7,611 matches
-
în loc să numere cucuiele din capul puterii de la București. Să zicem că tot ce scrie Mircea Micu e adevărat, că există o modă a statisticilor și chiar a bilanțurilor fataliste. Dar dacă românul obișnuit ar duce-o bine, cine ar fi nebun să alcătuiască asemenea bilanțuri? De altfel, tot în ziarul peste care e director Mircea Micu aflăm tot felul de bilanțuri care mai de care mai negre.
Voluptăți ca la "Săptămîna" by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/15122_a_16447]
-
cu plăcere apariția și calitatea. Sunt texte bune, amuzante, ironice și trăznite, scrise cu un condei exersat, precum este și stilul. Autorul face "exerciții de perspectivă", se joacă cu ordinea lucrurilor și întoarce pe dos toată realitatea cu un apetit nebun pentru luat în râs. De exemplu, aerul condiționat din mașina unui ministru de Finanțe îi explică naivului aer de munte ("care îl asculta cu gura căscată, cum se cade să ne ascultăm semenii care reușesc în viață") toate șmecheriile și
Iași by Iulia Alexa () [Corola-journal/Journalistic/15149_a_16474]
-
O mărturie sunt versurile lui G. Ursu: "Colțul din dreapta a Contemporanului/A devenit un spațiu privilegiat/ Cum privilegiat este spațiul din preajma marilor/ mase stelare în teoria relativității generalizate/ O acumulare a liniilor de forță,/ Un loc, la drept vorbind, puțin nebun,/ Grație lui Călinescu." 1) G. Călinescu - Viața lui Mihai Eminescu. Introducere de Eugen Simion. Ediție îngrijită de Ileana Mihăilă. Editura Academiei Române, București, 2002. Academia Română. Institutul de Istorie și Teorie Literară " G. Călinescu". 2) Șt. Cazimir - G. Călinescu și cenzura în
"Nimic fictiv" by Cornelia Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/15155_a_16480]
-
sugerează o linie metaforică, poate chiar astrologică. Una din premizele lui Benjamin fiind că nu istoria ne ajută să înțelegem prezentul, ci prezentul ne face să înțelegem istoria, faptul că a recurs la sugestia astrologică devine de înțeles. Momentul, lumea nebună și anormală în care a trăit Benjamin, lumea care, în fond, nu-i nici astăzi mai bună, face de înțeles această interpretare. Cuvântul constelație apare deseori la Walter Benjamin, de pildă, în Passagen-Werk: "imagine în care odinioara și prezentul se
A citi, în ciuda ... by Grete Tartler () [Corola-journal/Journalistic/15204_a_16529]
-
și ni se întîmplă zilnic. Cine nu rezistă nu are decît o cale: balamucul. Fără să mai aibă timp să se întrebe unde se găsește granița între normalitate și anormalitate și cine anume îi împarte pe oameni în zdraveni și nebuni, cine numește și stabilește valoarea. Asta s-a întîmplat și cu Alexandru David, informatician la o fundație de binefacere. Dracul travestit într-un redactor la un canal de televiziune din Geneva îl ispitește să coboare din zona virtuală în cea
Dracul vorbește românește by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/15250_a_16575]
-
La Malcontenta,/ țineam pumnalul pe inimă și poruncă aveam să-ți iau viața./ Dar cînd să ucid leoaica de catifea,/ pielea începu să-mi plesnească, gura să huruie,/ biserica-ntreagă se zguduia,/ căci venea de sub lagună,/ mireasma femeii de doge, nebună./ Aveai un singur sîn de tîrfă și el tremura,/ bancherii puseseră preț zeiesc pe carnea ta./ Din păr, cerșetoarele aveau să-mpletească o rochie de mireasă,/ din unghii, vrăjitoarele rîvneau să facă talismane./ Strălucea pumnalul de pe inima mea" (A șaptea
O Veneție "monstruoasă" by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/15268_a_16593]
-
