232 matches
-
Aristotel artea dramatică în Rhetorica lui, 3, 1, când zice: "Ea se bazează pe voce, dupre cum e (cu putință) posibilă întrebuințarea acestia la mișcările simțirei ". Ritter în emerita sa edițiune nouă a Poeticei vrea să șteargă din ea ca neautentice locurile citate mai sus, pentru că, după cum crede el, aci ar fi vorba numai de materia imitandi, vocea însă e instrumentum imitationis, nu materia. Aristotel însă (concepe) își cugetă tocmai vocea ca material al actorului, precum tot în acel sens pricepe
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
ereditar și o preocupare pentru puritatea etnică. Lucrările lui Râmneanțu despre secui ilustrează Încercarea eugeniștilor români de a reintegra grupurile aparent indezirabile În corpul sănătos al națiunii. Existau Însă analize eugeniste ce puneau accentul pe imperativul contrar, al excluderii românilor „neautentici”, o categorie În care erau, de obicei, incluși evreii și romii. Autorul eugenist care a exprimat punctul de vedere cel mai explicit În problema evreilor a fost Făcăoaru. Într-un articol publicat În 1938, el descrie evreii drept „o altă
Eugenie și modernizare în România interbelică by Maria Bucur [Corola-publishinghouse/Science/1967_a_3292]
-
sine produce curajul.” Adevărul acestui aforism este confirmat de comportamentul timizilor autentici, care recurg deseori la acțiuni de bravadă pentru a se iluziona că nu le este teamă de a fi dezinvolți În societate. Totuși un astfel de curaj este neautentic, este un curaj Închipuit... Μ O gândire, cu cât ține mai mult la individualitatea ei, cu atât trebuie să aibă grijă să fie și rezonabilă. Μ Nu numai cultura, dar și morala determină nivelul gândirii: nu cultura, ci morala face
Psihologia omului în proverbe by Tiberiu Rudică, Daniela Costea () [Corola-publishinghouse/Science/2105_a_3430]
-
este încă și mai neașteptat, își traduce această indignare în termeni „critici” reci, „pornind cu avânt” la această nemiloasă analiză textuală, în așa fel încât să demoleze punct cu punct textul dușman. Cu luciditate științifică, Camon distinge în el izvoare neautentice, coduri interpretative aplicate, interpolări și, mai ales, îi analizează deosebita sa ideologie paleocatolică, tipică „structurilor penuriei”, sub semnul cărora a fost redactat acest text. Făcând toate acestea, Camon abolește orice contact cu „persoana” celui care îl contrazice: nu numai că
Scrieri corsare by Pier Paolo Pasolini () [Corola-publishinghouse/Science/2224_a_3549]
-
Matthaeum): nu putem să stăruim asupra subiectului, dar, așa cum spune și titlul, cartea abordează exegeza unor pasaje specifice (mai ales din predicile și din parabolele lui Isus, interpretate în mod alegoric). Lucrarea consacrată Evangheliei după Matei a fost însă considerată neautentică de către unii cercetători. Mai târzii (dintr-o perioadă neprecizată, dar înainte de 419) sunt cele Opt întrebări extrase din Vechiul Testament (De octo quaestionibus ex Veteri Testamento) al căror răspuns este găsit mai ales prin recurgerea la fragmente din epistolele pauline; în
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
nou tip de cursus, așa-zisul cursus Leoninus. Și lexicul acestor scrisori este de o mare puritate. b) Omiliile Scriitor foarte talentat, papa Leon ne-a lăsat un număr însemnat de omilii, din care nouăzeci și șase autentice și douăzeci neautentice. Aproape toate datează din primii ani ai pontificatului său, de aceea ne putem gândi că ulterior a încetat să mai predice în public. Predicile conțin mai ales reflecții despre diferitele sărbători bisericești, în special despre cea a Crăciunului și despre
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
