1,139 matches
-
excesive a televiziunii publice, în contradicție cu ce ar trebui intreprins tocmai pentru a reduce dependența față de factorul politic. De aproape trei săptămâni conducerea executivă a TVR refuză să ia atitudine, lui C.Săftoiu fiindu-i frică că-și va necăji șeful politic. După mai multe eschive, s-a hotărât (s-a mai amânat, altfel spus) ca un membru al CA să propună un text ce ar urma să fie discutat și eventual aprobat ca punct de vedere al TVR... Numai bine
Valentin Nicolau, fostul șef al TVR, șterge pe jos cu noua conducere by Andrei Moisoiu (Google) () [Corola-journal/Journalistic/77874_a_79199]
-
ce putem face e așteptarea. Lucrând la deschidere, până se arată. Nu-i la fel și metoda clovnului? Tăcu. El îi auzi, totuși, mila. Cuprinzătoare. Cât să ajungă din Bagsværd peste toate celelalte localități din zonă. Se abținea să-l necăjească. Și de la o anumită rustică grosolănie. Îi vorbea din inimă. - Multe religii ale lumii au mers prea departe. În încercarea de a despărți răul de bine. Chiar și creștinismul. Nu că n-ar trebui alese unul de altul. Dar când
Peter Høeg - Fata tăcută by Grete Tartler () [Corola-journal/Journalistic/4251_a_5576]
-
despre mine. Mai târziu, T. întreabă: „-Cum e ? -E bun, da’... -Da’, ce ? Nu te laudă ? -Ba mă laudă, da’... -Da’, ce ? -Nimic.” Cum era să-i spun: „Da’ nu destul”! Ajunge că la asta s-a și gândit. Mă necăjește și că pe casa noastră nu se va putea pune placă, de vreme ce locuim în clădirea din fund. De aceea, am decis să instalez una în camera mea, pe perete, cu inscripția: „Aici am lucrat, vorba vine, eu.” Pe cât sunt de
însemnări by Livius Ciocarlie () [Corola-journal/Journalistic/4271_a_5596]
-
de vorbă liniștiți. Aide-n baie. Numai terminați repede cu secretele, că acu pică, știi tu cine, bufni în râs scorpia mică. Cine să... Ce vorbește asta? Prostii, prostii, n-o băga-n seamă, îl liniști Irina. Vrea să te necăjească. Hai. De ce râde? Irina își strânse capotul pe ea și, luându-l de mână, îl sili s-o cuprindă cu brațele și s-o privească în ochi. Zi mai repede. Ce-ați făcut? Cum ați scăpat? Ochii ei de pisică
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1475_a_2773]
-
totul în stăpânirea tinerei femei rămasă cu ochii închiși lângă el, respirând ușor și prelung, ca-n somn. Adevărul e că, fără să mi-o spui, trebuia să spun eu înainte asta. Născocește altă minciună dacă vrei să nu mă necăjești, îl dojeni ea. N-am ce născoci, se dezvinovăți el, cu toate că eu sunt altă fire, cu alte apucături și metehne, recunosc. Apucăturile și metehnele pe care ți le dă orașul. Libertatea mea e să respir aerul și colbul din biblioteci
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1475_a_2773]
-
să aibă un biet moșneguț atâtea daruri, pentru a le împărți copiilor din lumea întreagă? Clar, ceva e cusut cu ață albă, în toată povestea asta cu Crăciunul. Ar fi întrebat-o pe mama, dar nu vrea să o mai necăjească, are destule pe cap. În casa lor nu miroase a vanilie și cozonac proaspăt. Nu e frig, dar nici cald nu e. Pe masa din bucătărie stă crăticioara cu mâncare, gătită de mama după orele de serviciu. Ridică alene capacul
Viaţa ca un fir de păpădie… by Claudia Mitră () [Corola-publishinghouse/Imaginative/101021_a_102313]
-