decapitează amantul/ murmurîndu-i adierea litaniei" (La Cesarina șIț). Dar și un Caron feminin: "Eu însămi am ales să-mi fiu luntrașă pe Styx,/ după ce m-am întors de pe insula tăcută,/ acolo unde am închinat cu cei morți" (La Malcontenta dansînd nebună în gondolă). Dar și o sirenă diavolească ce delirează: "sînii tăi aveau capete de lunateci,/ dinții luaseră zeci de bărbați ostateci,/ părul era ancora unei corăbii bîntuite/ de diavoli sosiți din străfunduri smintite" (A douăzeci și una scrisoare venețiană). Dar și, prin
O Veneție "monstruoasă" by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/15268_a_16593]
-
apucă pe calea unui romantism exasperat, tensionat de suferință. Simbolul selenar apare pătat de coșmar, deznădejde, demență, încărcat de toxicitate: „Moartea e un somn lung, un vis nesfîrșit,/ despotică dinspre Lună solia îi vine tăcut;/ - Oh, desnădejdea mea se arunca nebună ca o lance/ în Luna rotundă și înverzită ca fața unui scut.// Rugina lui se scutura peste frunți/ fără elan purtînd din mit antic palori -/ nicicînd atît de alegoric Luna/ n-a otrăvit clanurile ei de feciori!” (Salomeea). Același astru
Poezia lui Constant Tonegaru (II) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/13437_a_14762]
-
la împerecherea/ neînruditelor fiare” (Maratonul - cartea întîi). Simptomatic, năzuințele, fie și vag sublimate, ale acestei creații cu program sfidător materialist sînt foamea și setea: „Organele nu mai sînt la locul lor,/ și sărutul e o gustare și se face foame nebună/ și sărutul mîței față de șoarec e o gustare. Pofta ei/ face moțocuri” ( Foamea atavică vorbită de animale). Ori: „Umbrelor/ le-a fost sete de fleacuri de doi bani,/ le-a fost sete de făpturi wagneriene,/ le-a fost drag să
Bufonul și nebunul by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/13472_a_14797]
-
la numărul 14. Richter confirmă indicația, chiar dacă se înșeală și el asupra adresei: «Cabaretul Voltaire, cu reprezentațiile și tapajul lui, se găsea pe Spiegelstrasse, la numărul 1. Puțin mai sus, pe aceeași străduță unde seară de seară era o revărsare nebună de cîntece, de poeme și de dans, la numărul 12, locuia Lenin. Radek, Lenin și Zinoviev puteau să se plimbe fără restricții. L-am văzut pe Lenin de cîteva ori la bibliotecă și l-am auzit o dată vorbind la un
François Buot: O biografie a lui Tristan Tzara by Magdalena Boiangiu () [Corola-journal/Journalistic/13478_a_14803]
-
a bătut pasul pe loc sau chiar a murit. Iar dacă totuși ea a dăinuit, aceasta s-a întîmplat în ciuda condițiilor foarte dure ale epocii. Scriitorii rămași au făcut totuși ceva ce era fundamental într-o țară care era complet nebună și anormală. Chiar dacă nu puteau fi ostili pe față regimului feroce, - o opoziție echivala cu o sinucidere - ei au produs o literatură asemănătoare cu aceea din țările libere. Am afirmat de mai multe ori că pentru noi, scriitorii care am
Cu Ismail Kadaré - Balcanii și literatura by Rodica Bin () [Corola-journal/Journalistic/13466_a_14791]
-
poate găsi. Apogeul insinuărilor e atins, însă, în clipa în care această harababură conspirativă sunt atrași alți doi membri marcanți ai C.N.S.A.S., Andrei Pleșu și H.-R. Patapievici. Dacă Dinescu e suspect din oficiu, fiind un fel de claun nebun ce-ar trebui epurat așa, de învățătură de minte, nici Pleșu ori Patapievici nu stau mai bine. Vă dați seama, Andrei Pleșu a condus o revistă culturală, „Dilema”, doldora de informații explozive, și nici acum, la trei ani de când nu
Dublu Dinescu și simplu Nistorescu by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/13540_a_14865]
-