judecății episcopului de la Roma. Petru a murit probabil în anul următor. Faima lui Petru se datorează omiliilor sale. În secolul al optulea, arhiepiscopul Felix de Ravenna a alcătuit o culegere de 176 de predici în care au intrat și compoziții neautentice așa cum se întâmpla de obicei cu aceste culegeri. Omiliile autentice au mai ales un caracter exegetic și respectă tradiționala distincție dintre semnificația literală și cea spirituală care trebuie să servească la educarea ascultătorului sau a cititorului. Morala creștină este prezentată
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
caracteristice lui Augustin. Trăsătura principală a omiliei lui Fulgențiu a fost, pe plan retoric, folosirea frazelor scurte și paralele cu antiteză și rimă. La acest corpus de omilii se adaugă altele două, din care cea de-a doua e poate neautentică (Pentru purificarea Preafericitei Fecioare Maria) și, mai ales, o culegere de optzeci de predici care poartă numele lui Fulgențiu, dar nu sunt cu siguranță autentice; acestea au fost publicate în 1652 de Th. Raynaud. Aceste cicluri de omilii de diverse
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
cărților biblice și e împărțită în diverse secțiuni: „despre Dumnezeu”, „despre secolul prezent”, „despre secolul viitor”, economia divină și realizarea sa etc. Cărțile din canonul biblic sunt clasificate în trei grupuri: cele „perfect autentice”, cele de „autenticitate medie” și cele „neautentice”, adică cele canonice, cele contestate și cele evident false: în această categorie nu intră nici una din cărțile biblice. În a doua categorie sunt incluse unele cărți din Vechiul Testament (Paralipomena, Tobit, Ezdra și Neemia, Iudita, Estera, Macabei, Pildele, Cântarea Cânt.) și
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
noi, din dorința de a rămâne fideli „dogmei” care consfințea opoziția dintre operele creștine și cele profane, exegeții au hotărât că adevăratul Boethius ar fi cel aflat sub influența filosofiei neoplatonice, în timp ce operele explicit creștine ale lui Boethius ar fi neautentice. Evident, acest tip de metodă de cercetare a fost abandonat, chiar dacă de puțin timp. Potrivit interpretării valabile astăzi, Boethius este un perfect creștin laic, care, mai mult, este profund atașat de credința sa, așa cum Sinesius, după ce s-a convertit, a
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
vorba despre un ansamblu consistent de tratate de logică pentru studiul cărora îi indicăm cititorului interesat să consulte lucrările de specialitate. c) Operele teologice Boethius, totodată, este și autorul unor opere cu conținut strict creștin care în trecut fuseseră considerate neautentice din considerente pe care le-am amintit mai sus, dar care acum îi sunt atribuite pe deplin și care, mai mult, constituie o latură foarte interesantă a personalității sale și un corpus foarte original în cadrul literaturii creștine, pentru că sunt total
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
specifică a fiecărei substanțe, în timp ce persoana este substanța individuală a naturii raționale. O ultimă operă, dedicată prezentării Credinței catolice (De fide catholica), este mai simplă și mai lineară, cu un caracter expozitiv, motiv pentru care a fost multă vreme considerată neautentică, dar îndoiala nu este destul de argumentată. Simplitatea discursului derivă din faptul că mica scriere este gândită ca un fel de expunere a Crezului. Aceste mici opere dovedesc că filosoful Boethius era un creștin informat și atent; el a folosit știința
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
și, într-o măsură mai mică, Philip Edward Pusey au adăugat și multe alte piese la dosar care s-a îmbogățit cu texte și fragmente diverse în coptă, arabă și etiopiană, în general de autenticitate îndoielnică sau pur și simplu neautentice. Dintre cele 22 de omilii editate de Migne (care a utilizat rezultatele cercetărilor lui Mai) se disting unele pronunțate la Efes și axate pe teologia întrupării și pe mariologie: e vorba de numerele 1, 2, 4 (pronunțată între 23 și