demult. Dar acum era prea târziu, bătrânul murise. Întovărășirea venise, iar Costică era în pușcărie, că el nu era pe placul noii orânduiri Socialiste de la București. Când a plecat Petrache ultima dată la București din satul lui natal era foarte necăjit că nu l-a putut ajuta pe Costică al lui să scape de pușcărie. Sava, fratele lui, murise, iar el nu mai ținea minte nucul la care îngropase mult aur și acum se ridicase biserica satului pe acel loc. Că
Imagini din lumea satului by Gheorghe Boancă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1187_a_2744]
-
audiență la Partid, că Partidul era tare pe atunci și așa au primit o locuință mai bună, tot naționalizată. Mai apoi au fost mutați la bloc, într-un apartament cu două camere și au uitat că Răchită cu Ioana au necăjit și le-au crescut copiii, lăsându-i pe cei doi bătrâni, unul mai bolnav decât celălalt. Primul s-a dus Răchită. Ioana a mai trăit singură câțiva ani, ținând buletinul în sân până când a murit, ca nu cumva să i
Imagini din lumea satului by Gheorghe Boancă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1187_a_2744]
-
și te altoiesc eu...uite la el...n ai primar În sat? La el să te duci, nu la mine că nu te-am făcut eu... O pacoste ca tine Îmi mai lipsea. Bine, unchiule, am plecat, nu te mai necăji, n-am să mai vin dacă asta te supără. Nici să nu mai vii, aici n-ai ce să cauți și să-i spui lui tactu că n-am uitat de datoria aia pe care el se face că a
În vâltorile Dunării de Jos by Flora Mărgărit Stănescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1138_a_2049]
-
l-ar fi făcut să se simtă în al nouălea cer. Dar așa? De ce acum orice bucurie este „subminată” de spectrul inevitabilei erodări și al transferului „clipei frumoase” (Goethe!) în pustiul inefabil al amintirii? Domnul R. nu vrea să o necăjească pe Teodora cu gânduri de acest gen. Rămas singur după plecarea ei, este din nou asaltat de un „demon al întrebărilor”. Așadar, ce rămâne dintr-o iubire pasională, după momentele ei de consum intens? Cât durează în „memoria vie” a
Jurnalul lui P. H. Lippa by Gheorghe Drăgan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1687_a_3006]
-
au certat mai dihai ca la mlaștină și, după cum vă spuneam, Vlad era cît pe ce să-l pocnească pe Bărzăun. Noroc că a intervenit iar, cu foarte multă autoritate, Ilinca și le-a spus tuturor că, dacă-l mai necăjește cineva pe Bărzăun, ea se întoarce singură acasă și se supără definitiv. Așa că s-au împăcat cu toții și s-au oprit să judece lucrurile pe îndelete. Dealtfel, din locul unde se opriseră ei, Piatra Domniței se vedea încă foarte bine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1501_a_2799]
-
din nou Bărzăunul arătînd cu degetul cînd spre o lespede cînd spre alta. Niște semne aiuristice săpate-n piatră, zise Vlad cu obișnuita-i zeflemea răutăcioasă. Și ce-i cu asta?... N-ai mai văzut așa ceva? Culmea, dom'le ! se necăji de-a binelea Bărzăunul. Găsești că pînă și astfel de semne sînt fleacuri?... Ai mai văzut tu vreodată așa ceva? Vru să-i mai spună cîteva vorbe usturătoare, dar nu mai putu continua din cauza emoției. Nea Petrică, de cum văzu semnele, păru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1501_a_2799]
-
Se întorsese de mii de ori la locul din care dispăruse puiul, cu speranța disperată că-l va găsi teafăr, ieșit dintr-un ascunziș pe care nu-l observase încă, în care să fi stat pitit, doar ca s-o necăjească, sau în care să fi adormit, epuizat de-atîta joacă. Pînă la un moment dat, auzise răspunsul iubitului ei venit de undeva, de departe, purtat de ecou. Împreună ar fi căutat cu mai multă atenție. Împreună ar fi fost de neoprit
