3,535 matches
-
plâng de adorații de lacrimi, Cu mâna pe tăișul sării. Unde e locul zămislirii pe care divinitatea Mi l-a promis în flăcări Și prin care am învățat cenușa Ce nu e altceva decît inima Arzând prin ea însăși dăruită Neantului și forțelor? Stau înaintea zidului deschis de înger Pentru a ieși din temnița creată de oameni Și am pe spinare povara cărnii ce iubește Cu o iubire ajunsă la cer Mai înaltă decât cerul. Aș iubi așa până când s-ar
Poezie by Miron Kiropol () [Corola-journal/Imaginative/7753_a_9078]
-
lui Adam Puslojio sunt tot atâtea arene agonistice unde se confruntă binele cu răul, mitologia cu desacralizarea, tradiția cu avangarda, fiorul existențial și scrutarea de sine cu ludicul expresionist și gratuitatea artelor, metafora suprarealistă cu dialogul cu Absolutul: "Schimbarea în neant/ începe lejer și aproape/ invizibil. Evantaiul larg/ al mișcărilor este/ toată averea mea, piramida,// țipătul, Câmpia lui Martie,/ de unde începe schimbarea?// În această casă natală nu mai cunosc pe nimeni". Amant al visului, al tainei, al tristei nebunii a regelui
De la Adam citire by Geo Vasile () [Corola-journal/Imaginative/8070_a_9395]
-
zic? E profund, sigur că e profund... Ce-am scris până acum mi se pare cam delirant și fără haz. Dacă nu șterg e pentru că am tot timpul s-o fac. E de-ajuns un clic și totul dispare în neant. Așa că am prins curaj gândindu-mă la această posibilitate. Nici nu trebuie să șterg chiar totul... Ar trebui să poată și cititorul să șteargă ce nu-i place. Să-și aleagă. Să-și alcătuiască din frazele și cuvintele scriitorului cartea
Camionul bulgar by Dumitru Țepeneag () [Corola-journal/Imaginative/7549_a_8874]
-
indignat de ipocrizia unui preot. Pe urmă se atacă analizând discursul unui politician de cauciuc. Rând pe rând, scoate din pânzele cenușii ale istoriei bărbații care păzesc cu sabia în mână privilegiile bărbaților. Și cu fiecare față bărboasă apărută din neant se simte mai aproape de femeia ghemuită pe podele. Știi, o femeie al cărei păr iese în benzi elastice pe sub boneta, pe sub voalul, pe sub băsmăluța ori eșarfa, nu se poate hotărî pe sub ce, viclean, rugător, ca un șarpe cu zece capete
Examen la istorie by Doina Ruști () [Corola-journal/Imaginative/8241_a_9566]
-
scripte și din memorie ca și cum nu ar fi și niște repere de cultură. Ce să mai vorbim despre distrugerile fizice? Mai există Calea Văcărești? Doar pe coperta cărții lui I. Peltz. Numele a dispărut cu stradă cu tot, trimisă în neant de buldozerele lui Ceaușescu. Fizic, Parcul Ioanid mai există, dar numele, doar pe coperta cărții lui Horasangian. Ce vine la rând? Poate Grădina Icoanei, poate Cișmigiul. Își pierde Bucureștiul identitatea culturală? Ei și! Au schimbat comuniștii numele vechi, de ce să
Mai există Parcul Ioanid? by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/13142_a_14467]
-
Și totuși n-am văzut pînă acum niciunde vreun carton perfect albit, purtînd legenda - scrisă sau verbală: „Această poză mi-a reprezentat un străbunic”. Mai înainte de a dispărea total, figurile umane, siluetele omenești ajung reduse la esență. Drumul fotografiei spre neant duce de la particular la general. Ca și memoria noastră. Ne amintim - ca specie, acum - numele, faptele unui personaj ce ține de o istorie oarecare, apoi, treptat, cu minime excepții, el devine: „un unchi al tatei” sau „un prinț loren” sau
Portretele trăiesc by Mariana Neț () [Corola-journal/Journalistic/13174_a_14499]
-
Mugur, o construcție răvășitoare pe trei nivele - regie, scenografie, actorie - care se augmentează și se evidențiază reciproc, pe fiecare palier, ca o demonstrație supradimensionată a degradării, a decrepitudinii umane, a relațiilor umane în prezența sau în absența personajelor, “pe buza neantului”, cum spune Ionesco, un spectacol ce aducea atmosfera Apocalipsei pe scenă și printre spectatori. Scaune care apăreau de peste tot, din pereți, zdrobindu-i, din tavan, Magda Stief-Bătrîna, legată la ochi, prizonieră a zecilor de fire care o trag și o