luxurianță năucitoare în roman, luxurianță dincolo de care se ghicește o întristare fără leac dată de proximitatea descompunerii și a morții. O senzualitate maladivă emană trupul prea copt al Mariei Dragases, cea care visează doar “lumea din pîntecul ei: o poftă nebună de viață și o scîrbă nebună” și al cărei păr miroase cînd a mosc, cînd a fier și-a pucioasă, sau trupul lui Marion, “cea adormită-n cerneală” sau chiar al nimf(et)ei Orjen caracterizată adesea prin imaginea olfactivă
Cronica unui roman îndelung așteptat… by Catrinel Popa () [Corola-journal/Journalistic/13543_a_14868]
-
care se ghicește o întristare fără leac dată de proximitatea descompunerii și a morții. O senzualitate maladivă emană trupul prea copt al Mariei Dragases, cea care visează doar “lumea din pîntecul ei: o poftă nebună de viață și o scîrbă nebună” și al cărei păr miroase cînd a mosc, cînd a fier și-a pucioasă, sau trupul lui Marion, “cea adormită-n cerneală” sau chiar al nimf(et)ei Orjen caracterizată adesea prin imaginea olfactivă, caducă și umilă în simplitatea ei
Cronica unui roman îndelung așteptat… by Catrinel Popa () [Corola-journal/Journalistic/13543_a_14868]
-
avantajul insului ridicol, care, avizat fiind, posedă șansa unei redresări. Criza cunoașterii are un caracter decisiv, căci printr-însa, precizează eseistul nostru, „omul ridicol este umilit și se retrage în sine, sau își iese din fire și devine grotesc ori nebun, sau își dobîndește echilibrul și seninătatea”. Mai întîi ni se oferă parada istorică a evoluției conceptului. Antichitatea clasică grecească prefera, din rîndul virtuților, curajul, cumpătarea, dreptatea, în duhul cărora se făcea educația tinerelor vlăstare. Opera lui Homer funcționa ca un
Despre ridicol by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/13528_a_14853]
-
Rusia, Argentina, India etc., în multe reviste digitale. Puteți citi romanul Câmpuri Magnetice la www.liternet.ro. Vă iubesc foarte mult. În evoluția mea de scriitor SF, revista “România literară” a avut un rol important. Vă citesc cu aceeași fervoare nebună de acum 20 de ani. Vă iubesc nesfârșit! Ovidiu Bufnilă * Domnule profesor, Cu reminiscențe terminologice de la bacalaureat 2003, „simulez... un incipit” epistolar, remarcând: cu Mircea Martin și cu Mihai Zamfir, formați un triumvirat universitar exemplar, reprezentând promoțiile șaizeciste de „filologi
Scrisori catre editorialist () [Corola-journal/Journalistic/13539_a_14864]
-
între 1953 și 1956 când amândoi am fost arestați: el condamnat, eu numai exmatriculat mai puțin de 2 ani după aceea. I-am tocmit un avocat și ca martor al apărării la proces am încercat - sfântă naivitate - să-l scot nebun, evocând episodul cu Contele Tisza. Era briliant, de-o inteligență ieșită din comun, într-o perpetuă agitație, cu o mare mobilitate în idei. În fața unei explicații obscure sau neclare îți construia imediat una, două, teorii pe care le putea infirma
SCRISORI CATRE EDITORIALIST () [Corola-journal/Journalistic/13561_a_14886]
-
singur volum, Cîntece orfice, publicat pe speze proprii în 1916. Cu doi ani înainte de a fi internat într-un azil psihiatric, unde a mai trăit cu mințile rătăcite pînă în 1932. Cu 9 ani mai tînăr decît Sibilla Aleramo, poetul nebun și admiratoarea sa seducătoare și strălucită ca spirit au avut o relație pasionată timp de un an și jumătate, din august 1916 pînă în februarie 1918. Corespondența lor incendiară și lirică, publicată de Sibilla în 1958 (cu o prefață de
Meridiane () [Corola-journal/Journalistic/13555_a_14880]
-
informau Securitatea despre tot ce... „De ce vă urmăreau?” „Ce dracu, doamnă, astea-s întrebări, dvs. veniți la mine fără să vă informați?” Îmi dau seama că nu e vorba de data asta de eterna problemă, atunci cînd dai peste un nebun: te duci la el tocmai ca să te informezi, și-i înghiți perdaful că vii la ei fără să te fi informat. Acum e totuși, ceva mai simplu: e vorba că nu joc convingător admirația sau măcar interesul. Dacă nu, Doamne
