476 matches
-
cuvenită sfințeniei sale, creștinii satului, privind la ea rugători, cu credință și speranță în izbăvirea ei și a lor. Sentimentele copilei sunt tulburătoare: „Mi s-a părut că în interiorul sumbru și rece din biserică era cineva nevăzut care plângea... Plângea neauzit, dar foarte simțit. Plângeau, cu acel cineva împreună și chipurile de pe icoanele rămase pe pereți. Geamurile bisericii erau sparte de către copii, iar din cauza ploilor, au apărut niște găuri mari în bolta ei prin care se vedea cerul.”. Valențele purificatoare ale
La lumina candelei by Lidia Vrabie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/100967_a_102259]
-
auzite. Imediat, mi-am amintit de dorința pe care mi-o mărturisise și mi-am spus: „Da, Doamne! Cu adevărat, Tu știi și le vezi pe toate! Nimeni, din cei ce cred și nădăjduiesc cu adevărat în Tine, nu rămâne neauzit și nevăzut!” Pe bunul meu tată, care avea teamă câteodată să nu moară fără lumină, îl învrednicise Dumnezeu ca nu numai o lumânare să ardă la capul lui, când i se va despărți sufletul de trup, ci mult mai multe
La lumina candelei by Lidia Vrabie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/100967_a_102259]
-
frica și am hotărât, încurajată de ceilalți copii, să privesc și eu prin acea gaură. Nu voi uita niciodată ce am simțit atunci. Mi s-a părut că în interiorul sumbru și rece din biserică era cineva nevăzut care plângea... Plângea neauzit, dar foarte simțit. Plângeau, cu acel cineva împreună, și chipurile de pe icoanele rămase pe pereți. Geamurile bisericii erau sparte de către copii, iar din cauza ploilor, au apărut niște găuri mari în bolta ei prin care se vedea cerul. Prin aceste găuri
La lumina candelei by Lidia Vrabie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/100967_a_102259]
-
transpirație. Așa nu merge, se gândi el. Nu trebuie să devin nervos. Probabil că mi-am imaginat țipătul acela. Era pe cale să se așeze și să-și termine cafeaua, când Îl auzi iarăși. Era un lucru extraordinar că putea trece neauzit În cafenea. Cât va dura, se Întrebă el, până când ea va deschide fereastra? Atunci o vor auzi. Plecă de la masă și În stradă auzi țipetele mai limpede, dar taximetrele treceau claxonând, câțiva portari de hotel se bălăbăneau pe pavajul lunecos
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
-
și, curând, din cât se gândea ea la el -, doctorul era deja ca și Îngropat, căci mintea fetei se lăsă curând purtată de zgomotul slab al unei mașini În trecere și de un sunet de pași. Țipătul ei nu trecuse neauzit. O geană slabă de lumină se strecură pe sub ușa potrivită prost În balamale, se auziră voci și mașina se apropie, torcând din motor, pe strada din față. Pașii se depărtară, se deschise o ușă și prin pereții subțiri ai șopronului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
-
greșeală. M-am Întors spre Marci. Era albă ca varul. — Ce e? am Întrebat-o, devenind brusc serioasă. Știi cine e tipul ăla? —E... Marci nu putea să vorbească. Din vocea ei ca un ciripit mai rămăsese doar o șoaptă neauzită. Este soțul meu. Acela este Christopher? am Întrebat-o. — Am făcut cea mai oribilă greșeală, se jeli Marci. —Și eu la fel, bălmăjii eu. Ce Încurcătură. După asta, Marci dădu zor să iasă din mezanin, Îndreptându-se spre casa scării
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1940_a_3265]
-
