180 matches
-
cu fața spre toate spațiile ideologice și politico militare, prin menținerea bunelor relații cu toate blocurile de interese: tabăra occidentală (de unde primește și astăzi dividende materiale considerabile ca răsplată pentru atitudinea binevoitoare), fosta lume prosovietică, lumea a treia, mișcarea de nealiniere, R.P. Chineză și noii dragoni economici din zona Asia-Pacific. De asemenea, Iordania este unul dintre puținele state arabe care nu a întrerupt relațiile politico-diplomatice bilaterale cu Irakul guvernat de Saddam Hussein și nu a participat la campaniile antiirakiene din 1991
Lumea arabă - un spațiu geopolitic intermediar by Cezar Teclean () [Corola-publishinghouse/Science/1590_a_3052]
-
el-Ghadaffi la 1.09.1969 a abolit monarhia, a instaurat un regim autoritar cu ambiții militante panarabe, iar în planul raporturilor externe bilaterale a redimensionat orientarea fluxurilor relaționale cu precădere către statele blocului estic, lumii a treia și mișcării de nealiniere. Pe coordonatele contextului politic menționat, dinamica relațiilor bilaterale a cunoscut un curs ascendent moderat, pe traiectoria căruia Jamahiria Libiană a stabilit legături diplomatice cu 25% din statele lumii în 1960, cu jumătate dintre ele în 1985 și cu 68,4
Lumea arabă - un spațiu geopolitic intermediar by Cezar Teclean () [Corola-publishinghouse/Science/1590_a_3052]
-
Staline, Israël et les Juifs (Stalin, Israelul și evreii [PUF, 2001]) și a numeroase articole consacrate politicii externe a URSS și a Rusiei contemporane. Momente cruciale: 1945-1949: Sistemul comunist mondial • Afganistan; Coexistență pașnică; Războiul Rece; Ho și Min; Mișcarea de nealiniere; Orientul Mijlociu; Politică externă; Vietnam; Iafta. JACQUES RUPNIK, istoric și politolog, specialist în problemele Europei de Răsărit, profesor la Institutul de Studii Politice din Paris, el este unul dintre directorii revistei trimestriale Transeuropîennes. între 1990 și 1992, a fost consilier al
[Corola-publishinghouse/Science/1933_a_3258]
-
cele patru axe ale propagandei* comuniste. în acest cadru, sovieticii încearcă să „comunizeze” unele mișcări naționaliste - în Etiopia, Nicaragua, Congo, Camerun -, dar caută mai ales să mobilizeze lumea a treia contra imperialismului, îndeosebi american, prin intermediul unor structuri ca mișcarea de nealiniere*. Ei se întorc puțin câte puțin la concepția inițială potrivit căreia proletariatul din țările industrializate constituie motorul revoluției, admițând că țărănimea din țările mai puțin dezvoltate reprezintă o forță revoluționară de primă importanță; ei se apropie astfel de tezele lui
[Corola-publishinghouse/Science/1933_a_3258]
-
Vietnamul* de Nord este încoronată cu o primă victorie asupra Franței în 1954. începând din 1955, Hrușciov* lansează o ofensivă a farmecului în direcția Asiei. Sprijinindu-se pe imensul prestigiu al Chinei comuniste, el își exprimă simpatia pentru mișcarea de nealiniere* care-și ține prima sa conferință la Bandung, întreprinde un turneu în țări din Asia cărora le propune ajutor economic și militar, și evocă, în februarie 1956, „noua fază a istoriei lumii, prevestită de Lenin, în cursul căreia popoarele din
[Corola-publishinghouse/Science/1933_a_3258]
-
este obligat să accepte subordonarea față de patronul sovietic a „revoluției sale subvenționate”, servind de atunci ca instrument militar util în instaurarea unor regimuri procomuniste în Africa* (Angola, Etiopia). Ceea ce nu-l împiedică să acceadă, în 1979, la președinția mișcării de nealiniere*. Pe plan instituțional, sovietizarea* se încheie în 1975, odată cu primul congres al PC cubanez și cu Constituția din 1976. PCC servește drept curea de transmisie a puterii cezariene exercitate de Castro. într-o economie* colectivizată, corupția rămâne singurul element de
