490 matches
-
nici măcar în chestiunile de principiu în lingvistica limbilor literare, fiindcă limbile literare nu continuă o limbă-mamă și nu se dezvoltă prin evoluții interne care să se poată asocia în forma unor legi lingvistice. De aceea, nici reconstituirea faptelor de limbă neatestate nu este posibilă în cercetarea limbilor literare, deoarece aici se evaluează numai fapte atestate, deși acestea pot reprezenta deseori fenomene singulare, fără frecvență semnificativă și fără continuitate în raport cu fenomenele anterioare sau ulterioare. Contactele și relațiile dintre limbi, fiind diferite la
Elemente de filozofia limbii by Ioan Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/1424_a_2666]
-
vizuina sa, el aruncă un răcnet sălbatec" (Pantazi Ghica, Marele vistier Cîndescu, "Revista contimporană", I, 1873, p. 272). 53 DA, MDA și DELR nu au atestată această posibilă variantă. Toate aceste dicționare consideră că etimologia lui bodicăi este necunoscută. 54 Neatestat în dicționare, este inclus într-o viitoare notă lexicală. 55 De exemplu: "În pieptul lui Decebal flăcăra vifor turbat" (Decebal, în "Convorbiri literare", III, 1896, p. 3.), "Luna pribegește singură pe marea cea fără margini a bolturilor ceriului" (Tuhutum, în
[Corola-publishinghouse/Science/1560_a_2858]
-
creeze arealul fictiv, nu copiind lumea reală, ci perfecționându-și tehnicile de sugestie. Iată toponimia principalelor creații literare ale lui Slavici realizată în 1999 de doi cercetători ardeleni, Anton Ilica și Monica Lavinia Nan. Au fost marcate cu steluță localitățile neatestate, fictive. Romane: Revoluția din Pârlești (1873) Pârlești* (poate Păuliș) jud. Arad. Mara (1894) Lipova, Radna, Arad, Viena. Din bătrâni (1902) zona Bucegilor, Târgoviște, anii domniei lui Justinian (527-565). Din bătrâni. Manea (1905)-zona/perioada largă: sec. IX, Târgoviște, Constantinopol, Bagdad
Slavici sau iubirea ca mod de viață by Steliana Brădescu () [Corola-publishinghouse/Science/1060_a_2568]
-
a toponimelor cu ipotetică origine traco-dacică sau latinească o reprezintă numele greu de asociat formal și semantic cu apelative ori antroponime romînești sau aparținînd populațiilor cu care au trăit romînii de-a lungul timpului. Pînă în prezent, doar cîteva toponime neatestate în perioade foarte vechi au fost puse pe seama moștenirii traco-dacice ori latine, gradul de probabilitate al acestor soluții nefiind foarte ridicat. Este cazul, de pildă, al numelor Ascura, Cindrelul, Călcaza, Parîngul, Bucegi, Buscatu, Sîncel, Sumatu Abrud, Bihor etc. Principiul etimologiei
101 nume de locuri by Ion Toma () [Corola-publishinghouse/Science/1350_a_2724]
-
antroponimice, pornindu se de la prezența destul de frecventă în documentele din secolele al XV-lea și următoarele a unor nume de persoane similare toponimului (Bîrlad, Bărlad). A fost reconstituit și un hipocoristic *Brlat (alături de scr. Brlan, Brlek, Brlic) al lui Bernardus, neatestat însă în documentele romînești, ceea ce i-a făcut pe unii cercetători să considere că antroponimele Bîrlad, Bărlad au putut proveni de la toponimul Bîrlad, nu invers. În schimb, prin combinarea temei scr. brlaga, „mocirlă, mlăștinos“, cu sufixul colectiv scr. -ad, a
101 nume de locuri by Ion Toma () [Corola-publishinghouse/Science/1350_a_2724]
-
Dintre acestea: sl. vihri, „furtună“, care ar fi evoluat la rom. vifor, magh. vihar (comparabil cu toponimele rom. Viforlat, Voforoasa); srb. Bihor < vihor; ceh Bihorŭ); un nume de persoană cu baza sl. vihorŭ > bihoru (ca în vlah > blah, voștină > boștină), neatestat însă (deși N. Drăganu consemnează un Bihor, care poate fi maghiar sau romîn). Bihorel de Vînt poate proveni din Vihorel < Viforel, iar zicala populară să te bihorești, să nu putrezești l-ar putea evoca pe Bihor, dar și pe vifori
101 nume de locuri by Ion Toma () [Corola-publishinghouse/Science/1350_a_2724]
-