by Crenguţa H. B. Docan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1108_a_2616]
-
pe tărâmuri necunoscute!. Atunci când miști din sprâncene se pun, cică, în funcțiune nu mai puțin de cincizeci de mușchi. Imaginați-vă câți mușchi se mișcă (nu contează cum!) când guvernul nu se îndură să treacă la legiferarea măririi salariului unor necăjiți de truditori din societate!... Că doar trăim în democrație! Scrisul e o înșiruire de litere și cuvinte; uneori lasă „urme” de neșters, altele aproape care se șterg ușor... „Urmele” acestea pot aduce bucurie, când scrisul e cu miez, alteori întristare
MINIME by COSTANTIN Haralambie COVATARIU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1685_a_3002]
-
preferabil să agiți măruntaiele sau capetele, chiar dacă ar fi mai puțin artistic posibil; să fii aplaudat și admirat de patru milioane de imbecili. Fă-te, fă-te artist! Răsplată meritată ai. Apolodoro iese din casa maestrului, zicându-și: " M-a necăjit! Eșec! Eșec total! Nimeni nu mă ascultă; toți își bat joc de mine, deși mi-o ascund. Clarita nu mă vrea; acest Federico... acest Federico... Și apoi ce îmi vine Menaguti cu toată asta despre artă...? Arta! Are dreptate acest
Dragoste şi pedagogie by Miguel de Unamuno [Corola-publishinghouse/Imaginative/1414_a_2656]
-
care don Avito o cheamă, o interoghează pe servitoare, și vine păcătoasa confesiune și sărmana fată se inundă de plâns iar sărmanul bărbat, simțindu-se bunic, o consolează cu blândețe: Nu face caz, Petrilla, nu face caz, nici nu te necăji pentru asta, că de azi înainte vei fi fata noastră și vei rămâne cu noi, și fiul tău va fi fiul fiului nostru, nepotul nostru și nimic nu-i va lipsi și îl vom îngriji, așa ca pe tine, și
Dragoste şi pedagogie by Miguel de Unamuno [Corola-publishinghouse/Imaginative/1414_a_2656]
-
nu mor cu una cu două. Cei care mor sunt buni, blânzi și frumoși. Pe Naoji poți să-l omori în bătaie, că tot nu-și dă ultima suflare. Mama zâmbi. Asta înseamnă că tu o să mori de tânără. Mă necăjea. — De ce? Sunt rea și urâtă. Trăiesc până la optzeci de ani. — A, da? Atunci eu o să trăiesc până la nouăzeci. — Zău? am zis, puțin stânjenită. Ticăloșii trăiesc mult. Oamenii frumoși mor de timpuriu. Mamă, tu ești frumoasă, dar aș vrea să trăiești
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1863_a_3188]
-
până la nouăzeci. — Zău? am zis, puțin stânjenită. Ticăloșii trăiesc mult. Oamenii frumoși mor de timpuriu. Mamă, tu ești frumoasă, dar aș vrea să trăiești până la adânci bătrâneți. Intrasem în panică și nu știam ce să mai spun. Nu mă mai necăji. Atât am avut putere să mai spun. Buza de jos a început să-mi tremure și ochii mi s-au împăienjenit de lacrimi. (rând liberă Am să vă vorbesc acum despre șarpe. Într-o după-amiază, cu patru-cinci zile în urmă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1863_a_3188]
-
În clipa aceea, mi-am dat seama că arătam foarte neîngrijită, așa cum eram în chimonoul de noapte și cu picioarele goale. M-a cuprins disperarea și simțeam că mor de rușine. Domnul Fujita încerca să mă liniștească. — Nu te mai necăji! Cum se simte mama ta? — Se odihnește în camera de zi. A fost un șoc teribil pentru ea. — Oricum, bine că n-a luat foc și casa! spuse polițistul Ninomiya, încercând să mă calmeze. Apăru și domnul Nakai, îmbrăcat de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1863_a_3188]