Afacerea „Meditația transcendentală” by Doina Jela () [Corola-journal/Journalistic/13582_a_14907]
-
vise... O cergă de speranță; Culcuș de veghe, - / împruncirii. / Vă strig de aici, - / din vatra timpului, / Cu ce-a fost / și va să fie / cuvânt." ( Veșmânt de mit) Versurile sunt, uneori, atât de penibile încât fac lectura de un haz nebun, iar cartea greu de lăsat din mână: "Nori de izbândă pe cer, - / Românește să plouă", "Sângele meu, - prima / Gânditoare țărână / A vorbit în Limba Română", "Într-o zi de secerat, / în Olteț m-au botezat, / Să cresc nalt și luminat
La o primă și ultimă lectură by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/13764_a_15089]
-
l-am întâlnit pe Ion Barbu la Târgul de Carte de la București. Mi-a dat cele mai recente cărți realizate de el, în număr de trei. Mai avea pentru vizitatorii târgului cărți poștale cu imagini și inscripții de un umor nebun (pe una este reprezentată, de exemplu, "România foarte mare" - o reproduc chiar în această pagină, fiindcă mi-ar fi greu s-o descriu), ca și maieuri cu caricaturi și texte, și ele foarte hazoase. Cele trei cărți sunt: Dicționarul cinicului
Ha, Ha and Ha by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/13824_a_15149]
-
ulterior, căci visul există doar prin memoria care-l păstrează. Ador visele, chiar dacă sunt coșmarele de care am parte cel mai des. Sunt totdeauna presărate cu obstacole pe care le cunosc și le recunosc. Dar mi-e totuna. Această dragoste nebună pentru vise, pentru plăcerea de a visa, pe care n-am încercat niciodată să mi-o explic, reprezintă una dintre înclinațile mele profunde care m-au făcut să mă apropii de suprarealism. Câinele andaluz ( voi reveni mai târziu asupra lui
Luis Buñuel - Vise și reverii by Luminița Voina-Răuț () [Corola-journal/Journalistic/13804_a_15129]
-
surpriză a fost fanfara țigăneasco-țărănească adusă de Mircea Dinescu din nu știu ce sat din Bărăgan. Membrii formației, cu figuri de draci joviali, cântau cântece de lume ca pe niște marșuri triumfale. Solistul făcea cunoscute, vers cu vers, poeme de un umor nebun, despre viața noastră de azi. Se zbânțuia ca un rocker, urmat de toată formația. Dar adevăratul dirijor al cântăreților năstrușnici, ca și al întregii asistențe era Mircea Dinescu. Mi se părea că îl văd pe Scaraoțchi însuși, dirijând o orchestră
Infernul vesel by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/13986_a_15311]
-
-mi spui că ai intrat în scenă într-un rol ca acesta, fără repetiții de orchestră, cu un dirijor ca Sawallisch, într-un teatru de un asemenea prestigiu, și cu un public infernal ca acela de la München?! Ești cu adevărat nebună. Dar să știi că aș fi făcut la fel ca tine! Cât despre rivalitatea dintre Maria Callas - Săgetătoare și ea - și Elisabeth Schwarzkopf, despre care s-a scris zilele acestea, e o pură aberație. Din generații diferite, abordând repertorii total
Elisabeth Schwarzkopf a intrat în lumea celor drepți by Mariana Nicolesco () [Corola-journal/Journalistic/10378_a_11703]
-
mă enervezi, frumosule! A luat tubul atât de repede c-ai fi zis că-l frige și l-a pus la locul lui, între alte două tuburi de albastru, produse de aceeași firmă, marcate 04 și 09. - Ai văzut? E nebun, a spus Marcos după ce a râs pe săturate. Jaime a făcut cât de cât patul, l-a acoperit cu o cuvertură și s-a făcut că n-a auzit, după care ne-a spus: - Așezați-vă aici, mă duc să
Castele de carton by Cornelia Radulescu () [Corola-journal/Journalistic/10399_a_11724]