pe care se află Cernavodă), care însă nu poate justifica apariția, inclusiv în maghiară, la inițială, a secvenței cra, și evoluția su > ș (iar identificarea cu Feketeviz, „apa neagră“, s-a dovedit greșită); un hipocoristic Cras + sufixul diminutival -ș, -aș (neatestat, din păcate). Interesant este că încă nu au fost implicate în ecuația etimologică toponimele Carasa (colină în Cîmpia Jijiei și sat în județul Botoșani), Caraslău (afluent de stînga al Oituzului), Carastelic (afluent al Crasnei și sat în județul Sălaj), Carasuluc
101 nume de locuri by Ion Toma () [Corola-publishinghouse/Science/1350_a_2724]
-
de stînga al Oituzului), Carastelic (afluent al Crasnei și sat în județul Sălaj), Carasuluc (culme în Podișul Mangaliei), neclarificate, etimologic, din cîte știm. Un microtoponim omonim din Oltenia, care desemnează o baltă, este considerat de DTRO urmaș al unui antroponim (neatestat din cîte știm), deși apelativul caras, care denumește o specie de pește, era la îndemînă cu un probabil plural carași interpretat ca singular (gen Iași < Ias+ i). Alt microtoponim, Crașcă, desemnînd o vale și o cîmpie din județul Mehedinți, este
101 nume de locuri by Ion Toma () [Corola-publishinghouse/Science/1350_a_2724]
-
caras, care denumește o specie de pește, era la îndemînă cu un probabil plural carași interpretat ca singular (gen Iași < Ias+ i). Alt microtoponim, Crașcă, desemnînd o vale și o cîmpie din județul Mehedinți, este dedus din numele de persoană (neatestat, din cîte știm) Crașco (forma de gen fiind, probabil, adaptată genului gramatical al topicului denominat). Ni se pare interesant de precizat că numele antic al Carașului era altul, așa cum consemnează documentele, începînd cu Tabula Peutingerian: Apo, Apio, Appion, Apo. Numele
101 nume de locuri by Ion Toma () [Corola-publishinghouse/Science/1350_a_2724]
-
ne-am putea gîndi la un nume dispărut, în urma extinderii numelui Cîmpinița la întreg cursul, datorită notorietății omonimului său, care este un cartier în plină dezvoltare al municipiului. Acesta pare să fi fost la origine un nume de persoană, Cîmpea, neatestat încă, din cîte știm posibil o poreclă. S-ar putea opune acestei soluții și existența unui alt toponim Cîmpina (nume de pîrîu) în județul Vrancea, citat de Emil Petrovici, care, de altfel, precizează că afluentul rîului Prahova se numește Cîmpinița
101 nume de locuri by Ion Toma () [Corola-publishinghouse/Science/1350_a_2724]
-
poate să fi fost slavizată de pisar?). Mai acceptabilă este ipoteza provenienței din adj. sl. Kralieva (vezi bg. Kralev) „crăiasca, regeasca“ < subst. krali, „rege“. Acesta ar fi putut determina inițial un substantiv cu sensul „oraș, așezare, scaun, district“ etc. (formație neatestată însă), din care cu timpul s-a desprins, substantivizîndu-se, adjectivul ca nume autonom. Așadar, în perioada cnezatelor, Craiova ar fi putut fi scaunul „unui regișor“ local. Formele slave cu -ov, -ova („dure“, cum le numesc lingviștii), care sunt mai noi
101 nume de locuri by Ion Toma () [Corola-publishinghouse/Science/1350_a_2724]
-
Acesta, urmat de sufixul -in, a putut duce la un nume de persoană sau/și de loc Severin. Fără sufix a putut evolua la *Sever, *Seaver, apoi la un antroponim, Severeanu. Comparabil cu această soluție, ipoteza unui radical bulgaro-turcic *sever neatestat nici în Bulgaria, nici în Ungaria (cf. suvur, „marmotă“) + sufixul -n este de neluat în seamă. Dunăre Este singurul fluviu care trece pe teritoriul Romîniei și constituie, într-un anumit tronson, granița dintre țara noastră și alte țări. Din cei
101 nume de locuri by Ion Toma () [Corola-publishinghouse/Science/1350_a_2724]
-
