104 matches
-
dintr-o perspectivă interdisciplinara, bazată pe exemplele furnizate de marea poezie. Astfel încât s-ar părea că opera lui S. s-a constituit prin participarea a două personalități diferite: un poet ce și-a păstrat candoarea juvenila, exersând cu o plăcere neascunsa diverse scheme prozodice, si un estetician riguros, care apelează în numeroasele sale lucrări, sintetizate în Esthétique. Musique, peinture, poésie, science (1953), la criterii noi ce solicită participarea matematicii în sistemul de referințe axiologice. Estetică lui a atras în primul rând
SERVIEN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289647_a_290976]
-
valoarea de recuperare istorică a dramei Vlaicu Vodă -, din textul omagial Prometeu înlănțuit de Barbu Brezianu, dar mai ales din evocarea Viața de durere și creație a lui Al. Davila de Arșavir Emin (Arșavir Acterian), răzbat atât mâhnirea și disperarea neascunsă a unui om bolnav irecuperabil, țintuit în cărucior, cât și a unei individualități creatoare ignorate de oficialități și de confrați. Sub genericul „De vorbă cu...”, concurat de „Ancheta pregătitorilor”, apar interviuri cu Eugen Goga, Lucian Grigorescu, Olga Greceanu, Constantin Baraschi
ULTIMA ORA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290333_a_291662]
-
le vază moralmente la rangul de prime instituții ale unui popor mare și civilizat. A tuturor care iubind frumosul și știința își dau seama că pentru a înălța patria trebuie să închine inteligența lor culturii românești”. De altfel, cu mândrie neascunsă articolul Juriștii în teatru menționează nume de prestigiu ale lumii literare care provin din breasla profesioniștilor dreptății, începând cu B. Delavrancea și încheind cu contemporanii Valjan, I. Peretz ș.a. și cu reușitele lor scenice. Revista satirizează politicianismul corupt și veros
URLATOAREA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290380_a_291709]
-
fatalismului și ale eleatismului funciar românesc. Din această nouă experiență ființa românească iese îmbogățită, înnobilată, competitivă în plan metafizic; ea are acces la spiritul pur, trăiește metafizic existența și primește într-un mod original gândul trecerii. Există, spune cu o neascunsă fervoare V., o formulă, o dimensiune românească a existenței, cu rădăcini adânci în timp și spațiu. „Omul românesc” nu se identifică în nici un chip cu Mitică (omul caragialian), om al suprafețelor, „omul de vorbe” (cum îi spune Tudor Vianu). Fenomenologul
VULCANESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290666_a_291995]
-
ideile-reper”, „dominantele ideatice și artistice”, teatrologul propune, de câte ori are ocazia, „piste de lectură” în perspectiva unor spectacole care să valorifice înțelesurile perene. Scrise accesibil și atractiv, cursurile sale au un timbru personal și o anume culoare a expunerii, cucerind prin neascunsa plăcere de a povesti. SCRIERI: Un arici pogonici, trei pitici și-un licurici, Iași, 1972; O-ntâmplare de mirare, Iași, 1981; Confidențe la arlechin, Iași, 1985; Rebreanu, omul de teatru, Iași, 1995; Repere în teatrul antic grec și latin, Iași
PAIU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288623_a_289952]
-
activism și ideologie (cum ar fi gay pride), ar putea fi un suprem omagiu al portretistului. În Statele Unite, political correctness, un fenomen de societate foarte greu de înțeles de la distanță, a făcut ca marginalitatea asumată liber, dar discret (așadar: e neascunsă, deci emancipată, a spart cercul vicios al puterii) să nu mai fie cu putință; marginalul, minoritarul de orice fel trebuie să se laude cu „diferența” sa, să-i oblige pe ceilalți s-o admire, nu doar s-o accepte indiferenți