Nu-mi plac cartofii cu slănină by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/13244_a_14569]
-
acum, la doi pași de biserica istorică unde peste piatra tombală doarme culcat Descartes cu spada întinsă pe piept și cu o cărticică ținută la distanță în mâna stângă, ca un miop, nevăzând bine, filosoful la modă cu Ființa și Neantul să aducă un asemenea afront Continentului în care mai zac, pulbere, Socrate, Platon, Aristotel!... Să dea el mâna cu asiaticul analfabetei revoluții culturale, agresivă, crudă, sângeroasă, la nici o aruncătură de băț de locul unde odihnește cel mai mare gânditor al
Filosoful cu blana portocalie by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/13240_a_14565]
-
că noi dezinformări se stivuiesc peste cele vechi - vezi recentele declarații ale președintelui Voronin privitoare la o cerere a lui Ceaușescu de a i se îngădui să aterizeze la Bolgrad, refuzată de Gorbaciov și Iliescu - produc spaima încremenirii timpului, preludând neantul! În preajma unor alegeri în care opoziția democratică va pierde la scor, Monica Lovinescu are viziunea unei populații care nu găsește în sine puterea de a fi un popor. Nu este singura dezamăgire, o dată ce consemnează: „Așadar, din decembrie încoace n-am
Privind înapoi cu folos by Barbu Cioculescu () [Corola-journal/Journalistic/13254_a_14579]
-
că nu-i vorba de o simplă nimereală. Ele însă continuă să izbească sticla cu ciocul. Și fiindcă ne aflăm într-o cafenea în care s-a filosofat atât, mă gândesc, fără să spun, că Ființa, într-adevăr, poate fi Neantul. Ființa sau lucrul, depinde. Orice firimitură ontologică... Alături, două fete vesele discută între ele într-o limbă străină. Dody e de părere că vorbesc, precis, grecește... Una din ele se ridică, strânge un pumn de firimituri, iese afară pe ușa
La doi magoți by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/13363_a_14688]
-
decât „cursul scurt” al lui Stalin: și anume, că nu poți miza la nesfârșit pe baftă și concursuri de împrejurări. Dacă nu reprezinți nimic, fii sigur că în scurtă vreme vei fi retrimis acolo unde ți-e locul. Adică în neant. Războiul nemilos al pesedeilor contra României a marcat puncte importante în această direcție. Nu e nevoie să vină străinătatea pentru a ne spune unde ne plasăm, pentru că am învățat să ne așezăm cuminți la coada listei — dacă nu chiar mult
România: andrisant necunoscut by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/13393_a_14718]
-
doar reformarea sistemului. Din momentul instaurării noii puteri s-a mers preponderent spre a doua variantă. Ne amintim încă de primele apariții televizate ale noilor conducători, cînd Ion Iliescu deplîngea întinarea valorilor comunismului de către Nicolae Ceaușescu, același lider apărut din neant se grăbea să-l sune pe Mihail Gorbaciov pentru a-l informa "cine suntem și ce dorim", iar Nicolae Militaru propunea definirea FSN drept "organ de partid și de stat" (fapt ce a atras o replică devenită celebră a lui
Revoluție și/sau conspirație? by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/12062_a_13387]
-
a corija în plan lumesc o biografie pe fondul unui destin incorigibil. Mai aproape decît de genitorul său, avem impresia că se află Barbu de E. Lovinescu, cel vizitat de angoasele zădărniciei, avînd pururi pe limbă gustul de cenușă al Neantului. Să spunem lucrurile pe nume. în pofida eleganței sale elocutorii, a mondenității dezabuzate ce-o pune în scenă, a piruetelor galice pe care le alcătuiesc vorbele de duh urmărite cu o fină pedanterie, Barbu Cioculescu avansează cu pași moi pe tărîmul