posesia, apartenența, dacă e atașat unui nume de persoane, sau caracteristica locului, dacă e atașat unui apelativ: glogova < glogov, „cu păducei“). O soluție foarte simplă este cea oferită de Iorgu Iordan, care crede că Moldova provine dintr un entopic slav neatestat molidova, „locul cu molizi“ (la fel cu Lipova, „locul cu tei“), care, prin elidarea (dispariția) lui i neaccentuat, a devenit moldova. Onomasiologic, soluția este plauzibilă, pentru că entopicul a putut să denumească întîi valea (care era acoperită de molizi), apoi, prin
101 nume de locuri by Ion Toma () [Corola-publishinghouse/Science/1350_a_2724]
-
ante rior Moșna. Ioan Pătruț crede că la baza toponimului se află un antroponim omonim, format cu sufixul na de la hipocoristicele *Mos, *Mosa, Moș, Moșă (ultimele prezente și în Moșanu, Moșic, Moșilă Moșoiu, Moșea, Moșen, Mosești, Moșana etc., iar celelalte neatestate direct, ci numai indirect, în Mosca, Moscani, Mosora etc.), comparate cu bg. srb. Moșo (prezente în Moșko, Moșev, Moșov). Pătruț nu acceptă în nici un caz implicarea apelativului romînesc moș, considerîndu-l un simplu omonim „neinteresant“ pentru discuția în cauză. Vasile Frățilă
101 nume de locuri by Ion Toma () [Corola-publishinghouse/Science/1350_a_2724]
-
erau înrudiți cu iranienii) propusă printre primele este Par auta(h), „bogat în ape“ (< păr „bogat“ + aoda, înrudit cu slavul voda, „apă“). Forma pecenegă Burát indică faptul că treptat accentul a trecut de pe silaba antepenultimă pe cea penultimă. Varianta tracică, neatestată, ar fi putut avea u în loc de o, potrivit specificului celor două limbi și, prin asemănare, cu sanscritul Pru-th (< pru, „a sări, a izbucni, a izvorî“). Tema este prezentă și în partea a doua a toponimului vechi Danapris (care a dat
101 nume de locuri by Ion Toma () [Corola-publishinghouse/Science/1350_a_2724]
-
bine tendințele fonetice și gramaticale) și din perioada imediat următoare, care, în contact cu slavii și cu alte popoare, a putut trece prin filtre succesive (inclusiv de genul contaminărilor, etimologiilor populare, adaptărilor) variantele apărute, pînă la forma actuală. Etimonul slav neatestat și cu sens neclar *pŭrŭtŭ (după alții, părătă) ar putea intra în ecuație ca formă împletită (contaminată) cu numele străvechi, cu atît mai mult cu cît unele popoare slave (rușii și polonezii) au împrumutat și folosesc și astăzi forma romînească
101 nume de locuri by Ion Toma () [Corola-publishinghouse/Science/1350_a_2724]
-
Rîșcuța, Rîșcana, Rîșcani) sau rom. Recea (temă prezentă în numeroase alte toponime: Recile, Recelea, Reci, Izvoru Rece, Pîrîu Rece, Recișoara, Fîntîna Rece, Muntele Rece, Someșul Rece, Valea Rece, Vîrful Rece etc.). În prima variantă, numele trebuia dat inițial unei ape (neatestate însă); în varianta bazei romînești, posibilitățile sunt mai largi (vale, munte, izvor, fîntînă, vîrf, sat etc.). Accentul oficial pe prima silabă indică etimologia slavă, în timp ce accentul popular pe sufix arată că e vorba de o formă romînească (dacă nu e
101 nume de locuri by Ion Toma () [Corola-publishinghouse/Science/1350_a_2724]
-
Sălbășel și raportîndu-se la variantele transcrise în documente Szilbacsel, Sylbasel, Szilbossel (formele Zÿlwas și Silbagie le consideră prea „stîlcite“ fonetic, iar Szilváshely este o maghiarizare, prin etimologie populară: szilvás, „cu pruni“ + hely, „loc“), consideră că toponimul provine dintr-un antroponim neatestat, a cărui rostire literară ar fi *Sălbăgel (<Sălbag-, *Sălbağ+ sufixul diminutival -el). Antroponimul presupus ar fi format din tema Sălb(<Salbu, Salbea, derivate cu sufixul -bdin Sala) și sufixul -ag, -ağ (ca Bușag din Bușu, Bușa; Bușe; Harag > Haraga din
101 nume de locuri by Ion Toma () [Corola-publishinghouse/Science/1350_a_2724]
-
Turdea și diminutivat Turdaș). Derivarea propusă a formei Turdaș din ceh Turdiș, Turdișa sau din srb. Tvrdoș este în acest caz superfluă. Cîteva etimologii sunt inacceptabile din motive lingvistice sau istorice: tătăr. tor, „sare“, numele Tur al unui conducător hun (neatestat însă), magh. túr, „a scurma, a săpa“, sl. tur, „zimbru“, sufixul maghiar -d, care s-ar fi adăugat uneia dintre aceste rădăcini (nu s-a păstrat însă în nici un toponim sub forma -da). O apropiere de tribul pelasg al Turdetanilor