Războaie culturale. Idei, intelectuali, spirit public by Sorin Antohi () [Corola-publishinghouse/Science/2145_a_3470]
-
a fi pe deplin conștient. Nu suntem nici noi, cititorii, decât atunci când, vreme de câteva zile, în Wichita, ia identitatea unui bărbat (încă) tânăr în care a supraviețuit nu doar codul cavaleresc al romanticilor, ci și o dorință puternică, de neascuns: Am lipsit zece zile. Părinții lui Merle erau oameni șterși, amabili, răbdători. Trăiau într-o casă veche, pe o stradă liniștită și umbroasă. Când le-am povestit ce am crezut de cuviință că ar trebui să știe, au început să
[Corola-publishinghouse/Science/2073_a_3398]
-
moarte... A plecat cu câteva minute înainte de ora zece. A făcut totul, ori s-a petrecut totul, ca să fiu sigur că n-am ofensat-o, ori că... cine știe? - căci m-a întîmpinat cu o confientă simplitate și cu o neascunsă pornire de atașament, probat de la început prin întîrzierea mâinii ei într-a mea, multă vreme încă după ce mi-o dăduse. (Și mi-o dăduse - ori mi se pare? - cu gestul cu care încredințezi cuiva un obiect, cu care i-l
Adela by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295596_a_296925]
-
în voia înclinațiilor lui, sultanul ar fi încheiat orice fel de pace, cu orice preț, căci se născuse vasal și nu dorea să moară altfel; numai că el nu putea să nu țină seamă de vrerea armatei, care observa cu neascunsă nerăbdare luptele pe care le duceau cu eroism alți prinți din familia regală a Nasrizilor. O pildă grăitoare revenea în toate discuțiile purtate de partizanii războiului: aceea a Bastei, cetate musulmană aflată la răsărit de Granada, încercuită și bombardată cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
fără coșmar în lumea fără vină, în care sunt un dar Și-un zâmbet de lumină, în nuanțe violet, Nectar și miere, floare de câmp într-un buchet în care-mi cânt iubirea de Om și lume nouă; O lume neascunsă unde penelul plouă Doar picături de rouă din zorii clipei mele în care mă trezesc ascunsă între stele... Veniți în lumea noastră de veghetori divini! E lumea n care gându-i curat și fără spini. O lume ideală pictată doar
Căutări prin vara arsă de cuvinte by Nicolae Stancu ; ed. îngrijită de Vasile Crețu, Nicoleta Cimpoae () [Corola-publishinghouse/Imaginative/472_a_1434]
-
o coală cu timbre fiscale - căci știa din urmă cu un an că se găseau greu și la prețuri de speculă. Prevederea lui se dovedise, Însă, zadarnică: funcționara de la un ghișeu Îi azvârlise Înapoi coala, cu scârbă, dar și cu neascunsă satisfacție, și-l anunțase că acele timbre ieșiseră din uz cu câteva săptămâni În urmă. Repetentu se Înroșise, Înghițise În sec și - după ce auzise Îndemnul rostit În franceză al maestrului ce se odihnea pe o bancă („Mai ales nu-i
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
jumătate pe patru metri), sărăcia lucie și rânjită a ziarelor îngălbenite, lipite pe pereți pe post de tapet și în care erau înfipte (drept cuiere) cuie și piroane lungi, excrescențe ruginite în care spânzura spartan, etalată la bună și la neascunsă vedere, întreaga avere portabilă a locatarului, compusă mai cu seamă din bulendre, obiele, țoale desperecheate și prosoape căpătate în timp, de pe la lichidări de stocuri, solduri, ajutoare, pomeni, priveghiuri și înmormântări, o constelație de borfeturi și de gioarse inomabile, de căcățișuri
Apocalipsa după Sile by Dinu D. Nica [Corola-publishinghouse/Imaginative/889_a_2397]
-
Și încă și mai departe rămăsese Zamfir, cel cu poalele cămășii în flăcări, sărind peste focul de pe culmea delușorului conturat cu galben. Damian era și acum primul care răspundea la întrebările puse de Doamna, prompt, c-un zâmbet de satisfacție neascuns. Premiantul de anul trecut. Între colțul ochiului și vârful sprâncenei subțiri, un loc neobișnuit de înalt și arcuit spre tâmplă îi dădea un aer zeflemitor și sigur pe sine când te fixa drept în ochi, fără să clipească, ironic, în