că tălmaciul lui Balbo îl imita pe acesta nu pentru că așa ar fi vrut el, ci pentru că intrase în rezonanță cu gesturile, cu tonul vocii celui care vorbea. La fel se întîmpla și cu ceilalți ascultători. Ridicaseră din sprîncene, murmurau neauziți cuvintele lui Balbo, mișcîndu-și fără să-și dea seama buzele în același ritm cu marele as al aviației, mușchii feței li se contractau și se destindeau după aceleași reguli care stăpîneau obrazul de cauciuc al italianului. Șerban Pangratty îi făcu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
totuși o lăptărie ca oricare alta, șase mese, proprietarul burtos, cu mustață, alunga alene cu o bucată de pînză, poate un șorț, cîteva muște care își făceau promenada pe lemnul lustruit al tejghelei. Bîlbîie era singurul client. Făcu cîțiva pași neauziți, tuși, apucă speteaza scaunului destul de hotărît și asta îl făcu pe Bîlbîie să se oprească din lucrarea lui și să-l privească chiondorîș, pe sub sprîncene. Avea și de ce, lăptăria era goală și insul își caută loc la masa lui! Aproape
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
de-a dreptul excitată, ceva ca un tăvălug fierbinte îi cutreiera carnea, se încovoia peste pânza de olandină, dar fața toată îi radia de zâmbet. Tatăl abia de-și mai făcea simțită prezența în casă, vorbea puțin, parcă se târa neauzit prin odăi, citea ziarul, se trântea de-a lungul patului, își turna picăturile în ochi și înainte de a ațipi lăsa să-i scape un oftat sonor, prelung, înveninat, ce se lățea în toată încăperea fulgerând respirația Carminei, a mamei. Se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
Cella Delavrancea a fost epurată și ea, în '45, la intrigile lui Mircea Bârsan. Dimitrie Cuclin și Emanoil Ciomac au fost condamnați la Canal, în '52-'53, pentru că luaseră parte la audiții muzicale. Unde? În sediul ambasadei engleze. Un muzician neauzit, un autor nepublicat, mut ca o lebădă, așteptînd ce iluzie! cîntecul postum, vocea postumă. Murea la Sighet, în '53, istoricul Gh. I. Brătianu. Într-o baltă de sînge. "Vai de țara care își omoară istoricii și poeții", repeta tatăl meu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
-
de o vreme să mai vină Umblu singuratic prin ulițele parcului și nu mă pot hotărî unde să mă opresc, cărei ființe să-i vorbesc astăzi care să nu-mi amintească de ea, ce povești aș mai putea să ascult, neauzite de urechile ei. Azi este duminică și este deosebit de multă lume. Surprinzător cum spațiile cele mai aglomerate te fac să te simți atât de singur. Fețe noi, necunoscute, se amestecă haotic printre cele ale creaturilor fabuloase. Îmi trebuie ceva mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
-
fixând-o din adâncul străveziu și transparent al mării. Mii de spade o fulgerau din gurile deschise ale rechinilor, mii de priviri albastre o tăiau lateral cu laserele lor scrutătoare. Și atunci, dintr-odată, strigătul acela al meu, neeliberat sau neauzit, năprasnic ca un cataclism, îmi rezona în piept să-l spargă, prelungindu-se în țipătul ei de spaimă. Întârziat, ca un ecou, amplificat de ape, suprapus peste strigătul meu mut, îl resimțeam în coșul pieptului ca pe o sfâșiere insuportabilă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
-
de somații, interjecția! Urletul gunoierilor se afla în eclipsă totală, în clipa în care Mioara Alimentară survola Lumea acestei Dimensiuni. Dimensiunea era o parte infinitezimală din absolutismul ei intrinsec. Se ascundea în geamăt, aștepta în murmur, se regrupa în tăcerea neauzită de inițiații în zgomoteric, ca apoi, ține-te, pentru a nu fi spulberat de această tornadă de urlete care se metamorfoza în tsunami-urlet, în urlet-seismic, în bombă atomică-urlet, sau urlet-supersonic, spărgând bariera de viteză a sunetului și trecând prin corpurile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
