91 matches
-
înlocuită cu nimic. Întotdeauna ne îmbrăcăm foarte curat. Toate hainele pe care le purtăm trebuie să fie foarte curate, indiferent dacă sunt vechi sau noi. Îmbrăcămintea trebuie să fie bine călcată. În nici un caz nu ne îmbrăcăm cu un lucru necălcat cu gândul că „o să-și revină” în scurt timp. Încălțămintea trebuie să fie, de asemenea, curată. Nu ieșim din casă fără a ne cremui pantofii. Iar crema de pantofi se aplică numai după ce am îndepărtat noroiul și praful de pe aceștia
Ghid metodic pentru activitățile de terapii în educația specială a copiilor cu cerințe educaționale speciale(CES) by Mihai Zamfir () [Corola-publishinghouse/Science/1189_a_2278]
-
n-o observă. Lovinescu scoate astfel în evidență analogia dintre un anumit tip de creativitate (cea poetică) și inadecvarea socială a scriitorului cu suflet de copil. Prin urmare, comportamentul nesupravegheat, aspectul neîngrijit al vestimentației ("cărnos", "dinții mari, galbeni", "hainele groase, necălcate, pătate", "urme grase pe guler", "mânca urât, sorbea prelung") sunt prezentate în roman ca niște simptome caracteristice ale unei propensiuni accentuate spre reflecție solitară și spre abstragere ("ochii îi erau absenți", "retrași în sine, priveau înăuntru"; "lucra în el o
Scriitorul si umbra sa. Volumul 1 by Antonio Patraş [Corola-publishinghouse/Science/1053_a_2561]
-
ca noi, afară numai de păcat”. (Sf. Maxim Mărturisitorul, Epistole, Partea a Doua, Către Prea Cuviosul presbiter Gheorghe, 3, în PSB, vol. 81, p. 209) „Noi spunem aceea că Hristos a luat din pântece fecioresc trup curat, sfânt, neprihănit și necălcat de nici un păcat”. (Sf. Ioan Gură de Aur, Cuvânt la ziua Nașterii Mântuitorului nostru Iisus Hristos, care era necunoscută atunci, dar a fost făcută cunoscută cu puțini ani înainte, de către unii care au venit din Apus și au vestit-o
O exegeză a Crezului ortodox by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/158_a_127]
-
fashion; fierbinte; formal; forță; a fost război...; frig; frumusețe; garderobă; găleată; geacă; god bless!; gri; haină; incomoditate; inteligență; iubită; încălțăminte; largă; lăutari; lenjerie; lucruri; mare; maro; masă; de mătase; a mea; medic; militară; mîndrie; mîneci; moștenire; mov; muncă; murdar; nebun; necălcată; nedumerire; neutru; noroc; nuntă; obiect; oboseală; ocazie; man; om; onoare; păcătui; pătrățele; pînză; politețe; prezentare; pur; răcoare; rochie; roșie; rugăminte; ruj; saltea; satin; sărbătoare; senzualitate; serviciu; sexy; somn; stilat; stimă; strai; străluci; striptease; strîmtă; școală; știe; transparentă; trup; ud; umeraș
[Corola-publishinghouse/Science/1496_a_2794]
-
Pe obraz m-a spălat, / La biserică m-am gătat, / La icoane m-am închinat, / Lui Dumnezeu m-am rugat, / La biserică-am plecat / Pân` nu era popa-n altar, / Nici pasărea sculată pe cuibar, / Pe bură nescuturată / Și pe cale necălcată. / Cum am mers și cum m-am dus, / La bisercă-am ajuns, / În biserică-am intrat, / La icoane m-am închinat. / Bărbații, cum m-o zărit, / Unul la altul o ochit, / Femeile s-o cotit, / Toți de mine rău o grăit
[Corola-publishinghouse/Science/1530_a_2828]
-