by PAUL TUMANIAN [Corola-publishinghouse/Imaginative/993_a_2501]
-
cruce. 25. Achile Vintilescu era un om nefericit de multă vreme, nu doar de câteva luni, de când murise femeia pe care o iubea, ci de la începutul vieții lui, căci se născuse cu creastă și coarne. Nu era ceva chiar de neascuns, dar nici viață comodă nu putea să ducă. Deasupra frunții avea două umflături cât corcodușa, un fel de cornițe, așezate simetric, dar pe care le putea camufla cu părul. În fiecare dimineață își fixa cu agrafe două fâșii de păr
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2299_a_3624]
-
activism și ideologie (cum ar fi gay pride), ar putea fi un suprem omagiu al portretistului. În Statele Unite, political correctness, un fenomen de societate foarte greu de Înțeles de la distanță, a făcut ca marginalitatea asumată liber, dar discret (așadar: e neascunsă, deci emancipată, a spart cercul vicios al puterii) să nu mai fie cu putință; marginalul, minoritarul de orice fel trebuie să se laude cu „diferența” sa, să‑i oblige pe ceilalți s‑o admire, nu doar s‑o accepte indiferent
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2144_a_3469]
-
întrebi și despre acest aspect, nu? - Sunteți extraordinar, doctore! exclamă Ofelia, nu atât de surprinsă pe cât de preocupată era să-și etaleze formele, pe care le ascundea imaginar sub halat, deznodând și înnodând Marian Malciu cordonul, în timp ce-l privea cu neascunsă doză de tandrețe. Întotdeauna știți ce gândesc... Cum intrați în mintea mea? - Intru pentru că tu îmi permiți, domnișoară... - Vai! Domnișoară, ziceți dumneavoastră doar așa, în glumă, să mă simt bine, știu eu... Aș dori să mai fiu, dar mi-a
TAINICELE CĂRĂRI ALE IUBIRII by Marian Malciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91752_a_92809]
-
răsturnaseră casa cu susul în jos și nu găsiseră decât o ladă plină de polițe. Banii, răposatul și-i ținea în altă parte, și toți bănuiau că fratele mortului știa unde și-i ascunsese, și-l priveau cu o ură neascunsă. Și aici, în încăperea fără lucruri, domnea o tăcere apăsătoare. Femeile se închinau din când în când și priveau spre podele. Bică-Jumate dormea netulburat în coșciug, cu fața acoperită de giulgiul cel alb. Era un bărbat trecut de 50 de
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
consecință, din poeme ezitarea lui Ienăchiță și neștiința aceea jumătate adevărată, jumătate jucată din poeziile lui Alecu. Iancu vede și aude totul, Încrederea lui În simțurile care „văz deosebire/ de simțit și de simțit” este enormă, fiind Însoțită de un neascuns orgoliu: „Orice ton eu Înțeleg...”. N-a trecut nici o jumătate de veac și registrul poeziei s-a schimbat odată cu mentalitatea creatorului față de obiectul artei lui. Iancu este un moștenitor spiritual fără complexe, spiritul lui este robust și firea sociabilă. Are
Dimineața poeților. Eseu despre începuturile poeziei române by Eugen Simion () [Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
de a da o anumită substanță și coerență acestei geografii sacre. Imaginația revine pe pămînt și, pe cît este posibil, se Încorporează În materie. Cum semnalam la Început: pastelurile sînt scrise Într-un loc bine ocrotit și cu un sentiment neascuns de ostilitate față de asprimile naturii. Intervine, În imaginarul poetic, și nuanța temporală. Alecsandri vede (cîntă) același peisaj iarna, primăvara, vara, toamna. Sensibilitatea lirică se modifică În funcție de orarul universului. Iarna se plînge de frig, primăvara celebrează nunta cosmică: „Însoțirea naturii cu
