237 matches
-
în joc. Ar fi trebuit să-mi dau prin urmare seama cât de oribil se simțea că trebuie să locuiască în cartierul nostru anost, în serile acelea de iarnă fără sare și piper, omorându-și timpul îmbrăcat în pardesiu și nebărbierit de două zile, la farmacie sau împreună cu Sylvester-comunistul la tutungeria lui Zechman; uneori chiar și la sala de biliard. Lucra la gară doar sâmbăta, și asta, zicea, doar pentru că Borg îl simpatiza. O dată cu venirea iernii ce se așternea peste noi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1872_a_3197]
-
ghetre peste pantofii lui în două culori, mănuși din piele de porc. Și nu s-a întors până a doua zi spre înserat din zăpada iute și scânteietoare. Era murdar, încruntat nevoie mare, cu ochii injectați și obrazul lui blond nebărbierit acoperit de zgârieturi. Aveai ocazia să îi întrezărești firea violentă și opulentă, cum respira greoi de la zăpada pașnică de pe veranda din spate, curățându-și pantofii pe cărămizi și periindu-i cu măturica, apoi arătându-și fața brăzdată de dâre de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1872_a_3197]
-
una care venea dintr-un regim alimentar nepotrivit. Mi-a luat un minut să trec peste senzația de stânjeneală resimțită la vederea zâmbetului său încrețit și a tuleielor galbene și aurii de pe bărbie - nu era el omul care să stea nebărbierit; dar apoi l-am văzut că se simte mai bine și că s-a așezat, împreunându-și mâinile cu degete lungi pe piept. Era vară, spre sfârșitul după amiezii și, deși eram la ultimul etaj al unei case vechi, copacul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1872_a_3197]
-
văzut odată... Ion își aprinde o altă țigară și-și toarnă cafeaua din ibric în ceașca luată de pe etajera de la oglindă. Mihai își pleacă fruntea în palme, apăsîndu-și puternic ochii cu podul palmelor, să alunge din ei imaginea bătrînului veșnic nebărbierit, peste care se insinuează silueta acelui tînăr înalt, îmbrăcat frumos, care-și face rar apariția prin sat, de preferință sîmbăta, duminica, ori la sărbătorile mari ale anului. Stă mult la bufet, bea puțin și discută îndelung cu oamenii. Abia la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
tresare acesta. A, da, își revine voiam să știu cine-i stăpînul geamantanelor, să-i mulțumesc. Am mai spus că nu are nevoie nici de bani și nici de... Am eu față de turnător? întreabă Lazăr. Nu-mi dau seama; ești nebărbierit răspunde șoferul văzîndu-și de drum, dar numai după doi pași se întoarce și-i umple paharul: Asta-i pentru cum ai condus... Umpleți și domnului profesor arată Lazăr paharul de alături. Meritul îi aparține pe jumătate... Șoferul nu înțelege aluzia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
destroieniri mai rapide, și găsesc bilet. Vin aici, toată Procuratura, c-a murit una. Stau cu mia în buzunar; fug toți ca de tămîie. Să n-ai cui da un plic! Zi și tu... Mihai își privește un timp prietenul: nebărbierit, cu ochii roșii de nesomn, tras la față și, pe deasupra, caraghios în hainele de schior. Bărbia îi tremură vizibil iar mîinile, tremurînd și ele, mototolesc continuu mănușile groase. Te rog, stai, stai cu mine..., chiar dacă te grăbești, sînt așa..., e
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
George, îl credeam invulnerabil, intangibil, mereu tânăr, așa ca mine, o replică a personalității mele, pe care mi-o garanta. Dar acum arată ca un prăvăliaș de rând, împovărat de griji, zăpăcit, mediocru“. Îi văzu costumul neglijent, cămașa murdară, fața nebărbierită. În același timp, George o analiza pe Alex și se gândea: „Ce-a mai îmbătrânit, și-i țeapănă și parcă bolnăvicioasă. Și i s-a încovoiat spatele și pielea-i atârnă, pătată și uscată, de parc-ar fi murdară, și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
din umeri. — Bine, dacă ții cu tot dinadinsul, citește-mi, acceptă ea. Dar, iartă-mă că te Întreb, de ce scrii tu toate astea, crezi cumva că ai mai putea schimba cursul istoriei? Pe fața tulbure, străbătută de numeroase riduri și nebărbierită de mai multe zile, ochii lui decolorați se deschiseră deodată mari, ca și cum Îndărătul lor s-ar fi aprins, pentru cîteva secunde, lumina unei revelații, după care expresia Îi redeveni neputincioasă și tristă, ceea ce o făcu pe Agneta să regrete Întrebarea
Christina Domestica şi vînătorii de suflete by Petre Cimpoieşu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1372_a_2701]
-