101 nume de locuri by Ion Toma () [Corola-publishinghouse/Science/1350_a_2724]
-
păstrat însă în nici un toponim sub forma -da). O apropiere de tribul pelasg al Turdetanilor din Hispania sau al Turdulilor din Lusitania este, evident, hazardată din perspectivă istorică. O soluție insuficient fundamentată este cea care trimite la dac. *turŭ, „zimbru“ (neatestat, evident), ca și cea pornind de la compusul lat turris, „turn“ + dac. dava, „cetate“. N. Drăganu a încercat să explice numele Turda printr-un străvechi *turdă < lat. turda, femininul lui *turd < turdus, „sturz“ (invocînd pentru comparație toponimele Turz, Sturz, Sturza, Sturzeni
101 nume de locuri by Ion Toma () [Corola-publishinghouse/Science/1350_a_2724]
-
și tradus de slavi ca Vrancea. Este dat ca exemplu tandemul Ostrovul Corbului- pădurea Vrancea (aflate foarte aproape una de alta). Fantezistă este ipoteza bazei slave *vran (<bran, „poartă“) + ik, cu sensul de „defileu“, și cea a unui nume anterior neatestat *Frange (< lat. frange), care ar însemna „frîngerea, adică „îndoitura“ Carpaților.
101 nume de locuri by Ion Toma () [Corola-publishinghouse/Science/1350_a_2724]
-
întâmplările ce intervin în perioada existenței lor în limbă. Este bine cunoscut faptul că orice limbă modernă provine dintr-o limbă mai veche, pe care o continuă: limbile romanice continuă limba latină, limbile germanice au la origine o limbă unică, neatestată, numită protogermanica, iar limbile slave continuă slava comună, de asemenea neatestată. La rândul lor, cele trei idiomuri vechi (latina, protogermanica și slava comună) continuă o limbă și mai veche, tot neatestată, indo europeana comună. Toate limbile moderne moștenesc o serie
101 cuvinte moştenite, împrumutate şi create by Marius Sala () [Corola-publishinghouse/Science/1361_a_2705]
-
cunoscut faptul că orice limbă modernă provine dintr-o limbă mai veche, pe care o continuă: limbile romanice continuă limba latină, limbile germanice au la origine o limbă unică, neatestată, numită protogermanica, iar limbile slave continuă slava comună, de asemenea neatestată. La rândul lor, cele trei idiomuri vechi (latina, protogermanica și slava comună) continuă o limbă și mai veche, tot neatestată, indo europeana comună. Toate limbile moderne moștenesc o serie de cuvinte din limba-mamă, în general pe cele mai importante; româna
101 cuvinte moştenite, împrumutate şi create by Marius Sala () [Corola-publishinghouse/Science/1361_a_2705]
-
latină, limbile germanice au la origine o limbă unică, neatestată, numită protogermanica, iar limbile slave continuă slava comună, de asemenea neatestată. La rândul lor, cele trei idiomuri vechi (latina, protogermanica și slava comună) continuă o limbă și mai veche, tot neatestată, indo europeana comună. Toate limbile moderne moștenesc o serie de cuvinte din limba-mamă, în general pe cele mai importante; româna a moștenit un număr de cuvinte din latină, la fel ca franceza, italiana, spaniola sau portugheza (ca să mă refer numai
101 cuvinte moştenite, împrumutate şi create by Marius Sala () [Corola-publishinghouse/Science/1361_a_2705]
-
regional retor. retoroman rom. român(esc) rus. rus(esc) sb. sârb(esc) sd. sard sd. log. sard logudorez skr. sanscrit sl. slav slov. sloven sp. spaniol tc. turc(esc) ucr. ucrainean v. vechi Semne speciale: * (steluță înaintea unui element) cuvânt neatestat; cuvânt reconstruit > devine < provine din „“ (ghilimele) marchează înțelesul cuvintelor → evoluție semantică Ce este etimologia? Într-o exprimare metaforică, etimologia este eliberarea „certificatului de naștere“ al unui cuvânt. Într-o exprimare științifică, pe care o găsim în dicționare, etimologia este „studiul
101 cuvinte moştenite, împrumutate şi create by Marius Sala () [Corola-publishinghouse/Science/1361_a_2705]