Dimineața poeților. Eseu despre începuturile poeziei române by Eugen Simion () [Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
de informațiile deținute. Detaliile alcătuiesc materialul unei societăți în plină schimbare, dar și a unei personalități ce-și permite pentru prima dată să se arate mândră de formația intelectuală. Acest lucru este remarcat și de Tania Radu, surprinsă de orgoliul neascuns de a purta numele Lovinescu și de felul în care el coexistă alături de soartă: "M-a izbit parcă pentru prima oară mândria nedisimulată de fiică a lui Lovinescu și felul în care acest frumos orgoliu conviețuiește cu conștiința șansei rezervate
Monica Lovinescu, O Voce A Exilului Românesc by MIHAELA NICOLETA BURLACU [Corola-publishinghouse/Science/1012_a_2520]
-
preluînd rolul persecutorului (chiar dacă temporar, pentru că integrat nu de puține ori schemei comice a ...retroversiei, fatalei viceversa...). Unele dintre acestea, precum ...Bubico, "puiul" Goe, sau tînărul ofițer de roșiori își atrag, prin insolență, o cruntă pedeapsă, iar satisfacția naratorului este neascunsă. Degrabă iritabil, omul caragialian (și poate mai abitir auctorele însuși) se bucură de orice "reparație", chiar dacă micii tirani susamintiți par a fi apărați de însăși condiția lor inatacabilă. Deși "nu face să...", povestitorul exultă cînd se simte răzbunat: curat sadism
[Corola-publishinghouse/Science/1472_a_2770]
-
literare nu fac decît evidentă natura scrisului călinescian. Nuanța că autorul o face într-un fel conștient pînă la emfază, că scriitorul se etalează în tot spectacolul posibilităților sale nu trebuie ignorată. Călinescu refuză artistul grav, îl desconsideră cu superioritate neascunsă, dacă prin gravitate înțelegem spiritul creator limitat. Există un fel de a rîde, de a se bucura cu manifestări excentrice de adevărata libertate a actului critic, întîi de toate un act al citirii. Există un fel de opoziție bine camuflată
[Corola-publishinghouse/Science/1472_a_2770]
-
surprinde realitatea absolutului spațial, fapt pentru care îl citim ca pe o trans-scriere a blocului temporal. 3.4. Eminescu și literatura engleză G.Călinescu a analizat în detaliu relația dintre poetul nostru național și Shakespeare. Zoe Dumitrescu Bușulenga remarcă "fervoarea neascunsă" față de poetul elizabetan, explicită în poemul eminescian antum Cărțile : "Tu mi-ai deschis a ochilor lumine,/ M-ai învățat ca lumea s-o citesc," (2000, 227). Contactul tânărului însoțitor al trupei de teatru a lui Pascaly în Ardeal cu Shakespeare
[Corola-publishinghouse/Science/1575_a_2873]
-
termină ceva de citit, apoi răspunse la un apel al unuia din telefoanele care sună pe biroul său. - Cine e acolo la voi șeful "Frățiilor de cruce" pe școală? Îi spusei numele pedagogului care le organizase, strîmbîndu-mă cu un dispreț neascuns, ghidat de instinct, pentru a nu intra în detalii despre "Frățiile de cruce", detalii pe care nu le cunoșteam și pentru a-l intriga și abate discuția spre idei și nu spre fapte din școală. - Ce, zise, nu se poartă
Viața ca o pradă by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295611_a_296940]
-
să renunț la Statistică, cu atât mai mult cu cât opririle tăcute și acuzatoare ale domnului Bosch lângă mașina mea deveniseră aproape zilnice, în același timp un individ unsuros de la mașina vecină mă măsura neîncetat cu o dușmănie tenace și neascunsă. Nici nu știam cum îl cheamă, nu-i făcusem nimic, nu schimbasem cu el nici un cuvânt de când venisem acolo. Și totuși aveam sentimentul că ne cunoaștem bine unul pe altul, eu ura lui mocnită, absurdă și scabroasă, el nepăsarea și
Viața ca o pradă by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295611_a_296940]