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
Alexandrini in D. Joannis evangelium, cit., III, pp. 545-607), se găsesc cu o trad. în engleză, o consistentă introducere și note, în L.R. Wickham, Cyril of Alexandria. Select Letters (Oxford Early Christian Texts), Clarendon Press, Oxford 1983. h) Principalele scrieri neautentice Printre scrierile atribuite în mod fals lui Chiril de tradiția manuscrisă pot fi amintite două tratate: Despre Sfânta și însuflețitoarea Treime și Despre întruparea Domnului, publicate în 1833 de către Angelo Mai pe baza unui manuscris din secolul al XV-lea
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
-o. În ce privește tratatul Contra pneumatomahilor, atribuit lui Chiril în PG 76, 1451-1454, e vorba de un echivoc apărut din cauza sumarelor de la începutul unor citate extrase însă din alte opere binecunoscute ale lui Chiril. Bibliografie: Textul Sfintei Treimi cu alte opere neautentice ale lui Chiril în PG 77, 1120-1173; cf. D. Stiernon, Joseph le Philosophe, DS VIII, 1388-1392. Versiunea latină a liturghiei copte atribuite lui Chiril, publicată de A. Renaudot în 1847, este reprodusă în PG 77, 1291-1308; pentru liturghii cf. totodată
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
propriilor doctrine, au adus ca probe, între altele, scrierile lui Dionisie Areopagitul. Adversarul lor, episcopul Hipațiu de Efes, a putut astfel, foarte ușor, să constate că nici unul din marii autori dinainte nu le menționase și, în consecință, să le declare neautentice. Într-adevăr, primele citate din Dionisie se găsesc în scrierile lui Sever de Antiohia: Contra apologiei lui Iulian și Contra adăugirilor, compuse între 518 și 528, și a treia epistolă către egumenul Ioan, din 532 (sau, potrivit altora, din 510
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
de imnuri este disponibilă acum în colecția Sources Chrétiennes grație unui mare specialist, José Grosdidier de Matons. Astăzi sunt cunoscute, în întregime sau fragmentar, 89 de compoziții imnice care îi sunt atribuite lui Roman, chiar dacă unele dintre ele sunt probabil neautentice. Așadar, din izvoarele bizantine reiese că Roman era sirian prin naștere, provenea din Edesa și fusese diacon la Berit. Ulterior s-a mutat la Constantinopol în vremea împăratului Anastasios și și-a continuat activitatea în Biserica Maicii Domnului din cartierul
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
redacție la moartea redactorului-șef, este invocată atitudinea criticului, care se revendica explicit de la spiritul promovat de Junimea: „prin acțiunea ei, acea grupare ne-a lăsat o moștenire prețioasă și grea: aceea a unei obligații supreme de a combate cultura neautentică”. Modelul junimist, imprimat orientării R.F.R., urmărește „să organizeze o disciplină a culturii prin care să se înăbușe falsitatea spiritului, imitația nepricepută sau ușuratică și gustul prost, care e rodul lor inevitabil” și să participe în chip superior la o „metodologie
REVISTA FUNDAŢIILOR REGALE. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289212_a_290541]
-
dezagreăm -, care intră în categoria complezențelor induse, până la acordul forțat, unde presiunile situaționale sau ale grupului sunt foarte mari. Studiile mai recente despre fenomenul gândirii de grup (groupthink) arată că el se datorează și acestui mecanism. Indivizii nevoiți la complezența neautentică și acordul forțat pot dezvolta diferite strategii de apărare a eului, dar e previzibilă și o schimbare a atitudinii inițiale. După cum se va vedea în secțiunea următoare, privind relația dintre valori, atitudini și comportament, noi practicăm neconcordanțe între crezurile, atitudinile
Valori, atitudini și comportamente sociale. Teme actuale de psihosociologie by Petru Iluț () [Corola-publishinghouse/Science/2283_a_3608]
