauți,dorule nebun, numai prin crâng Când noaptea rece doarme neîntoarsă? De ce prin al ei toi mă alergi să plâng? De ce-mi faci viața atât de furtunoasă? De ce-n pustiu mă umbli, să n-am stare? De ce în clocote mă cazi și mă suspini? De ce am bătucit cutreierând a ta
DORUL MEU NU ARE MILĂ de ANGELA MIHAI în ediţia nr. 2014 din 06 iulie 2016 [Corola-blog/BlogPost/375709_a_377038]
-
și pe roți dințate/ auzi cum opintește cineva/și nu e timp, o, nu e timp/ pentru adaosuri ori pentru schimb./ Apoi prin cețuri înspre partea mării/doar fâlfâirea pruncilor stelari/în nesfârșit de așternuturi albe./ Asemenea doar alb în neîntors/sau în întoarcerea deplină/și/ca între două semne urma mea”(Zăpezile). Pentru B., „sentimentul de comuniune cu cosmicul” (Eugen Simion) este, simultan, unul al neliniștii ontologice. Poetul are timpuriu viziunea declinului universal, a căderii inevitabile, a trecerii: „Ne-apasă
BADESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285538_a_286867]
-
cap, în semn de salut, el făcu la fel. Se uită apoi înțelegător la cei care stăteau întinși pe plăcile puse pe băncile date la peretele opus ferestrelor. Erau cel puțin opt. Stăteau în diverse poziții, toate incomode, și dormeau neîntors. Zâmbi. Afară, printre fulgii care cădeau necontenit, se zăreau mici movile pe stradă și pe trotuare, iar cele mai multe erau în preajma corturilor Gardienilor. Oamenii prinși pe afară de îngheț muriseră aproape instantaneu. N-avuseseră timp să se adăpostească. Majoritatea erau Gardieni pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1464_a_2762]
-
nu pot să gândesc. În perioadele cele mai rele nu pot să țin nimic în mâini și mă cufund în scaun. Asta mi se întâmplă cam o dată, de două ori pe săptămână. În sfârșit, de curând am început să dorm neîntoarsă. Înainte aveam adesea coșmaruri. Oamenii din jurul meu vomitau, leșinau și strigau: «Ajutor!» Cam asta visam. Retrăiam atacul. Nu aveam mereu același vis, dar toate erau cam la fel. Îmi era foarte teamă. Pentru că imediat după atac aveam mintea încețoșată și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2279_a_3604]