vremea copilăriei. În seara aceea am încropit câteva versuri. Astfel evocă poetul momentul de neuitat în care a început să scrie un volum de versuri destinat uitării... Si poetii spun lucruri trAsnite „Într-o zi dăruită / cu ape de ceruri / neauzit / m-a chemat grădina / Vino la mine / Vino! / N-a uitat niciodată/ clipele noastre de tăcere / de visare și dragoste / Voia încă o zi / de surâsuri / și tainice îmbrățișări / Și aștepta sub cer / ca un sân cald / în fremătare.“ (Măr
Cum te poti rata ca scriitor ; Cateva metode sigure si 250 de carti proaste by Alex Stafanescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1314_a_2703]
-
armura ciuruită apare / și câinele cu bube șiroind / peste ninsoarea albă. / Deasupra altarului / crucea din lemn de stejar / flutura coama unui armăsar / visat de o preafrumoasă domniță. // Icoanele triste / privesc fețele buhăite / ale bătrânilor credincioși. Lungi acorduri de orgă / și neauzite blesteme / în acea dimineață cu frunze uscate.“ (Sonată pentru orgă și ninsoare) (În treacăt fie spus, sintagma „bube șiroind“ nu este în spiritul limbii române. Pot „șiroi“ sângele, puroiul etc., nu bubele. De altfel, în carte apar și alte formulări
Cum te poti rata ca scriitor ; Cateva metode sigure si 250 de carti proaste by Alex Stafanescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1314_a_2703]
-
se deschid spre propria-ți necunoaștere. Astăzi îți întinde o mână, mâine te îmbrățișează, poimâine te sărută, își povestește viață de-a fir în păr, își despletește gândurile, își radiografiază visele, își despuie moartea, își extro-vertește negânditele, nevăzutele, nesimțitele, negustatele, neauzitele, neatinsele. Fugi, Petre! Cu fiecare ușă deschisă, rămâi mai puțin, iar oboseala de a fi parte din ei te multiplică în milioane de nelocuiri. Ne cunoaștem pentru a ne pierde, dacă nu știm să ne zăvorâm inimile. Petre, întinde-le
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
Văd. Ce vezi, mă, ce vezi? Stă lângă mine și îmi șoptește să scriu un poem despre un șotron ce curge mai repede decât Carul Mare. Ascultă: la ce bun să gândești prin gândurile altuia? la ce-i bună ascultarea neauzitelor? la ce-i bun somnul ce nu te încape? la ce-i bună visarea ce nu-ți aparține? la ce-i bun cerul împăturit într-un șervețel la masa vecinilor? la ce-i bună trezirea în dimineți străine? la ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
două viori și, În plus, un țambal de piept. De jos, de la ei, vedeau negreșit care dintre marile uși de lemn ale pivnițelor săpate În deal stătea deschisă și unde era rost de petrecere. Se strîngeau pesemne iute laolaltă și, neauziți, nesimțiți de nimeni, răsăreau În pragul cramei. — Cum, dracu’, făcea taică-meu, cum mama dracului...? N-am auzit scîrțîind o ceteră, n-am văzut umbră de om și ne-am trezit cu ei la ușă bătînd ceardaș! Pivnițele sînt cea
O vara ce nu mai apune by Radu Segiu Ruba () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1375_a_2743]
-
făcut semn s-o urmez. Nu se cade să vorbești lângă cel care n-o mai poate face; nu se cade să mănânci și să bei acolo, nu se cade. Am ajuns în pragul casei. Era acolo. Cu pasul ușor, neauzit, părea că lunecă pe pietrele colțuroase. Ajunsese înaintea mea. Se uita de-a lungul drumului: "Nu-i așa că vine ?" m-a întrebat când am ajuns lângă ea. Cine să vină, copilă dragă ? Pe cine cauți ?" am întrebat-o. A tăcut