[Corola-publishinghouse/Science/1933_a_3258]
-
continuă să le susțină în lupta împotriva mișcărilor naționaliste și anticoloniale. Noile state din lumea a treia profită de aceste contradicții, ca și de competiția americano-sovietică, cerând mereu mai mult Washingtonului și Moscovei, dar proclamându-și apartenența la mișcarea de nealiniere*. în acest joc, marile puteri sunt uneori perdante: investiții considerabile se volatilizează fără măcar a lăsa speranța vreunei recuperări ca urmare a unei schimbări de strategie din partea aliatului local. Războiul Rece se nuclearizează: încă din anii 1950, chestiunea nucleară devine
[Corola-publishinghouse/Science/1933_a_3258]
-
a regimurilor de democrație populară*, în 1989, și apoi a URSS, în 1991, duce la dizolvarea MCI. Astăzi, PC continuă să întrețină relații bilaterale și se regrupează la nivel regional; în Europa, ele colaborează în cadrul Partidului Stângii Europene. MIȘCAREA DE NEALINIERE Mișcarea de nealiniere (MNA) a luat ființă în Asia* la inițiativa a doi lideri necomuniști: primul ministru indian Jawaharlal Nehru și președintele indonezian Ahmed Sukarno. Nehru a fost primul care a întrebuințat termenul „nealiniere”, în 1953, pentru a califica politica
[Corola-publishinghouse/Science/1933_a_3258]
-
democrație populară*, în 1989, și apoi a URSS, în 1991, duce la dizolvarea MCI. Astăzi, PC continuă să întrețină relații bilaterale și se regrupează la nivel regional; în Europa, ele colaborează în cadrul Partidului Stângii Europene. MIȘCAREA DE NEALINIERE Mișcarea de nealiniere (MNA) a luat ființă în Asia* la inițiativa a doi lideri necomuniști: primul ministru indian Jawaharlal Nehru și președintele indonezian Ahmed Sukarno. Nehru a fost primul care a întrebuințat termenul „nealiniere”, în 1953, pentru a califica politica externă indiană și
[Corola-publishinghouse/Science/1933_a_3258]
-
în cadrul Partidului Stângii Europene. MIȘCAREA DE NEALINIERE Mișcarea de nealiniere (MNA) a luat ființă în Asia* la inițiativa a doi lideri necomuniști: primul ministru indian Jawaharlal Nehru și președintele indonezian Ahmed Sukarno. Nehru a fost primul care a întrebuințat termenul „nealiniere”, în 1953, pentru a califica politica externă indiană și a stigmatiza alinierea Pakistanului la politica SUA. Sukarno oferă o tribună acestei idei organizând, în aprilie 1955, conferința de la Bandung. 29 de țări din Asia și Africa* - Israel și URSS* nefiind
[Corola-publishinghouse/Science/1933_a_3258]
-
și URSS* nefiind printre invitați - dezbat aici teme ținând de anticolonialism și antiimperialism*. Considerată ca punct de plecare pentru emergența Sudula - lumea a treia - pe scena internațională, conferința își propune să depășească clivajul Est-Vest adâncit de Războiul Rece*. Totuși, ambiguitatea nealinierii apare aproape imediat, căci premierul chinez, Zhou Enlai figurează printre liderii mișcării, deși țara pe care o reprezintă, China, este indiscutabil aliniată pe pozițiile Moscovei. O primă întâlnire între Tito*, Nasser și Nehru are loc în iulie 1956, în insula
[Corola-publishinghouse/Science/1933_a_3258]
-
criterii de aderare: susținerea mișcărilor de eliberae națională, refuzul alianțelor militare colective, refuzul alințelor cu marile puteri, principiul coexistenței statelor cu sisteme sociale și politice diferite și neacceptarea instalării de baze militare în relație cu conflictul dintre marile puteri. Retorica nealinierii se bucură, în epocă, de un indiscutabil succes. MNA dispun de o forță potențială importantă: în Adunarea Generală a ONU, ea cumulează majoritatea voturilor. Ar putea încarna Sudul în confruntare cu Nordul (inclusiv URSS), numai că este rapid minată de
[Corola-publishinghouse/Science/1933_a_3258]
-