Barbu Cioculescu par lui meme by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/12046_a_13371]
-
dânșii au sentimentul plinătății dreptății ce li se face în adâncile canioane ale provizoratului de lungă durată ca ecou sau plăsmuire extracotidiană ne putem trăi mutual preocupările înnebunindu-ne conștiințele și poate neliniștea inconștientului încăpățânându-ne a crede că nu neantul ne e părinte încât și vidului îi pasă de semnificația ciorchinilor e lacrimi de pe obrajii eternului copil neogoit care ne întruchipează pe rând ori concomitent de-a valma - ca om sau lume servindu-se de filosofie și de înțelepciune precum
Poezie by Leo Butnaru () [Corola-journal/Journalistic/12102_a_13427]
-
a fost opera unui nebun. În afară de textele doctrinare sau propagandistice folosite anterior de partidele de extremă dreaptă și de cele referitoare la nefasta vecinătate cu URSS, a căror interzicere avea o logică în circumstanțele istorice de după război, sunt aruncate în neant scrieri privind identitatea națională a românilor, scrieri ale autorilor români care s-au expatriat după instaurarea comunismului, hărți și atlase cu frontierele de după 1918, abecedare și almanahuri, cărți cu caracter religios, lucrări științifice derivând din alte concepții asupra lumii decât
Din "realizările" regimului comunist - Cărți interzise by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/12187_a_13512]
-
apare înfățișat prin asemenea mijloace sarcastice, caricaturale, e în fapt asimilat unei demonii. Un satanism poate de sorginte macedonskiană informează această viziune în răspăr cu creștinismul instituțional, ducînd, așa cum arăta I. Negoițescu, la "o mistică neagră", la "o împărtășire cu neantul", adică la bizara expresie a unui "ateu religios". Trecut prin școala expresionismului german, Blaga e un fervent al valorilor vitale, zugrăvind figura Anticristului și deplorînd iremediabila desacralizare a lumii, "tristețea metafizică", vădindu-se mai apropiat de gnostici decît de părinții
Un poet religios by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/12622_a_13947]
-
rândul său un destin, nu-i vor îngădui să evadeze. Cu rezerva speranței, acel poate mâine surplusează, iar aici gândul ne duce la replica finală a Scarlett-ei O"Hara, din Pe aripile vântului. O fragilă sfidare, o vitează sfidare la adresa neantului. Prin calitatea persuasiunii, lectorul se include acelui poate mâine, replică la cenușiul vieții, la dezastruosul astăzi, participă la tentativa de autorecuperare a unui eu din care cotidianul smulge bucăți. Petrecându-se pe alte meridiane, acțiunea romanului se axează, totuși, pe
Singurătate în companie by Barbu Cioculescu () [Corola-journal/Journalistic/12657_a_13982]
-
cu destinul, prin ecourile unei disperări ce încă se forțează în cumințenie și discreție". Fapt e că masivul florilegiu a preluat și unele enunțuri patetice și inflamări neconvertite poetic, tip "tinerețea lor superbă"; "încă o iluzie de timp"; "apele-albastre ale neantului"; "vrăjite urmele tale"; "ascultam impactul dintâi"; "zbaterea din urmă a clipei"; "neliniștea așteptării", ceea ce nu poate anula frumusețea crepusculară, inventivitatea măștilor și codul etic tulburător care adie în majoritatea textelor. Iată un exemplu: "Eclipsă de lună de soare/ sau val
Mater dolorosa by Geo Vasile () [Corola-journal/Journalistic/12733_a_14058]
-
numai la o simplă evaluare aritmetică. Doi la unu pentru manele, adică doi Regi la un Președinte, ar fi un handicap de imagine căruia nici chiar Președintele Teo, manager beton și clown infatigabil, nu i-ar putea face față. Maniera neantului existențial Pe prima pagină a revistei Caligraf, care apare la Turnu Severin, numărul din iunie 2004, profesorul Romul Munteanu face o mărturisire cutremurătoare. ,, Am convingerea, spune dominia sa, iar această personalizare a credinței îi conferă frazei anvergura unei confesiuni majore