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1546_a_2844]
-
poate, admise el modest. Toți ne tragem de undeva, de pe la țară... Eu nu prea am timp să stau să citesc cărți... 10 Ceasul deșteptător nu sunase. Victor sări din așternut și începu să se îmbrace în viteză, apoi se strecură neauzit afară și o apucă cu pași grăbiți spre stația de tramvai cea mai apropiată. Aici, însă, ghinion: o mulțime de oameni așteptau de aproape o oră zadarnic, fiindcă, după cât se părea, pe traseu era o pană de curent și circulația
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
-
am spus multe, și nimic personal. Ceea ce era personal se înțelegea, era între noi, în priviri. Se mirosea un parfum feminin de viorele, și altul masculin, un after-shave. Lângă locul lăcuit lucește luna lină, însă întunericul întunecat întunecând nu numai neauzit, neatentul nechezat al calului, dar și cununând cununa cunoscută trăiește. Peste lac se vedeau nările scoțând fum, care cobora greoi peste apă. Îmi plăcea ploaia. Ploaia cădea fără zgomot pe aleea pașilor pierduți. Șuvoaiele de ploaie o luau pe cărăruia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1508_a_2806]
-
păpușa aceea a ta de cârpe cu capul de carton... Îmi pare rău că nu team cunoscut atunci, să te trag de codițe, ce ocazie am pierdut... Îmi pare rău că nu te-am cunoscut atunci adăugă el cu glas neauzit poate te puteam ține atât de strâns, încât să nu te pierd niciodată... Puntea suspinelor Dimineața își filtra lumina rece prin perdele. Trecuseră parcă ani de când Bart acceptase, mai mult din politețe decât din convingere, să încerce să și refacă
KARMA. NOPŢI DE MĂTASE by DANIEL DRAGOMIRESCU MARIA ARDELEANU-APŞAN () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1614_a_2969]
-
plăcere că ești cu mine, aici... Înțeleg foarte bine, rosti Arm cu o voce molatică. Dar lasă-mi un timp de gândire, adăugă după o tăcere bine calculată. Și lăsând bagajul din mână, trecu pe lângă el și dispăru cu pași neauziți în dosul ușii care dădea în balcon. De acolo nu se mai auzi apoi nici un zgomot și minute lungi în apartamentul bărbatului silit de soarta implacabilă să ducă de atâta amar de vreme viață de pustnic nu se mai auzi
KARMA. NOPŢI DE MĂTASE by DANIEL DRAGOMIRESCU MARIA ARDELEANU-APŞAN () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1614_a_2969]
-
mei: e cel mai adevărat din toate pe care le-am cunoscut în astă lume în care-mi este dat să rămân veșnic singur: multiplu ca Universul FIUL RĂTĂCITOR în sfârșit am nins și eu ceea ce se poate înțelege din neauzita alunecare a schiurilor îngerilor ecoul căreia mi se răsfrânge în suflet dar cum de oare eu, Omătul, în astă iarnă am putut atâta timp să nu-ntreprind ceva? sau poate că eu însumi de mine aș fi uitat glisare fâșâită
Leons Briedis by Leo Butnaru () [Corola-journal/Journalistic/6811_a_8136]
-
Pa pa. 'nă seara. B'nă seara. Bună seara doamnelor, bună seara dragele mele doamne, bună seara, bună seara. III. Predica focului Umbrarul râului s-a destrămat: ultimele degete de frunziș Apucă și se-afundă-n malul ud. Vântul Cutreieră ținutul brun, neauzit. Nimfele sunt plecate. Dulce Tamisă, curgi lin, până ce-mi termin cântul. În râu nu sunt nici sticle goale, nici ambalaje, Batiste de mătase, cutii de carton, nici chiștoace Sau alte urme-ale nopților de vară. Nimfele sunt plecate. Și-ai lor
Tărâmul pustiirii, 1922 by T.S. Eliot () [Corola-journal/Journalistic/7094_a_8419]