s-au ridicat valuri de tineri valoroși realizați profesional prin alte locuri.) Lunca Zeletinului era absolut impresionantă prin vegetația ei, iar ochiurile de apă nu se uscau niciodată deoarece sălciile erau foarte dese, creștea stuf mult, fânăriile (terenul de fân) necălcat între Sf. Gheorghe (23 apr.) și Sf. Dumitru (26 oct.). Copiii gospodarilor din sat își puteau paște oile dincolo de Zeletin, înspre Boghești, pe islazul comunal. Familia lui Costică Balan avea 4 copii care păzeau oile și vacile lor pe la Podul
Giurgiuoana : sat, biserică, oameni by Dumitru V. Marin () [Corola-publishinghouse/Science/1193_a_1929]
-
nu este cu Biserica. Nu intră în Împărăția cerurilor cel ce a părăsit Biserica, locțiitoare pe pământ a Împărăției cerești. Hristos ne-a dat pacea, ne-a învățat să fim uniți și solidari, ne-a recomandat să păstrăm neatinse și necălcate legăturile dragostei și ale înțelegerii; nu poate să se numească martir cel ce nu respectă dragostea frățească”. (Sf. Ciprian, Despre unitatea Bisericii ecumenice, XIII-XIV, în PSB, vol. 3, p. 443-444) „Domnul, arătând Evangheliei pe scurt calea speranței și a credinței
Despre credinţa ortodoxă şi despre erezii by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/129_a_440]
-
nu este cu Biserica. Nu intră în Împărăția cerurilor cel ce a părăsit Biserica, locțiitoare pe pământ a Împărăției cerești. Hristos ne-a dat pacea, ne-a învățat să fim uniți și solidari, ne-a recomandat să păstrăm neatinse și necălcate legăturile dragostei și ale înțelegerii; nu poate să se numească martir cel ce nu respectă dragostea frățească”. (Sf. Ciprian, Despre unitatea Bisericii ecumenice, XIII-XIV, în PSB, vol. 3, p. 443-444) „Nu pot rămâne cu Dumnezeu cei ce nu vor să
Despre credinţa ortodoxă şi despre erezii by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/129_a_440]
-
înlocuită cu nimic. Întotdeauna ne îmbrăcăm foarte curat. Toate hainele pe care le purtăm trebuie să fie foarte curate, indiferent dacă sunt vechi sau noi. Îmbrăcămintea trebuie să fie bine călcată. În nici un caz nu ne îmbrăcăm cu un lucru necălcat cu gândul că „o să-și revină” în scurt timp. Încălțămintea trebuie să fie, de asemenea, curată. Nu ieșim din casă fără a ne cremui pantofii. Iar crema de pantofi se aplică numai după ce am îndepărtat noroiul și praful de pe aceștia
Ghid metodic pentru activitățile de terapii în educația specială a copiilor cu cerințe educaționale speciale(CES) by Mihai Zamfir () [Corola-publishinghouse/Science/1189_a_2270]
-
în capătul ei un iatac cu geam ce da înspre pădure. Un șir de copaci înalți și rămuroși, străjuiesc de jur împrejur ograda. În spatele dâmbului și dilavale de gard, de jur împrejur, începe pădurea, adâncă, fară sfârșit, în mare parte necălcată de picior omenesc. De-a lungul gardului , bătrânii copaci își foșnesc frunzele ca un cântec de șoapte, neauzit. Un gorun rămuros, în partea stângă a casei, adăpostește o fântână cu ciutură... ... În ceardac, lângă dereg, bătrânul Toma, bolnav, tăcea, fuma
ANUCA Fata pădurarului. In: ANUCA Fata pădurarului by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/265_a_503]
-
rostind rar cuvintele, cu privirea ta adânc întristată, te ispitesc cu geniu! Și acum amintirea cuvintelor lui Boris mă ridică din iarba înaltă, simt în mine puteri care se dezlănțuie, cum să le fac față, desculț mă învârt prin iarba necălcată încă de picior omenesc și-o culc la pământ cu o îndârjire care mă sperie până obosesc și cad epuizat, respirând din greu ca și cum s-ar fi terminat tot aerul pământului, pieptul mi se ridică și se lasă într-o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2310_a_3635]