-
o comunicare care să nu fie limitată de apariția conflictelor (care de cele mai multe ori introduc în structura comunicării ceea ce vom numi aici reziduuri de comunicare). În același timp însă, considerăm că o comunicare lipsită în totalitate de potențialitățile conflictului este neautentică, deci nu îndeplinește atributele așteptate, cele ale eficienței. Cum am putea rezolva practic această dilemă? Un posibil răspuns ar fi jalonat de următoarele direcții: - necesitatea cunoașterii caracteristicilor conflictelor; - dezvoltarea unor legături, unor relații între conflicte și aspectele definitorii ale comunicării
Comunicarea eficientă by Ion Ovidiu Prunișoară [Corola-publishinghouse/Science/1885_a_3210]
-
de idei între elevi; la itemul următor, 67,3% răspundeau că apariția unui conflict puternic de idei între elevi reclamă întotdeauna intervenția cadrului didactic. Dar tocmai intervenția prematură a cadrului didactic împiedica apariția normelor de grup și făcea echipa educațională neautentică din această perspectivă. Cazul identificat este similar strategiilor de construcție americane; o glumă despre aceste strategii spune că americanii, atunci când construiesc o clădire, trasează străzile după ridicarea construcției, în jurul acesteia, într-un mod foarte riguros, în unghiuri de 45, 30
Comunicarea eficientă by Ion Ovidiu Prunișoară [Corola-publishinghouse/Science/1885_a_3210]
-
școală - trei tipuri de grupuri, unul strict competițional, unul strict cooperativ și unul mixt, am observat nu numai că rezultatele ultimului grup erau sensibil mai bune decât în cazul primelor două, ci și că activitatea grupurilor competițional și cooperativ era neautentică, studenții integrându-se greu în situații atât de stricte. Revenind la studiul propus de către M. Deutsch, ideea de la care a pornit autorul este, în esență, una simplă: zece grupuri de studenți de la Institutul de Tehnologie din Massachusetts (compuse din patru-cinci
Comunicarea eficientă by Ion Ovidiu Prunișoară [Corola-publishinghouse/Science/1885_a_3210]
-
Matthaeum): nu putem să stăruim asupra subiectului, dar, așa cum spune și titlul, se abordează exegeza unor pasaje specifice (mai ales din predicile și din parabolele lui Isus, interpretate în mod alegoric). Lucrarea consacrată Evangheliei după Matei a fost însă considerată neautentică de către unii cercetători. Mai tîrzii (dintr-o perioadă neprecizată, dar înainte de 419) sînt cele Opt întrebări extrase din Vechiul Testament (De octo quaestionibus ex Veteri Testamento), rezolvate mai ales prin recurgerea la fragmente din epistolele pauline; în trecut și aceste Quaestiones
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
nou tip de cursus, așa-numitul cursus Leoninus. Și lexicul acestor scrisori este de o mare puritate. b) Omiliile Scriitor foarte talentat, papa Leon ne-a lăsat un număr însemnat de omilii, din care nouăzeci și șase autentice și douăzeci neautentice. Aproape toate datează din primii ani ai pontificatului său, de aceea putem presupune că ulterior a încetat să mai predice în public. Predicile conțin mai ales reflecții despre diferitele sărbători bisericești, în special despre cea a Nașterii și despre Paști
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
episcopului de la Roma. Petru a murit probabil în anul următor. Faima lui Petru se datorează omiliilor sale. în secolul al VIII-lea, arhiepiscopul Felix de Ravenna a alcătuit o culegere de 176 de predici în care au intrat și compoziții neautentice, așa cum se întîmpla de obicei cu aceste culegeri. Omiliile autentice au mai ales un caracter exegetic și respectă tradiționala distincție între semnificația literală și cea spirituală, care trebuie să servească la educarea ascultătorului sau a cititorului. Morala creștină este prezentată
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]