ca un viscol din senin larma produsă de unul dintre pacienți - și toate privirile se Întoarseră contrariate Într-acolo. — Și eu am beculețe! Sunt plin de beculețe! Luminez ca o galaxie! De aceea văd perfect totul! striga un bărbat Înalt, nebărbierit, Îmbrăcat În trening, cu părul vîlvoi și privirea luminată de o convingere fanatică. PÎnă În acel moment, fusese unul din pacienții cei mai liniștiți ai grupului - sau poate se prefăcuse a fi. În crizele obișnuite, el se credea Distrugătorul Eldridge
Christina Domestica şi vînătorii de suflete by Petre Cimpoieşu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1372_a_2701]
-
avură un efect cu totul neașteptat. Celălalt se năpusti peste el, Îl Încălecă și Îl imobiliză la pămînt, după care, din două mișcări, Îi legă mîinile la spate. Pablo Îi văzu abia acum fața, vopsită cu o culoare verde și nebărbierită de mai multe zile. — Ai omorît-o, ticălosule! Îi șuieră la ureche, ca și cum i-ar fi șoptit un mare secret. Și mai spuneai că ești protectorul ei! Nu, domnule, stai puțin, tocmai asta spuneam..., e vorba de două doamne diferite..., reuși
Christina Domestica şi vînătorii de suflete by Petre Cimpoieşu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1372_a_2701]
-
revendicări, protestau, naiba știe pentru ce. Un singur lucru rezulta destul de clar: că pe vremea lui Ceaușescu era mai bine. Cum omul nostru Întîrzia, am avut timp să-i observăm pe Îndelete. Palizi, cu obrajii supți și fețele cenușii, bărbații nebărbieriți, femeile avînd capul acoperit cu niște baticuri mari de lînă ale căror margini le cădeau peste umeri, stingheri și ușor dezorientați, păreau scoși atunci din cine știe ce tunel al timpului. Strigau mai mult pentru a se Încălzi. Din cîte am Înțeles
Christina Domestica şi vînătorii de suflete by Petre Cimpoieşu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1372_a_2701]
-
să vândă zarzărele. Am pornit în căruța încărcată cu zarzăre spre Nerași. Satul avea alt nume, dar pentru că toți cei veniți acolo dintr-o regiune de munte după împroprietărirea din 1922-24 purtau barbă, au fost porecliți de băștinași „nerași” adică nebărbieriți. Am mers pe toate ulițile satului și unchiul a strigat în gura mare: „zarzăre de vânzare. Hai la zarzăre”. Dar n-a venit nimeni să le vadă sau să cumpere măcar una singură; n-a venit nimeni să vadă marfa
A FOST O DATA by VICTOR MOISE () [Corola-publishinghouse/Science/762_a_1496]
-
Agnozie spațială cu neglijarea câmpului vizual stâng Rugat în zilele următoare să deseneze o bicicletă și un ceas, neglijează partea stângă a obiectelor. AB comasează cifrele ceasului în partea dreaptă Bărbierindu-se cu mâna dreaptă, mâna sănătoasă, lasă obrazul stâng nebărbierit, susținând că s-a bărbierit, chiar și când i se pune o oglindă în față. Neglijează orice obiect plasat în partea stângă a camerei și o roagă pe asistenta medicală să-i dea radioul aflat pe noptiera stângă. Rugat să
[Corola-publishinghouse/Science/84988_a_85773]
-
a ajuns acasă fiul său l-a recunoscut. Nu același lucru s-a întâmplat în cazul meu. Plecat tânăr, cu barbișon cum poartă preoții și cu dinți de aur, a intrat în casă (eu fiind singură acasă) un moș chel, nebărbierit și fără dinți în gură. Când l-am văzut că intră în casă și se îndreaptă spre mine, m-am speriat și am început să țip. El mi-a spus încet: “Sunt eu, tata”. Eu însă am fugit afară din
NU PUNE, DOAMNE, LACÃT GURII MELE by Servilia Oancea () [Corola-publishinghouse/Science/1835_a_3165]
-
mecanic. Și ăsta fusese căsătorit, dar acum era despărțit. Și a "cântat-o" și a dat divorț de mine, după ce am venit din penitenciar. Că nu-i mai plăcea de mine, că nu veneam acasă, că eu stăteam pe câmp nebărbierit - deh, ca femeile! Și am zis: "Bine! Tu cu un drum, eu cu al meu". Mai ales că eu prinsesem niște cheag acum la Gostat și aveam și cameră de dormit, condiții, luam masa la cantină. Ne-am despărțit în
[Corola-publishinghouse/Science/84954_a_85739]
-
a gării Bacău, bînd apă cu capul dat pe spate, pierdeam secvența rondului de noapte, un soldat în termen la jandarmi l-a ridicat pe cel adormit, cazi înclinat peste bagaje, l-am ridicat de tot pe omul slab și nebărbierit, asta e a treia seară în care te văd! fes negru și trezesc bătînd cu palma pe umăr, ușor, nu sarcastic, personaj modul de a-i trata, bătrînul alungat pe hol, edentat, trag de un picior, tusea, vorbim tare în
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1465_a_2763]
-
fi având mulți vizitatori? Bea mi-a deschis ușa. Devenise deja „Ben“ în gândurile mele, atât de arzător încercam să mă integrez în spiritul lui Hartley. Purta un maiou de bumbac alb care-l făcea să arate robust, și era nebărbierit. Părțile din fața lui care nu erau neglijent acoperite de țepii bărbii arătau slinoase, iar pe frunte avea pete lucioase de grăsime. Când și-a zvârlit capul pe spate, cu o mișcare animalică, i-am văzut interiorul negru al nărilor largi