-
omule rău, acum, când mă Îndrept către bucuria tristă a mamei. Nu-mi sângera sufletul cu ceea ce e artificial și nenăscut Nu mă Îndârji Împotriva aproapelui uitător de origine, Să acoperi bine putregaiul crescut voluptos prin distanța parcursă, Pe drumul necălcat de picioarele ce m-au purtat spre lumină; În drumul meu necondus și necunoscut de ochii tăi blânzi, Acasă, tu, mamă, mă primești ca pe un copil prost și neîndemânatic Fii cuminte, Îmi spui, și mă ocrotești În somn la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
Acum eram acolo, ghemuit la capătul șezlongului ei, fără bucurie. Am remarcat o nepotrivire. Nu găseam ceea ce așteptasem. Mici neatenții: nimic proaspăt în frigider, costumul meu rămas, după ultima baie, să se decoloreze într-un loc însorit, cămașa mea preferată necălcată. Și mai ales Elsa, chipul ei deloc uimit. Nu mă simțeam așteptat, nu mă simțeam iubit. Eram nedrept. Elsa mă iubea, cu rațiunea la care eu o obligasem primul, pentru că ea fusese, fără îndoială, mai pasională decât mine. Din dragoste
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2069_a_3394]
-
acestei cutremurătoare confesiuni: „Eu nu am săvîrșit fapte infamante (...) Am fost inspector șef la Buzău un număr mare de ani. Și după ce-am fost scos În rezervă, am lucrat la ACR. Buzoienii cunosc ce am făcut cu automobiliștii”. Buzoienii necălcați. Ne reîntoarcem la România liberă, care reamintește promisiunile electorale făcute la Vaslui de candidații FSN. Ei au promis că „vor sprijini cultele prin Înființarea unor firme de pompe funebre și a unei case mortuare”. Deși acestea-s gata Înființate. Ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
au ieșit, erau, deși Julia pretindea că nu Îi plăceau; arăta fantastic În ele, dar nu atît de fantastic, se gîndi Helen, pe cît era În realitate, fără să facă nici un efort -cum stătea tolănită acasă, să zicem, În pantalonii necălcați și cămășile peticite. O făceau să pară bună de măritat - Helen nu găsea un cuvînt mai bun. Și se gîndi, disperată, la cîți oameni obișnuiți luaseră Radio Times și Îl deschiseseră la poza Juliei și-și ziseseră nepăsători și admirativ
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
-
și curios de lipit de cap; cînd veni În lumină, Helen Își dădu seama cu groază că probabil abia se spălase. Fața Îi era palidă și doar c-o umbră de machiaj. Era Îmbrăcată În niște pantaloni negri, din flanelă, necălcați, Într-o cămașă cu guler mare și un pulover fără mîneci. În picioare avea niște șosete pescărești și o pereche de papuci roșii, marocani. Stai aici pînă strîng toate chestiile astea, spuse ea Întorcîndu-se și ieșind prin ușa cu draperie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
-
și în scârbă, ca și cum și-ar fi disprețuit propriile-i cuvinte sau suspecta... Mania persecuției infiltrându-se într-un personaj. Defilarea mâinilor pământii (nu bronzate) ridicate deasupra capului bătând ritmic... Cămășile albe, ordinare, pantalonii din viața de zi cu zi, necălcați, - "oamenii de ordine" încheind defilarea. Senzația că erau făcute din pământ brațele argiloase... (23 August 1981). * La compozitorul Theodor Grigoriu, acasă, ascultat Harold în Italia (Berlioz) ideea de pelerin, care este chiar Artistul. Ascultat apoi Das klagende Lied de O.