-
Cu mulți, mulți ani în urmă, aici, în pădurea aceasta trăiau zânele si spiridușii. Zânele erau Frumoase, bune și harnice. Regina lor era cea mai frumoasă femeie văzută vreodată. În schimb, spiridușii erau leneși, nesuferiți și răi. Toată ziua le necăjeau pe zâne: făceau multă mizerie, râdeau de ele și le provocau numai necazuri. Într-o zi regele spiridușilor o văzu pe regina zânelor și se îndrăgosti de ea. Și ce s-a întâmplat bunico ? întrebară copiii. Regina zânelor, văzând că
Încercări literare by Rodica Cojocaru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1222_a_1927]
-
irita pe cineva". În schimb, G. Volceanov, în Dicționar de argou al limbii române, 2006, înregistrează doar sensurile populare mai vechi ale verbului: a-l seca (pe cineva) la ficați = "a simți o durere fizică puternică; (despre griji, necazuri) a necăji (pe cineva), a frământa (pe cineva), a chinui (pe cineva)". Pentru mulți vorbitori, construcția în cauză nici nu este simțită ca foarte marcată familiar-argotic; de aceea ea și pătrunde destul de repede în limbajul curent și în cel al presei. Originea
"Mă seacă..." by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/9451_a_10776]
-
să nu uiți că am pistol. Nu-i așa că n-ai să uiți? și-i strânse din nou brațul. Nu. — Să știi că va trebui să-i ceri scuze fetei pentru minciunile pe care i le-ai spus. S-a necăjit foarte tare. —Care minciuni? I-ai spus că fratele ei a murit dimineața. Soarele străluci în față reflectat de unul dintre geamurile conacului. Își plecă ochii, orbit de lumină. Ce să fac? Ce încerc să fac? 17 Madame Mangeot muri
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1859_a_3184]
-
supunem. Te vom plăti cu o mie și o sută de arginți». Dalila Îl iscodește de trei ori Încercând să afle originea puterii sale, dar de fiecare dată Samson o duce În eroare. Însă fiindcă ea tot stăruia și-l necăjea cu vorbele sale În fiecare zi, s-a tulburat sufletul lui până la moarte. și atunci i-a descoperit el toată inima sa și i-a zis: «Briciul nu s-a atins de capul meu, căci eu sunt nazireu al lui
Fetele nopţii : povestiri de viaţă by Daniela Mirela David () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1167_a_1953]
-
mine pe drum, și cu drept cuvânt, că m-am răsturnat de pe cal ca un prunc ne-nvățat care încalecă pentru prima oară. Mi-era gândul aiurea, altfel cum m-ar fi zvârlit calul de pământ? Așa că nu mă mai necăji și dumneata; o scrântitură, acolo... GÂND (se așază) : Îi trece până la însurătoare, fii fără grijă, nevastă. Da' o picătură de vin nu-i strică. Numai cât mă uit și, numărându-mă și pe mine, găsesc numărul ulcelelor în lipsă! Poftesc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1483_a_2781]
-
meu. GÂND: Mai îngăduie cu masa. Brăduț, cum facem cu cimilitura noastră? Chemăm sfetnicii sau o lăsăm pe mai târziu? BRĂDUȚ: Timp de amânare nu prea este, Măria Ta și tată; trei zile trec iute. Că tot cu dânsa mă necăjeam și când m-a lepădat calul într-o parte... LIOARA: Despre ce cimilitură vorbiți voi? Că nu pricep nimica. GÂND: Lioară, abia de-aici poate ieși o supărare adevărată, dacă nu ne dovedim ageri la minte. LIANA (către Lioara): Măria
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1483_a_2781]