înfrângerea suferită de Nasser în războiul israeliano-arab din 1967 slăbesc mișcarea. Ponderea crescândă a Cubei*, sprijinul militar sovietic acordat lui Nasser, apropierea dintre India și URSS în anii 1970 și discursurile din ce în ce mai marcate de amprenta sovietică divizează MNA, iar conceptul nealinierii își pierde credibilitatea. Semn emblematic al acestei evoluții, conferința se reunește la Havana în 1979 în perioada imediat următoare invadării Afganistanului* de către URSS, fapt care divizează profund MNA. Tito, în vârstă de 87 de ani pe atunci, vine să apere
[Corola-publishinghouse/Science/1933_a_3258]
-
emblematic al acestei evoluții, conferința se reunește la Havana în 1979 în perioada imediat următoare invadării Afganistanului* de către URSS, fapt care divizează profund MNA. Tito, în vârstă de 87 de ani pe atunci, vine să apere contra lui Castro* o nealiniere fără legături cu Kremlinul. De fapt, nealinierea a fost în mare parte un instrument pe care unele țări din Sud l-au utilizat pentru a obține susținerea uneia sau alteia dintre marile puteri în uriașul joc al Războiului Rece. MNA
[Corola-publishinghouse/Science/1933_a_3258]
-
la Havana în 1979 în perioada imediat următoare invadării Afganistanului* de către URSS, fapt care divizează profund MNA. Tito, în vârstă de 87 de ani pe atunci, vine să apere contra lui Castro* o nealiniere fără legături cu Kremlinul. De fapt, nealinierea a fost în mare parte un instrument pe care unele țări din Sud l-au utilizat pentru a obține susținerea uneia sau alteia dintre marile puteri în uriașul joc al Războiului Rece. MNA a supraviețuit căderii Zidului Berlinului* având ca
[Corola-publishinghouse/Science/1933_a_3258]
-
în 1989. De atunci, situația politică pare blocată, iar puterea centrală se străduiește să-și perfecționeze controlul printr-o intensă colonizare economică și prin inaugurarea, în 2006, a unei căi ferate care leagă Lhasa de Beijing. TIERMONDISM -> Antiimperialism, Mișcarea de nealiniere IOSIP BROZ, ZIS TITO Pe adevăratul său nume Iosip Broz, mareșalul Tito a fost una dintre figurile comunismului din secolul XX. Născut în 1892, într-o familie de țărani din Croația, pe atunci parte a Imperiului Austro-Ungar, urmează studii primare
[Corola-publishinghouse/Science/1933_a_3258]
-
Tito, care cunoaște bine metodele staliniste, reacționează însă viguros. El arestează și deportează pe Insula Goli Otok zeci de mii de comuniști prosovietici, lipsind URSS de orice mijloc de intervenție internă. Pe plan internațional, Tito va adera la Mișcarea de nealiniere*, pentru a se sustrage atât hegemoniei sovietice, cât și celei americane. Stalin reacționează violent, lansând în întreaga lume comunistă o campanie anti-titoistă. Pentru a-i teroriza pe ceilalți lideri ai democrațiilor populare, el pune KGB să organizeze procese* trucate în
[Corola-publishinghouse/Science/1933_a_3258]
-
stângii revoluționare) MGB Mișcarea Creștină pentru Eliberare mișcarea comunistă internațională Mișcarea contra Rasismului, Antisemitismului și pentru Pace Mișcarea contra Rasismului și pentru Prietenia între Popoare (vezi MRAP) Mișcarea Stângii Revoluționare Mișcarea pentru Pace Mișcarea Soțiilor Mișcarea Forțelor Armate Mișcarea de Nealiniere (MNA) Mișcarea de la 22 martie Mișcarea de la 26 iulie Mișcarea Marxistă de la 19 aprilie Mișcarea Populară pentru Eliberarea Angolei Mișcarea Revoluționară Tupac Amaru Movimiento al Socialismo Orientul Mijlociu MPLA MRAP Zidul Berlinului N Nagorno-Karabah naționalism/internaționalism naxaliști Nazino neocomunism NEP Nieuwe
[Corola-publishinghouse/Science/1933_a_3258]
-