Folclor, deținut politic și altele by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/8356_a_9681]
-
duble, cu dantele, cu volane, cu macrameuri, drepte, decupate, zimțate, întinse, împăturite; în zeci de nuanțe și de combinații, asortate la îmbrăcăminte, cu inițialele posesorului cusute discret și îngrijit la unul din colțuri. Nimeni nu ieșea din casă cu batista necălcată. Pleca omul cu treburi sau la plimbare, te întâlneai cu el pe Calea Victoriei sau la Șosea și încă se mai simțea căldura și mirosul fierului de călcat. Batistele aveau viața lor, legată de-a proprietarilor: câte istorii de povestit, câte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
din chiroane, au proptit sârmele ghimpate cu câteva trestii de stuf, iar Ionică, călare pe țap, cu traista pe gât și undița în mână aștepta ca fratele Anton să înlăture scândurile din peretele hambarului. Țapul, văzând pajiștea cu iarbă deasă, necălcată de om ani de zile, o zbughea înainte peste fâșia de control, iar capra - după el. Acolo, după ce lega capra de salcie, Ionică se apuca de undit - misiune lăsată de părinți fratelui său. În câteva ore umplea traista cu pește
Creativitatea academicianului Ion Bostan, dar divin sau rezultatul unei munci asidue by Lorin Cantemir () [Corola-publishinghouse/Science/83665_a_84990]
-
text (apud M. Ang., op.cit.): "Au nu vă aduceți aminte că noaptea cea despre bătălie la acel care, lepădându-se de lume și de poftele lumești, în pustiu numai, spre a lui Dumnezeu laudă se închisese, la acel loc, zic, necălcat de urme omenești, în mijlocul pădurilor, în culcușul fiarelor sălbatice, către acel săhastru, Ștefan au năzuit și plecând armele patriarhului din codri, căută și adusă biruință în tabere..." Desigur, nu poate fi vorba de un text contemporan cu sfârșitul lui Ștefan
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1578_a_2876]
-
din mers. Planul său era să ajungă până în nord la Pasul Stânișoarei, trăgând după dânsul trupele de securitate, măcinându-le. Urmară coborâri abrupte, prin văi adânci, prăpastioase, apoi, din nou urcușuri în coate și genunchi.. pe cursuri de torente, adânci, necălcate de picior de om. Pe versantul estic al Danciului, luna lumina ca ziua. După câteva ceasuri de mers pe malul drept al Bistrei, spre izvoare, și pe sub poalele Ceahlăului, în zorii zilei au ajuns pe valea Bistricioarei. Acolo dădu peste
DE-AR FI MOLDOVA’N DEAL LA CRUCE by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/782_a_1742]
-
să ne fie frică să dăm drumul la televizor sau la radio, el să nu-l mai audă pe tovarășu’ (de teamă maică-sa n-a mai băgat fierul de călcat în priză și s-a dus băiatul cu pantalonii necălcați la școală), noi să nu-i mai vedem și să nu-i mai auzim cum se spurcă între ei. Cu ce am putea asemăna această politică de aruncat decibeli în urechile adversarului? Cu o discotecă în care muzica amplificată la
Nedumeriri postdecembriste by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91868_a_93089]
-
unde nu trebuia, pentru a se găsi ceva compromițător, care să atragă o pedeapsă. După ce milițianul îmi spunea să-mi iau boarfele, mă aplecam să le ridic și găseam batista cu Sfânta Împărtășanie deasupra lor, fie printre ele, neatinsă, nedezlegată, necălcată în picioare, așa cum aveau obicei să facă cu orice găseau asupra celui percheziționat. O singură dată m-a întrebat la Jilava un milițian: Ce ai în batistă? Sfânta Împărtășanie, i-am răspuns, fără să mă tem. Ia-ți bagajul și
Imn pentru crucea purtată – abecedar duhovnicesc pentru un frate de cruce by Virgil Maxim () [Corola-publishinghouse/Memoirs/863_a_1818]
-
său fusese ministru al agriculturii în Iowa, așa că avea din familie înclinare spre agrarianism. Aproape înalt, blond, figură adevărată de neamț, cu părul mereu răvășit, cu dinți mari, îngălbeniți, ce-i arăta la cel mai mic zâmbet, cu pantalonii mereu necălcați. Wallace dădea mereu impresia unui cowboy, pe care elementele de dreapta îl caricaturizau și-l temeau din cauza ideilor inaintate ce le manifesta. Wallace era inginer agronom și om de teren, fermier, ce și-a făcut primul venit ca tânăr, realizând
30.000km prin SUA. 1935-1936 by Prof. dr. Nicolae Corn??eanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/83483_a_84808]
-
fostul pușcăriaș circula sub numele de Sebastian Melmoth - îmbrăcat în negru, dar, ca și cetățeanul din rue des Beaux Arts, cu ținuta ușor detracată: parcă ar fi avut o pulbere mai fină decât făina presărată pe el, cravata strâmbă, pantalonii necălcați: ceva între senior și vagabond. M-a trecut brusc un fior neplăcut, ca presentimentul unei primejdii. Necunoscutul a încercat să intre în vorbă cu mine, câteva banalități (nu mai știu dacă vorbea maghiara sau româna), un răspuns al meu evaziv
Memorii jurnale by Ion Negoitescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1349_a_2742]