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/12747_a_14072]
-
la Turnu Severin, numărul din iunie 2004, profesorul Romul Munteanu face o mărturisire cutremurătoare. ,, Am convingerea, spune dominia sa, iar această personalizare a credinței îi conferă frazei anvergura unei confesiuni majore, că de la Eminescu și Bacovia o asemenea manieră a neantului existențial nu am mai întîlnit în poezia românească actuală." O astfel de convingere care privește ,,maniera neantului existențial", cu tot patetismul ei abia reținut, are două mari probleme. Problema nr. 1, ca să folosim numerotarea deja conscrată de Adriana Mocca, ar
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/12747_a_14072]
-
dominia sa, iar această personalizare a credinței îi conferă frazei anvergura unei confesiuni majore, că de la Eminescu și Bacovia o asemenea manieră a neantului existențial nu am mai întîlnit în poezia românească actuală." O astfel de convingere care privește ,,maniera neantului existențial", cu tot patetismul ei abia reținut, are două mari probleme. Problema nr. 1, ca să folosim numerotarea deja conscrată de Adriana Mocca, ar fi una de logică, și ea privește o situare contradictorie în timp. Dacă îi luăm ca repere
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/12747_a_14072]
-
două mari probleme. Problema nr. 1, ca să folosim numerotarea deja conscrată de Adriana Mocca, ar fi una de logică, și ea privește o situare contradictorie în timp. Dacă îi luăm ca repere pe Eminescu și pe Bacovia, atunci chestiunea ,,manierei neantului existențial" nu se referă doar la ,,poezia românească actuală", așa cum afirmă profesorul explicit, ci și la întreaga poezie românească a întregului interval rămas neacoperit de la Bacovia încoace. Problema nr. 2 este mult mai gingașă, pentru că ea nu mai privește aspectul
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/12747_a_14072]
-
2 este mult mai gingașă, pentru că ea nu mai privește aspectul logic al enunțului, ci chiar conținutul, adică substanța acestuia. Cel care mîntuie imensa plajă de la Eminescu și Bacovia și pînă astăzi și cel care fecundează pustiul postbacovian al ,,manierei neantului existențial" este, evident, poetul... Cassian Maria Spiridon. Și pentru a ne convinge că lucrurile chiar așa stau, cum spune Profesorul, paginile din mijloc ale revistei îi sunt conscrate chiar poetului, iar cîteva fotografii sprijină din plin ceea ce spun criticii în
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/12747_a_14072]
-
îi înmînează dlui Manolescu premiul acordat de Convorbiri literare revistei România literară. Despre poezia umedă Această vară capricioasă și atipică, marcată de evenimente meteorologice mult mai intempestive decît ne-au obișnuit toamnele bacoviene, marcate, la rîndul lor, stilistico-metafizic, de ,,maniera neantului existențial", s-a mutat, pe nesimțite, și în construcțiile noastre simbolice actuale. Adică, s-o spunem pe șleau, în poezie s-a instalat anotimpul musonului și plouă ca dracu'. E o umezeală insuportabilă și reumatică. Aflăm acest lucru tot din
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/12747_a_14072]
-
slava lui Pingelică și-a soției sale. Astăzi, e trimisul personal al lui Răzvan Theodorescu la Paris! Din această dilemă cu iz de porcărie nu putem ieși defel: ori ministrul Culturii (& Cultelor) a preluat o sugestie venită de undeva, din neantul serviciilor de cadre, ori și-a folosit propria (in)competență. În oricare din ipoteze, proastă inspirație a avut! Înțeleg să plasezi securiști pe la garajele ambasadelor, să-i faci șoferi, telefoniști ori bodyguarzi. Dar ditamai "reprezentantul personal" e prea de tot
Acum, aisbergul. Urmează „Titanicul” by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/12786_a_14111]