de piață care s-au impus, cu timpul, și economiile de comandă, evidențiind nevoia reformei economice și politice în țările estice, ceea ce s-a soldat cu evenimentele revoluționare din 1989-1990, care, în final, au pus capăt "Războiului Rece". Mișcarea de Nealiniere s-a creat în 1955; grupul celor 77 s-a constituit în 1964 (inițiatorul creării Noii Ordini Economice Internaționale); și acestea au fost, o perioadă, centre de putere și factori de echilibru în raporturile de forță pe plan internațional. Între
[Corola-publishinghouse/Science/1455_a_2753]
-
viața diplomatică și situația pe plan mondial marcau unele din cele mai semnificative moment ale perioadei post "Războiului Rece", documentele menționate mai sus creând o bază fundamentală pentru o nouă abordare a problemelor mondiale; au contribuit la aceasta Mișcarea de Nealiniere, Grupul celor 77, Națiunile Unite care beneficiau de un număr mare de noi state membre, mai ales din Lumea a treia. În climatul destinderii, creat cu dificultate, prin eforturi de lungă durată, considerabile, practic de ambele părți prezente pe cele
[Corola-publishinghouse/Science/1455_a_2753]
-
repartizat. Referindu-se la problemele principale ale acestui spațiu, cărora trebuia să li se acorde atenție prioritară, domnia sa a menționat: a) Disputa sovieto-chineză, care lua amploare; b) Continuarea războiului din Vietnam, cu urmări imprevizibile; c) Afirmarea puternică a mișcării de nealiniere, cu adânci rădăcini în această parte a lumii. În timpul activității la această direcție, a avut loc vizita în România a premierului R.P.Chineze, Zhou Enlai, la a cărei pregătire și desfășurare am participat nemijlocit, împreună cu colegul Romulus Budura, referentul de
[Corola-publishinghouse/Science/1455_a_2753]
-
că în Coreea ar putea avea loc o evoluție, pe etape: (1) o relaxare a confruntării militare și a tensiunii; (2) o retragere a trupelor Statelor Unite din Coreea de Sud; (3) o neutralizare a Coreei de Sud sau o altă formulă care să asigure nealinierea ei; (4) instalarea în Coreea de Sud a unui guvern care să vină în întâmpinarea dorințelor populației; (5) stabilirea unor comunicații și legături economice între Nordul și Sudul Coreei; (6) luarea în considerare a unificării țării prin crearea unei uniuni vamale, a
[Corola-publishinghouse/Science/1455_a_2753]
-
ceea ce i-a permis să stabilească și să dezvolte relații bune cu lumea arabă, dar și cu Israelul, cu țările capitaliste dezvoltate, dar și cu cele în curs de dezvoltare, cu statele membre ale "Grupului 77" și ale mișcării de nealiniere, cucerind o reputație bine meritată pe plan extern. Dacă în 1945 țara noastră întreținea relații diplomatice doar cu 14 state, având numai șase misiuni în străinătate, în 1947 cu 25 de state, în 1969 a ajuns la 93 de state
[Corola-publishinghouse/Science/1455_a_2753]
-
s-ar fi produs ruperea lor, pregătirilor pentru pace și nu perpetuării conflictului, cum se preconizase la Moscova. România a rămas un canal de comunicare diplomatică între arabi și Israel, la care au fost atrase și țările din mișcarea de nealiniere, ale "Grupului celor 77", statele în curs de dezvoltare și chiar ale unor țări capitaliste dezvoltate, care au susținut inițiativele românești și activitatea diplomatică, desfășurată de București, în direcția apropierii punctelor de vedere ale unor lideri arabi și israelieni, cu
[Corola-publishinghouse/Science/1455_a_2753]
-
șapte ale secolului trecut, un stat activ în politica externă, un catalizator în procesul de pace din zona Orientului Mijlociu. Contactele președintelui român și ale ministrului de externe cu șefi de state și cu lideri politici ai lumii occidentale, de nealiniere, precum și cu alte personalități politice și culturale din lumea arabă și din Israel se intensificaseră, având un efect pozitiv, influențând, totodată, factori politici din Orientul Mijlociu, ceea ce a contribuit la crearea unui mediu favorabil acceptării noului curent. După conflictul armat din
[Corola-publishinghouse/Science/1455_a_2753]