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]
-
calcule matematice nu mi-au mai dat nici bună-ziua (tot concurența era cauza). Un alt criteriu de avansare în societate și în meserie, este ținuta și comportarea. Vor fi întotdeauna preferați oamenii corect și mai ales curat îmbrăcați, nu cei nebărbieriți, nespălați răspîndind un miros puternic de transpirație, tutun și băutură. La Firma Porsche, în Centrul de Cercetare, aveam un coleg foarte priceput, era încadrat ca Șef de Grupă, dar venea îmbrăcat neglijent, cu pantaloni de Jeans uzați și decolorați. L-
De vorbă cu Badea Gheorghe by Constantin Brin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/826_a_1788]
-
proaspăt: a ghiocei proaspeți, a văruială proaspătă și a nomenclaturiști proaspeți, mutați de curând în casele celor expirați. De după un gard, se uita la trecători, cu un aer dus, un tată vechi de nomenclaturist proaspăt. Purta un fes ponosit, era nebărbierit, bărbia îi tremura, iar una din lentilele ochelarilor legați cu sfoară peste urechi era spartă. Dacă te lăsai înduioșat de aerul său decrepit, nu-ți mai venea să-l lustrezi. Știți însă cum e: lustrezi ce se nimerește, nu ce-
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2131_a_3456]
-
ferma. Deși m-am sculat din timp, mașinile sunt ocupate când mă prezint. Explicația vine repede. Studenții se bărbieresc seara pentru a câștiga timp. Mulți, cei mai mulți muncitori, fac la fel. Într-un an o singură dată am Întâlnit un legumicultor nebărbierit. Ziua următoare vizităm partea de răsărit a statului. Regiunea este pronunțat deluroasă, cu multă pădure și oaze mari de verdeață În care se disting de la distanță fermele vopsite În alb, bleu sau verde. Vizităm În cursul zilei 7 ferme. Una
30.000 km prin SUA (1935-1936) by Nicolae Cornăţeanu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/820_a_1717]
-
să vadă care este reacția mea. El ținea cartoful în mână cu atâta bucurie și mândrie, de parcă ar fi fost un lingou de aur, ori un diamant de o valoare inestimabilă. Fața lui osoasă, pe care se vedea miriștea părului nebărbierit, începuse să se micșoreze, asemenea capetelor tăiate și purtate ca trofeu de anumite triburi, după ce fuseseră tratate prin procedee numai de ele știute și aduse la dimensiunea unui cap de păpușă. Ochii mici, acoperiți de niște pleoape roșii, pluteau sperioși
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1481_a_2779]
-
Găsesc porcul sub podeț. O schijă sau sârma ghimpată i-a provocat o rană deschisă la rât. E clar că nu-l doare, doarme. Îl bag în casă și-l așez în barca de cauciuc. Mă uit în oglindă, sunt nebărbierit. În dulapul din baie au numai spray de furnici și deodorant. Iau "Knickerbocker-ul", mă așez lângă porc astfel încât membrana să vibreze puternic, îmi trec aparatul de câteva ori peste obraji și bărbie. Mă simt mai proaspăt, dar barba e la
by P. C. Jersild [Corola-publishinghouse/Memoirs/1092_a_2600]
-
etaj pe niște trepte care n-ar fi părut atît de sordide dac-ar fi avut puțină lumină și iată-ne ajunși pe un culoar curat și aerisit, în pragul căruia ne primește silueta adormită a unui bărbat șchiop și nebărbierit. Ne spune să lăsăm valizele acolo, fără grijă (!?) și să facem ce-om ști, căci paturile se eliberează abia la ora zece. Signora are un pat în camera asta, îmi arată el o ușă. Signore va avea unul mai puțin
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1495_a_2793]
-
metalice cu polizorul pneumatic În brațe și bătând cu barosul de zece kilograme până-i sărea fesul din cap. Au trecut niște ani. Acum ar trebui să fie medic sau să mai aibă puțin. E vorbăreț și vesel și, deși nebărbierit, cămașa și canadiana asta din tercot verde de pe el arată aproape noi. Ne-am recunoscut din prima privire și el nu s-a arătat deloc grăbit, iar eu ce să mai fi zis? Că-s grăbit de nu se poate
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2023_a_3348]
-
se specializase definitiv În șlefuirea diamantelor. Soarta i s-a luminat, e de râs, râde chiar. Râsul lui e un jet puternic de apă curată În stare să spele zgura atâtor eșecuri. Mi se pare neverosimil de senină fața asta nebărbierită și mocofănoasă. — E foarte bine că Înveți, dragul meu. Învățătura e un lucru bun. Îmi pare rău că pe mine unul nu prea m-a dus capu’. — Vezi bine, Relule, că nu pe oricine-l duce. — Prietene, lasă dracului țigările
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2023_a_3348]